Sărbătoarea de Armindeni

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
SĂRBĂTOAREA DE ARMINDENI
Proiect realizat de Florea Anamaria Georgiana
Specializarea Patrimoniu și Turism Cultural an II
Prof. univ. dr. Doru Radosav
Disciplina „Locurile memoriei”

Cuprins
Introducere ...................................................................................................................................... 4
Originea și semnificația sărbătorii .................................................................................................. 6
Cum se sărbătorea Ziua Armindenului ............................................................................................ 7
Mărturii despre sărbătoarea de Armindeni ..................................................................................... 8
Conservarea și introducerea în Patrimoniul Imaterial .................................................................. 10
Bibliografie ................................................................................................................................... 11
2
3
Introducere
Tradiția reprezintă seva, din care un popor își găsește, mereu și mereu, izvorul existenței
sale. Este tezaurul trăirilor, al manifestarilor, al conviețuirii cu ceilalți, este testamentul viu înscris
în inimile fiecăruia, este semnul trăirii unui popor.
Precum educația, tradiția se află, alături de limba vobită și de credința la baza evoluției
unui neam.
Despre Armindeni, se poate spune că este o sărbătoare pierdută în prezent, însă de o

importanță memorabilă, în ceea ce privește tradiția și obiceiurile din țara noastră. Merită amintită
și transmisă mai departe generațiilor viitoare, pentru că în perioada de desfășurare a acesteia, ies
la iveală iscusința și credința popoarelor de odinioară care respectau cu desăvârșire semnificația
sărbătorii.
Importanța documentării în legătură cu sărbătoarea de Armindeni, ne ajută să conturăm

valoarea artistică și tradițională pe care o avea această manifestare, rolul ei fiind de a marca
începutul verii. Ziua de „Întâi
Mai” își are origini vechi
pentru poporul român,
precum alte popoare își
serbează venirea primăverii și
renașterea naturii în moduri
diferite, poporul român a ales
să păstreze un obicei cu
semnificații sociale și etice,
născute din existența sa.
Pictură 1 Reper artistic reprezentând „Ziua de Armindeni” Cunoscuți încă din

vremuri străvechi, pentru
plaiurile bogate și munca pământului, argicultorii români au deprins un concept propriu de
conduită în colectivitatea lor, păstrând și cultivând sentimentul de solidaritate obștească.
Demn de menționat, în cadrul solidarității obștești, un rol important îl are familia, ea fiind
prima verigă din care s-au născut obiceiurile care mai târziu au aisgurat viabilitaea din interiorul
4
colectivității, modelând totodată, și moralitatea spiritului românesc venit din adâncurile istoriei.
Totuși solidaritatea care s-a format din cadrul familial a reușit să se extindă asupra întregului sat
tradițional românesc.
În plan etico-social, se remarcă participarea tuturor oamenilor la desfășurarea sărbătorii, de

la bunici și străbunici, până la cei mai mici copii. Totul se rezumă la abolirea ideii de
individualitate, iar prin participarea colectivă reiese „omenia” poporului român, felul prin care
fraternitatea și solidaritatea renășteau pentru a duce mai departe munca prin care își câștigaru
mijloacele de existență.
Prin urmare, sărbătoarea de Armindeni demonstrează atașamentul românilor muncitori,

față de roadele pământurilor și dorința de consolidare a colectivității, prin respectarea tradițiilor și
învățăturilor lăsate moștenire de-a lungul veacurilor.
5
Originea și semnificația sărbătorii
Cunoscută și sub numele de „Ziua Pelinului” sau „Ziua Bețivului”, sărbătoarea de

Armindeni are loc pe data de 1 Mai în fiecare an.1
Drept arie de răspândire în România, ea se sărbătorește în Moldova, Banat, Bucovina și

Transilvania pe 1 Mai, iar în Țara Lăpușului, de Rusalii; în Muntenia și Oltenia pe data de 23
aprilie.2
Armindenul reprezintă în fapt, creanga de fag, brad, mesteacăn, tei, salcie, frasin sau rug,
un simbol al cultului arboricol, menit să protejeze gospodăria, familia și animalele pe întreaga
durată a anului.3 Originea latină a cuvântului, armentum care înseamnă cireadă sau turmă, fiind o
formă lexicală mai veche în limba română, indică de fapt, în formă inițială, solemnitatea dedicată
sporului agricol, a turmelor și a sănătății, iar din punct de vedere mitologic își are asocierea cu
„Arborele Vieții”, prezent în folclorul și tradiția românească.4
Considerată sărbătoare păgână, ziua Armindenului are și origine slavă „Ermeev Den”
însemnând „Ziua Sfântului Ieremia” care se serbează în calendarul ortodox, pe data de 1 mai,
Sfântul Ieremia fiind ocrotitorul roadelor gospodăriilor și aducătorul de belșug.5
Obiceiul cunoaște o arie de răspândire mai vastă în zonele nordice și metirenaneene, de

exemplu în Germania este cunoscut sub numele de Maibaum, iar în Franța sub denumirea de Arbre
de Mai.6
În concluzie, scopul sărbătorii Armindenului este de a marca începutul unui nou an agricol,
plin de belșug și prosperitate, pentru o gospodărie ocrotită, totodată și pentru sănătatea familiei și
a animalelor cu ajutorul cărora se realizau muncile.7
1
Teodor, Pintean. Armindeni: versuri, proză, publicistică. București: Editura Minerva, 1984, p. 1
2
Manea, Magda. Armindenul, Ziua lui Ieremia sau Ziua pelinului. București, 01 05 2018. Accesat 01 16, 2022.
http://stiri.tvr.ro/armindenul-ziua-lui-ieremia-sau-ziua-pelinului_830455.html#view.
3
Sâmpălean, Prof. Cornel. „Armindeni, obicei tradiţional românesc.” Cuvântul liber, 28 04 2017. Accesat 01 16,
2022. http://www.cuvantul-liber.ro/news/96601/61/Armindeni-obicei-traditional-romanesc.
4
ibidem „Armindeni, obicei tradiţional românesc.” Cuvântul liber.
5
op. cit. Armindenul, Ziua lui Ieremia sau Ziua pelinului.
6
op. cit. „Armindeni, obicei tradiţional românesc.”.
7
Gădălean, Elena. 1 mai strămoşesc – Armindeni. Cluj-Napoca, 01 05 2017. Accesat 01 16, 2022.
http://transilvaniareporter.ro/cluj/1-mai-stramosesc-armindeni/.
6
Cum se sărbătorea Ziua Armindenului
În zona Transilvaniei, în ziua de Armindeni, munca este oprită pentru a putea sărbători cum
se cuvine prin organizarea și pregătirea unei mese cu diverse bucate, totodată se obişnuieşte ca
porţile unde sunt fete tinere de măritat să fie împodobite de flăcăi cu crengi verzi de brad, de fag
şi de stejar, iar ziua de Armindeni, potrivit obiceiului din străbuni, culminează prin Nedei, petreceri
câmpeneşti cu caracter folcloric, în aer liber.8
Pictură 2 Peisaj câmpenesc ilustrând pregăzirea sărbătorii de Armindeni
Un alt obicei este de a înfige armindeni în pământ pentru a fertiliza solul şi a obţine recolte
bogate, sau în iarba verde, care se păstrează tot anul ca element de apărare împotriva forţelor
malefice, împortant este de menționat faptul că lemnul de armindeni, în general, nu se taie, nu se
aruncă, cu el se aprinde primul foc în cuptorul unde se coace „pâinea nouă" din grâu nou, iar în
Bihor, Banat, Ţara Oaşului etc. se obişnuieşte ca din lemnul armindenului să se confecţioneze rudă
pentru ştergare, zestre, amplasată deasupra paturilor din casa noii familii.9
Se organizează petreceri la pădure sau la câmp, unde se frige un miel, jertfirea mielului
este legată de riturile pastorale dar şi de cele pascale, iar în vin se pune pelin verde, simbol al
revitalizării.10
8
op. cit. „Armindeni, obicei tradiţional românesc.”.
9
op. cit. 1 mai strămoşesc – Armindeni.
10
ibidem 1 mai strămoşesc – Armindeni.
7
Mărturii despre sărbătoarea de Armindeni
Am avut plăcerea de a auzi despre sărbătoarea de Armindeni, din partea tatălui meu, Florea
Iosif Marcel, în vârstă de 53 de ani, care a copilărit într-un sat montan din județul Alba, anume
comuna Ponor, la 38 de kilometri de orașul Aiud. Toate informațiile sunt formulate pe baza a cinci
întrebări cu răspunsuri aferente.
Î: „ Cum era pe vremea dumneavoastră, acolo la Ponor, de ziua Armindenului? ”
F. I. M.: „ De când mă știu, niciodată nimeni din sat nu lipsea. Era musai să vină toată lumea, ne
strângeam toți mai jos de Primărie, unde era loc și cu soare și cu umbă. Merinde erau din belșug,
toate muierile veneau cu câte un coș plin, de la vin și țuică, până la cele mai bune mâncăruri
proaspete.”
Î: „ Ce se înâmpla în ziua respectivă? ”
F. I. M.: „ Nimeni nu avea voie să lucreze pe câmp sau cu animalele, era mare păcat și de frică să
nu l-i se îmbolnăvească, ele erau lăsate în grajd și curățate, pregătite și ele de sărbătoare. Noi copii
eram trimiși la pârâu să ne spălăm să putem lua straiele ălea de sărbătoare, era ziua în care ne luam
straiele populare și încălțările de mers la biserică, după care ne împodobeam la usă și la grajduri
cu crenguțe de brad să arătăm că avem credință în Dumnezeu și să ne apere de cele rele. În tot satul
era pregăteală, feciorii mai mari căutau prin pădure cel mai înalt brad să-l pregătească pentru cel
mai curajos dintre flăcăi, după ce îl găseau îl curățau de crengi până aproape de vârf, după care
luau un coș plin de merinde și îl așezau acolo în vârf și mare noroc avea ăla care ajungea până în
vârf, că diavolii și-l ungeau cu ulei să alunece, dar să și demonstreze care e mai iscusit dintre toți,
eu nu participam niciodată că îmi era frică de stră-moșu-tău să nu mă blagoslovească de îmi pătam
hainele noi și albe.”
Î: „ Ce însemna pentru dumneavoastră sărbătoarea? ”
F. I. : „ Când eram copil, până pe la doișpe ani, așteptam cu nerăbdare Armindenu, știam că atunci
nu avem voie să lucrăm pământu și nici să mergem la pășunat cu animalele și cea mai mare bucurie
era mâncarea de la toată lumea, nu că nu aveam noi mâncare acasă, da era totdeauna mai bună
parcă de la altu. Nimeni nu se zgârcea, era ziua când vedeai tot satu laolaltă, se chefuia cu drag și
se strângeau mai tare înțelegerile între oameni. Era frumos, te simțeai primit, simțeai că ai o familie
și de erai singur pe lume.”
8
Î: „ Ce amintiri vă vin în minte în legătură cu Armindenul? ”
F. I. M. : „ Cred că de fiecare dată cand am ocazia menționez de pălmuirea ce mi-o dat-o stră-
unchiu-tău de Arminden. Aveam paișpe ani când odată de sărbătoarea asta, și cu tușă-ta Meda era
mică, încă de stat în carucior. Bună-ta cu ticu ne-o lăsat la tușa Victoria și la unchiu Traian odată
de Arminden pe toți trei, Marcela, Meda și cu mine. Tușă-ta Marcela fiind mai îngâmfată, tot după
Victoria era și asa eu am rămas cu Meda s-o grijesc. Și ce m-am gândit eu, ea copilă mică fiind și
eu curios din fire să nu stau pe loc am luat-o cu mine și am plecat de lângă casă în toiu pregătirilor
de sărbătoare. Am luat-o pe coclauri, cu tușă-ta-n spate și atâta am mers de era târziu când și-o-r
dat seama toți că noi nu mai suntem acasă. Cum știam că e sărbătoare, m-am îndreptat către
primăria din sat, așa de departe am ajuns. Lumea începea să se adune, eu m-am gândit cum să scap
de tușă-ta și am agățat-o într-un copac într-o improvizație de hintă din sac de rafie și acolo o stat.
Apoi cînd o-r venit toți înspre primărie și m-or văzut pe mine mându fecior liniștit la umbră și
Meda-n copac, atât mi-a fost și restu după cum i vorba: Bătaia-i ruptă din Rai. Niște scatoalce de
la unchiu Traian și oftături de la Victoria și binențeles critică de sfătoasă de la Marcela. Și după
asta ne-am văzut cu toții de sărbătoare ca și cum nu s-a întâmplat nimic.N-a fost motiv să am ură
pe unchiu, mi-am recunoscut vina și așa m-a ținut minte tot satu. ”
Î: „ S-a schimbat obiceiul după ce ați crescut?”
F. I. M.: „ Acolo a rămas la fel, cât încă erau bătrâni în sat care să spună mai departe despre tradiție
și de ce trebuie păstrată, se ținea. Dar ce se putea observa era faptul că încetul cu încetul, toți
trăgeau spre oraș și ceva să zic așa, tranzmis din generație în generație a devenit doar o memorie
sau amintire aș putea să ii zic. Tare mi-aș fi dorit să rămân la Ponor să am parte de cum se simțea
atunci tradiția în pielea ei, să zic așa...sau măcar să revină obiceiul cum era înainte.”
9
Conservarea și introducerea în Patrimoniul Imaterial
Domenii ale patrimoniului imaterial, la care se înscrie această sărbătoare sunt:
• Practici sociale, ritualuri și evenimente festive;
• Cunoștințe și practici referitoare la natură și univers.
Sărbătoarea de Arminden reprezintă o practică socială, deoarece sprijină și încurajează

unificarea locuitorilor unei regiuni în baza unui ritual ce are ca scop păstrarea și perpetuarea
prosperității sezonului agricol, conturându-se astfel un eveniment festiv cu dată fixă, anuală.
Echilibrul regăsit în Arminden este dată de conotația păgână a serbării, care are la bază
mitul „Arborelui Vieții”, menit să ocrotească ogoarele și gospodăriile agricultorilor, iar în sfera
ortodoxă, ocrotitorul gospodăriei serbat pe 1 Mai, este Sfântul Ieremia, prin urmare, esența fiind
ocrotirea naturii, pentru prosperitate.
Conservarea tradițiilor specifice zilei Armindenului se face prin revocarea senimentului de

tradiție și de întoarcere la rădăcini, prin exploatarea calității vieții pe care strămoșii noștri o aveau
în momentul celebrării și legăturile familiale și sociale care se consilidau pe parcurs.
În încheiere, Armindenul reprezintă un obicei lăsat moștenire poporului român cu scopul

de a evidenția importanța solidarității pentru a prospera și de a duce mai departe tradiția și munca,
astfel încadrându-se în perspectiva etnologică a locurilor memoriei prin loc, poveste și nu în
ultimul rând ritual.
10
Bibliografie
Gădălean, Elena. 1 mai strămoşesc – Armindeni. Cluj-Napoca, 01 05 2017. Accesat 01 16, 2022.
http://transilvaniareporter.ro/cluj/1-mai-stramosesc-armindeni/.
Gatea, Florina. 1 Mai – Sărbătoarea de Armindeni. Tradiții populare românești, de „ziua

pelinului” sau „ziua bețivilor”. București, 01 05 2018. Accesat 01 16, 2022.
https://www.libertatea.ro/mistic/religie/1-mai-sarbatoarea-de-armindeni-traditii-populare-
romanesti-2230701.
Manea, Magda. Armindenul, Ziua lui Ieremia sau Ziua pelinului. București, 01 05 2018. Accesat
01 16, 2022. http://stiri.tvr.ro/armindenul-ziua-lui-ieremia-sau-ziua-pelinului_830455.html#view.
Sâmpălean, Prof. Cornel. „Armindeni, obicei tradiţional românesc.” Cuvântul liber, 28 04 2017.
Accesat 01 16, 2022. http://www.cuvantul-liber.ro/news/96601/61/Armindeni-obicei-traditional-
romanesc.
Teodor, Pintean. Armindeni: versuri, proză, publicistică. București: Editura Minerva, 1984.
Surse fotografii:
Pictură 3 Reper artistic reprezentând „Ziua de Armindeni” : http://www.cuvantul-

liber.ro/news/96601/61/Armindeni-obicei-traditional-romanesc
Pictură 4 Peisaj câmpenesc ilustrând pregăzirea sărbătorii de Armindeni :
https://www.libertatea.ro/mistic/religie/1-mai-sarbatoarea-de-armindeni-traditii-populare-
romanesti-2230701
Interviu scris realizat în data de 22.01.2022, la ora 12:30, în mun. Câmpia Turzii, județul Cluj, cu
Florea Iosif Marcel(53 de ani).
11

Sărbătoarea de Armindeni

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sărbătoarea de Armindeni

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE

Proiect realizat de Florea Anamaria Georgiana

Specializarea Patrimoniu și Turism Cultural an II

Prof. univ. dr. Doru Radosav

Disciplina „Locurile memoriei”

Originea și semnificația sărbătorii .................................................................................................. 6

Cum se sărbătorea Ziua Armindenului ............................................................................................ 7

Mărturii despre sărbătoarea de Armindeni ..................................................................................... 8

Conservarea și introducerea în Patrimoniul Imaterial .................................................................. 10

Despre Armindeni, se poate spune că este o sărbătoare pierdută în prezent, însă de o

Importanța documentării în legătură cu sărbătoarea de Armindeni, ne ajută să conturăm

Pictură 1 Reper artistic reprezentând „Ziua de Armindeni” Cunoscuți încă din

În plan etico-social, se remarcă participarea tuturor oamenilor la desfășurarea sărbătorii, de

Prin urmare, sărbătoarea de Armindeni demonstrează atașamentul românilor muncitori,

Originea și semnificația sărbătorii

Cunoscută și sub numele de „Ziua Pelinului” sau „Ziua Bețivului”, sărbătoarea de

Drept arie de răspândire în România, ea se sărbătorește în Moldova, Banat, Bucovina și

Obiceiul cunoaște o arie de răspândire mai vastă în zonele nordice și metirenaneene, de

Cum se sărbătorea Ziua Armindenului

Pictură 2 Peisaj câmpenesc ilustrând pregăzirea sărbătorii de Armindeni

Mărturii despre sărbătoarea de Armindeni

Î: „ Cum era pe vremea dumneavoastră, acolo la Ponor, de ziua Armindenului? ”

Î: „ Ce se înâmpla în ziua respectivă? ”

Î: „ Ce însemna pentru dumneavoastră sărbătoarea? ”

Î: „ Ce amintiri vă vin în minte în legătură cu Armindenul? ”

Î: „ S-a schimbat obiceiul după ce ați crescut?”

Conservarea și introducerea în Patrimoniul Imaterial

Domenii ale patrimoniului imaterial, la care se înscrie această sărbătoare sunt:

• Practici sociale, ritualuri și evenimente festive;

• Cunoștințe și practici referitoare la natură și univers.

Sărbătoarea de Arminden reprezintă o practică socială, deoarece sprijină și încurajează

Conservarea tradițiilor specifice zilei Armindenului se face prin revocarea senimentului de

În încheiere, Armindenul reprezintă un obicei lăsat moștenire poporului român cu scopul

Gatea, Florina. 1 Mai – Sărbătoarea de Armindeni. Tradiții populare românești, de „ziua

Pictură 3 Reper artistic reprezentând „Ziua de Armindeni” : http://www.cuvantul-

S-ar putea să vă placă și