Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta; Cerințe: Nu floarea vestejită din părul tău bălai, Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai. La ce simţirea crudă a stinsului noroc 1. Scrie sinonime pentru sensul din text al Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc? cuvintelor: părere de rău, mândri, tânguitoare, zâmbet. Tot alte unde-i sună aceluiaşi pârău: 2. La ce statornicia părerilor de rău, 3. Alcătuiește un enunț cu expresia / Când prin această lume să trecem ne e scris locuțiunea cuvântului ceas. Ca visul unei umbre şi umbra unui vis? 4. La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porţi? 5. Scrie două teme/ motive prezente în text. La ce să măsuri anii ce zboară peste morţi? 6. 7. Menționează două mărci lexico- Totuna-i dacă astăzi sau mâine o să mor, gramaticale ale subiectivității prezente în Când voi să-mi piară urma în mintea tuturor, textul dat. Când voi să uiţi norocul visat de amândoi. 8. Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi, 9. Transcrie două secvenţe din text care Să fie neagră umbra în care-oi fi pierit, conturează dimensiunea spaţială a Ca şi când niciodată noi nu ne-am fi găsit, imaginarului poetic. 10. Ca şi când anii mândri de dor ar fi deşerţi - 11. Explică semnificaţia a două figuri de stil Că te-am iubit atâta putea-vei tu să ierţi? diferite din prima strofă. Cu faţa spre perete, mă lasă prin străini, 12. Transcrie o structură care conţine o Să-ngheţe sub pleoape a ochilor lumini, imagine auditivă. Şi când se va întoarce pământul în pământ, 13. Au cine o să ştie de unde-s, cine sunt? 14. Selectează din text patru termeni din câmpul lexico-gramatical al timpului. Cântări tânguitoare prin zidurile reci 15. Cerşi-vor pentru mine repaosul de veci; 16. Ilustrează, cu exemple din text, două Ci eu aş vrea ca unul, venind de mine-aproape, trăsături ale romantismului. Să-mi spuie al tău nume pe-nchisele-mi pleoape, 17. Apoi - de vor - m-arunce în margine de drum... 18. Ilustrează, cu exemple din text, două Tot îmi va fi mai bine ca-n ceasul de acum. trăsături ale genului liric. 19. Din zare depărtată răsar-un stol de corbi, Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi, Răsar-o vijelie din margini de pământ, Dând pulberea-mi ţărânii şi inima-mi la vânt...
Ci tu rămâi în floare ca luna lui april,
Cu ochii mari şi umezi, cu zâmbet de copil, Din cât eşti de copilă să-ntinereşti mereu, Şi nu mai şti de mine, că nu m-oi şti nici eu. (Despărțire, de Mihai Eminescu)