Chestionarul Young de scheme cognitive (YSQ – Young Schema Questionnaire;

autor: dr. Jeffrey Young) adaptat de Simona Trip, MA

YSQ

Instrucţiuni: Lista de mai jos cuprinde afirmaţii folosite de o persoană pentru a se putea descrie pe
sine. Vă rugăm să citiţi cu atenţie fiecare afirmaţie şi decideţi cât de bine vă descrie pe
dumneavoastră. Când nu sunteţi sigur(ă), răspundeţi în funcţie de ceea ce simţiţi, şi nu în funcţie
de ceea ce credeţi că este adevărat. Alegeţi valoarea dintre 1 şi 6 care credeţi că vă descrie cel
mai bine şi scrieţi numărul în spaţiul din faţa afirmaţiei respective.

1 – complet neadevărat despre mine

2 – în parte neadevărat despre mine
3 – mai mult adevărat decât neadevărat
4 – mediu adevărat
5 – destul de adevărat despre mine
6 – mă descrie perfect

1 În general nu am avut pe cineva care să aibă grijă de mine, căruia (căreia) să-i
împărtăşesc din viaţa mea sau căruia (căreia) să-i pese mult de ce se întâmplă cu mine.
2 M-am agăţat de cei apropiaţi mie pentru că m-am temut că mă vor părăsi.
3 Simt că oamenii vor profita de mine.
4 Nu-mi găsesc locul nicăieri.
5 Nici un bărbat/femeie pe care îl/o doresc nu mă poate iubi odată ce îmi va vedea
defectele.
6 Este important pentru mine să fiu placut(ă) de aproape toţi cei pe care îi cunosc.
7 Chiar şi când lucrurile par să meargă bine, eu cred că este doar temporar.
8 Dacă fac o greşeală, merit să fiu pedepsit(ă).
9 În majoritatea activitaţilor şcolare sau de serviciu nu sunt la fel de bun ca şi ceilalţi.
10 Nu mă simt în stare să mă descurc singur(ă) în viaţa de zi cu zi.
11 Nu pot scăpa de sentimentul că ceva rău este pe cale să se întâmple.
12 Nu am fost în stare să mă despart/desprind de părinţii mei în felul în care o fac alte
persoane de vârsta mea.
13 Cred că dacă fac ceea ce simt, dau numai de necazuri.
14 Mă schimb în funcţie de oamenii cu care sunt, pentru ca ei să mă placă mai mult.
15 Dacă uneori se întâmplă ceva bun, mi-e teamă că va urma ceva rău.
16 Dacă nu fac tot ce depinde de mine, pot să mă aştept să pierd.
17 Sunt genul de persoană care, de obicei, sfârşeşte prin a avea grijă de cei apropiaţi.
18 Mă străduiesc prea mult să-mi exprim sentimentele pozitive faţă de ceilalţi (afecţiune,
preocupare).
19 Trebuie să fiu cel mai bun (cea mai bună) în tot ce fac; nu accep să fiu pe locul doi.
20 Am probleme când trebuie să accept un „nu” ca răspuns, atunci când vreau ceva de la
ceilalţi.
21 Nu mă pot motiva să îndeplinesc sarcini plictisitoare şi de rutină.
22 Încerc să mă adaptez.
23 Nu poţi fi tot timpul suficient de atent; întotdeauna va apărea ceva rău.
24 Nu există nici o scuză dacă greşesc.
25 În general, oamenii nu au fost lângă mine ca să-mi ofere căldură, sprijin şi dragoste.
26 Am atâta nevoie de ceilalţi, încât mă îngrijotez că îi voi pierde.
27 Simt că nu trebuie să las garda jos în prezenţa altora, pentru că altfel mă vor răni
intenţionat.
28 Sunt fundamental diferit(ă) de ceilalţi.
29 Nici unul dintre cei pe care îi doresc nu va putea să stea lângă mine odată ce mă va
cunoaşte cu adevărat.
 30 Stima mea de sine se bazează mai ales pe felul cum mă văd ceilalţi.
31 Oricât de mult aş munci, mi-e teamă că aş putea rămâne fără nici un ban.
32 Oamenii care nu-şi cunosc limitele ar trebui pedepsiţi.
33 Sunt incompetent(ă) când vine vorba de realizări.
34 Mă văd ca o persoană dependentă când este vorba de viaţa de zi cu zi.
35 Simt că un dezastru (natural, chimic, medical sau criminal) se poate întâmpla în orice
moment.
36 Părinţii mei şi cu mine tindem să ne implicăm în viaţa şi problemele celuilalt.
37 Simt că nu am altă posibilitate decât să îndeplinesc dorinţele altora, altfel mă vor respinge.
38 A avea bani şi a cunoaşte multă lume „bună” mă face să fiu mai valoros (valoroasă).
39 Mă îngrijorez de faptul că o decizie greşită poate duce la dezastru.
40 În general nu accept scuzele altora. Ei nu sunt dispuşi să-şi asume responsabilitatea şi să
suporte consecinţele.
41 Sunt o persoană bună deoarece mă gândesc la alţii mai mult decât la mine.
42 Mi se pare jenant să-mi exprim sentimentele în faţa altora.
43 Încerc mereu să fac tot ce pot/tot ce depinde de mine; nu mă mulţumesc cu „aproape
bine”.
44 Sunt deosebit(ă) şi nu trebuie să accept restricţii impuse de ceilalţi.
45 Dacă nu îmi pot atinge un scop devin repede frustrat(ă) şi renunţ.
46 Investesc mult timp în felul în care arăt, pentru ca toţi cei din jur să mă aprecieze.
47 Sunt frecvent obsedat(ă) de deciziile minore deoarece consecinţele unei greşeli pot fi
serioase.
48 Dacă nu îmi fac treaba, ar trebui să sufăr consecinţele acestui lucru.
49 O perioadă îndelungată din viaţa mea nu am simţit că sunt special(ă) pentru cineva.
50 Mă tem că oamenii de care mă simt apropiat(ă) mă vor părăsi sau abandona.
51 Este doar o problemă de timp până când cineva mă va trăda (înşela).
52 Locul meu nu e aici; sunt singuratic(ă).
53 Nu merit dragostea, atenţia şi respectul celorlalţi.
54 Propriile realizări sunt mai valoroase pentru mine dacă oamenii le observă.
55 Mă simt mai bine pretinzând că lucrurile nu-mi vor merge bine, asta ca să nu mă simt rău
dacă lucrurile chiar nu merg bine.
56 Mă gândesc des la greşelile pe care le fac şi sunt furios (furioasă) pe mine.
57 Majoritatea celorlalţi sunt mai capabili decât mine din punct de vedere profesional şi al
realizărilor.
58 Sunt mai puţin capabil(ă) decât majoritatea oamenilor.
59 Mă tem că o să fiu atacat(ă).
60 Este foarte greu pentru mine şi părinţii mei să păstrăm secrete intime unii faţă de alţii fără
să ne simţim vinovaţi şi înşelaţi.
61 În relaţii, îl las pe celălalt să aibă ultimul cuvânt.
62 Sunt atât de preocupat(ă) să mă adaptez, încât uneori uit cine sunt.
63 Mă concentrez mai ales asupra evenimentelor şi situaţiilor de viaţă negative.
64 Când oamenii fac ceva rău, am probleme în a aplica principiul „Iartă şi uită”.
65 Sunt atât de preocupat(ă) să mă ocup de oamenii de care îmi pasă, încât am puţin timp
pentru mine.
66 Mi se pare greu să arăt căldură şi spontaneitate.
67 Trebuie să-mi îndeplinesc toate responsabilităţile.
68 Detest să fiu constrâns(ă) sau reţinut(ă) de la ceea ce vreau eu să fac.
69 Nu sacrific satisfacţia imediată pentru obţinerea unui scop îndepărtat.
70 Mi se pare greu să-mi fixez propriile scopuri fără să mă gândesc cum vor reacţiona ceilalţi
la alegerile mele.
71 Tind să fiu pesimist(ă).
72 Port pică chiar dacă persoana s-a scuzat.
73 În cea mai mare parte a timpului nu am avut pe cineva care să mă asculte cu adevărat,
care să mă înţeleagă sau care să investească emoţional în mine.
74 Mă cuprinde disperarea când simt că cineva la care ţin se îndepărtează de mine.
75 Sunt destul de suspicios (suspicioasă) în privinţa motivelor altora.
76 Mă simt străin(ă) de ceilalţi oameni.
 77 Simt că nu pot fi iubit(ă).
78 Când mă gândesc la deciziile din viaţa mea, îmi dau seama că pe majoritatea le-am luat
cu gândul la aprobarea celorlalţi.
79 Oamenii apropiaţi mie consideră că îmi fac prea multe griji.
80 Mă supăr când cred că cineva a renunţat prea repede la ceva.
81 Nu sunt atât de talentat(ă) în muncă aşa cum sunt ceilalţi.
82 Judecata mea nu poate fi bună în toate situaţiile de zi cu zi.
83 Mă tem că o să-mi pierd toţi banii şi o să devin sărac(ă).
84 Adeseori simt că dacă părinţii mei trăiesc prin mine, nu mai am o viaţă a mea.
85 Întotdeauna îi las pe ceilalţi să decidă pentru mine, deci nu ştiu ce vreau pentru mine.
86 Chiar dacă nu îmi place cineva, tot vreau ca el (ea) să mă placă.
87 Dacă oamenii se entuziasmează de ceva, mă simt inconfortabil şi simt nevoia să îi
avertizez că se va întâmpla ceva rău.
88 Mă enervez când oamenii se scuză şi învinuiesc pe ceilalţi pentru problemele lor.
89 Întotdeauna am fost genul de om care ascultă problemele altora.
90 Mă controlez atât de mult, încât oamenii cred că nu am emoţii.
91 Simt că există o presiune constantă asupra mea să îndeplinesc şi să realizez diferite
lucruri.
92 Simt că nu trebuie să urmez regulile, normele şi convenţiile pe care le fac ceilalţi.
93 Nu mă pot forţa să fac lucruri care nu îmi plac, chiar când ştiu că este spre binele meu.
94 Când nu primesc multă atenţie din partea altora, mă simt neimportant(ă).
95 Nu contează din ce cauză greşesc; când am greşit ceva, trebuie să plătesc.
96 Rar am avut o persoană care să mă sfătuiască sau care să mă îndrume când nu am ştiut
ce să fac.
97 Câteodată sunt atât de îngrijorat(ă) că ceilalţi mă vor părăsi, încât îi îndepărtez eu de
mine.
98 De obicei sunt vigilent(ă) faţă de motivele celorlalţi.
99 Întotdeauna mă simt în afara grupului.
100 Am prea multe defecte inacceptabile în numeroase domenii pentru a-i lăsa pe alţii să mă
cunoască.
101 Caut recunoaştere şi admiraţie atunci când îmi spun părerea la o întâlnire sau întrunire.
102 Mă învinovăţesc pentru lucrurile în care am eşuat.
103 Nu sunt atât de inteligent(ă) ca şi ceilalţi când este vorba de şcoală sau serviciu.
104 Nu am încredere în capacitatea mea de a rezolva toate problemele care apar.
105 Mă tem că am o boală gravă, deşi medicul nu mi-a diagnosticat nimic grav.
106 Simt adeseori că nu am o identitate separată de a părinţilor mei sau de a partenerului
(partenerei) meu (mele).
107 Îmi vine foarte greu să cer să-mi fie respectate drepturile şi să-mi fie luate în seamă
sentimentele.
108 Complimentele şi recompensele numeroase mă fac să mă simt valoros (valoroasă).
109 Sunt o persoană rea, care merită să fie cunoscută.
110 Ceilalţi oameni mă cunosc ca făcând prea multe pentru alţii şi insuficient pentru mine.
111 Oamenii mă văd inflexibil(ă) din punct de vedere emoţional.
112 Nu pot să-mi cer scuze pentru greşelile mele.
113 Simt că ceea ce am de oferit are mai mare valoare decât contribuţiile altora.
114 Rar am fost în stare să mă bazez pe propriile mele hotărâri.

I. Ce măsoară YSQ?

Au fost identificate optsprezece scheme disfuncţionale, grupate în cinci categorii, numite domenii
ale schemelor. Fiecare dintre cele cinci categorii reprezintă o componentă importantă a nevoilor pe
care le are un copil.
Primul domeniu este reprezentat de separare şi respingere şi constă în expectanţa că nu
vor fi satisfăcute nevoile de securitate, siguranţă, îngrijire, empatie, acceptare şi respect. Acest
prim domeniu cuprinde cinci scheme:

(1) Abandon/instabilitate (AB) – sentimentul că cei apropiaţi nu vor putea să ne ofere

 susţinerea emoţională de care avem nevoie şi să ne protejeze, deoarece ei, la rândul lor,
sunt instabili emoţional, nu sunt prezenţi, vor muri curând sau ne vor părăsi pentru
altcineva.
(2) Neîncredere/abuz (NA) – credinţa că, într-un final, tot vom fi înşelaţi, că ceilalţi ne înşeală,
abuzează de noi, ne fac să suferim, ne umilesc sau ne mint. Acest rău creat de ceilalţi este
perceput ca fiind intenţionat.
(3) Privaţiune emoţională (ED) – ceilalţi nu ne oferă dragostea necesară. Există trei forme
majore de deprivare emoţională: a) deprivarea de îngrijire (absenţa atenţiei, afecţiunii şi
căldurii sufleteşti); b) deprivarea de empatie (absenţa înţelegerii); c) neoferirea protecţiei
(absenţa direcţionării, ghidării).
(4) Deficienţă/ruşine (DS) – sentimentul că suntem fără valoare, suntem răi, nedoriţi, inferiori
sau incapabili în anumite aspecte importante ale vieţii, iar dacă acest lucru se vede nu vom
mai fi iubiţi de către ceilalţi. Persoanele care interiorizează această schemă sunt sensibile
la critică, sunt foarte conştiente de ele însele, se compară cu ceilalţi, nu se simt în siguranţă
în prezenţa celorlalţi, au sentimentul de ruşine legat de propriul „handicap”. Acesta poate fi
personal (impulsuri de furie) sau public (aspect fizic neplăcut).
(5) Izolare socială/înstrăinare (SI) – senzaţia de izolare faţă de restul lumii, că suntem diferiţi
de alţii şi că nu putem face parte dintr-un grup.

Al doilea domeniu este cel al slabei autonomii şi performanţe şi se referă la propria

capacitate de a supravieţui şi funcţiona independent. Reprezentative pentru acest domeniu sunt
următoarele scheme:

(1) Dependenţă/incompetenţă (DI) – credinţa că suntem incapabili să ne îndeplinim bine

responsabilităţile zilnice, fără un sprijin considerabil din partea celorlalţi. Se manifestă
neajutorarea.
(2) Vulnerabilitate în faţa pericolelor potenţiale (VH) – frica exagerată de catastrofe iminente ce
pot să ni se întâmple oricând şi nu le putem preveni. Această frică poate apărea în legătură
cu diferite boli de care ne putem îmbolnăvi (de pildă, infarct), cu diferite probleme
emoţionale grave (de exemplu, teama de a nu înnebuni) sau alte catastrofe externe (cum
ar fi prăbuşirea avioanelor).
(3) Protecţionism/personalitate atrofiată (EM) – o relaţie de apropiere şi o implicaţie emoţională
exagerată cu una dintre persoanele apropiate (deseori părinţi), relaţie care împiedică
dezvoltarea propriei identităţi şi a relaţionării sociale. Este o convingere că cel puţin una
dintre persoanele implicate nu va putea trăi fără cealaltă, nu va putea fi fericită dacă nu va
avea sprijinul acesteia. Persoanele care manifestă această schemă sunt persoane fără un
scop, care nu ştiu pentru ce trăiesc.
(4) Eşec (FA) – blamarea de sine, convingerea că nu este capabil să facă ceva bine, că
inevitabil va greşi, va eşua în autorealizare (şcoală, carieră, sport), că e prost, cu un statut
social scăzut, mai puţin de succes decât cei de aceeaşi vârstă.

Al treilea domeniu conţine scheme cu privire la limite defectuoase şi constă în incapacitatea

sau stabilirea deficitară a limitelor interne, a responsabilităţilor faţă de alţii, a scopurilor pe termen
lung. Apar dificultăţi în respectarea drepturilor celorlalţi, în stabilirea şi atingerea unor scopuri
personale realiste. Acest domeniu este caracterizat de două scheme:

(1) Revendicarea drepturilor personale/dominanţă (ET) – credinţa că suntem superiori altor

oameni, revendicăm drepturi şi privilegii speciale; regula reciprocităţii nu funcţionează în
acest caz. Revendicăm dreptul de a face ce vrem, indiferent dacă ceea ce dorim este
ancorat sau nu în realitate, indiferent care este costul pentru celălalt. Se manifestă un
sentiment exagerat al superiorităţii (suntem printre cei mai celebri oameni), cu scopul de a
obţine control şi putere.
(2) Lipsă de autocontrol şi autodisciplină (IS) – dificultatea de a fi controlat, disciplinat în
obţinerea scopurilor, insuficient control asupra emoţiilor şi impulsurilor, toleranţă scăzută la
frustrare, dorinţă excesivă de menţinere a confortului, de evitare a situaţiilor neplăcute
pentru propria persoană.
 Dependenţa de allţii este cel de-al patrulea domeniu, iar schemele componente constau în
focalizarea excesivă pe satisfacerea dorinţelor, nevoilor altora, în detrimentul satisfacerii propriilor
dorinţe şi nevoi, acest lucru realizându-se pentru a câştiga dragostea şi aprobarea celor din jur.
Schemele acestui domeniu sunt:

(1) Subjugarea (SB) – supunerea excesivă la controlul celorlalţi, de obicei pentru a evita furia,
părăsirea sau alte represalii. Are două forme principale: subjugarea nevoilor (propriile
preferinţe, decizii şi dorinţe sunt suprimate) şi subjugarea emoţiilor (exprimarea emoţiilor
este suprimată, în special cea a furiei).
(2) Sacrificiul de sine (SS) – fixarea excesivă asupra satisfacerii voluntare a nevoilor zilnice ale
celorlalţi cu propriile noastre costuri. De ce? Pentru a preveni îndurerarea celorlalţi, pentru
a evita sentimentul de a fi egoist, pentru a menţine relaţia cu acea persoană percepută ca
fiind în nevoie.
(3) Indezirabilitate socială/nevoia de aprobare (AS) – căutarea exagerată a aprobării,
recunoaşterii sau atenţiei celorlalţi, fapt ce împiedică dezvoltarea identităţii de sine. Stima
de sine este dependentă, în principal, de reacţiile celorlalţi.

Cel de-al cincilea domeniu este dat de hipervigilenţă şi inhibiţie – sentimentele, impulsurile,
alegerile spontane sunt împiedicate să se exprime, persoana nu-şi rezervă dreptul de a fi fericită,
relaxată. Sănătatea, relaţiile apropiate au de suferit în urma acestui fapt. Schemele celui de-al
cincilea domeniu sunt:

(1) Negativism/pasivitate (NP) – aspectele negative ale vieţii sunt exagerat conturate,
subliniate, scoase la iveală, maximizate, (durere, moarte, pierdere, dezamăgiri, conflicte,
vină, resentimente, probleme nerezolvate, greşeli potenţiale, trădări etc.), în timp ce
evenimentele pozitive, optimiste sunt minimalizate.
(2) Inhibiţie emoţională/autocontrol exagerat (EI) – inhibarea acţiunilor, sentimentelor,
comunicării spontane, pentru a evita în special dezaprobarea celorlalţi, sentimentul de
ruşine şi de pierdere a controlului asupra propriilor impulsuri. Cele mai întâlnite arii de
inhibiţie ar fi: a) inhibarea furiei şi agresivităţii; b) inhibarea impulsurilor pozitive; c)
dificultate în exprimarea vulnerabilităţii sau a comunicării propriilor sentimente; d) invocarea
excesivă a raţionalităţii şi eliminarea emoţionalului.
(3) Standarde nerealiste/exigenţă (US) – credinţa că trebuie să atingem nişte standarde
interiorizate foarte ridicate de comportament şi performanţă, cu scopul de a evita critica.
Aceste standarde nerealiste pot apărea sub forma perfecţionismului, atenţiei deosebite la
detalii, regulii rigide de tipul „trebuie”, nemulţumirii că s-ar fi putut realiza mai multe.
(4) Pedepsirea (PU) – convingerea că oamenii ar trebui aspru criticaţi pentru greşelile lor.
Implică tendinţa de a fi furios, intolerant, punitiv şi nerăbdător cu cei (inclusiv cu noi înşine)
care nu satisfac propriile noastre expectanţe sau standarde. Greşelile sunt uitate cu
greutate, nu se ţine seama de natura failibilă a omului.

YSQ este format din 114 itemi şi măsoară toate cele optsprezece scheme cognitive:
1. Privaţiune emoţională (ED)
2. Abandon (AB)
3. Neîncredere/abuz (MA)
4. Izolare socială/înstrăinare (SI)
5. Deficienţă/ruşine (DS)
6. Eşec (FA)
7. Dependenţă/incompetenţă (DI)
8. Protecţionism/personalitate atrofiată (EM)
9. Vulnerabilitate în faţa pericolelor potenţiale (VH)
10. Subjugare (SB)
11. Sacrificiu de sine (SS)
12. Inhibiţie emoţională/autocontrol exagerat (EI)
13. Standarde nerealiste/exigenţă (US)
14. Revendicarea drepturilor personale/dominanţă (ET)
15. Lipsă de autocontrol şi autodisciplină (IS)
 16. Indezirabilitate socială/nevoia de aprobare (AS)
17. Negativism/pasivitate (NP)
18. Pedepsire (PU)

Descrierea itemilor
Cei 114 itemi sunt repartizaţi pe subscale în modul următor:

1. Privaţiune emoţională (ED): 1, 25, 49, 73, 96

2. Abandon (AB): 2, 26, 50, 74, 97
3. Neîncredere/abuz (MA): 3, 27, 51, 75, 98
4. Izolare socială/înstrăinare (SI): 4, 28, 52, 76, 99
5. Deficienţă/ruşine (DS): 5, 29, 53, 77, 100
6. Eşec (FA): 9, 33, 57, 81, 103
7. Dependenţă/incompetenţă (DI): 10, 34, 58, 82, 104
8. Vulnerabilitate la rău şi boală (VH): 11, 35, 59, 83, 105
9. Protecţionism/personalitate atrofiată (EM): 12, 36, 60, 84, 106
10. Subjugare (SB): 13, 37, 61, 85, 107
11. Sacrificiu de sine (SS): 17, 41, 65, 89, 110
12. Inhibiţie emoţională/autocontrol exagerat (EI): 18, 42, 66, 90, 111
13. Standarde nerealiste/exigenţă (US): 19, 43, 67, 91, 112
14. Revendicarea drepturilor personale/dominanţă (ET): 20, 44, 68, 92, 113
15. Lipsă de autocontrol şi autodisciplină (IS): 21, 45, 69, 93, 114
16. Indezirabilitate socială/nevoia de aprobare (AS): 16, 14, 22, 30, 38, 46, 54, 62, 70, 78, 86,
94, 101, 108
17. Negativism/pasivitate (NP): 7, 15, 23, 31, 39, 47, 55, 63, 71, 79, 87
18. Pedepsirea (PU): 8, 16, 24, 32, 40, 48, 56, 64, 72, 80, 88, 95, 102, 109.

II. Administrare

Când este utilizat în scop clinic, terapeutul roagă de obicei clientul să completeze acest chestionar
ca temă de casă, după prima sau a doua şedinţă. În scop de cercetare, instrumentul poate fi
administrat individual, dar şi colectiv. Chestionarul presupune ca subiecţii să evalueze, pe o scală
Likert de 6 puncte, cât de bine îi descrie fiecare item în parte (unde: 1 = total neadevărat, 2 = de
cele mai multe ori neadevărat pentru mine, 3 = într-o oarecare măsură mai adevărat decât
neadevărat, 4 = moderat adevărat pentru mine, 5 = de cele mai multe ori adevărat pentru mine, 6
= mă descrie perfect).
Unii pacienţi pot rememora traume puternice atunci când răspund la itemii chestionarului şi,
ca atare, datorită interferenţei emoţionale, procesul de completare poate fi mai încet. Terapeutul
poate cere acestor persoane să completeze un anumit număr de întrebări pe săptămână. Este
posibil ca unii pacienţi să evite să-şi administreze chestionarul, să lase întrebări fără răspuns etc.,
acest lucru poate fi o modalitate de a evita confruntarea cu schemele dezadaptative proprii. Dacă
aceşti pacienţi persistă în evitarea chestionarului, este recomandat ca terapeutul să nu insiste, ci
să discute motivele refuzului.

III. Cotare

Itemii sunt grupaţi în funcţie de scheme. În variantă clinică, de obicei, terapeutul nu înregistrează
scorul total sau media scorului pentru fiecare schemă, ci se vor încercui itemii cu scorurile cele mai
mari (5 sau 6). Itemul cu scor mare spune ceva despre pacient, un lucru care merită atenţie.
Terapeutul poate apoi revedea rezultatele împreună cu pacientul, punând întrebări despre itemii la
care s-au înregistrat scoruri ridicate. De obicei, ei evidenţiază o schemă importantă pentru pacient,
care va fi discutată în terapie. Astfel, terapeutul va vorbi cu pacientul despre schema respectivă,
apoi îl va învăţa numele fiecărei scheme înalt cotate şi semnificaţia ei. Pentru varianta
psihometrică, rezultatele obţinute prin însumarea scorurilor se raportează la tabelul de mai jos.
IV. Interpretarea rezultatelor

ED AB MA SI FA
Scăzut 0-5 0-6 0-8 0-6 0-5
Mediu 5*-7 6*-8 8*-11 6*-8 5*-8
Ridicat 7*-12 8*-12 11*-15 8*-11 8*-10
Foarte ridicat 12*-30 12*-30 15*-30 11*-30 10*-30
m=9,43 m=9,97 m=11,97 m=9,35 m=8,73
s.d.=5,37 s.d.=5,23 s.d.=5,49 s.d.=4,57 s.d.=4,27
DS EI US ET DI

Scăzut 0-5 0-8 0-13 0-11 0-6

Mediu 5*-7 8*-10 13*-17 11*-14 6*-8
Ridicat 7*-30 10*-14 17*-20 14*-19 8*-11
Foarte ridicat 14*-30 20*-30 19*-30 11*-30
m=7 m=11,38 m=16,56 m=14,97 m=8,93
s.d.=3,55 s.d.=4,73 s.d.=5,28 s.d.=5,52 s.d.=4,28
IS VH EM SB
Scăzut 0-9 0-5 0-6 0-6
Mediu 9*-12 5*-6 6*-9 6*-8
Ridicat 12*-17 6*-10 9*-12 8*-11
Foarte ridicat 17*-30 10*-30 12*-30 11*-30
m=12,76 m=8,19 m=9,76 m=9,03
s.d.=4,57 s.d.=4,58 s.d.=4,57 s.d.=4,04
SS AS NP PU
Scăzut 0-14 0-26 0-16 0-29
Mediu 14*-18 26*-35 16*-21 29*-36
Ridicat 18*-22 35*-43 21*-31 36*-46
Foarte ridicat 22*-30 43*-84 31*-66 46*-84
m=18,14 M=36,23 m=24,76 m=37,76
s.d.=5,32 s.d.=13,24 s.d.=11,19 s.d.=11,92