AŞER 

(în ebr. aser, „fericit, binecuvântat”).

1. Al optulea fiu al lui Iacov, al doilea fiu al Zilpei, slujitoarea

lui Lea (Geneza 30:13; Geneza 35:26). Aşer a avut patru fii şi o
fiică (Geneza 46:17;Numeri 26:46; descendenţii, 1 Cronici 7:30-
40). Prosperitatea urmaşilor lui a fost prevestită în ultima
binecuvântare dată de Iacov (Geneza 49:20). Numele Aşer este
atestat ca nume semitic din NV în perioada când a trăit Iacov,
fiind găsit într-un papirus egipteanca numele unei servitoare
(cca. 1750 î.Cr.; vezi W. C. Hayes, A Papyrus in the late Middle
Kingdom in the Brooklyn Museum, 1955, p. 88,. 97, şi în special
W. F. Albright, JAOS 74, 1954, p. 229, 231: isr, ’sra). Această
descoperire filologică exclude posibilitatea identităţii lui Aşer
din Biblie cu termenul isr din textele egiptene din secolul al 13-
lea î.Cr., ca fiind numele unui loc din Palestina: isr reprezintă de
fapt ‘tr şi nu ‘sr (cf. Albright, loc. cit.). Aceasta elimină sugestia
că termenul egiptean isr din 1300 î.Cr. (Sethos I) ar indica un
„Aşer” - o comunitate locuită în Palestina înainte de invazia
israeliţilor de la sfârşitul secolului al 13-lea î.Cr.

2. Seminţie Israelită care a descins din 1., cât şi teritoriul ocupat

de ei. Seminţia lui Aşer a constat din cinci familii sau clanuri
principale (Numeri 26:44-47) şi a participat la organizarea şi
distribuirea seminţiilor în călătoria prin pustie (Numeri
1:13; Numeri 2:27; Numeri 7:72; Numeri 13:13, etc. şi a avut
parte de binecuvântarea lui Moise (Deuteronom 33:24).
Teritoriul lui Aşer, hotărât de Iosua, a ocupat în principal
Câmpia Acra, partea de V a dealurilor Galileii de dincolo de
aceasta şi zona de coastă, de la vârful Carmel, în N, până la Tir
şi Sidon (Iosua 19:24-31, 34). În partea de S, Aşer s-a învecinat
cu Manase, cu excepţia unor cetăţi de graniţă (Iosua 17:10-11; v.
11 ar putea fi tradus: „Manase avea lângă Isahar şi lângăAşer...
(diferite localităţi)”), vezi Y. Kaufmann, The Biblical Account of
the Conquest of Palestine, 1953, p. 38. (cf. şi cu HELCAT şi
IBLEAM). În teritoriul lui Aşer leviţii din familia lui Gherşom
aveau patru cetăţi (1 Cronici 6:62,74-75). Tribul lui Aşer nu i-a
izgonit pe canaaniţi, ci doar au ocupat unele zone în mijlocul lor
(Judecători 1:31-32). În ce priveşte topografia şi resursele
ţinutului lui Aşer, vezi D. Baly, The Geography of the Bible,
1974, p. 121-127. În vremea judecătorilor, Aşer nu a ajutat-o pe
Debora, dar apoi s-a aliat cu Ghedeon (Judecători
5:17; Judecători 6:35; Judecători 7:23). Aşer a dat luptători
pentru armata lui David (1 Cronici 12:36) şi a făcut parte dintr-
un district administrativ al lui Solomon (1 Împăraţi 4:16). După
căderea regatului de N, unii locuitori din Aşer au răspuns la
chemarea lui Ezechia de a sărbători din nou Paştele la Ierusalim
(2 Cronici 30:11). Mult mai târziu după aceste evenimente,
prorociţa Ana, îmbătrânită de zile, care s-a bucurat la vederea
Pruncului Isus, era din seminţia lui Aşer (Luca 2:36).

3. Se poate să fi fost o localitate la graniţa dintre Manase şi

Efraim, dar localizarea este incertă (Iosua 17:7).

K.A.K.

AŞER (DEB)

Noroc, Norocosul, Fericitul.

Cetate la vreo 18 km. nord-est de Sihem (Ios 17.7), pe drumul
spre Bet-Şean.

AŞER (DEPB)
(‫אשר‬, forma masculină de la Aşera, o zeiţă semitică a
norocului): cel de-al optulea fiu al lui Iacov şi strămoşul eponim
al uneia dintre cele douăsprezece seminţii ale lui Israel; fiul
Zilpei, sclava Leei (Gen. 30:13)
Aşer a fost cel de-al optulea fiu al lui Iacov şi al doilea care i s-a
născut Zilpei, roaba primei neveste a lui Iacov, Lea, care era
stearpă. Zilpa îi mai născuse lui Iacov un fiu pe nume Gad.
Cu toate că se purta bine cu ea, Iacov nu o iubea pe Lea. Tatăl
ei, Laban, lipsit fiind de scrupule, îl păcălise să se căsătorească
cu ea, când de fapt Iacov credea că o ia de soţie pe sora
ei, Rahela, pe care o iubea. În vremea când s-a născut Aşer,
Iacov încă mai lucra pentru socrul său, pentru a o putea primi de
soţie pe Rahela.
Lea nădăjduia că dacă îi va naşte fii lui Iacov, acesta ar putea
începe să o iubească. Potrivit legii timpului, dacă o femeie era
stearpă, exista posibilitatea ca sclava ei să-i nască un fiu soţului
femeii, copilul urmând să fie considerat, din punct de vedere
legal, fiul soţiei legitime. Lea şi-a numit copilul după Aşera, o
zeiţă semitică a fericirii şi a norocului (şi totodată zeiţa
fertilităţii), posibil ca o ofrandă adusă zeiţei, în speranţa că
aceasta o va face fertilă. În tinereţe, Iacov nu îi fusese prea
credincios lui Iahve şi îngăduise ca familia sa să se închine
zeilor păgâni (Gen. 35:3 şi urm.); ulterior, i-a constrâns pe ai săi
să renunţe la idoli şi să-L slăvească doar pe Iahve.
Pe vremea când Iosif i-a invitat pe Iacov şi pe fiii săi să
emigreze în Egipt, Aşer avea deja patru fii adulţi şi o fiică. După
Exod, seminţia lui Aşer s-a stabilit pe versanţii de vest ai
Galileei, în vecinătatea triburilor Zabulon şi Neftali. Locuind
aproape de zona de coastă, aceştia au dezvoltat o relaţie strânsă
cu fenicienii, iar religia le-a fost contaminată de păgânismul
fenician. S-au încheiat şi numeroase căsătorii interrasiale şi,
drept rezultat, aşeriţii nu erau priviţi cu ochi buni de majoritatea
celorlalţi israeliţi.

AŞER (DNP)
(fericit).
1) Fiul lui Iacob şi Zilpa (Ge. 30:13);
2) Tribul lui (Nu. 1:13,40,41);
3) Oraş lîngă Sihem (Ios. 17:7,10; 1Re. 4:16).