Capodopera Desăvârșită .

Să presupunem acum că, după ce ai citit Ve chiul Testament, te întâlnești cu un prieten

creștin si el te convinge să citești și Noul Testament. Ce rei descoperi? Il vei citi o dată,
de două ori, de trei ori și de fiecare dată vei observa că ea este Cartea implinirilor". Încă
din primul capitol al Evanghe liei lui Matei te întâlneşti cu foarte curând fami liarul: ,,Ca
să se împlinească ...“
Domnul Isus care „va mântui pe poporul Lui de pacatele sale" (Matei 1:21) are o linie
genealogică ce urcă până la regele David și chiar până la Avraam. Prin aceştia doi,
Dumnezeu i-a dăruit lui Israel cele două legăminte ale „făgăduinței". Naş terea Lui din
fecioară dezleagă imediat secretul ascuns în Isaia 7:14:
„Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se implinească ce vestise Domnul prin
proorocul, care zice: ,,lată fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu, şi-i vor pune
numele ,,Emanuel", care tălmă cit înseamnă: ,,Dumnezeu este cu noi" (Matei 1:22 23)
După Matei, citești despre acest Isus al Noului Testament a cărui naștere, viață,
moarte, înviere, înălțare, revenire și domnie sunt înregistrate istoric în Evanghelii, sunt
interpretate spiritual în Faptele Apostolilor şi în Epistole şi sunt anticipate ca şi împlinite
în cartea Apocalipsei.
Toate CEREMONIILE NEEXPLICATE din Lege se luminează de o nouă semnificație în
moartea Lui ispăşitoare, în învierea şi înălțarea Lui, în slujba Lui prezentă de Mare
Preot aşezat în cer la dreapta Tatălui şi în promisa Lui întoarcere. Toate cele scrise se
refereau de fapt la El - ca de exemplu cele cinci tipuri de jertfe din cartea Leviticul,
rânduie lile de la Cort, intrarea Marelui Preot, o dată pe an, în Sfânta Sfintelor cu
sângele care trebuia stro pit pe altar şi reîntoarcerea lui îmbrăcat cu toate podoabele ca
să dea poporului binecuvântarea.
Când citeşti despre naşterea Mântuitorului şi-l auzi pe înger vestind: ,,El va fi mare şi va
fi chemat Fiul celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al
tatălui Său David...", vezi dintr-o dată că istoriile fără finalizare din Vechiul Testament se
reînoadă şi-şi găsesc împlinirea în persoana Lui.
Când citeşti învățăturile Lui despre Dumnezeu ca Tată şi despre dragostea divină; când
Îl auzi spunând: ,,veniți la Mine, voi toți cei trudiți şi împovărați, şi Eu vă voi da
odihnă..."(Matei 11:28); când Îl priveşti nu numai înălțându-Se, ci şi trimițându-L pe
Duhul Sfânt ca să locuiască pentru totdeauna în inimile celor răscumpărați, înțelegi că
acele CĂUTĂRI FĂRĂ RĂSPUNS din căr țile de înţelepciune filosofică ale Vechiului
Testa ment și-au găsit în sfârșit o duioasă rezolvare.Cât despre PROFEȚIILE mesianice
NEÎMPLINITE din Vechiul Testament, ele sunt realizate deplin in El. începând cu
nașterea Sa și sfârşind cu înălțarea Sa de pe Muntele Măslinilor. Mai mult, El se pre
tinde a fi tocmai Cel chemat să le împlinească. Ca în celebra scenă din Sinagoga:
Astăzi s-au împlinit aceste cuvinte" (Luca 4:16-21). El dovedeşte că este împlinitorul
profețiilor, prin viaţa Sa lipsită de păcat, prin activitatea Sa înso țită de minuni și semne
și, mai ales, prin moartea Lui de la Calvar; căci la cine se refereau oare pasaje ca acela
din Isaia 53, dacă nu la El, despre care Ioan Botezătorul a spus: „Iată Mielul lui
Dumnezeu care ridică păcatul lumii"? (loan 2:29)
Da, Isus Christos este împlinirea ceremoniilor,
împlinirea istoriei, împlinirea căutărilor filosofice
şi împlinirea profețiilor Vechiului Testament. În Vechiul Testament El trebuia să vină. În
Evanghelii El a venit luând chip de om. În Epistole, El vine înăuntrul credincioşilor prin
prezenţa invizibilă a Duhului Sfânt. În Apocalipsa, El va reveni încununat cu slava
Împărăției mondiale. Împlinirile care l-au marcat cea dintâi venire au certificat caracterul
divin al profețiilor din Vechiul Testament; şi ele au mai făcut ceva, au garantat că şi
profețiile rămase încă neîmplinite, atât din Vechiul cât şi din Noul Testament, vor fi la fel
de deplin împlinite la vremea în care le va suna ceasul prestabilit.
Noul Testament este cea mai importantă carte care a fost scrisă cândva. Subiectul ei
suprem este Domnul Isus Christos. Obiectul ei suprem este sal varea ființelor umane.
Proiectul ei suprem este domnia finală a lui Isus Christos în Împărăția ne sfârşită ca
timp şi ca spațiu.
Ce mare dreptate şi ce profundă înţelegere a avut apostolul pavel când a exclamat: „Din
El, prin El, şi pentru El sunt toate lucru
rile. A Lui să fie slava în veci! Amin." (Rom. 11:36;
Col. 1:15-18)