Iov 1:1

1. Uţ. Această aşezare geografică n-a fost în mod categoric identificată. Conform Plângeri 4:28, "ţara
Uţ" din timpul lui Ieremia era fie Edomul, fie "fiica Edomului" locuia departe de patrie într-o ţară care poate
fusese cucerită de Edom. Cea din urmă este probabil corectă, deoarece " tara lui Uţ " şi Edomul sunt trecute
separat într-o listă lungă de naţiuni care aveau să suporte răzbunarea dumnezeiască (Ieremia 25:20.21).
Totuşi , puţinele date scripturistice cu privire la reşedinţa tovarăşilor lui Iov, Elifaz, Bildad şi Ţofar (Iov 2:11)
par să indice ca ei veneau de undeva din vecinătatea Edomului. De pildă, Elifaz era un temanit. Edomul şi
Temanul sunt enumerate într-un fel care le leagă strâns una de alta (vezi Ieremia 49:7.20; Ezechiel 25:13;
Amos 1:11.12; Obadia 8:9). Tribul lui Bildad, cuprinzând pe suliţi, descindea probabil din Chetura, concubina
lui Avraam (Genesa 25:2). Buz, căminul celui de-al patrulea prieten al lui Iov, Elihu (Iov 32:2), e de
asemenea legat de Tema, cetatea de obârşie lui Elifaz (vezi Ieremia 25:23).

În ciuda acestor dovezi care indică ţinutul edomit ca aşezare a ţinutului Uţ, alţi factori au condus pe
unii la concluzii diferite. LXX în loc de Uţ traduce Ausites, despre care se spune că a fost un teritoriu în
partea de nord a deşertului Arabiei, între Palestina şi râul Eufrat. Gesenius susţine această localitate ca fiind
Uţ din Iov 1:1. Învecinarea ei cu Caldeea, de unde au venit cetele jefuitoare care au luat cămilele lui Iov (v.
17) tinde să dea credit acestei teorii. Pe de altă parte, pe mărturia LXX nu se poate pune totdeauna bază, ca
de pildă afirmaţia din apendicele LXX la Iov, care pretinde că Iov era unul din regii Edomului.

Alte tradiţii, păstrate de arabi, plasează ţinutul Uţ în apropiere de Damasc. De fapt, o aşezare la 64 km
sud-vest de Damasc poartă încă numele Deir Eiyub, perpetuând numele lui Iov. Locul acesta şi amplasarea
nord-arabică au fost susţinute, întrucât despre Iov se spune că era omul "cel mai cu vază din Răsărit" (v. 3).
Se admite că termenul acesta se aplică teritoriului aflat la răsărit de Palestina. Astfel, aşezarea în vecinătatea
Edomului nu s-ar potrivi din punct de vedere geografic. Pe de altă parte, dacă adoptăm poziţia că Moise este
autorul cărţii (vezi Introducere), determinarea lui geografică ar fi fost Egiptul şi Madianul şi nu Palestina.

Nu mai există nimic altceva în carte care să ajute la identificarea Uţului. Fiii şi fiicele lui Iov locuiau
într-un ţinut unde "un vânt mare de dincolo de pustie" i-a lovit (v. 19). Ei trăiau într-un ţinut cultivat, unde
"boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei" (v. 14). Locuinţa lui Iov era într-o cetate sau în apropiere de ea
(cap. 29:7). Tabloul, aşa cum este el, fragmentar, pare să fie acela al unei zone marginale de ferme şi târguri
la limita deşertului. O astfel de amplasare nu ar fi neobişnuită în multe zone din Răsărit.

Iov. Ebr. 'Iyyob, pe care unii îl considera că vine din rădăcina 'ayab, şi care înseamnă "a fi ostil", "a se
purta ca un vrăjmaş". De aceea, "Iov" ar putea să însemne "cel atacat". Gesenius sugerează că ideea
principală a lui 'ayab ar putea fi aceea de a respira, a sufla, a pufăi, împotriva cuiva, ca o exprimare a mâniei
sau a urii. Totuşi, nu se poate stabili că numele "Iov" derivă de la această rădăcină. Cu toate acestea, nu e
ceva neobişnuit în Scripturi ca numele unui om să descrie caracteristice lui majore. Numele acestea erau, fără
îndoială, date mai târziu în viaţă, aşa cum a fost numele "Israel" (Genesa 32:28). Numele "Iov" e necunoscut
în literatura ebraică, dar apare în Scripturile de la Amarna din secolul al XIV-lea î.Hr., sub forma Ayyâb.
Numele este de asemenea atestat în documente cuneiforme de la Mari, unde este scris Ayyâbum. "Iov" din
Genesa 46:13 nu e din ebr. 'Iyyob, ci din Yob.

În cimitirul Rock Creek din Washington D.C. există faimoasa statuie a durerii de Augustus
Saint-Gaudens. Este menită să fie întruparea întregii dureri omeneşti. Privind-o, un critic francez a spus: "Nu
cunosc nici o opera atât de profundă în simţăminte, atât de înaltă în arta ei şi executată cu metode atât de
simple şi atât de cuprinzătoare". Biblia are propria sa "întrupare a durerii" în persoana lui Iov. Parafrazând pe
criticul de artă francez, putem spune că nu există nimic mai profund în simţăminte sau mai înalt în arta ei ca
această carte.

Fără prihană. [Desăvârşit, KJV]. Cuvântul acesta nu dă de înţeles neapărat o lipsă absolută a păcatului.
El înseamnă mai degrabă deplinătate, integritate, sinceritate, dar într-un sens relativ. Omul care este
"desăvârşit" înaintea lui Dumnezeu este cel care a atins gradul de dezvoltare pe care Cerul îl aşteaptă de la el
un anumit moment. Termenul ebraic tam este echivalent cu grecescul teleios, care adesea este tradus
"desăvârşit" în Noul Testament, dar care e mai bine tradus "deplin crescut" sau "matur" (vezi 1 Corinteni
14:20, unde teleioi e tradus "oameni mari" în contrast cu "copii"). E greu de găsit un cuvânt care este potrivit
ca traducere a termenului tam. Unii traducători, luându-se după LXX, au folosit cuvântul "fără prihană".
Acesta nu pare suficient pentru a sugera sensul absolut de deplin şi total prezent în tam.

Curat la suflet. [Drept, KJV]. Ebr. yashar, "corect", "echilibrat", "just".

Se temea de Dumnezeu. O expresie biblică obişnuită care denotă credincioşie şi devotament faţă de
Dumnezeu. Aici se urmăreşte punerea în antiteză a lui Iov, care era devotat lui Dumnezeu, cu cei care
închinători ai altor dumnezei.

Se abătea. Ideea este aceea a evitării răului, a abaterii de la el, ca de o primejdie. Cele patru idei
cuprinse în versetul acesta nu sunt simple repetări pentru a impresiona pe cititor că Iov era un om bun, ci ele
se completează reciproc în vederea alcătuirii tabloului complet al unui caracter ieşit din comun.

Iov 1:3
3. Avea. [Averea lui era, KJV]. Ebr. miqneh, "vite", din rădăcina qanah, "a strânge avere". În răsărit,
averea se socotea în cea mai mare parte în vite.

Oi. Ebr. so'n, un cuvânt care se referă atât la oi, cât şi la capre. Aceste animale procurau hrana şi
îmbrăcăminte.

Cămile. Acestea înlesneau comerţul cu ţinuturi depărtate.

Măgăriţe. Animale de povară domestice obişnuite.

Foarte mare număr de slujitori. Mulţi slujitori care munceau.

Iov 1:4
4. Ospăţ. Cuvântul ebraic pentru "ospăţ" provine dintr-o rădăcină care înseamnă "a bea", indicând
astfel un prilej de a bea.

Pe rând. [Fiecare la ziua lui, KJV]. Mulţi şi-au închipuit că expresia aceasta s-ar putea referi la zile de
naştere, deducând aceasta din cap. 3:1, unde se spune că Iov "şi-a blestemat ziua în care s-a născut" ["ziua
sa", KJV]. Alţii şi-au imaginat că aceşti fii petreceau în fiecare zi şi aceasta descriere este un semn al bogăţiei
lor. Iar alţii au considerat că aici se face aluzie la zile de sărbătoare obişnuite. Chestiunea nu poate tranşată
definitiv.

Iov 1:5
5. După ce petreceau zilele. Sau "încheiaseră circuitul". Tabloul este acela al unui ciclu de zile, venind
una după alta prin rotaţie.

Sfinţea. Ca preot patriarhal al familiei, el îi "consacra" pe copiii săi. Pare că Iov îi invita pe copiii săi să
vină în casa lui, unde se ţinea un fel de ceremonie religioasă.

Fiii mei au păcătuit. Pare că fiii duceau o viaţă de lux, lipsită de griji. Având o sensibilitate spirituală
aparte, Iov identifica primejdiile din calea lor şi implora iertarea divină în favoarea lor. Lucru destul de ciudat
păcatul de care se temea Iov la fii săi era acelaşi păcat pe care, mai târziu, el însuşi a fost ispitit să-l comită. Ei
erau ispitiţi de huzur; el era ispitit de lipsuri.

Au suspinat. [Au blestemat, KJV]. Ebr. barak, de peste 200 de ori tradus "a binecuvânta". Dar aici şi în
Iov 1:11; 2:5.9; 1 Regi 21:10.13, sensul cerut pare să fie exact opusul. Ca să atribuie lui barak înţelesuri
contrare, mulţi savanţi preferă să privească folosirea aici ca eufemism. Alţii traduc barak prin înţelesul lui
obişnuit "a binecuvânta" şi traduc termenul 'Elohim "dumnezei" în loc de "Dumnezeu", dând astfel de înţeles
că fiii binecuvântau dumnezei falşi. Se pare însă că sensul este de "a blestema" şi că 'Elohim înseamnă
adevăratul Dumnezeu. Cuvinte cu înţeles opus se găsesc şi în alte limbi vechi, precum egipteana.

Avea Iov obicei să facă. Literal, "toate zilele". Cu toate că era un om bogat şi influent, Iov n-a îngăduit
ca răspunderile sale să-i diminueze grija pentru copiii săi, pe care îi prezenta mereu înaintea Dumnezeului său.
Iov 1:6
6. Fiii lui Dumnezeu. LXX traduce "îngerii lui Dumnezeu". Evident, este vorba despre îngeri (vezi DA
834; GC 518; 6T456). Îngerii, ca şi oamenii, sunt fiinţe create (Coloseni 1:16) şi, în sensul acesta, fii ai lui
Dumnezeu.

Într-o zi. Tradiţia iudaică sugerează că această "zi" era Anul nou iudaic. Unii traducători creştini o
consideră ziua anuală a judecăţii. Nu e deloc necesar ca ziua aceasta să coincidă cu vreo sărbătoare
omenească. Nu este necesar ca întâlnirile lui Dumnezeu cu fiinţele cereşti să se potrivească cu socotelile
pământeşti. Fără îndoială că expresia lasă de înţeles că adunarea a fost ţinută la timpul hotărât de Dumnezeu
(vezi cap. 2:1).

Înaintea Domnului. Locul nu e specificat şi prin urmare nu poate fi cunoscut. Nu pare just ca scena să
fi avut loc chiar în cer, deoarece Satana nu avea voie în acel spaţiu (Apocalipsa 12:7-9; SR 26, 27). El avea
acces relativ în alte lumi (vezi EW 290).

Satana. Ebr. kaśśatan, literal "vrăjmaşul". De aici vine verbul śatan, "a fi vrăjmaş" sau "a se purta ca un
vrăjmaş". Verbul şi substantivul apar împreună în Apocalipsa 3:1, care, literal, spune: "vrăjmaşul stând la
dreapta lui ca să i se împotrivească". Cuvântul din limba engleză "Satan" [rom. "Satana"] vine direct din
ebraică. Satana nu e unul dintre "fiii lui Dumnezeu". El a venit în mijlocul lor, dar nu făcea parte dintre ei
(vezi GC 518).

Iov 1:7
7. De la cutreierarea. Ebr. shut, "a merge din loc în loc" sau "a hoinări". De pildă, cuvântul este folosit
pentru a descrie căutarea manei (Numeri 11:8), efectuarea unui recensământ (2 Samuel 24:2) şi căutarea unui
om bun (Ieremia 5:1).

Plimbarea. Compară cu expresia "potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale, ... şi caută pe cine să
înghită" (1 Petru 5:8).

Iov 1:9
9. Degeaba. Ebr. chinnam, "gratis", "pentru nimic", "fără restricţie", "în zadar". Acelaşi cuvânt este
folosit la cap. 2:3, unde Domnul a spus lui Satana: "tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină"; şi din nou în cap.
9:17, unde Iov se plânge că Dumnezeu i-a înmulţit rănile "fără pricină".

Satana a insinuat că Iov Îl slujea lui Dumnezeu din motive egoiste: pentru câştigul material pe care
Dumnezeu îl îngăduise să sporească ca un stimulent şi o răsplată pentru serviciul său. El a încercat să
tăgăduiască faptul că adevărata religie izvorăşte din iubire şi dintr-o apreciere conştientă a caracterului lui
Dumnezeu, că adevăraţilor închinători le place religia pentru ea însăşi, nu pentru răsplătire; că ei Îl slujesc pe
Dumnezeu pentru că o astfel de slujire este dreaptă în ea însăşi şi nu numai pentru că cerul este plin de slavă;
şi că ei Îl iubesc pe Dumnezeu pentru că este vrednic de ataşamentul şi încrederea lor şi nu numai pentru că El
îi binecuvântează şi le dă fericire.

Iov 1:10
10. Casa lui. Satana menţionează trei lucruri care sunt apărate: Iov însuşi, casa lui şi averile lui.
Nenorocirea a lovit întâi averile lui (v. 15-17), apoi casa lui (v. 18, 19) şi, în final, pe Iov însuşi (cap. 2;7. 8).

Turmele lui. [Averea, KJV] Ebr. miqneh. Vezi la v. 3.

Acopăr. [Sporit, KJV] Ebr. paraş, "a răzbi prin", "a exploda". Paraş e folosit în expresia "teascurile tale
vor geme de must" [Vor da pe dinafară, KJV] (Proverbe 3:10). Prosperitatea lui Iov era uimitoare.

Iov 1:11
11. Dar. Ebr. 'ulam. Un adversativ puternic, pentru a scoate în evidenţă contrastul dintre starea fericită
de acum a lui Iov şi presupusa lui atitudine în nenorocire. Textul ebraic poate fi tradus în mod accentuat: "cu
siguranţă te va blestema". Vezi la v. 5 privitor la "blestem" ca traducere a cuvântului barak.
Iov 1:12
12. Pe mână. [În puterea ta, KJV]. Dumnezeu a acceptat provocarea. El n-a mai ocrotit averile lui Iov,
îngăduind-i acestuia să demonstreze că el face faţă testului. Domnul dorea să arate că oamenii îl vor sluji din
iubire curată. A fost necesar să dovedească nedreaptă susţinerea sarcastică a lui Satana. Totuşi prin toată
această situaţie, Dumnezeu avea să-şi îndeplinească planurile harului Său (vezi DA 471).

Iov 1:13
13. Într-o zi. Vezi la v. 6; cf. cap. 2:1. Aceste trei pasaje, care încep cu aceeaşi formulă legată de timp,
prezintă cadrul a trei scene succesive. Prima şi a treia dintre ele au avut loc într-un loc necunoscut, poate în
spaţiul ceresc (vezi la v. 6), cea în discuţie acum, pe pământ. Scena începe cu una dintre petrecerile obişnuite
ale copiilor lui Iov, de astă-dată acasă la fratele cel mai mare. Viaţa copiilor este fericită şi lipsită de griji, a lui
Iov, liniştită.

Iov 1:14
14. Arau. Aceasta indică faptul că ziua nu era o sărbătoare generală.

Iov 1:15
15. Sabeeni. Poate descendenţi ai lui Cuş (Genesa 10:7), sau ai lui Abraam prin Chetura (Genesa 25:3).
Sabeenii au fost identificaţi ca locuind în diferite părţi ale Arabiei. Prin urmare, amplasarea ţării Uţ (vezi la v.
1) nu poate fi determinată prin localizarea sabeenilor.

Iov 1:16
16. Focul lui Dumnezeu. LXX omite "lui Dumnezeu". Mulţi comentatori consideră că focul acesta a
fost un fulger, dar o asemenea susţinere nu este necesară. Indiferent care a fost agentul care a produs
distrugerea, cei din vechime l-ar fi recunoscut ca venind de la Dumnezeu. Faptele marii lupte, aşa de evident
demonstrate în experienţa prezentă nu erau înţelese, iar oamenii Îi atribuiau lui Dumnezeu ce adesea era
acţiunea vrăjmaşului. Chiar şi când uneltirile pline de răutate ale lui Satana sunt date pe faţă, întâmplări pe
care Dumnezeu doar le îngăduie Îi sunt adesea atribuite Lui.

Iov 1:17
17. Haldeeni. Ebr. Kaśdim. LXX zice "călăreţii", dar aceasta e probabil interpretativă ca să indice
faptul că traducătorii au considerat că cetele rătăcitoare ale kaśdinilor foloseau cavalerie.

S-au aruncat. Sau "au atacat". Astfel de incursiuni a fost întotdeauna la ordinea zilei în Arabia şi în alte
părţi ale Orientului apropiat.

Iov 1:19
19. De dincolo de pustie. Expresia pare să descrie un vânt care sufla peste deşert şi a venit cu toată
forţa asupra locuitorilor ţinutului. Prima şi a doua tragedie au fost comise de oameni plecaţi după pradă -
sabeeni şi haldeeni. Tragedia a doua şi a patra au venit ca rezultat al vântului şi al focului - agenţi care nu sunt
sub controlul omului.

Tineri. Ebr. ne'arim, literal, "băieţi", "tineri". Se pot înţelege prin această expresie vârste cuprinse între
perioada copilăriei (Exod 2:6) şi a tinereţii. Ne'arim este tradus "slujitori" în Iov 1:15,16,17. În v. 19 se referă
la fii şi fiice (v. 18) şi pe slujitorii care-i serveau.

Iov n-a avut ocazia să-şi revină în urma nenorocirilor. Violenţa tragediilor era accentuată de nemiloasa
succesiune în timp a evenimentelor. În doar câteva minute toată lumea lui s-a prăbuşit.

Iov 1:20
20. Şi-a sfâşiat mantaua. Gestul obişnuit al durerii (vezi Genesa 37:29.34; 44:13; 1Regi 21:27; Isaia
15:2; Ieremia 47:5).

S-a închinat. Ebr. shachah, "a se pleca până la pământ", "a se prosterna". Iov ar fi putut să-i blesteme
pe sabeeni şi pe haldeeni. El ar fi putut să blesteme focul şi vântul. Ar fi putut să-L blesteme pe Dumnezeu
care a îngăduit asemenea catastrofe. El însă "s-a închinat". Compară cu experienţa lui David, care după
moartea fiului său "s-a dus în casa Domnului şi s-a închinat" (2 Samuel 12:20).

Iov 1:21
21. Mă voi întoarce. Limbajul de aici nu trebuie forţat. Este poezie, nu proză. Este doar un fel poetic
de a spune că omul părăseşte lumea acesta tot aşa de gol şi neajutorat, cum a intrat în ea. Iov nu a vorbit aici
în limbajul tehnic al teologiei, metafizicei sau fiziologiei.

Domnul a dat. Afirmaţia aceasta a devenit expresia clasică a resemnării creştine. Chiar de la căderea în
păcat, Satana a defăimat caracterul lui Dumnezeu. Mai rău, el a căutat să facă să pară că acţiunile rele pe care
el le face să fie puse în socoteala lui Dumnezeu (vezi GC 534).

Binecuvântat. Purtarea lui Iov era o tăgăduire impresionantă a insinuării lui Satana (v. 11). La
întrebarea: "Se teme Iov de Dumnezeu fără să aibă în vedere un câştig egoist?", Iov a răspuns: "Da." Satana a
rămas perplex. El văzuse pe mulţi care L-au blestemat pe Dumnezeu în împrejurări asemănătoare, dar
atitudinea lui Iov era inexplicabilă.

Focul s-a dezlănţuit peste parohia unui pastor german, distrugând casa lui şi casa enoriaşilor lui. Apoi
moartea a cerut pe soţia şi pe copii lui. Boala l-a doborât; apoi a fost lovit de orbire. Sub aceasta avalanşă de
suferinţe, el a dictat aceste cuvinte:

"Isuse, cum vrei Tu!

Să fie voia Ta!

Cu drag eu mă încred

Doar in iubirea Ta."

Iov 1:22
22. N-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu. [N-a învinuit nebuneşte pe Dumnezeu,
KJV]. Expresia în ebraică este idiomatică. Literal, "n-a pus în seama lui Dumnezeu tiphlah". Tiphlah pare să
se refere la ceea ce nu este în armonie cu caracterul lui Dumnezeu. În reacţia lui la primele nenorociri abătute
asupra lui, Iov n-a spus nimic ce ar fi putu să regrete mai târziu; el nu s-a înjosit plângându-şi de milă şi
jelindu-se, ci şi-a păstrat capul sus când alţi oameni ar fi căzut zdrobiţi sub povara loviturilor care veneau din
toate părţile.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

6 DA 834; GC 518

7 MYP 51; 1T 341; 5T 294

8-12 Ed 155

9.10 GC 513

10 GC 589

12 3T 311

12-19 GC 589

21 LS 253; 1T 110, 111

Iov 2:1
 1. S-au înfăţişat. Vezi la cap. 1:6.

Iov 2:2
2. Cutreierarea. Vezi la cap. 1:7.

Iov 2:3
3. Fără prihană. [Desăvârşit, KJV]. Vezi la cap. 1:1.7.

Neprihănirea. [Integritatea, KJV]. Ebr. tummah. Cuvântul acesta provine din aceeaşi rădăcină ca şi
cuvântul tradus "desăvârşit" din versetul acesta şi din cap. 1:1.8. Ideea este aceea de deplin (vezi cap. 1:1).

Să-l pierd. Literal, "să-l înghit", "să-l copleşesc". LXX în loc de articolul "îl" redă "averile lui".

Fără pricină. Ebr. chinnam. Tradus "degeaba" (vezi cap. 1:9).

Iov 2:4
4. Piele pentru piele. Expresia aceasta a dat naştere la multe discuţii printre comentatori. Expresia,
evident proverbială, poate şi-a avut obârşia în limbajul tocmelii sau al schimbului, vrând să spună că un om
renunţă la un lucru în schimbul altuia sau la o proprietate mai puţin valoroasă pentru a câştiga alta mai mare.
În acelaşi fel el ar fi fost dispus Iov să renunţe la orice, pentru ca viaţa lui, lucrul cel mai de preţ, să poată fi
salvată. Satana caută să demonstreze că Iov nu fusese pus destul de serios la încercare ca să dea la iveală
adevăratul lui caracter. El prezintă teoria că fiecare om are preţul său. Integritatea lui Iov demonstrase că un
om îşi poate pierde averea şi să continue să-I slujească pe Dumnezeu, dar Satana nu era dispus să admită că
un om va rămâne credincios lui Dumnezeu dacă viaţa îi va fi pusă în pericol. Compară cu Matei 6:25.

Iov 2:6
6. Cruţă. Ebr. shamar, "a păstra", "a veghea asupra", "a cruţa".

Viaţa. Ebr. neplesh, deseori tradus "suflet", dar aici este sigur vorba de viaţa fizică.

Iov 2:7
7. Bubă. Ebr. shechin, dintr-o rădăcină care înseamnă "a fi fierbinte", "a fi inflamat". Cuvântul este
folosit pentru buba rea a plăgilor egiptene (Exod 9:9), erupţiile leprei (Levitic 13:20) şi pentru boala lui
Ezechia (2 Regi 20:7). S-ar putea să nu fie descrisă aceeaşi boală în fiecare caz. Mulţi au căutat să pună
diagnosticul bolii lui Iov din simptomele indicate (Iov 7:4.5.14; 17:1; 19:17-20; 30:17-19.30). Unii au
presupus ca bubele lui Iov erau tumorile purulente de piele, cunoscute astăzi. Alţii au gândit că Iov a fost
lovit cu elefantiazis. Boala aceasta îşi trage numele din aspectul porţiunilor afectate, care sunt acoperite cu o
coajă noduroasă şi crăpată, ca pielea de elefant. E riscant să încerci să diagnostichezi boala unui om care a
trăit acum 3500 de ani, când informaţiile de care dispunem constau doar din câteva observaţii care nu sunt de
specialitate, raportate într-o carte care este poetică în cea mai mare parte a ei. În primul rând, nu se poate
admite cu siguranţă că toate bolile de astăzi sunt identice cu cele de pe vremea lui Iov. În doilea rând,
simptomele sunt prea vagi pentru a îndreptăţi o concluzie. În al treilea rând, nici măcar nu este sigur ca boala
adusă de Satana asupra lui Iov se încadra în schema vreuneia din bolile cunoscute atunci sau acum. Este
suficient să observăm că Iov a suferit foarte mult, fără să căutăm să-i diagnosticăm boala.

Iov 2:8
8. Un ciob. Un ciob de oală spartă, evident folosit pentru a mai alina mâncărimea violentă şi poate a
îndepărta puroiul şi coaja erupţiilor.

A şezut pe cenuşă. Un simbol obişnuit pentru durere (vezi Isaia 58:5; Ieremia 6:26; Iona 3:6). La LXX
traduce propoziţia aceasta astfel: "a şezut pe o grămadă de gunoi în afara cetăţii", dar traducerea aceasta
poate fi interpretativă.

Iov 2:9
9. Nevastă-sa. Targum-ul îi redă numele, Dina, din care s-a tras concluzia ca Iov era ginerele lui Iacob.
Fireşte, aceasta e doar tradiţie.
 Neprihănirea. [Integritatea, KJV]. Vezi la cap. 2:3.

Blestema pe Dumnezeu. Soţia lui Iov încearcă să-l convingă pe Iov să facă exact ceea ce dorea Satana.
Ea zice de fapt: "Ce bine îţi aduce virtutea? Tot aşa de bine ai putea să blestemi pe Dumnezeu şi să suporţi
consecinţele". LXX dezvoltă cuvântarea soţiei lui Iov: "Şi trecând vreme multă, zis-a către Iov femeia lui:
până când vei răbda, zicând iată că voi aştepta încă puţină vreme nădejdea mântuirii mele? Că iată a pierit
pomenirea ta de pe pământ, feciorii tăi şi fetele tale, durerile şi chinurile pântecelui meu, cu care în zadar
m-am ostenit cu suferinţă; ca vai de ei au pierit, şi tu însuţi în putreziciunea viermilor şezi, mâind afară sub
văzduh, şi eu rătăcesc ca o slujnică umblând din loc în loc şi din casă în casă, aşteptând până va apune
soarele, ca să mă ostenesc de ostenelile, de trudele şi de durerile mele, care acum mă cuprind, ci zi un cuvânt
către Domnul, şi mori." [Traducerea în limba română e luată din Biblia Sinodală din 1914].

Originea afirmaţiei de mai sus e nesigură. Ea nu se află în nici un manuscris ebraic existent, şi sunt
motive de a pune la îndoială faptul a existat în manuscrise timpurii ale LXX.

Iov 2:10
10. Nebună. Ebr. nebalah. Nu debilitate mintală, ci insensibilitate religioasă şi morală.

Primim răul. Aici este exprimată din nou resemnarea completă, pe care o găsim şi în cap. 1:21.
Întrebarea lui Iov poate fi parafrazată astfel: "Să primim de la Dumnezeu toate lucrurile bune ca un lucru
obişnuit şi apoi să ne plângem când trimite suferinţă?"

Iov 2:11
11. Elifaz din Taman. Vezi la cap. 1:1. Unul dintre fiii lui Esau s-a numit Elifaz. El, la rândul său, a
avut un fiu numit Taman (Genesa 36:11). Taman este numele unei aşezări geografice legate de Edom în
Ieremia 49:7; Ezechiel 25:13; Amos 1:11.12; Obadia 2:9. Se pare că nu există informaţii precise care să
precizeze în ce parte a Edomului locuiau temaniţii.

Bildad din Suah. Unii comentatori l-au pus în legătură pe Bildad cu Şuah, fratele lui Madian (Genesa
25:2), ai cărui descendenţi se credeau că au trăit undeva în ţinutul edomit. Totuşi, inscripţiile îndreaptă acum
atenţia către Shukhu, în partea de mijloc a Eufratului ca posibil loc de origine a lui Bildad.

Ţofar din Naama. Numele Ţofar este de-altminteri necunoscut. A existat un târg cu numele Naama în
părţile de sud-vest ale lui Iuda (Iosua 15:41) de care ar fi putu să aparţină Ţofar.

S-au sfătuit. Împrejurările menţionate aici sugerează trecerea unei perioade suficient de lungi de când îl
loviseră nenorocirile pe Iov. Era nevoie de timp ca vestea despre starea lui să ajungă la aceşti trei prieteni.
Apoi trebuie să mai fi trecut ceva timp până când aceşti trei bărbaţi au comunicat între ei şi au ajuns la o
concluzie. După aceea, ei au avut de călătorit până în ţara Uţ, acasă la Iov. Trecerea acestei perioade de timp
ne ajută să explicăm schimbarea de atitudine a lui Iov de la resemnarea calmă din cap. 2:10 la descurajarea
profundă din cap. 3. Loviturile iniţiale ale tragediei se pare că nu au fost atât de dăunătoare pentru moralul lui
Iov cum au fost săptămânile de suferinţă fizică şi zbucium sufletesc constant.

Să-i plângă de milă. Literal, "să clatine capul cu o expresie de milă", "să facă semne de durere". Uneori
tradus "a plânge [pe cineva]" (Iov 42:11; Ieremia 15:5; 16:5 etc.).

Să-l mângâie. Ebr. nacham, înrudit cu o rădăcină arabă din aceeaşi familie care înseamnă "a respira
greu".

Iov 2:12
12. Nu l-au mai cunoscut. Iov era atât de desfigurat de boala lui încât nu era de recunoscut. Prietenii
lui nu şi-au putut stăpâni emoţiile când au văzut starea lui. Ei nu numai că au plâns, reacţia firească a durerii,
dar s-au manifestat exterior în spiritul Orientului: şi-a sfâşiat hainele şi şi-au presărat ţărână sau cenuşă pe cap
(vezi Iosua 7:6; 1 Samuel 4:12).
Iov 2:13
13. Fără să spună o vorbă. Unii au atras atenţia că la iudei şi la orientali, în general, era o chestiune de
bunăcuviinţă în purtare, dictată de un simţământ nobil şi adevărat, de a nu vorbi unei persoane cuprinsă de o
adâncă suferinţă până când ea nu dădea semn că doreşte să fie mângâiată. Dacă se aplică şi aici, atunci atâta
vreme cât Iov a păstrat tăcerea, prietenii lui s-au abţinut să vorbească.

Să-i. Aceasta afirmaţie dă de înţeles că ei erau liberi să discute între ei sau cu slujitori care-i slujeau lui
Iov.

Durerea. Literal, "chinul", fizic sau sufletesc. Aici probabil ambele.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

5-7 DA 471; Ed 155

7 PP 129

7-10 AA 575; 3T 311; 4T 525

Iov 3:1
1. A blestemat ziua. Cuvântul tradus "blestemat" vin de la qalal, un termen comun pentru blestemare şi
nu de la barak, ca în cap. 1:5.11; 2:5.9 (vezi la cap. 1:5). Odată cu trecerea săptămânilor se pare că Iov trece
de la o atitudine de resemnare calmă la una de adâncă disperare. Compară cu blestemarea de către Ieremia a
zilei sale de naştere în cuvinte asemănătoare (Ieremia 20:14-18).

Iov 3:2
2. A luat cuvântul. Ebr. 'anah, în general tradus "a răspunde". Aici înseamnă "a răspunde la o ocazie",
"a vorbi în vederea împrejurărilor" (vezi Deuteronom 26:5; Isaia 14:10; Zaharia 3:4). Cu versetul acesta se
încheie introducerea în proză a cărţii lui Iov.

Capitolul 3:3-26 prezintă primul poem. Este împărţit în trei strofe, v, 3-10; 11-19 şi 20-26. În strofa
întâi, Iov blestemă ziua naşterii sale şi noaptea zămislirii sale. În cea de-a doua, el îşi exprimă dorinţa de a fi
murit înainte de naştere. A treia strofă pune întrebarea: Pentru ce-i forţează Dumnezeu pe oameni să trăiască,
atunci când ei ar vrea mai bine să moară? Blestemele lui sunt solemne, profunde şi sublime. Aceste declaraţii
poetice nu se pretează la o analiză tehnică amănunţită. Iov nu are logică. Mai degrabă, el exprimă
simţămintele nestăvilite ale unui suflet zdrobit.

Iov 3:3
3. Blestemată fie ziua. [Să piară ziua, KJV]. Un fel poetic de a spune: "Doresc să nu mă fi născut".
"Ziua" este aici personificată.

Noaptea. "Noaptea" este de asemenea personificată. O variantă mai simplă ar fi "noaptea care a zis"
(vezi RSV).

Un copil de parte bărbătească. Ebr. geber, "un bărbat", scoţând în evidenţă că e puternic, altfel decât
femeile şi copiii. Nu este cuvântul obişnuit care indică sexul masculin; acesta ar fi fost zakar. Geber este
folosit aici în mod poetic. După cum vestirea zămislirii este făcută de "noaptea" personificată, tot aşa fiinţa
care a fost zămislită este considerată nu copil, ca în mod normal, ci bărbatul în care avea să se transforme Iov.
LXX face ca noaptea să fie aceea a naşterii lui Iov şi nu a zămislirii lui. Motivul este probabil acela de a evita
dificultatea anunţării sexului copilului în noaptea zămislirii. Totuşi, folosind imaginaţia poetică, un astfel de
lucru este aici atribuită nopţii.

Iov 3:4
4. Ziua aceea. Versetele 4 şi 5 blestemă ziua naşterii, iar versetele 6-10, noaptea zămislirii.

Întuneric. Este blestemul cel mai impresionant care putea fi rostit asupra unei zile, deoarece întunericul
este opusul zilei.

Să nu se îngrijească. Literal, "să nu întrebe de ea". Dumnezeu este Cel care dă zilei lumina. El e
solicitat acum să o treacă cu vederea.

Strălucească lumina. Sublinierea se realizează prin repetare.

Iov 3:5
5. Umbra morţii. Ebr. şalmaweth. Unii savanţi schimbă vocala pentru a citi salmuth şi o traduc
"întuneric adânc" (vezi RSV). Şalmuth este privit ca cel mai puternic cuvânt din limba ebraică care exprimă
ideea de întuneric (vezi Iov 10:21.22; 12:22; 16:16; 24:17; 34:22; Isaia 9:2; Ieremia 2:6; Amos 5:8). Alţi
comentatori consideră că nu există suficiente motive pentru îndepărtarea de punctările vocalice tradiţionale,
care sunt susţinute de LXX, şi adoptă traducerea "umbra morţii".

S-o cuprindă. De la ebr. ga'al, "a răscumpăra", "a acţiona ca rudă". Aici, probabil, cu sensul de "a
pretinde". Cuvântul are şi înţelesul de "a păta" sau "a mânji". Ambele semnificaţii dau sens pasajului, dar
primul redă o imagine mai vie. Noaptea, ca ruda cea mai apropiată a zilei, de îndată ce aceasta soseşte o va
pretinde pentru sine. Despre o tratare a lui ga'al în înţelesul acesta, vezi la Rut 2:20.

Nori. [Un nor, KJV]. Fie ca nori compacţi, groşi strânşi laolaltă să se coboare asupra ei. Acesta este un
fel de a exprima ideea de întuneric pe care poetul caută să o sublinieze.

Neguri de peste zi. Probabil o referire la eclipse, cicloane sau furtuni de nisip care ar întuneca ziua.

Iov 3:6
6. Noaptea aceea. Noaptea zămislirii lui Iov (v. 3).

Întunericul. Ebr. 'ophel, uneori folosit pentru a exprima întunericul din lumea morţii (vezi cap. 10:22).

Să piară. [Să nu fie adăugată, KJV]. Literal, "să nu se bucure". Traducerea "să nu fie adăugată" cere o
schimbare a vocalelor în verbul ebraic. O astfel de schimbare e susţinută de versiunea lui Symmachus a LXX.
Totuşi, traducerea literală este perfect inteligibilă şi nu există motive suficiente pentru renunţarea la ea.

Să nu mai fie numărată. Iov ar scoate din şirul zilelor noaptea zămislirii lui.

Iov 3:7
7. Stearpă. [Solitară, KJV]. Literal, "stearpă", "tare", "steril". Noaptea aceea să fie lipsită de bine, aşa
cum o stâncă goală e lipsită de verdeaţă.

Iov 3:8
8. Blestemată să fie. Acesta este un text foarte dificil. Mulţi comentatori cred că Iov invoca ajutorul
vrăjitorilor, "cei ce blestemă zilele", persoane care pretindeau că sunt capabile să aducă blesteme asupra
anumitor zile. Dacă interpretarea aceasta este corectă, nu urmează de aici că Iov credea în vrăjitori. El
recunoştea pur şi simplu existenţa lor şi, folosind limbajul poetic, dorea să poată fi îngrămădite asupra nopţii
zămislirii sale nu doar relele reale, ci şi cele imaginare. Clarke vede în "cei ce blestemă zilele" pe cei care
detestă ziua, care urăsc lumina zilei, ca adulterii, ucigaşii, hoţii şi răufăcătorii, pentru ale căror practice este
mai potrivită noaptea.

Să întărâte Leviatanul. [Să-şi înalţe bocetul, KJV]. Literal, "leviatanul". Propoziţia ar trebui citită "care
sunt pregătiţi să trezească leviatanul". Aceia care aplică prima parte al versetului la vrăjitori văd în aceasta o
nouă referire la puterea vrăjitorilor de a trezi leviatanul. Mitologia antică avea un balaur care era vrăjmaşul
soarelui şi al lunii şi despre care se credea că are putere asupra eclipselor. Pare neraţional să se creadă că Iov
credea în astfel de puteri. Dacă se referă la mitologie, el face aceasta doar ca să găsească o imagine poetică
expresivă.

Iov 3:9
 9. Stelele din amurgul ei. Cuvântul "amurg", "crepuscul" se poate referi la amurgul serii, sau la zorii
dimineţii; aici, este vorba de ultimul.

Zorilor zilei. Literal, "genele zorilor zilei".

Iov 3:10
10. Pântecele care m-a zămislit. Literal, "pântecele meu", adică pântecele care m-a născut. Noaptea
este descrisă aici ca având putere să oprească zămislirea.

Iov 3:11
11. De ce? O întrebare repetată de Iov, precum şi de toţi cei ca el din decursul veacurilor. Dar în cazul
acesta, Iov nu întreabă de ce era făcut să sufere, ci de ce n-a murit din pruncie. El nu caută atât de mult un
răspuns, cât îşi exprimă adânca lui disperare.

Dat sufletul. Literal, "murit" sau "expirat". Expresia "a-şi da sufletul" este o traducere interpretativă
care reflectă teologia traducătorilor cu privire la natura omului. În cele mai multe cazuri, expresia traduce un
cuvânt ebraic sau grecesc care înseamnă simplu "a muri" (vezi Genesa 25:8.17; 49:33; Marcu 15:37; Fapte
5;5.10). Pe de altă parte, "a-şi da duhul" e o traducere literală a expresiei greceşti din Matei 27:50.

Iov 3:12
12. Să mă primească. [M-au prevenit, KJV]. Cuvântul folosit în KJV cuprinde înţelesul vechi de "a
anticipa" sau de "a merge înainte" (1 Tesaloniceni 4:15). O traducere mai bună a formei verbului ebraic
folosită aici ar fi "a întâmpina", "a confrunta", "a primi". Iov întreba probabil : "De ce m-a luat mama în poala
ei?"

Iov 3:13
13. Aş dormi. [Aş fi dormit, KJV]. Iov descrie moartea ca un somn liniştit şi odihnitor (vezi Psalmi
13:3; Ioan 11:11; 1 Corinteni 15:51; 1 Tesaloniceni 4:14). În pasajul de faţă el nu aşteaptă cu nerăbdare viaţa
de după înviere. El pune în contrast suferinţele lui prezente cu odihna de care s-ar fi bucurat dacă ar fi fost
mort.

Iov 3:14
14. Cu împăraţii. Iov pune în contrast situaţia lui nenorocită cu demnitatea morţii. Gândul lui a fost
bine exprimat de Bryant Thanatopsis a lui:

"Dar în eternul loc de odihnă - al tău

Tu nu eşti fără soţi, şi nici

Nu poţi dori mai mult sălaş. Vei fi

Cu patriarhii lumii de demult,

Cu regi, cu înţelepţi, cu toţi cei buni,

Aleşi, cu marii văzători trecuţi,

Toţi într-un singur, grandios mormânt."

Falnice morminte. [Locuri pustii, KJV]. Concizia face dificilă descoperirea sensului exact al acestei
expresii. Unii văd în expresia aceasta ideea că împăraţii îşi clădesc monumente reclădind cetăţi ruinate şi pustii
(vezi Isaia 61:4; Ezechiel 36:10.33; Maleahi 1:4); alţii cred că termenul este termen ironic pentru palatele
splendide care, indiferent de măreţia lor, ajung, în cele din urmă o ruină.

Iov 3:16
16. Stârpitură îngropată. Înainte Iov întrebase: "Pentru ce n-am murit la naştere?" (vezi la v. 11).
Iov 3:17
17. Necăjesc. [Acolo nelegiuiţii încetează necăjirea, KJV]. Literal, "bântuirea", "agitaţia". Cuvântul
descrie neodihna, neliniştea, frământarea lăuntrică, care îl caracterizează pe cel nelegiuit. Cuvântul provine
dintr-o rădăcină ebraică ce înseamnă "a fi agitat", "a tremura", "a dârdâi de frig" (vezi Deuteronom 2:25;
Proverbe 29:9; Isaia 5:25). Iov 3:17-19 nu se referă la viaţa viitoare. Descrie uitarea mormântului.
Frământarea, oboseala, robia chinuitoare ale vieţii sunt înghiţite într-un somn fără vise. Deşi acesta e un gând
frumos, creştinul trebuie să vadă dincolo de mormânt învierea şi nemurirea. Iov exprimă mai târziu această
nădejde măreaţă (cap. 14:14.15).

Iov 3:18
18. Cei puşi în lanţuri. Aici sunt indicaţi cei supuşi la muncă forţată şi care sunt totdeauna sub biciul
"asupritorului". Cuvântul tradus "asupritor" este cel redat "isprăvnicei" din Exod 3:7; 5,6.10.13.14.

Iov 3:19
19. Cel mic şi cel mare. Egalitatea tuturor oamenilor indiferent de vârstă în faţa morţii este frumos
zugrăvită de Bryant în "Thanatopsis":

"... În lungul şir

De seculi ce se duc, ca muritori

În floarea primăverii tânărul

Maturul om, fecioara, vârstnica,

Copilul fraged, omu-ncărunţit-

Vor fi alăturea de tine puşi

De cei ce la-al lor rând îi vor urma."

Iov 3:20
20. Pentru ce? Expresia aceasta introduce a treia strofă a plângerii lui Iov. El a meditat la meditase la
pacea şi liniştea morţii. Acum gândurile i se reîntorc la propria lui nenorocire şi repetă seculara întrebare: "De
ce?" Strofa este tabloul unui om care doreşte cu ardoare moartea, dar e sortit să trăiască. Experienţa aceasta
îşi are corespondentul modern în bolnavul de cancer se stinge încetul cu încetul în lunile lungi, zadarnice şi
agonizate înainte ca moartea să-i aducă eliberarea. Acum, ca şi atunci, adesea se pune întrebarea: "De ce?"

Lumină. Vezi v. 16. Lumina pare să fie folosită aici ca un simbol al vieţii.

Amărâţi la suflet. Ebr. mare nephesh. Combinaţia acestor cuvinte ebraice este tradusă diferit: "amărâţi"
(Judecători 18:25), "suflet amărât" (1 Samuel 1:10), "nemulţumiţi" (1 Samuel 22:2), "amărâţi în suflet" (1
Samuel 30:6), "înfuriaţi" (2 Samuel 17:8). Aici, expresia este la plural. Iov nu se gândeşte doar la sine, ci are
în vedere şi alţi suferinzi.

Iov 3:23
23. Nu ştie încotro să meargă. [Drumul îi e ascuns, KJV]. Iov se simte înfrânt. Nu ştie încotro să se
îndrepte.

Îl îngrădeşte. Satana a pretins că Dumnezeu ridicase un gard de ocrotire în jurul lui Iov (cap. 1:10).
Acum Iov pretinde că Dumnezeu a înălţat un gard de suferinţe în jurul lui.

Iov 3:24
24. Suspinurile îmi sunt hrana. [Suspinul meu vine înainte ca să mănânc, KJV]. Literal, "înainte de
pâinea mea". Înţelesul e nesigur. Unii traduc expresia, dar pe o bază îndoielnică, "în loc de hrana mea". Alţii
au sugerat următoarele variante: "iau locul hranei mele zilnice", "ca hrană a mea ", "când încep să mănânc".
Unii au presupus că starea de sănătate a lui Iov îi provoca dureri când mânca; alţii că suspinele lui erau tot
atât de prezente ca hrana lui zilnică. Natura poetică a pasajului face ca explicaţia ultimă să fie mai probabilă.

Jalea. [Mugetele, KJV]. Sau "gemetele", "suspinele". Aceste expresii ale durerii lui Iov sunt ca un
curent continuu de apă.

Iov 3:25
25. De ce să mă tem? [Lucru de care să mă tem, KJV]. Vrea această afirmaţie să spună că Iov a nutrit
teama de dezastru înainte ca necazul să-l fi lovit? Deducţia aceasta nu e necesară. Tradus literal, textul zice:
"Mă tem de ceva, şi acel ceva vine peste mine; şi de ce mi-era frică, am parte." Se pare că Iov descrie
experienţa sa după ce au început necazurile. Fiecare catastrofă îi sporeşte teama de alt necaz; şi în fiecare caz,
se pare că alt necaz vine.

Iov 3:26
26. Necaz. Vezi la v. 17.

Nu trebuie să se tragă concluzia că declaraţiile lui Iov din cap. 3 reprezintă o reacţie lăudabilă la
nenorocire. Poemul acesta cuprinde multă nemulţumire şi amărăciune care, în împrejurările acelea, pot fi
iertate, dar nu aprobate. Faptul că Iov se plângea de soartă sa îl face să pară mai uman decât dacă n-ar fi fost
tulburat de nenorocirile lui. Iov a fost măreţ din punct de vedere spiritual nu pentru că n-a fost niciodată
descurajat, ci pentru că treptat a găsit o cale ca să iasă din descurajare. Dacă dorim să vedem un exemplu
desăvârşit de tărie în suferinţă, trebuie să privim la Isus, nu la Iov. În suferinţă, Iov a blestemat ziua naşterii
sale, iar Isus a zis: "Pentru aceasta am venit până la ceasul acesta" (Ioan 12:27). În lumea aceasta de păcat
desăvârşirea caracterului vine numai prin suferinţă (vezi la Evrei 2:10; 1 Petru 4:13).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3 PK 162; 3T 262

Iov 4:1
1. Elifaz. Primul dintre prieteni care îi răspunde lui Iov. Afirmaţiile lui sunt mai adânci decât ale
tovarăşilor lor. Poate că el era cel mai vârstnic dintre toţi. El prezintă cât se poate de limpede atitudinea care
predomina pe vremea lui cu privire la raportul dintre suferinţă şi păcat. Există un sâmbure de adevăr în
cuvântarea lui Elifaz. El dă pe faţă o înţelegere adâncă, dar îi lipsesc împreuna simţire şi căldură şi greşeşte
când evaluează situaţia lui Iov. Elifaz este un exemplu de felul cum oameni sinceri care nu ajung să înţeleagă
pe Dumnezeu şi atitudinea Lui faţă de om pot să întrebuinţeze greşit adevăruri profunde.

Iov 4:2
2. Îndrăzni să-ţi vorbim. Elifaz îşi începe cuvântarea cu o întrebare. O astfel de forma este des folosită
în Iov (vezi cap. 8:2; 11:2; 15:2; 18:2; 22:2). E greu de a preciza dacă tonul întrebării lui Elifaz este
apologetic sau puţin sarcastic.

Supăra. Literal, "plictisi", "enerva". Acelaşi cuvânt este tradus "te tulburi" în v. 5.

Cine ar putea să tacă. [Cine s-ar putea abţine de a vorbi, KJV]. Elifaz observase suferinţa lui Iov şi
ascultase plângerea lui. El simte că nu poate să mai tacă. Evident, el venise pe scenă cu o filozofie bine
precizată cu privire la suferinţă. Acum încearcă să interpreteze starea lui Iov în lumina acestei filozofii. El
pare hotărât ca, cu orice preţ, să-şi apere ideile preconcepute.

Iov 4:3
3. Invăţat. Poate aici într-un sens moral, a învăţa pe alţii să privească suferinţele ca o metodă de
disciplinare.

Mâinile slăbite. Literal, "mâinile care atârnă". Un semn de deznădejde şi descurajare. Elifaz aduce un
omagiu străduinţele lui Iov în favoarea semenilor săi.
Iov 4:4
4. Se clătinau. [Cădeau, KJV]. Sau, "se împiedicau", "se clătinau", "erau gata să cadă".

Genunchii care se îndoiau. [Genunchii slabi, KJV]. Sau, "genunchii care se îndoaie" genunchii care nu
sunt în stare să poarte greutatea unei mari poveri. Iov fusese în stare să fie de ajutor celor descurajaţi şi
suferinzi. Fără îndoială, el îndrumase atenţia acestor oameni spre Dumnezeu, iar sfatul lui avusese efect
asupra lor.

Iov 4:5
5. Şi acum. Situaţia s-a schimbat. Iov nu mai poate să ia o atitudine obiectivă faţă de suferinţă.
Experienţa personală era chemată să pună la proba teoriile anterioare.

Eşti slab. [Leşini, KJV]. Sau "eşti obosit", "eşti lipsit de răbdare" (vezi la v. 2).

Te tulburi. [Eşti tulburat, KJV]. Sau "eşti agitat", "îngrozit", "înspăimântat". Elifaz face o observaţie
importantă. Oamenii care căuta să-i ajute pe alţii să-şi poarte suferinţele ar trebui, pe bună dreptate, să fie o
pildă de tărie în încercare. Pe de altă parte, este puţin probabil că Iov a avut vreodată ocazia să încurajeze o
persoană a cărei stare să fi fost tot atât de gravă ca a lui. Elifaz pare să nu recunoască faptul că în câteva zile
Iov suferise mai multe nenorociri decât este chemat omul obişnuit să îndure o viaţă întreagă. Pentru mintea
legalistă a lui Elifaz, necazul e necaz, şi lui Iov, care pierduse totul, i se cere să înfrunte durerea cu aceeaşi
tărie ca cineva care, de pildă, îşi pierduse unul din copii.

Iov 4:6
6. Frica ta. Propoziţia se poate traduce: "Nu este frica [de Dumnezeu] încrederea ta?"

Neprihănirea. Sau "integritatea", "desăvârşirea". Cuvântul ebraic vine din aceeaşi rădăcină ca acela
redat "fără prihană" ["desăvârşit", KJV] din cap. 1:1. Pentru a echilibra versetul, acest al doilea verset ar
trebui să fie tradus: "[Nu e] nădejdea ta desăvârşirea căilor tale?" Elifaz se referă la două mari virtuţi ale lui
Iov: temerea lui de Dumnezeu şi integritatea lui. Nu sunt acestea suficiente în ceasul încercării?

Iov 4:7
7. Care nevinovat a pierit? Versetele 7-11 expun filozofia potrivit căreia suferinţa este pedeapsa directă
pentru un anumit păcat.

Iov 4:8
8. Ară fărădelegea. Concluzia avută în vedere era inevitabilă, şi anume Iov culegea ceea ce semănase.

Iov 4:9
9. Vântul mâniei Lui. [Suflarea nărilor Lui, KJV]. O expresie poetică ce atribuie lui Dumnezeu
caracteristici omeneşti.

Iov 4:10
10. Leilor. Versetele 10 şi 11 descriu cinci categorii de lei care cuprind toate etapele, de la pui până la
animalul bătrân şi slab. Tabloul sugerează dezintegrarea unei cete de lei. Ilustraţia este semnificativă într-o
ţara unde leii sunt numeroşi. În mintea oamenilor leii erau sinonimi cu violenţa şi distrugerea. Elifaz îndreaptă
atenţia către nimicirea tuturor categoriilor de nelegiuiţi, tineri şi bătrâni, slabi sau tari, la fel cum este
împrăştiată o ceată de lei. S-ar putea ca Elifaz să fi făcut aluzie la familia lui Iov.

Iov 4:12
12. Cuvânt [lucru, KJV]. Ebr. dabar, cel mai adesea tradus "cuvânt" şi preferabil şi aici.

Sunetele uşoare. Evrei shemeş, "şoapta". În unul dintre cele mai impresionante pasaje ale cărţii, Elifaz
descrie, aşa cum pretinde el, o revelaţie divină.

Iov 4:13
 13. Gândul. Literal, "gânduri neliniştitoare", "gânduri tulburate". Întunericul nopţii naşte atmosfera de
frică înspăimântătoare pentru ceea ce urmează.

Iov 4:14
14. Oasele. Deoarece alcătuiesc structura de susţinere a scheletului omenesc, adesea oasele sunt, în
mod figurat, strâns legate de emoţiile sufleteşti (vezi Proverbe 3:8; 12:4; 15:30; 17:22; Iov 30:30; Psalmi
31:10).

Tremurat. Aplicat în mod figurat la oase, în sensul notat mai sus.

Iov 4:16
16. Înfăţişare necunoscută. [Nu I-am putut deosebi înfăţişarea, KJV]. Nu avem siguranţa că aceasta a
fost o revelaţie adevărată. Se pare că Elifaz credea în autenticitatea ei. Biblia nu sugerează nicăieri că el ar fi
avut darul profetic.

Iov 4:17
17. Omul. [Omul muritor, KJV]. Evrei 'enosh. Cele două cuvinte din versiunea engleză traduc un
singur cuvânt ebraic. 'Enosh înseamnă simplu "om" sau "omenire". E tradus "om" de 31 de ori, "oameni" de 7
ori, "un altul" o dată, şi în legătură cu alte substantive, "familiar" o dată şi "străin" o dată. [KJV]. Numai aici e
tradus [KJV] cu adjectivul descriptiv "muritor". Traducerea aceasta este interpretativă, întrucât adaugă un
adjectiv acolo unde originalul nu are nici unul. Interpretarea este selectivă, deoarece alege unul din multele
atribute ale familiei omeneşti, oricare dintre ele fiind la fel de valabil dacă fi nevoie să se introducă un adjectiv.
Lucru acesta însă nu e absolut necesar. De aceea textul nu vine în sprijinul doctrinei că omul e muritor.
Totuşi, dovada clară că omul e muritor se găseşte în multe texte biblice (1 Timotei 1:17; 6:16 etc.).

E cu putinţă ca traducerea "om muritor" din KJV să ne parvină prin intermediul LXX. În Iov 4:17
versiunea aceasta traduce 'enosh prin brotos, care înseamnă de fapt "om muritor". Totuşi, LXX are brotos şi
în cap. 9:2; 10:4; 15:14; 25:4; 28:4.13; 32:8; 33:12; 36:25, în nici unul dintre cazuri KJV nu traduce 'enosh
prin brotos chiar şi în cartea lui Iov (vezi LXX la cap. 5:17; 7:1.17; 10:5; 14:19; 25:6; 33:26).

Fără vină. [Mai drept ca Dumnezeu, KJV]. Mulţi traducători redau versetul acesta astfel: "Poate un om
muritor să fie drept înaintea lui Dumnezeu? Poate un om să fie curat înaintea Făcătorului său?" Ebraica
permite oricare din traduceri. Folosirea lui "înaintea" în loc de "decât" pare să întărească semnificaţia
versetului. Nu numai că omul nu este în stare să depăşească în dreptate şi în curăţie pe Dumnezeu, de fapt el
nici nu poate să fie drept şi curat înaintea lui Dumnezeu.

Iov 4:18
18. Slujitorii. Aici, evident, fiinţe cereşti, deoarece sunt puse în contrast cu membrii neamului omenesc
(v. 19). Nu trebuie să se tragă concluzia că fiinţele acestea sunt păcătoase. În limitele lor, ele sunt desăvârşite,
dar sfinţenia lor este nimic în comparaţie cu desăvârşirea nemărginită a lui Dumnezeu. Istoria răzvrătirii din
cer arată că şi fiinţele cereşti pot fi influenţate de ispită şi sunt capabile să se răzvrătească împotriva lui
Dumnezeu. Compară cu Apocalipsa 12:3.4.

Iov 4:19
19. Cu cât mai mult. Elifaz pune în contrast omul şi fiinţele cereşti şi accentuează slăbiciunea omului.

Zdrobiţi ca un vierme [Zdrobiţi înaintea viermelui, KJV]. Poate că sensul este "ca viermele" sau "mai
repede ori mai uşor decât viermele". Unii parafrazează şi zic "ca şi cum ar fi fost un vierme".

Iov 4:21
21. Firul. [meritul lor ... piere, KJV]. Ebr. yether, care înseamnă şi "funie" sau "frânghie". Verbul
tradus "piere" [KJV], ["se taie" trad. Cornilescu] are sensul de bază "a trage în sus sau afară, şi deci a porni
într-o călătorie. De aceea unii traducători redau versetul acesta astfel: "Dacă funia cortului lor e smulsă
împreună cu ei, nu mor ei, şi anume fără înţelepciune?" (RSV). După traducerea aceasta, yether se referă la
funia care ţine cortul.
 Descoperirea pe care o descrie Elifaz poate fi într-un cuvânt o sclipire a măreţiei şi bunătăţii lui
Dumnezeu în contrast cu păcătoşenia şi slăbiciunea omului. Dar afirmaţiile lui nu sunt amestecate cu simpatie,
bunătate şi înţelegere. Iov are nevoie să i se spună cum poate să-şi păstreze încrederea în Dumnezeu în
mijlocul suferinţei îngrozitoare. Elifaz îi spune doar ceea ce el ştia deja, că trebuie să se încreadă în
Dumnezeu.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

35T 489

Iov 5:1
1. Strigă acum. Cu alte cuvinte: "Dacă te abaţi de la Dumnezeu şi-I aduci învinuiri, ce ajutor mai poţi
cere?"

Sfinţi. Literal, "fiinţe sfinte". Aici probabil este vorba despre îngeri (vezi Daniel 8:13; Zaharia 14:5),
dar nu trebuie presupus că este aprobată invocarea îngerilor. Elifaz nu e o autoritate în chestiuni religioase.

Iov 5:2
2. Mânia. Sau "supărarea". Elifaz lasă să se înţeleagă că Iov, ca un nebun, îngăduie ca supărarea să-l
nimicească. La acestea Iov răspunde: "O! de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea [supărarea]" (cap.
6:2)

Prostul. Mai bine, "cel simplu".

Aprinderea. Sau "gelozia", "mânia aprinsă" (Proverbe 14:30; Isaia 42:13).

Iov 5:3
3. Prinzând rădăcină. Elifaz admite că nelegiuitul poate să "prindă rădăcini" şi să propăşească, dar el nu
crede că o atare propăşire poate fi permanentă.

Am blestemat. Am declarat-o blestemată ştiind că blestemul lui Dumnezeu era asupra ei.

Iov 5:4
4. Călcaţi în picioare la poartă. Poarta cetăţii era locul unde se întrunea tribunalul. Expresia ar putea fi
echivalentă cu "a fi lipsiţi de drepturile lor la curtea de judecata" (vezi Proverbe 22:22 KJV). Unii văd în
versetul acesta o aluzie la moartea copiilor lui Iov.

Iov 5:5
5. Spini. Nici chiar gardul de spini din jurul ogorului nu ocroteşte recolta de cetele de jefuitori flămânzi.

Oamenii însetaţi. [Furi, KJV]. Ebr. şammim. Un cuvânt cu sens îndoielnic, probabil "o cursă", "o
capcană". O uşoară modificare a vocalelor ebraice îngăduie traducerea "cei însetaţi". O atare exprimare ar
îmbunătăţi paralelismul cu "flămânzi" din prima parte al acestui verset. Aceasta traducere este susţinută de
Siriacă şi de Vulgata. Vezi vol. I, p. 34, 35.

Înghiţite. Sau "dorite", "poftite".

Averile lui. O referire la marile pagube materiale ale lui Iov.

Iov 5:6
6. Din ţărână. Vezi cap. 4:8, la care poate că Elifaz face aluzie. Durerea şi necazul, susţine el, nu cresc
ca buruienele din pământ. Pământul trebuie lucrat şi sămânţa cea rea semănată. Omul este din naştere păcătos,
de aceea este firesc ca el să sufere.

Iov 5:7
7. Scânteia. Literal, "fiii flăcării". Toţi oamenii păcătuiesc, de aceea e tot atât de firesc ca ei să dea de
necaz, după cum e pentru scânteie să zboare în sus. De ce să se plângă Iov cu atâta amărăciune de soarta sa,
când durerea este soarta comună a întregii omeniri? Elifaz nu-şi dă seama că precizarea cauzei necazului nu
mângâie pe suferind. Inima omului nu e vindecată printr-o cunoaştere a inevitabilităţii necazului, după cum
păcatul nu este iertat prin cunoaşterea universalităţii păcatului.

Iov 5:8
8. Alerga la Dumnezeu. "Eu", zice Elifaz, "dacă aş fi în locul tău, aş înceta să mă văicăresc şi L-aş
căuta pe Dumnezeu. În loc să doresc moartea mi-aş punea încrederea în El." E uşor ca cineva să spună că el
ar întâmpina nenorocirea cu mai mult curaj decât altul. Experienţa practică scoate la iveală uneori slăbiciuni în
cei care sunt cei mai încrezători. Elifaz a fost corect în ceea ce a spus, dar Iov a evaluat mai târziu
oportunitatea celor spuse de el prin cuvintele acestea: "Voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi [vrednici
de dispreţ, KJV]" (cap. 16:2).

Iov 5:9
9. Lucruri mari. În v. 9-16 Elifaz vorbeşte despre intervenţia lui Dumnezeu în viaţa omului. El nu este
conştient de prezenţa şi lucrările vrăjmaşului, pe umeri căruia trebuie aşezată responsabilitatea pentru toată
suferinţa şi jalea de pe pământ.

Iov 5:12
12. Nimiceşte. [Dezamăgeşte, KJV]. Vezi Psalmi 33:10; Isaia 8:10.

Iov 5:13
13. Prinde pe cei înţelepţi. Acesta este unicul text din cartea lui Iov care este citat în Noul Testament (1
Corinteni 3:19). Pavel a tradus probabil textul direct din ebraică sau a folosit vreun manuscris al LXX care nu
mai există. El exprimă un gând asemănător cu acela din LXX, dar foloseşte alte cuvinte.

Înşelători. Sau "vicleni".

Răsturnate. Literal, "azvârlite", adică, "aduse la un sfârşit grabnic"(RSV).

Iov 5:15
15. Cel slab. [Cel sărac, KJV]. Textul ebraic spune literal: "Dar el îl mântuieşte pe cel nevoiaş de sabie,
din gura lor şi din mâna celor puternici". Textul nu urmăreşte paralelismul regulat. S-au sugerat diferite
revizuiri pentru a păstra metrul poetic, dar nici una din versiunile acestea nu adaugă prea mult la înţelegerea
pasajului. Dumnezeu este zugrăvit ca un apărător al celui slab împotriva asupritorului său.

Iov 5:17
17. Ferice. Versetele 17-27 constituie probabil pasajul cel mai important dintre toate afirmaţiile
prietenilor lui Iov; dar este întemeiat pe susţinerea că Iov suferea pedeapsa pentru păcat.

Ceartă. [Corectează, KJV]. Sau "mustră". Ideea că mustrarea lui Dumnezeu este o favoare se găseşte
în alte texte (vezi Psalmi 94:12; Proverbe 3:11.12; Evrei 12:5-11).

Iov 5:18
18. El face rana. Vezi Deuteronom 32:39; Osea 6:1.

Iov 5:19
19. De şase ori... din necaz, şi de şapte ori. O expresie găsită totodată în poezia ugarită. Numerele
acestea nu trebuie să fie luate în mod literal. Şase înseamnă multe - şapte înseamnă şi mai mult. Acesta e un
mod practic de a spune că Dumnezeu va elibera din toate necazurile (vezi Amos 1:3-11 ca un exemplu de
numărare asemănătoare).

Iov 5:21
21. Biciul limbii. Calomnia şi vorbirea de rău.

Iov 5:23
 23. Legământ. O expresie poetică. Cele însufleţite (fiarele) şi cele neînsufleţite (pietrele) vor fi în pace
cu slujitorul lui Dumnezeu.

Iov 5:24
24. Întregi. [Păcăt, KJV]. Evrei chaţa', care poate să fie tradus şi "a dat greş [calea sau ţinta]" (vezi
Judecători 20:16). Prin urmare propoziţia poate fi tradusă astfel: "Îţi vei cerceta turma şi nu-ţi va lipsi nimic"
(RSV).

Iov 5:25
25. Sămânţa. A fi binecuvântat cu mulţi urmaşi era privit ca un semn al bunăvoinţei divine.

Iov 5:26
26. Bătrâneţe. [Vârsta deplină, KJV]. Un alt semn al bunăvoinţei divine. În ciuda stării fizice serioase a
lui Iov, prietenul său îi pune în faţă nădejdea longevităţii.

Ca snopul. Compară cu Milton:

"Aşa-ai putea trăi; şi apoi ca roadă coaptă ai cădea

În poala mamei tale; sau prea uşor

Ai fi cules, nu cu asprime smuls; copt pentru moarte."

Iov 5:27
27. Aşa este. Elifaz era convins că observaţiile şi concluziile lui erau corecte şi stăruia de Iov să
primească sfatul său şi să acţioneze potrivit acestuia.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3 FE 348

18 PK 435

Iov 6:1
1. Iov a luat cuvântul. Capitolele 6 şi 7 redau răspunsul lui Iov adresat lui Elifaz. Primul răspuns al său
este pentru a-şi justifica amarul plângerii sale. Totuşi, tonul discursului său se schimbă. În locul disperării
agitate şi plină de îndoială a primei cuvântări, el dă pe faţă un spirit care poate fi caracterizat ca fiind blând,
plângător şi oarecum liniştit.

Iov 6:2
2. Durerea. Evrei ka'as, literal "supărare" sau "nerăbdare". Ka'as este tradus "mânie" în cap. 5:2. Elifaz
îl criticase pe Iov pentru "supărarea" lui. Iov îşi începe pledoaria de apărare referindu-se la această acuzaţie.

Pună... în cumpănă. [Să fie cântărită, KJV]. Iov îşi exprimă dorinţa de a se găsi o cumpănă şi supărarea
lui să fie comparată cu nenorocirea lui. Oricât de puternică îi fusese plângerea, el socotea că aceasta era mică
în comparaţie cu necazul care o pricinuise.

Iov 6:3
3. Nisipul mării. O asemănare, în cazul acesta descriind o mare greutate (vezi Proverbe 27:3). Iov
admite o anumită exagerare în limbajul său, dar crede că cuvintele lui pripite sunt îndreptăţite de teribila lui
suferinţă.

Iov 6:4
4. Săgeţile Celui Atotputernic. O expresie figurată, descriind în general nenorociri (vezi Deuteronom
32:23; Psalmi 7:13; 38:2; Ezechiel 5:16). Iov Îl indică aici nominal pe Dumnezeu ca autor al necazului său.
Gândul acesta pare să adauge mult la suferinţa lui, deoarece el nu poate să înţeleagă de ce e nevoie ca
Dumnezeu să Se poarte aşa cu el.

Otrava. Era ceva obişnuit în unele ţări ca războinicii să folosească în luptă săgeţi otrăvite (vezi Psalmi
7:13). În loc de "otrava lor îmi bea sufletul" [KJV], expresia poate fi tradusă "a căror otrava o bea sufletul
meu".

Bagă fiori în mine. [se aşează în linie de bătaie împotriva mea, KJV]. Tabloul înfăţişează relele de care
are parte Iov ca aşezându-se în linie de bătaie împotriva lui ca oştirile unui vrăjmaş.

Iov 6:5
5. Când are verdeaţă. Când măgarii zbiară sau boii mugesc este semn că le lipseşte ceva. Tot astfel,
plângerile lui Iov pornesc din ceea ce el consideră a fi o cauză legitimă.

Iov 6:6
6. Fără gust. Sau "lipsit de gust", "insipid", "care nu e dres". Iov consideră plângerile sale ca o
exprimare îndreptăţită a îngreţoşării faţă de alimentele cu care a fost obligat să se hrănească.

Albuşul unui ou. Ebr. rir challamuth, al cărui sens e obscur. Rir înseamnă zeamă vâscoasă sau salivă
(vezi 1 Samuel 21:13). Challamuth este luat de unii ca referindu-se la o plantă cu sevă groasă, vâscoasă
numită portulaca. Rabinii consideră challamuth ca referindu-se la gălbenuşul de ou şi, deci, rir partea vâscoasă
a oului, şi anume albuşul. Întrucât challamuth apare numai aici, e dificil să se precizeze semnificaţia lui cu o
oarecare măsura de certitudine.

Iov 6:8
8. Dorinţa. [Cererea mea, KJV]. Dorinţa de a muri (cap. 3:11-19).

Nădejdea. [Lucru după care tânjesc, KJV]. Literal, "aşteptarea mea" sau "dorinţa mea".

Iov 6:9
9. Prăpădească. [Să mă taie, KJV]. Vezi Isaia 38:12. Ideea pare să fie aceea a tăierii firului vieţii, aşa
cum ţesătorul taie materialul terminat din război.

Iov 6:10
10. Mângâiere. E ceva zguduitor în dorinţa înfocată a lui Iov de a muri. Dacă ar fi fost păgân, ar fi
vorbit despre sinucidere. Atitudinea lui faţă de viaţă înlătură o astfel idee. El trebuie să depindă de Dumnezeu
pentru a-i rândui viaţa. El trebuie să se supună lui Dumnezeu, cu toate că crede că necazurile lui sunt săgeţile
lui Dumnezeu, muiate în otravă. Cu toate că doreşte moartea, el nu dă nici cea mai mică dovadă că vrea să ia
lucrurile în mâinile sale.

Această bucurie. [Mă voi înăspri în întristare, KJV]. Înţelesul acestei expresii nu e cert. Cuvântul tradus
aici "înăspri" nu apare în nici o altă parte a Bibliei. LXX îl redă prin "a sări", dar într-un context cu totul
diferit: "Şi să-mi fie mormânt cetatea preste a căreea ziduri săream, nu mă voia înălţ, că n-am minţit cuvintele
cele sfinte ale Dumnezeului meu." [Traducerea română din Biblia Sinodală, ediţia 1914]

Călcat. [Ascuns, KJV]. Sau "lepădat". Iov nu se teme de moarte. El are încredere în nevinovăţia lui. El
nu e conştient de nici o respingere a lui Dumnezeu.

Iov 6:11
11. Nu mai pot. [Ce e puterea mea, KJV]. Elifaz prezisese un viitor mai fericit (cap. 5:17-27). Iov
răspunde: "Nu am putere destulă să aştept asemenea binecuvântări făgăduite".

Sfârşitul. Are vreun rost prelungirea acestei vieţi suficient de nenorocite?

Iov 6:12
12. Piatră. Pentru ca cineva să rabde suferinţa atât de mult timp ar trebui să aibă un corp de aramă şi o
tărie de piatră.
Iov 6:13
13. Lipsit de ajutor. [Nu e ajutorul meu în mine, KJV]. Mai literal, "nu e adevărat că nu există nici un
ajutor în mine?" Întrebarea este o recunoaştere a simţământului de dezamăgire totală a lui Iov.

Iov 6:14
14. Cel ce suferă. Ebraica acestui verset este obscură. Unii văd în ea ideea că prietenii ar trebui să se
poarte cu mai multă blândeţe cu cel disperat, chiar dacă cel aflat în suferinţă ar renunţa la temerea de Cel
Atotputernic. Dacă aceasta este însemnătatea cuvintelor sale, nu trebuie trasă concluzia că Iov recunoaşte
astfel apostazia. Ultima frază trebuie considerată ca ipotetică, şi anume chiar dacă a renunţat la Dumnezeu,
prietenii lui nu ar trebui să-l părăsească.

Alţii, din ideile sugerate de Siriacă, Vulgata şi Targumi, dau traducerea aceasta: "Acela care nu
manifestă bunătate faţă de un prieten, părăseşte temerea de Atotputernicul." (RSV). Ambele traduceri sunt
potrivite şi se încadrează în context.

Iov 6:15
15. Fraţii mei. Iov îi compară pe prietenii săi cu un pârâu care e umflat şi tumultuos iarna, când apele
lui nu sunt atât de necesare, dar care seacă şi dispare în arşiţa verii. Pâraiele acestea, cunoscute sub numele de
wadis, sunt obişnuite în ţările răsăritene. Abundenţa, tăria şi zgomotul acestor pâraie trecătoare din timpul
iernii e comparată cu atitudinea prietenilor lui Iov faţă de el în zilele când îi mergea bine. Secarea apelor la
apropierea verii este asemuită cu eşecul acestor prieteni în timp de suferinţă.

Iov 6:16
16. Un sloi de turbură. [Care sunt de culoare întunecată, KJV]. Probabil cu referire la izvor, când
gheaţa şi zăpada care se topesc trimit în vale ape repezi.

Iov 6:17
17. Seacă. Când apa e necesară în arşiţa verii, pârâul dispare.

Iov 6:18
18. Drumul. [Cărările drumului lor sunt abătute, KJV]. Ebr. 'orchoth, tradus corect "cărări" sau
"drumuri" şi ca atare se referă la abaterea pâraielor prin deşert şi pierderea lor prin nisipuri. O vocalizare puţin
diferită a ebraicei dă traducerea "caravane" (vezi Isaia 21:13, unde cuvântul e tradus "cete de negustori").
Atunci, vorbirea figurată ar indica aceste caravane care se abat din drum ca să găsească apă în albiile râurilor
şi pentru nu găsesc deloc, pier de sete pe pământuri aride. Vezi vol. I, p. 44, 45.

Iov 6:19
19. Cetele. [Trupele, KJV]. Ebr. 'orchoth, acelaşi cuvânt care este folosit în v. 18. Dacă ideea de
caravană nu e prezentă în v. 18, ea este precis introdusă aici.

Tema. O oază binecunoscută din Arabia de nord-vest.

Se uită. Tabloul este al unor caravane care se apropie de wadis, nădăjduind cu înfocare să găsească
apă.

Iov 6:20
20. Înşelaţi. Literal, "făcuţi de ruşine" (vezi Psalmi 6:10; 22:5; 25:2.3.20). Cuvântul e folosit şi în
sensul de dezamăgire (vezi Isaia 1:29; Ieremia 2:36).

Iov 6:21
21. Pentru mine. [Nimic, KJV]. Aceasta este o traducere a traducerii marginale a Bibliei ebraice.
Textul, aşa cum este, spune "lui", al cărui sens este incert. LXX are "la mine", în contextul acesta: "dar voi aţi
venit la mine fără milă". Iov caută să se asigure că prietenii săi înţeleg ilustraţia sa. El e dezamăgit când vine la
ei pentru mângâiere şi nu găseşte deloc. Ei sunt ca albiile de râu uscate, pe unde ar fi trebuit să curgă apă
înviorătoare.
 Necazul. [Prăbuşirea, KJV]. Literal, "groaza". Iov îşi croieşte drum spre motivele prietenilor săi. Ei
veniseră la el cu intenţii bune, având de gând să-l mângâie, dar când i-au văzut starea, s-au temut să-i arate
prea multă prietenie. Ei îl priveau ca pe un obiect al răzbunării dumnezeieşti şi se temeau ca nu cumva, dacă îi
arătau simpatie, să fie loviţi cu pedeapsa.

Iov 6:22
22. Daţi-mi. Iov nu cere ajutor material de la prietenii săi.

Iov 6:23
23. Scăpaţi-mă. Iov nu cere răzbunare asupra vrăjmaşilor săi sau ca prietenii lui să-i recâştige averea
furată.

Iov 6:24
24. Învăţaţi-mă. Elifaz dăduse de înţeles că Iov păcătuise. Totuşi, nu se făcuseră acuzaţii specifice cu
privire la viaţa lui Iov. E adevărat, prietenii lui găsiseră greşeli în cuvintele lui, dar acestea nu făceau decât să
reflecte disperarea lui. Iov îi provocă pe prietenii lui săi să prezinte dovezi concrete ca dovadă că suferinţa lui
era o pedeapsă directă pentru păcat.

Iov 6:25
25. Cuvintele adevărului. Literal, "cuvintele dreptăţii".

Ce dovedesc mustrările voastre? Literal, "ce mustră mustrările voastre?". Iov susţine că vorbele care
izvorăsc din sinceritate sunt eficace. Dar, întreabă el, ce putere au cuvintele voastre? Raţionamentele voastre
sunt defectuoase, deoarece premisele voastre sunt false.

Iov 6:26
26. Mustraţi pentru tot ce am zis. [Mustraţi cuvinte, KJV]. Iov spune de fapt: "Vreţi să vă agăţaţi de
cuvintele mele, rostite sub imperiul accesului de mânie, în loc să priviţi la faptul că purtarea mea e fără greş?"

Vânt. Literal, "pentru vânt". Iov recunoaşte că vorbele lui au fost expresii ale disperării. Aşa cum se
prezintă. textul sugerează că, asemenea vântului, cuvintele lui au fost caracterizate prin zgomot şi furie şi nu
prin încredere şi judecată calmă. Traducerea literală sugerează că vorbele lui erau intenţionate să fie luate şi
duse de vânt, nu să fie luate ca un reproş insistent.

Iov 6:27
27. Năpăstuiţi. [Copleşiţi, KJV]. Literal, "faceţi să cadă [pe]". Expresia este folosită pentru "aruncarea
de sorţi" şi, probabil, are aici un astfel de sens. Se aruncă sorţi pentru copii orfani care sunt vânduţi ca robi
pentru a se plăti datoriile tatălui decedat. Cuvintele sunt o aspră acuzare a prietenilor.

Iov 6:28
28. Uitaţi-va la mine. "Priviţi-mă în ochi", zise Iov, "şi judecaţi după înfăţişarea mea dacă spun
adevărul". Inocenţa conştientă a lui Iov se exprimă în provocarea aceasta.

Iov 6:29
29. Întoarceţi-vă. Adică "schimbaţi-vă atitudinea". Aţi presupus pe nedrept că sunt vinovat. Iov îi
stârneşte de prietenii săi să caute alte explicaţii pentru nenorocirea lui. El insistă că o cercetare mai atentă ar
dovedi neprihănirea lui.

Iov 6:30
30. Gura mea. [Gustul meu, KJV]. Iov se străduieşte să apere temeinicia judecăţilor sale morale.
Sinceritatea lui nu poate fi pusă la îndoială, dar punând prea multă încredere în propriul său simţ al valorilor,
Iov se află pe teren primejdios. Numai Dumnezeu este competent să aprecieze valoarea morală şi spirituală a
omului. Mai târziu, Iov a admis că a rostit ce nu înţelegea (cap. 42:3).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

 2 PK 162; 5T 313

4 AA 45; PK 435

8-10 PK 163

Iov 7:1
1. Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaş. [Nu e timp rânduit pentru om pe pământ, KJV].
Literal, "război", "luptă". Descrierea vieţii făcută de Iov se află într-un contrast impresionant cu tabloul
fascinant a lui Elifaz din cap. 5:17-27. Iov susţine că e tot pe atât de natural şi bine pentru om în situaţia lui
să-şi dorească eliberarea prin moarte, cum e pentru un ostaş să dorească să termine stagiul militar (vezi Iov
14:14; Isaia 40:2).

Iov 7:2
2. Suspină robul după umbra. După cum un slujitor aşteaptă cu nerăbdare umbra serii, când va încheia
munca, tot aşa Iov doreşte cu înfocare moartea.

Iov 7:3
3. Am eu parte. [Făcut să posed, KJV]. Sau "făcut să moştenesc". Iov nu era în stare să găsească
măcar un lucru bun în toate aceste luni. Aceasta nu vrea să spună neapărat că boala lui este de luni de zile. El
poate a privit înainte, la zilele care îi stăteau în faţă.

Iov 7:4
4. Când mă voi scula? Oricine a suferit de o boală grea poate să înţeleagă referirea lui Iov la nopţile lui
lungi, care păreau că nu se mai termină, pline de durere şi lipsite de odihnă.

Iov 7:5
5. Viermi. Viermii se înmulţesc în rănile lui. Erupţiile de pe piele se acoperă cu o crustă. Ulceraţiile se
sparg, şi survine o supuraţie dezgustătoare.

Iov 7:6
6. Suveica ţesătorului. El nu se referă aici atât de mult la repeziciunea cu care treceau zilele sale cât la
faptul că în curând ele se vor duce.

Nici o nădejde. Iov nu împărtăşeşte nădejdea pe care o prezintă Elifaz (cap. 5:17-27). El nu vede nici o
umbră de speranţă, ci numai moartea.

Iov 7:7
7. Adu-ţi aminte. Aici începe un mesaj adresat lui Dumnezeu, care continuă până la sfârşitul prezentei
cuvântări (v. 21). Iov îşi înalţă ochii şi inima către Făcătorul său şi arată motivele pentru care Dumnezeu ar
trebui să pună capăt vieţii servului Său cuprins de disperare.

Iov 7:8
8. Ochiul. Observaţi repetarea cuvântului acestuia în v. 7 şi 8. Întâi, Iov vorbeşte despre "ochii mei",
apoi despre "ochiul care mă priveşte", referindu-se la semenii săi, apoi despre "ochiul tău" cu referire la ochii
lui Dumnezeu.

Nu voi mai fi. [Nu mai sunt, KJV]. Literal, "lipsea mea de valoare". Iov vorbeşte despre moarte (vezi
v. 9).

Iov 7:9
9. Cum se risipeşte norul. Iov compară moartea cu risipirea unui nor pe cer, când umezeala lui e
absorbită de aerul dimprejur.

Locuinţa morţilor. [Mormânt, KJV]. Ebr. she'ol. Împărăţia simbolică a morţilor, unde morţii sunt
zugrăviţi că dorm şi se odihnesc laolaltă (vezi cap. 3:13-19).

Nu se va mai ridica. Afirmaţia aceasta nu reprezintă tăgăduirea învierii. Sensul lui este delimitat de
observaţia din versetul următor. Morţii nu mai învie ca să revină în vechile lor gospodării. Chiar luate
independent, cuvintele ebraice traduse "nu se va mai ridică" nu exprimă o finalitate, ci doar acţiune
incompletă.

Iov 7:11
11. Nu-mi voi ţine gura. Suferinţa lui Iov este atât de intensă, încât el se simte îndreptăţit să se plângă
fără măsură (vezi Psalmi 55:2; 77:3; 142:2).

Iov 7:12
12. O mare. Iov întreabă: Sunt eu asemenea unei mări înfuriate şi zgomotoase ca trebuiască să-mi pui
stabilă şi hotar?

Balaur de mare. Ebr. tannin, "monstru marin" (vezi Genesa 1:21), "balaur" (LXX). Posibil, crocodil.
Iov întreabă: Sunt eu asemenea un monstru primejdios care să fie ţinut sub pază?

Iov 7:14
14. Mă înspăimântaţi. Când Iov caută alinare şi odihnă în somn, e îngrozit de visuri. El Îl face pe
Dumnezeu responsabil de această stare.

Iov 7:15
15. Gâtuirea. E posibil ca suferinţa lui Iov să fi fost însoţită de o senzaţie de sufocare. În orice caz, el
consideră sugrumarea mai de dorit decât viaţa.

Aceste oase. [Viaţa mea, KJV]. Literal, "oasele mele", o expresie echivalentă probabil cu "un schelet
viu".

Iov 7:16
16. Le dispreţuiesc. Ebr. ma'as, "a respinge", "a dispreţui", "a refuza". Probabil "viaţa mea" ["aceste
oase"] ar trebui introdus ca subiect (vezi cap. 9:21, unde ma'as este tradus "dispreţuiesc" şi în text apare
"viaţa mea").

Lasă-mă. Acestea erau cuvinte prea îndrăzneţe ca să fie adresate lui Dumnezeu de către un muritor,
oricine ar fi fost el. Iov e profund deznădăjduit. El crede că Atotputernicul a pus ochii pe el şi cere ca
Dumnezeu să nu Se mai amestece în viaţa lui. Cât de cu totul alte simţăminte ar fi avut el dacă ar fi putut să
privească dincolo de scenă şi să vadă pe Tatăl său ceresc cum priveşte la el cu milă duioasă şi cu iubire
neclintită! Dumnezeu suferea împreună cu servul Său, dar Iov nu ştia lucrul acesta.

O suflare. Literal, "suflare", "abur", un simbol pentru ceva trecător. Iov socoteşte că viaţa sa nu are nici
o valoare. El nu era în stare să aprecieze cât de mult valora în ochii lui Dumnezeu.

Iov 7:17
17. Ce este omul? Psalmistul foloseşte cuvinte asemănătoare ca să înalţe iubirea şi purtarea de grijă a
lui Dumnezeu (Psalmi 8:3-8). În suferinţa sa, Iov transformă grija neobosită a lui Dumnezeu într-un amestec
nedorit al Acestuia în viaţa lui. De fapt, Iov spune lui Dumnezeu: "De ce necăjeşti pe om punându-l la
încercare? Priveşte în altă parte. Dă-mi timp 'să-mi înghit scuipatul'" (Iov 17:19). Necuviincioase cuvinte! Şi
totuşi Dumnezeu nu l-a doborât la pământ pentru declaraţia lui îndrăzneaţă.

Iov 7:20
20. Am păcătuit. Probabil, nu o mărturisire, ci cu sensul "chiar dacă am păcătuit" sau "admiţând că am
păcătuit".

Păzitorul. Sau "veghetorul". Aici nu într-un sens bun, ci sensul pare să fie "şi ce dacă am păcătuit - ce
contează pentru Tine, Veghetor al omenirilor?"
 Ţintă. [Semn, KJV]. Ebr. miphga', ceva ce trebuie să fie lovit. Unii interpretează cuvântul ca "ţintă".
Alţii văd ideea de "piatră de poticnire" sau "obstacol".

Tale. [În faţa Ta, KJV]. Literal, "cu privire la Tine", adică Iov se socotea un obiect care să-L lovească
Dumnezeu.

O povară chiar pentru mine. LXX spune: "povară pentru tine". Tradiţia iudaică pretinde că acesta a
fost înţelesul original, dar că a fost corectat de cărturari, deoarece părea lipsit de nereverenţios.

Iov 7:21
21. Ierţi. Iov socotea că în scurt timp avea să moară, că va "adormi în ţărână". De aceea pentru ce nu
l-ar ierta Dumnezeu? Ce ar câştiga Dumnezeu dacă-l chinuieşte, când viaţa aproape s-a scurs? Dacă iertarea
nu vine curând, ea va fi inutilă.

Sunt unii care cred că v. 20 şi 21 au fost adresate nu lui Dumnezeu, ci lui Elifaz. Potrivit cu opinia
aceasta, Iov s-a întors de fapt către Elifaz şi i-a zis: "Tu spui că eu trebuie să fi fost păcătos. Ei şi? N-am
păcătuit împotriva ta, o, tu, cel care spionezi omenirea! De ce m-ai transformat într-o ţintă în care să tragi?
De ce nu am devenit o povară pentru tine? De ce să nu treci mai bine cu vederea fărădelegile mele şi păcatul
meu cel mare? Poate că mâine voi fi căutat în zadar!" O astfel de interpretare e posibilă, dar în text nu apare
în mod evident o schimbare de persoană.

Cuvântarea lui Iov, raportată în cap. 6 şi 7, expune anumite primejdii: 1) Primejdia accentuării excesive
a zădărniciei vieţii. Oamenii ar trebui să-şi aducă aminte de valoare nepreţuită pe care o au înaintea lui
Dumnezeu. 2) Primejdia exprimării nestăpânite a emoţiei. Când Iov şi-a eliminat inhibiţiile, s-a plâns cu
asprime, a pus întrebări lipsite de respect, a acuzat în mod nesăbuit şi a cerut manifestând nerăbdare. 3)
Tendinţa inimii omeneşti, când e orbită de durere sau frământată de patimă, să interpreteze greşit purtarea lui
Dumnezeu. 4) Certitudinea că în oamenii buni poate să sălăşluiască mult din firea lor nerenăscută, care nu dă
de bănuit că ar mai exista până când apare ocazia care o scoate la iveală. Nimeni n-ar fi putut să anticipeze
explozia pătimaşă a lui Iov.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

11.15.16 PK 163

Iov 8:1
1. Bildad. Capitolul cuprinde răspunsul lui Bildad la discursul lui Iov din cap. 6 şi 7. Bildad nu face
referire la expresiile disperate ale lui Iov (cap. 6:1-13), nici la tirada lui împotriva prietenilor lui (cap.
6:14-30). Dimpotrivă, el se ocupă de critica adusă lui Dumnezeu de către Iov. Acolo unde Elifaz îşi sprijină
argumentul pe o viziune pe care pretinde că o are de la Dumnezeu (cap. 6:13), Bildad apelează pentru sprijin
la înţelepciunea celor din vechime.

Iov 8:2
2. Până când? Fără îndoială că prietenii nădăjduiseră că argumentul lui Elifaz îl va reduce la tăcere pe
Iov. Ei sunt uimiţi că acesta continuă să reverse o furtună tot mai mare de cuvinte.

Un vânt puternic. Iov se referise la propriile sale discursuri numindu-le "vânt" (cap. 6:26), iar Bildad
pare să folosească ilustraţia. În punctul acesta el era de acord cu Iov!

Iov 8:3
3. Va răsturna Dumnezeu dreptul? [Strică Dumnezeu judecata? KJV]. Bildad încearcă să apere
dreptatea lui Dumnezeu. El e corect în ce priveşte respectul său faţă de dreptatea lui Dumnezeu, dar e greşit
în înţelegerea dreptăţii lui Dumnezeu. El crede că dreptatea aceea cere anumite pedepse pentru păcate în viaţa
aceasta. El pretinde că Iov este obiectul unei atare dreptăţi.

Iov 8:4
 4. Fiii tăi. Cea mai grea pierdere a lui Iov a fost aceea a copiilor săi. Bildad a lovit fără milă pe Iov, prin
faptul că a dedus că fiii şi fiicele lui au murit pentru că erau păcătoşi. An după an, Iov adusese jertfe pentru
copii săi (cap. 1:5). Bildad greşea în susţinerea lui. Nenorocirea nu dovedeşte vinovăţia celor care o îndură
(vezi Luca 13:1-5; Ioan 9:2.3).

Iov 8:5
5. Dacă alergi la Dumnezeu. Bildad pare să spună: "Fiii tăi sunt morţi din cauza păcatelor lor, dar tu
trăieşti. Dacă Îl vei căuta pe Dumnezeu şi vei trăi drept, s-ar putea ca Dumnezeu să-ţi mai amelioreze starea."

Pentru a scoate şi mai mult în evidenţă semnificaţia verbului ebraic shachar, care înseamnă "a căuta cu
sârguinţă" sau "a căuta dimineaţa, devreme" (vezi Iov 24:5; Psalmi 63:1; Proverbe 7:15; 8:17; Isaia 26:9;
Osea 5:15).

Iov 8:6
6. Fără prihană. Dumnezeu Îl declarase pe Iov "fără prihană" (cap. 1:8). Bildad a dat pe faţă slăbiciune
omenească când a declarat altfel pe Iov. Insinuările reci şi insensibile ale acestui critic trebuie să fi pus la grea
încercare răbdarea lui Iov.

Iov 8:7
7. Cea de mai târziu. [Sfârşitul tău de la urmă, KJV]. Bildad i se alătură lui Elifaz în prezicerea privind
faptul că Iov va fi din nou prosper dacă se va pocăi. E greu de crezut că vreunul dintre cei doi "mângâietori"
se bazau prea mult în declaraţiile lor privind viitorul lui Iov. S-ar putea ca în cuvintele lui Bildad să fi existat o
maliţiozitate ascunsă: "Dacă ai atât de nevinovat pe cât pretinzi că eşti", pare să zică Bildad, "ai avea
încredere în viitorul tău. Dacă nu ai încredere înseamnă că eşti conştient de vinovăţia ta". Fără să-şi dea
seama, Bildad prezice sfârşitul real al experienţei lui Iov (vezi cap. 42:12).

Iov 8:8
8. Păţania părinţilor lui. [Cercetarea părinţilor lor, KJV]. În orice timp, oamenii au apelat la
înţelepciunea strămoşilor lor. Bildad îi îndreaptă atenţia lui Iov asupra tradiţiile trecutului lor comun.

Iov 8:9
9. De ieri. Trebuie să depindem de filosofia trecutului, dă de înţeles Bildad.

Umbra. Vezi Psalmi 102:11; 109:23.

Iov 8:10
10. Te vor învăţa. Este clar că Bildad îl privea pe Iov ca pe un elev încăpăţânat, dar spera că acesta va
asculta de glasul trecutului. Unii au crezut că Bildad se referea la patriarhii lumii antice, care trăiseră o viaţă
foarte lungă şi avuseseră astfel ocazia să adune multă înţelepciune.

Iov 8:11
11. Papura. Ebr. gome', în general luată ca referindu-se la papirus, o trestie înaltă care creştea cât de
două ori înălţimea unui om şi avea în vârf un mănunchi mare de frunze şi de flori. Se afla din belşug în Egiptul
antic şi pe valea Iordanului.

Trestia. Ebr. 'achu, "trestii", "stuf". Plantele acestea consumă o mare cantitate de apa.

Iov 8:12
12. Se usucă. Astfel de plante nu au putere de a se susţine singure. Ele depind de umiditate ca să
reziste. Dacă aceasta nu mai există, ele se ofilesc şi mor.

Iov 8:13
13. Tuturor celor ce uită de Dumnezeu. Versetul acesta cuprinde aplicaţia parabolei. Când puterea de
susţinere a lui Dumnezeu se îndepărtează de om el piere, ca şi papura cândva verde. Imaginea ilustrează
pedeapsa care crede Bildad că se abate asupra omului care a fost cândva drept şi de aceea prosper, dar care
apoi s-a îndepărtat de Dumnezeu. Era imposibil ca Iov să nu sesizeze aplicaţia.
 Nelegiuit. [Făţarnic, KJV]. Ebr. chaneph. Literal, "om nelegiuit". Cuvântul ebraic nu sugerează
ipocrizia, aşa cum se regăseşte în cuvântul "ipocrit" folosit în englezeşte, ci denota lipsa de religiozitate şi
păgânismul (vezi Iov 13:16; 15:34; 17:8; 20:5; 27:8; 34:30; 36:13; Psalmi 35;16; Proverbe 11:9).

Iov 8:14
14. Încrederea lui. Unii presupun că citatul din antici se încheie cu v. 13 şi că v. 14 lansează
comentariile lui Bildad la pasajul la care s-a referit. Alţii continuă citatul până la v. 18, iar alţii cuprind chiar şi
v. 19.

Pânza de păianjen. Literal, "casă de păianjen". Un simbol al fragilităţii.

Iov 8:15
15. Pe casa lui. Un tablou al nesiguranţei celui nelegiuit.

Se prinde de ea. Sau "se apucă tare de ea". Imaginea este cea a unui păianjen care încearcă să se ajute
ţinându-se de casa sa. "Casa" îi fusese smulsă lui Iov. Nădejdea îi fusese luată. Astfel, se pare că Bildad îl
punea pe Iov în categoria nelegiuiţilor.

Iov 8:16
16. Înverzeşte. O nouă ilustraţie, acea a unei plante agăţătoare bogate, pline de sevă şi vitalitate,
distrusă deodată şi părăsită.

Iov 8:17
17. Pietre. [Grămadă, KJV]. Ebr. gal. Aici, probabil o grămadă de pietre (vezi Iona 7:26; 8:29).

Pătrunde până la ziduri. [Vede locul pietrelor, KJV]. LXX redă: "va trăi în mijlocul pietrelor".
Imaginea este probabil a unei plantei agăţătoare care-şi fixează cârcei, precum iedera, de stânci şi pare că
creşte chiar din mijlocul pietrelor.

Iov 8:18
18. Dacă-l smulgi. [Dacă-l distruge, KJV]. Subiectul pare să fie impersonal: "dacă cineva [sau ceva] îl
distruge". O furtună sau alte împrejurări smulge planta şi o distruge.

Se leapădă de el. Locul unde a crescut planta e personificat şi este înfăţişat ca negând existenţa plantei
cândva înfloritoare.

Iov 8:19
19. Desfătările pe care i le aduc căile vieţii lui. O declaraţie ironică. Aşa se sfârşeşte calea cândva
veselă a vieţii.

Răsar alţii. Planta nu este jelită sau regretată. Nu lasă nici o urmă. Alte plante îi iau curând locul. Prin
parabola cu planta agăţătoare Bildad caută să ilustreze ceea ce s-a petrecut cu Iov. Pentru un timp i-a mers
bine, apoi a venit dezastrul, şi, asemenea unei plante, a fost nimicit.

Iov 8:20
20. Omul fără prihană. [Omul desăvârşit, KJV]. Bildad a aruncat îndoiala asupra dreptăţii lui Iov (v. 6).
Acum contestă o altă caracteristică de seamă a lui Iov (vezi cap. 1:1.8). El susţine că dacă Iov e fără prihană,
Dumnezeu va revărsa binecuvântări asupra lui.

Iov 8:21
21. Îţi umple gura. Bildad nu concepe cazul lui Iov ca fiind fără speranţă. Ca şi Elifaz, el prezice o
anulare a nenorocirii lui Iov şi o pedepsire a vrăjmaşilor lui. Prietenii par să aibă o oarecare măsura de
încredere în caracterul integru al lui Iov, chiar dacă sunt convinşi că a săvârşit vreun păcat mare, care a adus
nenorocire asupra lui.
 O comparaţie între primul discurs al lui Elifaz şi cel al lui Bildad arată că în ambele începutul este
mustrător şi încheiere, împăciuitoare. Ambele îl îndeamnă pe Iov să alerge la Dumnezeu în pocăinţă şi
rugându-se pentru ajutor şi pun în evidenţă făgăduinţa mântuirii. Elifaz şi-a întărit argumentaţia cu o pretinsă
revelaţie divină, în timp ce Bildad a căutat să obţină aceleaşi rezultate apelând la vechii învăţători ai
înţelepciunii.

Iov 9:1
1. Iov a luat cuvântul şi a zis. Capitolele 9 şi 10 vorbesc despre a treia cuvântare a lui Iov, în care el
recunoaşte atotputernicia lui Dumnezeu şi, prin contrast, propria sa neputinţă. Apoi se lansează într-o nouă
plângere plină de tristeţe cu privire la propriile sale suferinţe.

Iov 9:2
2. Este aşa. Iov recunoaşte corectitudinea argumentelor lui Bildad.

Cum ar putea omul să-şi scoată dreptatea? Problema lui Iov nu e dreptatea lui Dumnezeu, pe aceasta el
o recunoaşte. El doreşte să ştie cum el, un om, poate fi drept înaintea lui Dumnezeu. Împrejurările îl
învinovăţesc ca fiind vinovat, în timp ce conştiinţa sa mărturiseşte nevinovăţia sa. Întrebarea lui Iov a primit
răspuns complet doar prin descoperirea planului de mântuire. Prin prevederile planului acestuia e cu putinţă
ca Dumnezeu "să fie neprihănit şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus" (Romani 3:26).

Iov 9:3
3. Din o mie de lucruri. Omul nu e egal lui Dumnezeu. El nu poate răspunde la întrebările sau la
acuzaţiile Lui.

Iov 9:4
4. Fără să fie pedepsit. [Şi a prosperat, KJV]. Ebr. shalam, "a fi deplin, temeinic, sigur". Shalam e
înrudit cu o rădăcină arabă care adaugă ideea de a fi supus.

Iov 9:5
5. Mută deodată munţii. Fiinţa omenească priveşte munţii ca simboluri ale mărimii nemăsurate şi ale
stabilităţii, totuşi Dumnezeu poate să-i mute şi să-i răstoarne.

Iov 9:6
6. Zguduie pământul. Fără îndoială o referire la cutremure (1Regi 19:11; vezi Psalmi 104:32; Zaharia
14:45; Matei 24:7).

Se clatină stâlpii. O descriere poetică a cutremurelor. Nu e necesar să se găsească o explicaţie literală

pentru "stâlpi".

Iov 9:7
7. Porunceşte soarelui. Dumnezeu este prezentat ca având putere absolută asupra naturii. Scripturile
menţionează adesea fenomenele naturale ca o desfăşurare a puterii lui Dumnezeu (vezi Exod 10:21; Ezechiel
32:7; Ioel 2:31; Matei 24:29; Apocalipsa 6:12; 16:10).

Iov 9:8
8. Întinde cerurile. Vezi Psalmi 104:2; Isaia 40:22; Ieremia 10:12. Vorbirea aceasta figurată
preamăreşte atotputernicia lui Dumnezeu, atrăgând atenţia asupra lucrării mâinilor Sale.

Înălţimile mării. [Valurile mării, KJV]. Literal, "înălţimile mării". Dumnezeu e zugrăvit ca cineva care
are putere să supună semeaţa putere a valurilor.

Iov 9:9
9. Ursul mare. [Arcturus, KJV]. Ebr. 'ash ('ayish, cap. 38:32). Identificarea nu e absolut sigură. Mulţi
gândesc că e vorba de Urs Mare sau Ursul mare (vezi la cap. 38:32).

Luceafărul de seară. [Orion, KJV]. Ebr. kesil; literal, "un nebun", cu toate că nu e sigur că numele dat
constelaţiei derivă din aceeaşi rădăcină ca aceea care dă definiţia "nebun". Există un acord general că kesil aici
înseamnă Orion (vezi la cap. 38:31).

Raliţele. [Pleiade, KJV]. Ebr. kimah. Unii interpretează 'ash ca fiind Pleiade şi fac ca kimah să se refere
la o altă stea strălucitoare, precum Sirius. LXX foloseşte pentru cei trei termeni ebraici "Pleiade, Hesperus şi
Arcturus" (vezi la cap. 38:31).

Stele din ţinuturile de miazăzi. Probabil constelaţii nenumite ale cerurilor sudice sau poate spaţiile
imense de dincolo de orizontul de sud.

Iov 9:10
10. Lucruri mari. Versetul acesta este aproape cuvânt cu cuvânt ca acela de la cap. 5:9, unde vorbea
Elifaz. Elifaz vede în minunile creaţiunii lui Dumnezeu o expresie a bunătăţii Sale, în timp ce Iov pare că vede
numai puterea lui Dumnezeu. Poate că aceste cuvinte erau folosite în mod obişnuit de oamenii din vechime.

Iov 9:11
11. Nu-L văd. O linie precisă desparte lumea vizibilă de cea invizibilă; şi linia aceasta e rareori depăşită.
Iov poate reflectează asupra susţinerii lui Elifaz de a fi avut percepţia fizică a vizitei unui duh (cap. 4.15.16),
şi susţine că lucrurile stau altfel cu el - lumea duhurilor trece pe lângă el, şi el nu primeşte nici o lumină, nici o
iluminare, nici o călăuzire supranaturală din partea acesteia.

Se duce. Ebr. chalaph, acelaşi cuvânt pe care l-a folosit Elifaz (cap. 4:15) când vorbea despre vizita
duhului.

Nu-L zăresc. Elifaz a declarat că simţise acut prezenţa duhului (cap. 4.15.16) şi că i-a auzit glasul (cap.
4:16-21). Iov arată aici că el nu avusese favoarea aceasta.

Iov 9:12
12. Cine-L va opri? [Cine-L poate opri? KJV]. Compară cu cap. 11:10 şi 23:13. Când s-au abătut
nenorocirile asupra Iov, răspunsul lui a fost: "Domnul a dat, şi Domnul a luat, - binecuvântat fie Numele
Domnului" (cap. 1:21). Acesta a fost un răspuns al încrederii. Trecerea timpului şi impactul durerilor
necontenite slăbiseră sufletul lui Iov. Încrederea făcuse loc unui sentiment de neajutorare. În loc să
recunoască înţelepciunea şi iubirea lui Dumnezeu, el vede propria sa slăbiciune. Adesea dezastrul neaşteptat
nu zdrobeşte duhul omului cum fac suferinţa monotonă şi persistentă.

Iov 9:13
13. Sprijinitorii mândriei. Ebr. 'ozre rahab, literal, "sprijinitorii lui Rahab." Rahab apare în cap. 26:12,
unde e tradus "furia" ["mândru" KJV] şi în Isaia 51:9, unde este nume propriu [Egiptul, trd. Cornil.; Rahab,
KJV]. Unii cred că Rahab era denumirea veche a unei mari puteri a răului. Dacă lucrurile stau aşa, Iov pare că
spune aici că Dumnezeu supune nu numai oameni, dar şi fiinţe mai tari ca omul, precum Rahab şi sprijinitori
lui. Întrucât Rahab înseamnnă "mândrie", ar putea fi un nume potrivit pentru Lucifer, iar "sprijinitorii", numele
fiinţelor care l-au urmat pe Lucifer (vezi Isaia 14:12-14; Apocalipsa 12:7-9). Iov, însă, prin cuvântările lui,
arată că nu cunoştea prea mult despre marea luptă dintre Dumnezeu şi Satana.

Iov 9:14
14. Să-I răspund? Versetele 14-16 sugerează limbajul unei curţi de judecată. Iov recunoştea
incapacitatea sa de a produce o apărare reuşită.

Iov 9:15
15. Chiar dacă aş avea dreptate. Iov recunoaşte suveranitatea lui Dumnezeu. Chiar dacă e sigur de
nevinovăţia sa, totuşi face apel la îndurare, când se apropie de Judecătorul său.

Iov 9:16
16. Îl chem. Ebr. qara'. Aici, evident, cu înţelesul de "somaţie în sens legal". Iov zice: Dacă L-aş
provoca pe Dumnezeu la o dezbatere în contradictoriu şi El ar fi aprobat-o şi m-ar fi învăţat să-mi apăr cauza
în faţa Sa, totuşi nu aş putea să cred că într-adevăr asta intenţionează şi că mi-ar fi îngăduit să stau înaintea
Lui şi să-I contest faptele. O astfel de bunăvoinţă din partea lui Dumnezeu părea de neconceput pentru Iov.

Iov 9:17
17. Mă izbeşte. [Mă zdrobeşte, KJV]. În versetele 17-21 Iov încearcă să-şi imagineze ce s-ar întâmpla
dacă L-ar provoca pe Dumnezeu şi Dumnezeu ar răspunde provocării lui. El Îl imaginează pe Dumnezeu ca
acţionând faţă de el nu ca un judecător, stabilind faptele pe temeiul legii, ci ca un suveran, stabilindu-le pe
temeiul propriei Sale voinţe. Iov pare că pierde din vedere faptul că suveranitatea supremă nu este
incompatibilă cu iubirea şi dreptatea supreme.

Fără pricină. Ebr. chinnam, tradus la fel în cap. 2:3, dar redat "degeaba" în cap. 1:9. Iov Îi atribuie lui
Dumnezeu ceea ce era în mod clar lucrarea şi planul lui Satana (cap. 2:3). Vezi la Psalmi 38:3; 39:9.

Iov 9:18
18. Nu mă lasă să răsuflu. [Îmi ia suflarea, KJV]. Judecăţile lui Dumnezeu sunt descrise ca fiind atât de
intense şi grele încât Iov nu poate să-şi tragă suflarea.

Iov 9:19
19. Atotputernic. [Puternic, KJV]. El nu se îndoieşte deloc de puterea lui Dumnezeu. El înţelegea mai
bine puterea lui Dumnezeu decât bunătatea Sa.

Cine mă va apăra? [Cine îmi va fixa un timp? KJV]. Sau "cine mă va convoca?" LXX spune: "cine va
rezista atunci la judecata lui?"

Iov 9:20
20. Oricâtă dreptate aş avea. [Dacă mă justific, KJV]. Propoziţia este adevărată dacă sunt aplicate
corect cuvintele (vezi 1 Corinteni 4:4). Dar Iov se gândea la ele într-o lumină cu totul deosebită. El stăruia
asupra gândului că făptura nu avea nici o şansă când era în opoziţie cu Cârmuitorul universului.

Iov 9:21
21. Nevinovat. [Chiar dacă aş fi desăvârşit, KJV]. Literal, versetul acesta zice: "Sunt desăvârşit; nu mă
cunosc; îmi dispreţuiesc viaţa." Ideea pare să fie că Iov îşi susţinea nevinovăţia, dar nu putea înţelege nici
propria fiinţă, nici împrejurările în care se afla, iar conflictul său era atât de puternic, încât îşi dispreţuia viaţa.

Iov 9:22
22. Ce-mi pasă. [E un singur lucru, KJV]. Sau "o singură chestiune". Adică toţi sunt la fel înaintea lui
Dumnezeu. Nu e deosebire între cei drepţi şi cei nelegiuiţi.

S-o spun. [Am zis-o, KJV]. Iov este pe punctul de a face o afirmaţie îndrăzneaţă.

El nimiceşte. Iov e convins că nu se poate deduce nimic sigur cu privire la caracterul unui om din felul
cum se poartă Dumnezeu cu el. Dumnezeu îngăduie ca cei drepţi şi cei nelegiuiţi să fie măturaţi odată.

Iov 9:23
23. Biciul. Iov se referă probabil la război, plagă sau molimă. Dacă una din acestea e aruncată asupra
oamenilor, ea ucide fără deosebire. În astfel de cazuri, Dumnezeu nu intervine mereu pentru a-l pe cel drept.

Râde. Sau "îşi bate joc", "ia în râs". O remarcă îndrăzneaţă, lipsită de respect şi înverşunată, pe care
unii au căutat s-o scuze susţinând că e o afirmaţie retorică, dar scuza pare insuficientă. Este, evident, una
dintre afirmaţiile acelea de care Iov s-a căit mai târziu "în ţărână şi cenuşă" (cap. 42:6).

Iov 9:24
24. De nu. Propoziţia poate fi tradusă: "Dacă nu, atunci cine e?" În pasajul acesta Iov lasă să se vadă
poate cea mai adâncă descurajare şi mai întunecată neîncredere care poate fi observată în oricare din
cuvântările lui. El susţine că starea de lucruri stabilită în societatea omenească trebuie să fie pusă în seama lui
Dumnezeu; nu e nimeni altul căruia să i se poată pune în seamă.
Iov 9:25
25. Zilele mele aleargă mai iuţi. Prin trei imagini sugestive Iov ilustrează rapiditatea cu care viaţa lui se
apropie de sfârşit.

Alergător. Un mesager sau curier care aleargă repede.

Iov 9:26
26. Corăbiile cele iuţi. Sau "corăbii de trestie". Corăbii construite pentru a fi uşoare şi rapide, dar care
nu sunt solide.

Vulturul. Iov a îndreptat atenţia către ce era cel mai rapid pe pământ, către ce era cel mai rapid pe apă
şi acum îndreaptă atenţia către ce este cel mai rapid în aer. Prin comparaţiile acestea el arată rapiditatea cu
care viaţa lui se apropie de încheiere.

Iov 9:27
27. Întristare. Literal, "faţa mea" sau "înfăţişarea mea", adică mina tristă pe care o avea Iov. El
sugerează o încercare de adunare a puterii şi de aflarea a fericirii în ciuda suferinţelor sale, dar consideră
zadarnice astfel de încercări.

Iov 9:28
28. Îngrozit. Suferinţa lui Iov era sporită de teama că Dumnezeu urma să-l osândească. Dezamăgirea,
îndoiala, teama îl apăsau pe Iov la fel de mult ca şi suferinţa fizică.

Iov 9:29
29. Judecat vinovat. Literal, "sunt nelegiuit" sau "sunt vinovat". Adică Iov crede că suferinţele sale
arată că aşa e considerat.

Pentru ce să mă mai trudesc? O atitudine defetistă bântuia mintea lui Iov. Ca şi mulţi alţii care suferă, el
zicea în fond: "Ce folos!"

Iov 9:30
30. Zăpadă. [Apă de zăpadă, KJV]. Simbolizând o curăţire deplină.

Mâinile. Expresia zice literal: "mi-aş face mâinile curate cu leşie [potasă]".

Iov 9:31
31. În mocirlă. Nu contează, spune Iov, cât de curat şi de nepătat aş căuta să mă fac, Dumnezeu mă va
scufunda din nou în noroi.

Hainele. Hainele lui Iov sunt personificate şi înfăţişate ca demne de scârbă pentru el.

Iov 9:32
32. El nu este un om. Iov vede că nu există speranţă de a ajunge la o înţelegere cu Dumnezeu, din
cauza prăpastiei dintre ei. Dumnezeu e nemărginit, iar Iov e dureros de conştient de propria să viaţă mărginită
şi pieritoare.

Iov 9:33
33. Mijlocitor. Sau "arbitru". În discuţia lui cu Dumnezeu, Iov crede că nu există nimeni care să poată
fi considerat arbitru. Numai într-una din următoarele condiţii, gândeşte el, disputa dintre el şi Dumnezeu
putea să fie mai echitabilă: (1) Dacă Dumnezeu, renunţând de Sine şi la toate atributele Sale divine, ar deveni
om; sau (2) dacă s-ar putea găsi un mijlocitor sau arbitru, care să decidă în disputa aceasta. Totuşi, gândea
Iov, nici una din condiţii nu este posibilă. Evanghelia asigură împlinirea ambelor condiţii. "EU SUNT este
Arbitrul dintre Dumnezeu şi neamul omenesc, aşezându-Şi mâinile peste amândoi" (DA 25). Nu că noi trebuie
să ne închipuim pe Isus ca rezolvând o dispută dintre om şi Dumnezeu, ci că El este Acela care îi reprezintă
pe Dumnezeu şi pe om, Acela prin care omul poate să-L înţeleagă pe Dumnezeu şi să se apropie de El. Vezi
Evrei 2:17.18.
 Să-şi pună mâna. S-a sugerat că aceasta s-ar putea referi la vreo ceremonie străveche în care, pentru o
oarecare cauză, mijlocitorul sau arbitrul îşi aşeza mâinile pe ambele părţi într-o dispută judecătorească. Ar
putea să însemne că arbitrul avea putere de control asupra ambelor părţi, că era datoria lui să le stabilească
anumite limite, să împiedice folosirea de cuvinte nelalocul lor şi să supravegheze ca argumentarea să fie făcută
în mod cinstit de ambele părţi. Fireşte, ilustraţia aceasta nu putea fi aplicată la Dumnezeu ca fiind una dintre
părţi, deşi în concepţia lui Iov aplicaţia era valabilă.

Iov 9:34
34. Să-şi tragă însă varga. Iov se umileşte înaintea mustrărilor lui Dumnezeu. El este îngrozit. El crede
că ar putea să se apere, dacă Dumnezeu ar înceta să-i trimită suferinţe.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

2 GC 254

5 PP 328

9 EW 41

Iov 10:1
1. Voi da drumul slobod plângerii mele. Iov face cunoscut că are de gând să vorbească deschis. Cele
trei părţi ale frazei au fost descrise ca "trei suspine spasmodice, asemenea picăturilor mari şi rare de ploaie
dinaintea furtunii."

Iov 10:2
2. Arată-mi pentru ce. Iov pune din nou întrebarea la care nu a primit răspuns: "Pentru ce?" În
versetele care urmează el examinează un şir de presupuneri privind motivul pentru care cumva îl tratează
Dumnezeu astfel. Iov consideră că presupunerile acestea nu sunt în armonie cu natura lui Dumnezeu. În
finalul capitolului Iov tot nu este lămurit ci privire la intenţiile şi scopurile lui Dumnezeu.

Iov 10:3
3. Îţi place? [E bine pentru tine? KJV]. Adică: "Şi se pare bine?" Are Dumnezeu plăcere de oprimarea
creaturilor Sale? Dumnezeu l-a făcut pe om. Pentru ce să dispreţuiască El lucrarea mâinilor Sale?

Să-ţi strălucească. Sau "glorifici". Cum se face, întreabă Iov, că nelegiuiţii par să fie mai bine trataţi
decât cei care iubesc pe Dumnezeu?

Iov 10:4
4. Ochi de carne. A doua întrebare a lui Iov: "E Dumnezeu mărginit în judecăţile Sale - că împarte
răsplătirile şi pedepsele pe temeiul unei greşite înţelegeri a meritelor oamenilor?" Prietenii săi l-au judecat
greşi; poate că şi Dumnezeu l-a judecat greşit.

Iov 10:5
5. Ca zilele omului. A treia întrebare a lui Iov: "E viaţa lui Dumnezeu scurtă, şi de aceea este El
mărginit în experienţă şi înţelegere? Aşteaptă Dumnezeu să moară în curând şi de aceea Se aruncă asupra lui
Iov ca şi cum timpul ar fi limitat?"

Ca anii lui. [Ca zilele omului? KJV]. Ebr. kime geber, "ca zilele unui om tare". Expresia paralelă din
clauza precedentă este o traducere a expresiei kime enosh, "ca zilele neamului omenesc".

Iov 10:7
7. Ştii. Mai degrabă "cu toate că ştii".

Nimeni nu mă poate scăpa. Două idei răzbat cuvântările lui Iov: prima, simţământul de nevinovăţie; şi a
doua, simţământul de neajutorare. Iov îşi dă seama că întrebările lui (v. 3-6) sunt atât de clar în dezacord cu
caracterul lui Dumnezeu, încât nu le poate da o consideraţie serioasă. Suferindul frământat ajunge de unde a
plecat, confruntat în continuare cu întrebarea usturătoare: "Pentru ce?"

Iov 10:8
8. M-au zidit. Cine face un vas frumos doar ca să fie distrus? Cine dăltuieşte o statuie din marmură
numai ca să sfărâme în bucăţi? Cine zideşte un edificiu frumos doar ca să-l dărâme? Cine sădeşte o floare rară
şi preţioasă doar ca să aibă plăcerea de a o smulge?

Iov 10:9
9. Ca lutul. "Din lut" (LXX). Vezi Iov 33:6; Isaia 29:16; 45:9; Ieremia 18:6; Romani 9:20.21.

Iov 10:10
10. M-ai smuls. Versetul acesta şi următorul sunt în general considerate ca descriind concepţia şi
dezvoltarea embrionară.

Iov 10:12
12. Bunăvoinţă. Ebr. chesed. În general tradus "îndurare", adesea "bunătate" sau "bunăvoinţă", rareori
"favoare". Nu există un cuvânt englez care să traducă corespunzător cuvântul chesed. RSV îl redă "iubire
constantă", care se apropie mai mult de sensul originalului, deşi nu izbuteşte să transmită cititorului de limbă
engleză ceea ce transmite chesed celui de limbă ebraică. E dificil de descris caracterul lui Dumnezeu în limbaj
omenesc.

Prin îngrijirile şi paza Ta. [Vizitarea, KJV]. Un cuvânt care descrie nu numai vizita, ci şi ceea ce
realizează vizita. Aici "vizitarea" reprezintă atenţia şi grija exercitate faţă de Iov. Iov recunoaşte puterea de
conservare a lui Dumnezeu, de la zămislirea sa şi până la vârsta de bărbat matur, dar această recunoaştere nu
face decât să întărească întrebarea despre motivul pentru care Dumnezeu Se poartă cu el aşa de aspru.

Iov 10:13
13. Iată totuşi ce ascundeai. [Lucrurile acestea, KJV]. Fie urzelile creării lui Iov, fie nenorocirile pe
care Dumnezeu le-a adus asupra lui Iov. În general se presupune că este vorba de ultimele.

Ştiu acum ce aveai de gând. Adică intenţia de a aduce aceasta nenorocire. Expresia aceasta e
considerată de unii ca introducere a versetelor care urmează. Iov zice, dacă interpretarea aceasta este corectă,
că în ciuda grijii pentru el, Dumnezeu a nutrit intenţii rele, care acum se dădeau pe faţă.

Iov 10:14
14. Păcătuiesc. Ebr. chaţa, "a nu ajunge la ţintă", nu o răzvrătire voită, care în ebraica este reprezentată
de rădăcina pasha'. Iov se plânge că Dumnezeu e prea aspru cu păcate mărunte.

Iov 10:15
15. Dacă sunt vinovat. Sau "lucrez nelegiuit". Rădăcina verbului ebraic din care e tradus verbul arată
acte de violenţă în contrast cu chaţa (v. 14).

Dacă sunt nevinovat. [Dacă sunt drept, KJV]. Iov se plânge că nici în cazul acesta nu-şi poate ridica
capul. El suferă în ciuda dreptăţii sau nevinovăţiei sale şi nu se poate scoate nevinovat.

Iov 10:16
16. Dacă îndrăznesc. [Sporeşte, KJV]. Literal, "el este înălţat". Siriaca zice: "Aş fi înălţat".

Ca un leu. [Ca un leu înspăimântător, KJV]. Vezi Isaia 31:4; Ieremia 25:38.

Lucruri de mirat. [Te arăţi minunat, KJV]. Dumnezeu loveşte în mod ciudat şi uimitor, zice Iov.

Iov 10:17
17. Noi martori. [Reînnoieşti martorii Tăi, KJV]. Fiecare nenorocire nouă mărturiseşte că Dumnezeu
nu are plăcere de Iov.
 O droaie de nenorociri. [Schimbări şi război, KJV]. Literal "schimbări şi o oaste". Imaginea este
probabil aceea a oştirilor care îşi înnoiesc forţele ca să-şi păstreze presiunea şi avântul atacurilor.

Iov 10:18
18. M-ai scos. Iov deplânge din nou naşterea sa (vezi cap. 3:1-13).

De aş fi murit. [Dat duhul, KJV]. Literal, "aş fi murit" (vezi la cap. 3:11).

Iov 10:20
20. Să mă lase dar. Tânguitor, Iov cere puţină mângâiere înainte de moarte.

Iov 10:21
21. Întunericului. Ideea întunericului e accentuată în versetul acesta (trd. Cornil.). Sunt folosiţi diferiţi
temeni ebraici. Aici este folosit cuvântul obişnuit pentru întuneric. Este imediat urmat de cuvântul tradus
"umbra morţii", care este un termen poetic pentru lumea celor morţi.

Iov 10:22
22. Neorânduiala. Nimic nu descrie moartea mai plastic ca întunericul şi haosul. Tot aşa nu există
simboluri mai potrivite pentru viaţă ca lumina şi ordinea.

O sugestie de schiţă omiletică a cap. 10 arată astfel: Versetele 1-7: (1) plânsul cu suspine în auzul lui
Dumnezeu; (2 pledoarie înaintea tronului lui Dumnezeu; (3) apel la inima lui Dumnezeu. Versetele 8-17: (1)
iubirea grijulie a lui Dumnezeu din trecut; (2) tratamentul crud al lui Dumnezeu din prezent. Versetele 18-22:
(1) dispreţuirea unei mari îndurări; (2) cultivarea unui regret păcătos; (3) prezentarea unei cereri pătimaşe, 4)
descrierea unui viitor sumbru.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 Ed 155

Iov 11:1
1. Ţofar. Elifaz luase cuvântul (cap. 4 şi 5). Bildad la fel (cap. 8). Ambii exprimaseră simţăminte
profunde, dar se agăţaseră cu tărie de filozofia că suferinţele lui Iov sunt pe măsura păcatelor lui. Acum ia
cuvântul Ţofar. Cuvântarea lui nu adaugă nimic nou la ideile exprimate de prietenii săi. El manifestă lipsă de
simpatie, de delicateţe şi de bunăcuviinţă, care poate pe cea a prietenilor săi. Violenta explozie a lui Ţofar e
provocată de faptul că Iov nu îşi recunoscuse vinovăţiei şi de acuzaţiile lui împotriva lui Dumnezeu.
Cuvântarea lui Ţofar poate fi împărţită în trei părţi: (1) exprimarea dorinţei ca Dumnezeu să răspundă în aşa
fel încât să-l convingă pe Iov de vinovăţia lui (v. 2-6); (2) descrierea menită să-l avertizeze pe Iov de
atotştiinţa lui Dumnezeu, prin care El pune în seama fiecărui om păcatele lui (v. 7-12); (3) accentuarea nevoii
pocăinţei ca o condiţie unică de recâştigare a vechii prosperităţi (v. 13-20).

Iov 11:2
2. Năvala de cuvinte. Ţofar pare să fie enervat de lungimea cuvântării lui Iov. Orientalii considerau
concizia în vorbire drept o virtute specială. (vezi Proverbe 10:19 şi Eclesiastul 5:2).

Iov 11:3
3. Vorbele tale deşarte. [Minciunile, KJV]. Ebr. baddim, "vorbire deşartă" (vezi Isaia 16:6; Ieremia
48:30; 50:36). Ţofar caracterizează cuvântarea lui Iov ca fiind o vorbire zadarnică şi o batjocură. Iov îşi
afirmase dreptul de a se plânge (Iov 10:1). Ţofar îşi afirmă dreptul de a răspunde unei astfel de vorbiri.

Iov 11:4
4. Felul meu de a vedea. [Doctrina, KJV]. Ebr. leqach, "instrucţiune", "învăţătura". Cuvântul acesta
apare în cartea lui Iov numai aici şi rareori în altă parte. Ţofar face probabil aluzie la afirmaţii precum
declaraţia lui Iov din cap. 10:7. Iov nu folosise exact cuvintele pe care Ţofar i le atribuie, dar Ţofar prezintă
pe scurt susţinerea lui Iov.
 Sunt curat. Ţofar îl acuză pe Iov că îşi apară atât "doctrina" ["felul său de a vedea" (trd. Cornil.)], cât
şi purtarea. Într-un anumit sens, el chiar aşa procedase. Totuşi, el nu susţinuse că nu are nici un păcat. El
susţinuse că nu e atât de păcătos cum îl învinuiau prietenii lui. Versetul acesta repetă miezul discuţiei dintre
Iov şi prietenii săi. Iov a acceptat mărturia conştiinţei sale, pe când prietenii lui au interpretat greşit mărturia
suferinţei lui.

Iov 11:5
5. De ce ar vrea Dumnezeu să vorbească. Iov dorise ca Dumnezeu să vorbească (cap. 6:24). Acum
Ţofar repetă aceeaşi dorinţă; dar el e convins că dacă va face aşa ceva, o va face pentru a-i arată lui Iov
greşeala lui.

Iov 11:6
6. Nemărginite. [Duble, KJV]. Ebraica din expresia aceasta este neclară. LXX zice de data aceasta:
"Căci va fi dublă faţă de ceea ce e cu tine". Evident ideea este de a scoate în evidenţă caracterul suprem şi
natura insondabilă a înţelepciunii lui Dumnezeu.

Nu-ti răsplăteşte totuşi după fărădelegea ta. [Dumnezeu cere de la tine mai puţin, KJV]. Ţofar spune
de fapt: "Dacă măcar ai înţelege înţelepciunea de nepătruns a lui Dumnezeu, ai vedea că Dumnezeu a făcut ca
o parte din nelegiuirea ta să fie uitată. În loc să te trateze, aşa cum te-ai plâns, cu asprime, El nu te-a lovit
nicidecum cu nenorocirile pe care le meriţi." Aceasta este probabil cea mai exagerată acuzaţie adusă lui Iov
până acum.

Iov 11:7
7. Poţi pătrunde. [Poţi găsi prin cercetare pe Dumnezeu? KJV]. Propoziţia spune de fapt: "Poţi tu să
descoperi lucrurile despre Dumnezeu care pot fi cercetate?" Întrebarea transmite ideea măreţiei
incomensurabilă lui Dumnezeu şi a neputinţei de a-L putea cuprinde cu mintea.

Iov 11:8
8. Cât cerurile de înaltă. Compară cu Efeseni 3:18, unde sunt folosite aceleaşi patru dimensiuni pentru
a descrie iubirea lui Dumnezeu în Hristos. Întrebările cu care Ţofar punctează aceasta maiestuoasă descriere a
lui Dumnezeu urmăresc să întipărească în mintea lui Iov nimicnicia omului în contrast cu măreţia lui
Dumnezeu.

Iov 11:9
9. Mai lungă decât pământul. Ilustraţiile erau mult mai impresionante pe vremea lui Iov. Noi am
străbătut oceanul, dar ei nu o făcuseră. Noi am explorat colţurile îndepărtate ale pământului, dar ei nu o
făcuseră. Ei considerau imposibile astfel de acţiuni.

Iov 11:10
10. Dacă apucă. [Dacă opreşte, KJV]. Literal, "trece repede", "apucă".

Închide. [Adună, KJV]. Sau "convoacă o adunare", şi anume pentru judecată. Având în vedere măreţia
lui Dumnezeu, susţine Ţofar, dacă El alege să pornească împotriva unui om, să-l pună în închisoare şi să-l
cheme la judecată, cine se poate amesteca în ceea ce face El? Cu siguranţă Iov nu avea dreptul să pună sub
semnul întrebării purtarea lui Dumnezeu faţă de el!

Iov 11:11
11. Făcătorii de rele. [Pe oamenii neînţelepţi, KJV]. Ţofar îi aminteşte lui Iov că Dumnezeu poate să îi
recunoască pe oamenii care sunt nevrednici şi nelegiuiţi.

Iov 11:12
12. Mânzul unui măgar sălbatic. Versetul acesta este dificil. O altă traducere posibilă este: "un om
neînţelept poate câştiga pricepere, şi mânzul unui măgar sălbatic să ajungă un om." Adică un om dificil,
neîmblânzit şi încăpăţânat, asemenea unui măgar sălbatic, poate totuşi să fie transformat într-un om adevărat.
O altă interpretare este sugerată de traducerea: "Dar un om greoi la minte câştigă pricepere, când mânzul
unui asin sălbatic se naşte om" (RSV). Astfel nu sunt speranţe ca un om neînţelept să primească înţelepciune,
aşa cum un măgar sălbatic nu poate naşte un om. Interpretarea aceasta însă nu pare să asigure trecerea
corespunzătoare la a doua subîmpărţire a capitolului. Ţofar nu consideră cazul lui Iov total lipsit de speranţă.

Iov 11:13
13. Te. [Dacă tu, KJV]. "Tu" este accentuat în ebraică.

Îndreaptă-ţi inima. [Pregăteşte-ţi inima, KJV]. Ţofar îşi începe aici apelul, invitându-l pe Iov să se
pocăiască. Făcând aceasta el foloseşte un argument asemănător cu acela al lui Elifaz (cap. 5:17-27).

Întinde-ţi mâinile. Ţofar îl îndeamnă pe Iov să se apropie de Dumnezeu într-o atitudine de rugăciune.

Iov 11:14
14. Depărtează-te. [Îndepărtează-o, KJV]. Ţofar face apel la Iov să îndepărteze păcatul, de care e sigur
că e vinovat Iov, ca un pas necesar înainte ca să aibă din nou siguranţă şi fericire.

Iov 11:15
15. Atunci. Când te vei pocăi de păcatele tale, vei găsi încredere şi siguranţă şi nu te vei mai teme.

Iov 11:16
16. Ca de nişte ape. Aşa cum un ropot de ploaie sau un râu umflat şi zgomotos, care ameninţa cândva
să înghită totul, trece curând şi este uitat, tot astfel chinul prezent a lui Iov va dispărea şi va deveni nimic
înlumina zilei de mâine.

Iov 11:17
17. Dacă soarele la amiază. Iov descrisese sfârşitul său ca un întuneric total (cap. 10:22). Pentru
subliniere, el folosise câteva cuvinte care descriau umbra şi întunericul. Ţofar răspunde făgăduind un viitor
luminos, ca lumina amiezii şi a dimineţii.

Iov 11:18
18. Plin de încredere. Dorinţa arzătoare de siguranţă, veche de când lumea, se oglindeşte în
promisiunea aceasta.

Te vei uita. [Vei cerceta adânc, KJV]. Ebr. chaphar, "a cerceta", "a explora". Propoziţia aceasta poate
fi tradusă astfel: "da, vei privi în jurul tău şi îţi te vei odihni în siguranţă".

Iov 11:19
19. Vor umbla după. Ţofar prevede că Iov va fi din nou un bărbat respectat şi că oamenii vor veni la el
să ceară sfat.

Iov 11:20
20. Celor răi. Dacă Ţofar ar fi terminat cu v. 19, Iov ar fi fost mângâiat de cuvântarea lui, care scotea
în evidenţă, de fapt, nădejdea readucerii în graţia lui Dumnezeu şi a reîntoarcerii la fericire. Dar, ca şi cum ar
vrea să evidenţieze părerea nefavorabilă pe care o are despre purtarea şi caracterul lui Iov, el nu termină
folosind cuvinte de încurajare, ci adaugă un pasaj care sună a condamnare.

Nădejdea lor. Propoziţia zice literal: "nădejdea lor, năzuinţa vieţii lor". Nădejdea omului neprihănit
trăieşte până când atinge punctul maxim de împlinire în ceruri. Îl însoţeşte când e sănătos şi îl sprijină când e
bolnav; îl înviorează în singurătate şi e tovarăşul lui în societate; dă sens vieţii şi îl susţine în moarte. Păcătosul
nu are o astfel de speranţă. Pentru el orice aşteptare se sfârşeşte când se trage cortina morţii.

Elogiul lui Ţofar la adresa lui Dumnezeu e admirabil. Sinceritatea lui e evidentă. Dar el, ca şi ceilalţi
prieteni ai lui Iov, înţelege greşit providenţa divină. El nu e în stare să conceapă suferinţa decât ca o pedeapsă
directă pentru păcat. El face apel la Iov pentru pocăinţă, când ar fi trebuit să-i transmită iubire şi mângâiere.
Cuvântările prietenilor lui Iov au fost comparate cu nişte roţi care se învârtesc pe aceeaşi osie. Ele se
deosebesc în detalii, dar în fond sunt la fel.
 COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

7 Ed 169; GC 343; ML 108; MM 95; 5T 301; 8T 285

7.8 SC 110; 5T 698

7-9 MH 430; PP 116; 8T 279

8 DA 412

15-20 PK 163

Iov 12:1
1. Iov a luat cuvântul şi a zis. În cuvântarea de faţă, care cuprinde capitolele 12-14, Iov îşi manifestă
pentru prima dată dispreţul faţă de prietenii săi. Totuşi ocărârea apare ca un scop secundar. Scopul său
principal este de a-şi îndreptăţi susţinerile lui anterioare: (1) că întregul curs al evenimentelor de pe pământ,
bune sau rele, trebuie să fie atribuite lui Dumnezeu, şi (2) că suferinţele sale îl îndreptăţesc să stăruie la
Dumnezeu şi să ceară să cunoască de ce este el pedepsit în felul acesta.

Iov 12:2
2. În adevăr. [Fără îndoială, KJV]. Ebr. 'omnam, "într-adevăr", "cu adevărat"; din aceeaşi rădăcină ca şi
cuvântul tradus "amin".

Neamul omenesc sunteţi voi. Acesta e un limbaj deosebit de usturător. Iov pare să spună: "Voi sunteţi
singurii oameni care mai contează acum, singurii oameni cărora li se datorează atenţia şi singurii cărora li se
îngăduie să vorbească".

Odată cu voi va muri. La moarte lor înţelepciunea va dispărea de pe pământ.

Iov 12:3
3. Minte. [Pricepere, KJV]. Literal, "inimă". "Inima" este adesea întrebuinţată pentru a vorbi despre
înţelegere sau minte. Noi folosim cuvântul "inimă" ca sediul al afecţiunilor şi emoţiilor. Dar evreii considerau
inima ca sediu al înţelegerii. Iov dă probabil un răspuns clar şi tăios la atacul lui Ţofar din cap. 11:12, dacă
afirmaţia aceea e interpretată ca însemnând "un om greu la minte va câştiga pricepere, când mânzul unui asin
sălbatic va naşte un om" (vezi la cap. 11:12).

Mai pe jos. Iov pretinde că e la fel de priceput să citeze cuvintele celor din vechime; de aceea, în
versetele care urmează, el citează câteva proverbe.

Lucrurile pe care le spune. [Lucruri ca acestea,KJV]. Iov considera că opiniile prietenilor săi sunt
obişnuite. El spune nu numai că le cunoaşte, dar că ar fi curios dacă cineva nu le-ar cunoaşte.

Iov 12:4
4. Când cer ajutor lui Dumnezeu. [Care cheamă pe Dumnezeu, KJV]. Nu e pe deplin clar la cine se
aplică afirmaţia aceasta. Dacă face aluzie la Iov, s-ar referi la trecutul lui; dacă se referă la Ţofar, ar fi un atac
ironic împotriva lui. Iov se plânge de faptul că el, un om cinstit, care Îl cunoaşte pe Dumnezeu, trebuie fie
obiectul batjocoririi.

Iov 12:5
5. Dispreţ în nenorocire. Versetul spune literal: "În nenorocire, dispreţ în gândurile celor tihniţi. E
arătat celor care alunecă cu piciorul." Uşor parafrazat versetul poate zice: "Gândurile celui tihnit arată dispreţ
faţă de nenorocire. [Dispreţul] e pregătit [sau e gata] pentru aceia ale căror picioare alunecă". Ideea e
suficient de clară. Iov atrage atenţia la slăbiciunea omenească, care face pe oameni să-l copleşească pe
nefericit cu dispreţ şi să dea încă un brânci celui care se clatină. Cei care adoptă traducerea "lampă" [ca în
KJV], posibilă de altfel, văd ideea că atunci când o torţă arde, se consideră că e valoroasă; dar atunci când e
aproape să se stingă, e socotită inutilă şi este aruncată. ["Acela care e gata să alunece cu picioarele sale este
ca o lampă dispreţuită în gândul celui liniştit", KJV]. Tot aşa când îi merge bine, un om este considerat drept
o călăuză şi o pildă; dar când dă de necaz, sfatul lui e lepădat şi el e privit cu dispreţ.

Iov 12:6
6. Jefuitorilor li se lasă corturile în pace. [Corturile jefuitorilor prospera, KJV]. Versetul 5 deplânge
necazurile celui nenorocit. Versetul acesta prezintă prin contrast prosperitatea aparentă a celui nelegiuit. Iov
stăruie zicând că Dumnezeu nu-i tratează pe oameni din lumea aceasta potrivit cu adevăratul lor caracter, dar
că nelegiuiţii sunt făcuţi să prospere şi drepţii să sufere.

În pumn. Ebraica acestui rând este nesigură. Unii îl traduc ipotetic: "care aduc pe Dumnezeul lor în
mâna lor", ca şi cum propriul lor braţ puternic ar fi singurul lor dumnezeu (vezi RSV).

Iov 12:7
7. Întreabă dobitoacele. Iov pare să arate că până şi în rândul animalelor inferioare, celor violente le
merge bine şi cele nevinovate sunt victime. Dumnezeu nu dă siguranţă celor blânde, domestice şi nevinovate
şi nu pedepseşte pe cele feroce, setoase de sânge şi crude.

Iov 12:9
9. Mâna Domnului. Iov îşi susţine teza despre suveranitatea arbitrară a lui Dumnezeu. El încearcă să
arate că nenorocirea lui nu e dovada concludentă a nelegiuirii sale. Chiar şi natura, afirmă el, contrazice o
astfel de teorie. Termenul Yahweh, Domn, din expresia aceasta apare numai aici, în porţiunile poetice lui Iov.
Titlul generic pentru Fiinţa divină este 'Eloah sau 'el (vezi v. 4.6). Nu există o explicaţie clară pentru această
variaţie interesantă variaţie. Un număr de manuscrise au aici 'Eloah.

Iov 12:10
10. Sufletul. Ebr. nephesh, "viaţă" (vezi la 1 Regi 17:21).

Iov 12:11
11. Deosebeşte urechea. Iov pare să facă un apel pentru distincţia între ceea ce este adevăr şi ce este
minciună, între ce este bine şi ce este rău.

Iov 12:12
12. Viaţă lungă. [Lungimea zilelor, KJV]. Legătura dintre versetul acesta şi afirmaţia precedentă este
că după cum urechea determină valoarea cuvintelor sau vălul palatin determină gustul hranei, tot aşa cei
bătrâni au fost capabili să înţeleagă, în cursul unei vieţi lungi, adevărata valoare a lucrurior.

Iov 12:13
13. La Dumnezeu. [La el, KJV]. Versetul 12 a amintit înţelepciunea celor bătrâni. Totuşi adevărata
înţelepciune este de găsit numai la Dumnezeu. În continuarea acestui capitol, Iov prezintă ilustraţii despre
înţelepciunea şi suveranitatea lui Dumnezeu . Argumentul lui este: Dumnezeu a făcut toate; El le susţine pe
toate; El schimbă după plăcere starea oamenilor; El înalţă pe cine are plăcere; şi când vrea, îl doboară.
Acţiunile lui Dumnezeu sunt în multe privinţe contrare aşteptărilor oamenilor.

Iov 12:14
14. Ce dărâmă El. Iov susţine că nimeni nu poate repara ceea ce dărâmă Dumnezeu. Oamenii pot să
zidească cetăţii şi oraşe, dar Dumnezeu le poate nimici prin foc, molimă sau cutremur. Fără îndoială că Iov
subliniază această fază a înţelegerii pe care o are despre suveranitatea lui Dumnezeu, pentru că în propriile
sale experienţe el se consideră obiectul lucrării distrugătoare a lui Dumnezeu.

Pe cine-l închide. Dumnezeu are puterea să-l lipsească pe om de libertatea lui.

Iov 12:15
15. Opreşte apele. Seceta şi inundaţiile sunt, după părerea lui Iov, dovezi ale suveranităţii lui
Dumnezeu. Aceste dezastre naturale erau probabil obişnuite pentru locuitorii ţării lui Iov.
Iov 12:16
16. Cel ce se rătăceşte. Toate categoriile de oamenii sunt sub controlul lui Dumnezeu. Cel care îşi
foloseşte înţelepciunea ca să-i ducă în rătăcire pe alţii şi cel care o foloseşte pentru binele lor sunt în mâinile
lui Dumnezeu şi servesc scopurilor Lui. Dumnezeu aşează hotare, peste care omul nu poate trece.

Iov 12:17
17. În robi pe sfetnici. Sfatul oamenilor mari şi puternici nu are sorţi de izbândă împotriva lui
Dumnezeu. Cuvântul tradus în KJV "prădaţi" literal înseamnă "desculţ" şi deci, "goi" ("despuiaţi"). Ilustraţia
este probabil o aluzie la obiceiul de a lua de la prizonierii de război hainele exterioare (vezi Mica 1:8)

Turbură mintea judecătorilor. Dumnezeu are putere să înfrângă sfaturile oamenilor care par cei mai
competenţi să dea sfat. Iov pune într-un contrast evident înţelepciunea lui Dumnezeu şi înţelepciunea celor
mai mari oameni.

Iov 12:18
18. Legătura împăraţilor. Aceea prin care ei îi leagă pe alţii. Ultima parte a versetului îi descrie pe
împăraţi, care cândva puneau pe alţii în închisoare, şi care acum sunt ei înşişi legaţi şi luaţi prizonieri. Întreaga
serie de observaţii de aici se referă la nenorocirile care se abat asupra oamenilor.

Iov 12:19
19. Preoţi. [Prinţii, KJV]. Ebr. kohanim, literal "preoţi". Chiar şi slujitorii religioşi erau supuşi
nenorocirilor care se abăteau asupra altor oameni.

Iov 12:20
20. Meşteri la vorbă. [Vrednici de încredere, KJV]. Dumnezeu îi lipseşte de elocvenţă şi de capacitate
de a conduce pe cei care şi-au câştigat reputaţia de consilieri.

Iov 12:21
21. Dezleagă brâul celor tari. [Slăbeşte puterea, KJV]. Literal, "dezleagă cureaua". Orientalii purtau
veşminte lungi şi largi, care erau strânse în jurul coapselor cu o centură sau curea. Când lucrau, alergau, sau
călătoreau veşmintele lor erau strânse cu cingătoare. A desface cingătoarea înseamnă a împiedica o astfel de
activitate.

Iov 12:22
22. Descoperă ce este ascuns. Întunericul nu e o problemă pentru Dumnezeu. El poate să scoată
lumina chiar şi din întuneric. Textul acesta poate să se refere la: (1) capacitatea lui Dumnezeu de a descoperi
comploturile, intrigile sau conspiraţiile; (2) puterea lui Dumnezeu de a prezice viitorul; sau (3) capacitatea lui
Dumnezeu de a înţelege gândurile cele mai ascunse ale omului (vezi Matei 10:26).

Iov 12:23
23. Face pe neamuri să crească. Vezi Daniel 4:17; PK 499, 500.

Iov 12:24
24. În mintea. [Ia inima, KJV]. El nimiceşte planurile celor mari şi face de nimic înţelepciunea lor. Ei
ajung ca nişte călători rătăciţi (vezi Psalmi 107:4).

Iov 12:25
25. Bâjbâie prin întuneric. Aici se încheie capitolul şi totodată disputa privitoare la cunoaşterea de către
Iov a unor proverbe potrivite şi remarcabile. Iov a demonstrat că era la fel familiarizat ca şi prietenii săi cu
proverbele legate de Dumnezeu şi că nutrea idei la fel de înalte despre controlul şi cârmuirea Celui Prea Înalt.
Prietenii consideră că Dumnezeu îi răsplăteşte pe oameni în viaţa aceasta potrivit faptelor lor. Iov consideră
că Dumnezeu guvernează treburile oamenilor ţinând cont de alte criterii decât faptele acestora. El crede că
viaţa lui fusese mai presus de orice reproş.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

 7.8 CG 58; Ed 117

7-9 8T 327

13 Ed 13, 14; 8T 327

Iov 13:1
1. Ochiul meu a văzut. Versetele 1 şi 2 sunt strâns legate de cap. 12, alcătuind finalul naturală al primei
părţi a argumentaţiei lui Iov, că Dumnezeu este suveran în treburile oamenilor.

Iov 13:3
3. Să vorbesc acum Celui Atotputernic. Ţofar exprimase dorinţa ca Dumnezeu să Se arate şi să
vorbească împotriva lui Iov (cap. 11:5). Iov ar saluta bucuros prilejul de a discuta lucrurile cu Dumnezeu.

Iov 13:4
4. Făuritori de minciuni. Literal, "modelatori de minciuni".

Doftori de nimic. Ei erau ca nişte medici care se duc să viziteze pe bolnav, dar nu pot face nimic pentru
el.

Iov 13:5
5. Ce înţelepciune. Vezi Proverbe 17:28. Dacă se socoteşte că Iov este oarecum lipsit de răbdare,
trebuie să se ia în consideraţie faptul că e încolţit de trei împotrivitori, toţi nerăbdători să-l prindă cu vreo
greşeală şi deloc blânzi în mustrările lor.

Iov 13:7
7. Pentru Dumnezeu. Expresia aceasta stă la începutul propoziţiei ebraice, arătând prin aceasta că
trebuie să primească un accent special. "Pentru Dumnezeu veţi susţine voi principii nedrepte?" Cât de adesea
s-au spus şi s-au făcut lucruri nedrepte, aşa-zis pentru a susţine interesele lui Dumnezeu!

Să-L apăraţi. [Pentru El, KJV]. Aşezat, în ebraică, la începutul propoziţiei pentru accentuare, la fel ca
expresia de mai sus, "pentru Dumnezeu".

Iov 13:8
8. Vreţi să ţineţi cu El? [Veţi accepta persoana Lui?, KJV]. Literal, "să-I înălţaţi feţele", un idiom
ebraic pentru a arăta părtinire. De fapt Iov zice: "Vreţi voi, ţinând parte lui Dumnezeu, să susţineţi principii
nedrepte şi să apăraţi poziţii care de fapt nu stau?" Iov simţea că prietenii lui căutau să-l ofenseze pe el, în
timp ce căutau să-L îndreptăţească pe Dumnezeu. El simţea că ei acţionau numai din slugărnicie faţă de
Dumnezeu. fără înţelegere corespunzătoare a lucrurilor în cauză.

Să-l apăraţi. Vreţi voi, asemenea unui judecător nedrept, să fiţi părtinitori în favoarea uneia dintre
părţile în dispută?

Iov 13:9
9. Vă va cerceta? Veţi fi voi în stare să rezistaţi la cercetarea lui Dumnezeu?

Cum înşelaţi pe om? Gândiţi voi să-L înşelaţi pe Dumnezeu, cum aţi înşela pe un om? Dumnezeu e prea
mare şi prea înţelept pentru a fi înşelat prin linguşire sau printr-o paradă de respect.

Iov 13:10
10. El vă va osândi. Prezicerea aceasta s-a împlinit mai târziu (vezi cap. 42:7).

Părtinindu-l. Vezi la v. 8. În nici un caz nu e drept să se manifeste părtinire, indiferent de persoana în

cauză. Trebuie să fie căutat adevărul exact şi judecata la care se ajunge, potrivit acestuia.

Iov 13:11
 11. Vă înfricoşează. Iov îi avertizează pe prietenii săi cu privire la măreţia lui Dumnezeu. El vede că ei
se expun mâniei divine prin ideile lor greşite.

Iov 13:12
12. Părerile. [Amintirile, KJV]. Aici maxime, zicale, proverbe concise, reproduse din memorie. Citatele
din înţelepţii de pe vremuri nu valorează mai mult decât cenuşa.

Întăriturile. [Trupurile, KJV]. Ebr. gabbim, ceva încovoiat şi prin urmare aplicat pe spinarea unui om
(Psalmi 129:3). Alte sensuri sunt "înălţimi" (Ezechiel 16:24.31.39), "ieşitura [a unui scut]", tradusă "partea
cea mai tare"["cocoaşele", KJV], sau întăriturile făcute rapid din pământ, cum este probabil aici. Iov pare să
ridiculizeze argumentele prietenilor săi, pe care le caracterizează drept întărituri de lut.

Iov 13:13
13. Tăceţi. Aici e sugestia unei încercări de întrerupere. Iov cere privilegiul de a i se îngădui să
continue şi să-şi termine cuvântarea, întâmplă-se ce s-ar întâmpla. În ebraică e accentuat pronumele "eu" [în
româneşte subînţeles], vrând să zică: "şi eu [nu voi] voi vorbi".

Iov 13:14
14. Îmi voi lua carnea în dinţi. Acesta e un pasaj neclar. Unii consideră că ilustraţia e luată din practica
animalelor de a-şi duce prada în dinţi. O astfel poziţie expusă a prăzii provoacă alte animale de a încerca să o
apuce, lucru care adesea duce la luptă şi posibil la pierderea prăzii. După interpretarea aceasta, Iov declară că
îşi dă seama că afirmaţiile lui îl duc pe un teren primejdios, dar el e hotărât să meargă înainte, vină orice ar
veni.

Alţii trag atenţia că propoziţia aceasta este cel mai bine explicată prin compararea cu al doilea rând al
versetului, "îmi voi pune viaţa în joc" "şi îmi pun viaţa în mână". Rândul acesta pare să dea ideea unui risc
calculat.

Iar alţii cred că expresia e o reminiscenţă a unei păreri primitive că atunci când un om moare sufletul lui
iese din trup prin gură sau nările lui. Aceasta ar face textul echivalent cu "sunt pe moarte". Interpretarea
aceasta este forţată şi în conflict cu contextul.

Ideea unui risc calculat pare înţelesul cel mai probabil al propoziţiei. Iov recunoaşte că se ceartă cu
Dumnezeu. El îşi dă seama de slăbiciunea sa. Totuşi continuă să afirme că el crede că are dreptate, indiferent
de consecinţe. Versetul oglindeşte îndrăzneala morală a lui Iov.

Iov 13:15
15. De mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit. [Chiar dacă mă ucide, mă voi încrede în El, KJV]. E
posibil de a traduce ebraica primei jumătăţi a acestui verset în două feluri: (1) ca aici [în KJV], şi (2) "iată mă
va ucide, n-am nici o nădejde". Deosebirea stă în felul cum e ortografiat cuvântul ebraic lo' tradus "în el"
[KJV]. Lo' înseamnă aproape invariabil "nu", fiind adverbul ebraic obişnuit al negaţiei. Pentru a obţine
traducerea "în el" ortografierea ar fi în mod normal lo. Totuşi, redarea din KJV este sprijinită de LXX,
Vulgata, Siriaca, şi de Targumi. Fie traducătorii versiunilor vechi aveau înaintea lor în textul ebraic pe lo, fie
ei socoteau pe lo' ca echivalent uneori cu lo. Alte texte unde lo', "nu", este pe cât se pare scris în loc de lo,
"lui", sau echivalentul acestuia, sunt: Exod 21:8; Levitic 11:21; 25:30; 1 Samuel 2:3; 2 Samuel 16:18.

Acceptând formularea din KJV, avem prima treaptă a scării prin care Iov a ieşit din abisul disperării.
"Din adâncurile descurajării şi disperării Iov s-a ridicat la înălţimile încrederii nestrămutate în îndurarea şi
puterea mântuitoare ale lui Dumnezeu. Biruitor, el a declarat: Chiar dacă mă voi ucide, mă voi încrede în El"
(PK 163, 164).

Îmi voi apăra purtarea. Iov repetă hotărârea din v. 13 şi 14 de a-şi apăra cauza.

Iov 13:16
16. Poate sluji. [De asemenea va fi, KJV]. LXX zice aici: "Lucrul acesta se va întoarce la mine spre
mântuire".
 Nelegiuit. [Făţarnic, KJV]. Ebr. chaneph, un om profan, nereligios şi nelegiuit. LXX traduce propoziţia
astfel: "deoarece înşelăciunea nu va avea intrare la el".

Iov 13:17
17. Ascultaţi. Textul acesta subliniază ceea ce spusese Iov în textele anterioare. El doreşte ca prietenii
săi să-şi dea seama de încrederea lui în Dumnezeu, ca şi de intenţia lui de a da glas plângerii sale.

Iov 13:18
18. Sunt gata să-mi apar pricina. Adică: "mi-am pregătit argumentele".

Ştiu că am dreptate. [Ştiu că voi fi îndreptăţit, KJV]. "Declarat drept" sau "îndreptăţit".

Iov 13:19
19. Atunci tac. [Dacă îmi ţin limba, KJV]. "Trebuie să vorbesc, dacă nu, mor". De când prietenii lui Iov
îl acuzaseră de nelegiuire, el insistase fără încetare asupra privilegiului de a-şi apăra cauza în faţa lui
Dumnezeu. Lucrurile ajunseseră acum într-un punct în care trebuia fie să vorbească, fie să moară.

Iov 13:20
20. Două lucruri fă-mi. [Nu face două lucruri, KJV]. Iov cere două favoruri: (1) despovărarea de
suferinţă cel puţin pentru un timp (v. 21); (2) despovărarea de spaimele mentale şi spirituale (v. 21). În
absenţa durerii fizice sau mentale, Iov simte că nu va fi în stare să pledeze cauza în mod deplin sau drept.

Iov 13:22
22. Lasă-mă să vorbesc. Iov era gata să ia fie partea acuzatului, fie a acuzatorului în procesul său cu
Dumnezeu.

Iov 13:23
23. Câte? Iov nu pretinde că e cu totul desăvârşit, dar susţine că păcatele sale nu sunt pe măsura
suferinţelor sale. El Îi cere lui Dumnezeu să-i enumere păcatele.

Iov 13:24
24. Îţi ascunzi Faţa? Poate că a existat o pauză dramatică după v. 23, când Iov a aşteptat răspunsul lui
Dumnezeu privind păcatele lui. Deoarece Dumnezeu nu a răspuns, Iov a exclamat: "Pentru ce Îţi ascunzi
Faţa?" Pe de altă parte se poate ca Iov doar să se fi plâns că Dumnezeu nu aprobă cererile lui din v. 21.

Mă iei. Adică mă socoteşti.

Iov 13:25
25. Să loveşti o frunză. Iov se compară cu două lucruri din cele mai puţin importante şi mai fără
valoare imaginabile. El nu poate înţelege de ce e nevoie ca Dumnezeu să înspăimânte şi să urmărească pe
cineva atât de neînsemnat.

Iov 13:26
26. Mă loveşti. [Scrii lucruri amare împotriva mea, KJV]. Iov se referă la întocmirea unui raport al
acuzaţiilor pe care Dumnezeu le-a adus împotriva lui.

Din tinereţe. Iov consideră suferinţa sa ca rezultat al păcatelor sale din tinereţea sa, întrucât nu are
păcate din perioada maturităţii care să atragă o atât de mare nemulţumire divină.

Iov 13:27
27. Butuci. Un mijloc primitiv de pedepsire şi încarcerare.

Să-mi pândeşti. Literal "să urmăreşti".

Pui hotar. Iov n-ar avea libertate de mişcare. Dumnezeu pune hotare activităţii lui. Iov e ca un om
închis şi păzit, lipsit de libertate.

Iov 13:28
28. Cade în putrezire. [Şi el, ca un lucru putred, KJV]. Iov se referă la sine şi la întreaga omenire (vezi
v. 25). Folosirea de către el a persoanei a treia "el" [KJV] cu referire la sine amplifică simţământul lipsei de
importanţă. Versetul acesta e logic legat de v. 14, care dezvoltă ideea slăbiciunii omului.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

11 MH 434

15 CT 317; Ed 156; ML 328; 6T 157; 7T 275

15.16 PK 164

Iov 14:1
1. Viaţă scurtă. [De puţine zile, KJV]. Literal, "scurt de zile" (vezi Psalmi 90:10; Genesa 47:9).

Plină de necazuri. Acest text repetat deseori introduce un pasaj grăitor despre slăbiciunea şi fragilitatea
omului.

Iov 14:2
2. O floare. Scriitori biblici aseamănă adesea viaţa cu o floare sau cu iarba (vezi Psalmi 37:2; 90:5.6;
103:15; Isaia 40:6; Iacob 1:10.11; 1 Petru 1:24).

"Iată ce-i omul: azi odrăsleşte

Dulci frunze ale nădejdii; mâine-nfloreşte

Şi poartă-ale cinstirii mii cununi;

A treia zi vine-un îngheţ, omorâtor îngheţ,

Şi - când se crede, tihnitul om, mai sigur,

Mărirea lui la culme, - mor rădăcinile,

Şi atunci el cade." - Shakespeare.

O umbră. Nimic nu e mai lipsit de substanţă ca umbra (vezi 1Cronici 29:15; Psalmi 102:11; 144:4;
Eclesiastul 6:12).

Iov 14:3
3. Ochiul deschis. [Îţi deschizi ochiul, KJV]. Adică "cercetezi atent o fiinţă atât de neînsemnată cu
scopul de a o pedepsi?"

Mă tragi la judecată. Adică să fie chemat la judecată cineva atât de slab înaintea Cuiva atât de puternic?

Iov 14:4
4. Dintr-o fiinţă necurată. Iov îşi recunoaşte greşelile, dar întreabă: "Cum poate cineva să se aştepte ca
eu să fiu fără greşeală? Fac parte dintr-un neam de păcătoşi. Atunci de ce mă urmăreşte Dumnezeu cu atâta
înverşunare?"

Iov 14:5
5. Zilele lui sunt hotărâte. Scopul textului e de a arăta slăbiciunea omului. Viaţa lui e mărginită. În
câţiva ani trece.
Iov 14:6
6. Întoarce-Ţi...privirile de le el. Iov stăruie pe lângă Dumnezeu să înceteze de a-l mai urmări atât de
aproape, ca să aibă un scurt răgaz să răsufle înainte de a pleca de pe pământ.

Răgaz. Literal, "încetare". Ideea nu este aceea de odihnă, ci ca Dumnezeu să nu-l mai supună
suferinţei. Iov dorea ca Dumnezeu să-l lase în pace (cap. 10:20).

Simbriaşul. Simbriaşul se bucură cu adevărat de ziua lui atunci când umbrele serii aduc cu ele odihna pe
care o doreşte şi plata pe care a câştigat-o. Tot astfel, Iov îşi doreşte mulţumirea pe care o va aduce sfârşitul
trudei şi al întristării sale.

Iov 14:7
7. Un copac. Iov văzuse copaci tăiaţi şi-i văzuse cum odrăslesc din nou şi cresc la fel de mult ca
înainte. Dar un om nu are nici nădejdea pe care o are un copac.

Iov 14:9
9. Apei. Când cade pe neaşteptate, ploaia trezeşte la viaţă rădăcina aparent moartă, care odrăsleşte din
nou ramuri.

Iov 14:10
10. Omul. Ebr. geber, "războinic", "om tare".

Îşi dă sufletul. Literal, "moare" sau "îşi dă duhul" (vezi la cap. 3:11).

Unde mai este? Iov nu reuşeşte să pătrundă viitorul. Amănuntele unei învieri a corpului n-au fost clar
dezvăluite decât pe timpul lui Hristos (vez1 Ioan 5:28.29; 1 Corinteni 15:12-56; 1 Tesaloniceni 4:13-18; 2
Timotei 1:10).

Iov 14:11
11. Pier apele. Scena se schimbă. Omul nu este ca un copac care ar putea odrăsli din nou, ci ca un lac
sau ca un râu care seacă şi dispare. Efectele morţii par irevocabile, ca şi cerurile neschimbătoare.

Iov 14:13
13. Locuinţa morţilor. [Mormânt, KJV]. Ebr. she'ol. Somnul fără vise al morţii nu era un subiect
înspăimântător pentru Iov. În starea în care se afla, el i-ar fi zis "bun venit". Ea ar fi fost un adăpost de mânia
lui Dumnezeu. Vezi la Proverbe 15:11.

De mi-ai rândui o vreme. Acesta este momentul crucial al pasajului. Iov exprimă dorinţa ca dincolo de
somnul morţii, într-o vreme când mânia divină va fi trecut, Dumnezeu să-Şi aducă aminte de el. Mintea
omului nu poate fi mulţumită cu gândul desfiinţării inevitabile. Un asemenea gând duce la concluzia că viaţa e
fără rost.

Iov 14:14
14. Să mai învie? [Va mai trăi el din nou? KJV]. Iov pare să-şi încordeze privirea către orizonturile de
dincolo de viaţa aceasta. El nu vedea turnurile acelei cetăţi îndepărtate a vieţii perpetue atât de clar ca
scriitorii Noului Testament, dar vedea îndeajuns ca să-i inspire nădejde.

Tot timpul suferinţei mele. [Timpul rânduit mie, KJV]. Literal, "războirii mele". Limbajul pare să fie
împrumutat din viaţa unui oştean. Războinicul luptă până când e lăsat la vatră.

Iov 14:15
15. M-ai chema. O descriere a învierii. După cum cel ce doarme e chemat să se trezească dimineaţa, tot
aşa Iov are încrederea că într-o zi va fi chemat la o viaţă nouă.

Ţi-ar fi dor. [Vei avea o dorinţă, KJV]. Sau "ai dori [după]". Iov crede că Dumnezeu nu va uita
lucrarea mâinilor Sale. Acesta e temeiul conform căruia aşteaptă învierea şi nemurirea.

Iov 14:16
16. Numeri paşii. Iov întrezărise o zi când Dumnezeu Îşi va aduce aminte de el cu îndurare. Dar
viziunea piere şi Iov vede din nou suferinţa sa prezentă şi pe Dumnezeu cercetându-i cu atenţie viaţa.

Iov 14:17
17. Pecetluite. Aşa cum un casier îşi numără banii, îi coase într-o pungă şi pune un sigiliu pe ea
indicând suma, tot aşa Dumnezeu ţine socoteală de fiecare păcat al lui Iov.

Unii interpretează v. 16.17 ca o descriere nu a supravegherii lui Dumnezeu, ci a făgăduinţei Lui de

iertare şi traduc versetele acestea în felul următor:

"Căci atunci Tu ai număra paşii mei,

nu ai veghea asupra păcatului meu;

fărădelegile mele ar fi pecetluite într-o pungă,

şi tu ai acoperi nelegiuirea mea."

Iov 14:18
18. Piere. Odată cu versetul acesta începe ultima strofă a cuvântării lui Iov. Iov îşi exprimase nădejdea
- chiar dacă vedea în chip întunecos ca într-o oglindă (vezi 1 Corinteni 13:12). Acum Îl acuză pe Dumnezeu
că îl tratează astfel în viaţa aceasta încât piere orice urmă de nădejde. Tragediile vieţii sunt asemenea unui
munte care cade şi a unei stânci care se prăbuşeşte.

Iov 14:19
19. Nimiceşti Tu nădejdea. Aşa cum stâncile care se prăbuşesc şi râurile înfuriate distrug pământul, tot
aşa nenorocirile vieţii, pe care Iov le atribuie lui Dumnezeu, nimicesc nădejdea din om.

Iov 14:20
20. Într-una. Adică fără încetare. Suferinţa neîncetată aduce în final moartea.

Iov 14:21
21. Fiii lui. Textul acesta este o dovadă evidentă că Iov considera moartea ca un somn (vezi la Ioan
11:11).

Iov 14:22
22. Simte durere. Prin personificare poetică se spune că trupul are dureri în mormânt şi despre suflet se
spune că se întristează. Acesta e un tablou viu al ravagiilor morţii. Pasajul acesta nu trebuie să fie interpretat
ca însemnând că morţii simt ceva. În limbaj poetic adesea se atribuie inteligenţă, personalitate şi sentimente
obiectelor sau concepţiilor lipsite de aceste atribute (vezi Judecători 9:8-15).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

2 PP 754

4 DA 172; FE 173; MH 443; SC 20; 8T 306

10-12 GC 550

13 Ed 155

14 6T 230
 21 GC 550

Iov 15:1
1. Elifaz din Teman a luat cuvântul. Cuvântările din cartea lui Iov se împart în trei cicluri. Capitolul
acesta marchează începutul celui de al doilea ciclu, care continuă până la capitolul 21. Ordinea în ciclul al
doilea este acelaşi ca şi cel dintâi : Elifaz, Bildad, Ţofar vorbesc pe rând, fiecare urmat de un răspuns din
partea lui Iov. Această cuvântare a lui Elifaz este aspră şi argumentativă în ton. Se subîmparte în trei secţiuni:
(1) o mustrare directă a lui Iov pentru încumetarea lui (v. 1-6); (2) o reflecţie sarcastică cu privire la el pentru
supraaprecierea sa de sine şi aroganţa sa (v. 7-16); (3) o expunere a felului de purtare a lui Dumnezeu cu
omul, întemeiată pe experienţa înţelepţilor din vechime (v. 17-35).

Iov 15:2
2. Înţeleptul. Fiecare cuvântare a lui Elifaz începe cu o întrebare. La începutul cuvântării anterioare a
lui Iov, Iov pretinde că are înţelepciune. El spunea: "Am şi eu minte ca voi" (cap. 12:3). El repetă aceeaşi idee
în cap. 13:2. Elifaz contestă această înţelepciune cu sarcasm.

Înţelepciune deşartă. Literal, "înţelepciune vântului". Iov aplicase afirmaţia aceasta propriilor sale
afirmaţii în cap. 6:26.

Vânt de răsărit. Vântul de răsărit era privit ca cel mai rău dintre vânturi. Era un vânt uscat şi sufla peste
pustiu cu efecte devastatoare (vezi Genesa 41:6.23; Ieremia 18:17; Ezechiel 17:10; 19:12; 27:26; Osea
13:15).

Iov 15:4
4. Frica. Adică respectul faţă de Dumnezeu. Iov fusese nu numai îndrăzneţ, dar şi în mod evident lipsit
de respect în atitudinea lui faţă de Dumnezeu (vezi la cap. 9:23). Încrederea din sine îl făcuse să-L provoace
pe Dumnezeu şi să ceară un prilej de a-şi apăra cauza, ca să arate unde nu era drept Dumnezeu (cap.
13:3.15.22). El exprimase deplina încredere în îndreptăţirea sa (cap. 13:18). Elifaz interpretează declaraţiile
acestea ca înrudite cu blasfemia.

Nimiceşte orice simţire de evlavie. [Împiedici rugăciunea, KJV]. Sau "împiedici meditaţia", "opreşti
meditaţia evlavioasă". Elifaz credea că atitudinea lui Iov de nereligioasă avea un efect potrivnic nu numai
asupra propriei sale persoane, ci şi asupra vieţii spirituale a altora. Dacă Dumnezeu îi trata pe cel drept şi pe
cel nelegiuit la fel, unul nu ar fi avut nimic de nădăjduit, iar celălalt, nimic de temut. Ar fi existat motiv slab de
încurajare a rugăciunii către Dumnezeu. Cum ar fi putut cel drept să nădăjduiască binecuvântarea Lui specială
dacă El era înclinat să-i trateze pe cei buni şi pe cei răi la fel? De ce nu era tot atât de bine să se trăiască în
păcat ca şi să fii sfânt? Cum putea un astfel de Dumnezeu să fie obiectul încrederii sau al rugăciunii? Elifaz dă
pe faţă lipsa de înţelegere a răsplătii şi pedepsei dincolo de viaţa prezentă. Acestea vor compensa inegalităţile
vieţii acesteia.

Iov 15:5
5. Îţi cârmuieşte gura. Propoziţia ar putea fi tradusă şi "nelegiuirea ta îţi învaţă gura". Ambele traduceri
sunt uşor de apărat din punct de vedere gramatical. Cea din urmă exprimă ideea că vorbele lui Iov sunt
sugerate de păcatele lui.

Vicleni. Cuvântul tradus astfel vin din aceeaşi rădăcină ca cel redat "şiret" ["subtil", KJV] din Genesa
3:1.

Iov 15:6
6. Te osândeşte. Compară cu o acuzaţie asemănătoare adusă lui Isus: "A hulit! Ce nevoie mai avem de
martori? Iată că acum aţi auzit hula lui." (Matei 26:65)

Iov 15:7
7. Omul care s-a născut întâi? Aceasta este prima dintr-o serie de întrebări profund usturătoare. Elifaz
caută să-l câştige pe Iov prin ironie şi zeflemea.
Iov 15:8
8. Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu? [Ai auzit tu secretul lui Dumnezeu? KJV]. Ebr. sod, un consiliu,
un cerc de prieteni care vorbesc pe un ton familiar. Sod e tradus "adunare" în Ieremia 6:11; 15:17; Ezechiel
13:9 şi "sfat" în Ieremia 23:18.22.

Ai sorbit din ele înţelepciunea? [Restrângi înţelepciunea la tine? KJV]. Adică deţii monopolul
înţelepciunii? În esenţă, Iov a adus aceeaşi acuzaţie prietenilor săi în cap. 12:2.

Iov 15:9
9. Ce ştii tu? Compară cu gândul din cap. 13:2.

Iov 15:10
10. Între noi. [Cu noi, KJV]. Adică "cu grupa noastră" sau "de partea noastră". Elifaz doreşte să
imprime în mintea lui Iov ideea că toate capetele cărunte ale timpului său, ca şi bărbaţii bătrâni ai vremurilor
trecute sunt de partea sa şi gândesc ca el. Bildad a folosit un argument asemănător în cap. 8:8.

Iov 15:11
11. Mângâierile. Probabil perspectivele bunăvoinţei divine pe care prietenii lui Iov i-o prezentaseră
dacă el s-ar fi pocăit (vezi cap. 5:18-27; 8:20-22; 11:13-19).

Cuvintele care îţi vorbesc atât de blând. [E ceva secret în tine? KJV]. Ebr. dabar la'at, literal, "un
cuvânt blând". Elifaz se referă probabil la propriile sale cuvinte şi la acelea ale prietenilor săi cu care ei căutau
să-l convingă pe Iov de greşeala lui. El crede că Iov ar fi trebuit să fie impresionat de cuvintele lor "blânde".

Iov 15:12
12. Privire ţintă. [Sticlire, KJV]. Ebr. razam, care apare numai aici. Se socoteşte că se referă la
scânteierea ochilor. Probabil că ochii Iov scăpărau când ascult acuzaţiile prietenilor săi.

Iov 15:13
13. Cuvinte ca acestea? Pentru Elifaz şi tovarăşii săi, plângerile lui Iov erau semne ale unui duh
îngâmfat, răzvrătit şi hulitor.

Iov 15:14
14. Ce este omul? Aceasta este repetarea unei afirmaţii pe care Elifaz o făcuse în prima cuvântare (vezi
cap. 4:17-19).

Iov 15:15
15. Sfinţii. Literal, "cei sfinţi", aici evident îngerii. După Elifaz, chiar şi cerul şi îngerii apar ca necuraţi
în comparaţie cu sfinţenia infinită a lui Dumnezeu.

Iov 15:16
16. Urâcioasă. Omul e zugrăvit ca o făptură stricată, care este tot atât de dornică de nelegiuire, cum
este omul însetat dornic să găsească apa.

Iov 15:17
17. Ascultă-mă. Elifaz introduce aici, cu o elaborată prefaţă (v. 17-19), fie un citat dintr-o carte, fie o
descriere atentă a lui cu privire la soarta celor nelegiuiţi. Descrierea aceasta se întinde de la v. 20 până la
sfârşitul capitolului şi este menită în mod clar să fie aplicată la Iov.

Iov 15:18
18. Înţelepţii. Vezi cap. 8:8-10. Din nou se face apel la tradiţia veche.

Iov 15:19
19. Nici un străin. La popoarele răsăritene, din cele mai vechi timpuri, se considera că puritatea de
neam era semnul celei mai înalte nobleţe.
Iov 15:20
20. Omul cel rău. Versetele 20-35 cuprind un discurs elaborat, încărcat cu ilustraţii şi metafore, în care
se susţine că nelegiuitul nu poate scăpa de nenorocire.

Îşi duce anii. [Călătoreşte, KJV]. Iov declarase: "celor ce mânie pe Dumnezeu le merge bine" (cap.
12,6). Elifaz ocupă poziţia contrară. Ambii bărbaţi par să exagereze în favoarea cauzei lor. Experienţa
dovedeşte că cei nelegiuiţi pot să prospere sau nu, iar cei neprihăniţi pot să sufere sau nu.

Iov 15:21
21. Ţipete de spaimă. Poate blestemele unei conştiinţe rele.

În mijlocul fericirii. Vezi Psalmi 37:35.36; 73:18-20.

Iov 15:22
22. El nu trage nădejde. Nelegiuitul se teme continuu de o oarecare nenorocire înspăimântătoare.
Mintea lui nu e niciodată liniştită. El trăieşte sub imperiul fricii continue.

Întuneric. Adesea folosit în mod figurat în loc de soartă rea (vezi v. 23.30; cap. 19:8).

Iov 15:23
23. Pâine. Probabil un tablou al bogatului opresor, care este chinuit de vedenii de foame.

Iov 15:24
24. Necazuri şi nelinişte. Fără îndoială că Iov a înţeles aplicaţia care se făcea la el.

Iov 15:25
25. Împotriva lui Dumnezeu. Aici e descrisă atitudinea sfidătoare a celui nelegiuit. Totuşi, nu e
adevărat că a-L ignora pe Dumnezeu este la fel de serios cu a-L sfida?

Iov 15:26
26. Să se năpustească asupra Lui. Ilustraţia de aici este luată din felul cum oamenii se aruncă în luptă.
Un atac violent era de obicei însoţit de strigăte pentru a încerca intimidarea vrăjmaşului.

Partea cea mai tare a scuturilor lui. [Cocoaşele scuturilor lui, KJV]. Proeminenţele convexe ale unui
scut, partea pe care o vede inamicul.

Iov 15:27
27. Grăsime. Un tablou al vieţii luxoase şi necumpătate a nelegiuitului (vezi Deuteronom 32:15; Psalmi
73:7; Ieremia 5:28).

Iov 15:28
28. Cetăţi nimicite. Se face referire probabil fie la cetăţi pe care însuşi omul nelegiuit le-a pustiit în
lăcomia lui, fie locuri aflate sub blestemul lui Dumnezeu şi destinate astfel pustiirii definitive (vezi
Deuteronom 13:16; Iosua 6:26; 1 Regi 16:34). Ultima descrie sfidarea lui Dumnezeu de către cel nelegiuit.

Iov 15:31
31. Rău. [Vanitate, KJV]. Privind cu prejudecată, prietenii lui Iov nu puteau vedea decât zădărnicie în
cuvintele lui Iov.

Iov 15:32
32. Va veni. Adică răsplata va fi dată pe deplin până la scadenţă.

Iov 15:33
33. Măslin. Despre pomul acesta se spune că pierde flori în număr mare. Tot astfel nelegiuitul îşi va
pierde averile.
Iov 15:34
34. Nelegiuit. [Făţarnic, KJV]. O insinuare că Iov e ipocrit şi stricat.

Iov 15:35
35. Zămisleşte răul. O schimbare a imaginii (vezi Isaia 59:4).

Iov 16:1
1. Iov a luat cuvântul. Tonul răspunsului lui la a doua cuvântare a lui Elifaz este disperat.

Iov 16:2
2. Astfel de lucruri. [Multe lucruri de acestea, KJV]. Cuvântarea lui Elifaz nu adusese nimic nou, cu
excepţia înverşunării sporite. Iov auzise de repetate ori multe banalităţi despre păcatul universal al omului şi
despre invariabilele legături dintre păcat şi suferinţă. Vezi la Psalmi 38:3; 39:9.

Mângâietori supărăcioşi. Elifaz întrebase: "Puţin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine?"
(cap. 15:11). Pare că acesta e răspunsul lui Iov la atacul acesta.

Iov 16:3
3. Vorbe în vânt. [Vorbe goale, KJV]. Literal, "vorbe în vânt". Iov îi rugase pe prietenii săi să tacă
(cap. 13:5.13). Afirmaţia lui de acum este un răspuns dat lui Elifaz, care îl acuzase pe Iov că rostea vorbe în
vânt (vezi cap. 15:2.3).

Pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale? [Ce te mână să răspunzi, KJV]. Literal, "ce te
chinuieşte?" adică "ce te supără sau te necăjeşte?"

Iov 16:4
4. Ca voi aş vorbi eu? Nu e greu să găseşti argumente ca să-l copleşeşti pe cel aflat în suferinţă.
Orişicine poate să vorbească atunci când se bucură de binecuvântările vieţii. Dacă poziţiile ar fi fost inverse,
Iov ar fi putut să osândească şi să moralizeze la fel de eficient.

V-aş copleşi cu vorbe? Adică să pună cuvinte unul peste altul, înşirând maxime şi proverbe vechi, aşa
cum fuseseră atât de porniţi prietenii lui Iov să facă.

Aş da din cap? Un fel ebraic de osândire (vezi Psalmi 22:7; Isaia 37:22; Ieremia 18:16; Matei 27:39).

Iov 16:5
5. V-aş mângâia. "Dacă eu aş fi fost în locul vostru", zice de fapt Iov, "n-aş face ca voi. V-aş mângâia
şi v-aş îmbărbăta."

Iov 16:6
6. Dacă vorbesc. Prietenii lui Iov l-ar fi putut mângâia dacă ar fi vrut, dar Iov nu era capabil să obţină
vreo mângâiere nici din cuvintele, nici din tăcerea sa.

Iov 16:7
7. Mi-ai pustiit. [Tu mi-ai pustiit, KJV]. Trecerea bruscă de la persoana a treia la persoana a doua nu e
ceva neobişnuit în ebraică. Notaţi o schimbare în ordine inversă în v. 8.9. Versetul 7 marchează o tranziţie.
Iov trece de la plângeri împotriva mângâietorilor săi la o enumerare a propriilor sale suferinţe. Cea dintâi
plângere a lui este despre oboseală (vezi cap. 3:13). Era firesc ca el să dorească odihna. A doua lui plângere
era că îşi pierduse copiii şi că prietenii lui nu îi erau loiali. Oboseala şi simţământul singurătăţii se combină,
aducându-i multă suferinţă.

Iov 16:8
8. M-ai apucat. [M-ai umplut de zbârcituri, KJV]. Literal, "m-ai apucat". Versetul tradus prin expresia
aceasta apare numai aici şi în cap. 22:16. Unii gândesc că expresia ebraică de aici se referă la încruntarea feţei
în zbârcituri. Totuşi, alţii gândesc că ar putea însemna "tras în sus" sau "apăsat", adică prin suferinţe. Iov pare
să-L descrie pe Dumnezeu ca trimiţând asupra necazuri până ce trupul i se zbârceşte şi se sfărâmă. Această
stare e interpretată de prieteni săi ca o dovadă împotriva lui, după teoria lor cu privire la suferinţă.

Slăbiciunea. Slăbirea corpului lui Iov e de asemenea interpretată ca o dovadă a extremei lui păcătoşenii
(vezi Psalmi 109:24).

Iov 16:9
9. Mă sfâşie. Tabloul pare să fie acela al unui animal sălbatic care-şi atacă prada. Lui Iov i se pare că
Dumnezeu e vrăjmaşul lui, cu toate că, dacă ar fi fost cunoscută adevărata faţă a lucrurilor, Satana ar fi fost
cel ce trebuia acuzat (vezi Iov 10:16; cf. Osea 13:7).

Iov 16:10
10. Ei. Atât Dumnezeu cât şi omul, crede Iov, sunt împotriva lui (vezi Psalmi 22:13; 35:16; Mica 5:1;
Matei 27:30; Luca 22:64; Ioan 18:22).

Iov 16:11
11. Mă lasă. [M-a dat, KJV]. Tot ce suferise Iov din partea oamenilor - vorbele goale ale
"mângâietorilor" lui, insultele şi batjocurile oamenilor de rând, părăsirea lui de către mulţii de la care s-ar fi
aşteptat să-l ajute - toate aceste nenorociri Iov le atribuie lui Dumnezeu Însuşi. Făcând aşa, el săvârşeşte o
greşeală obişnuită a oamenilor - aceea de a-L învinui pe Dumnezeu de acele fapte rele pe care le manifestă
natura omenească sub îndemnul lui Satana.

Iov 16:12
12. Ţintă. Iov se consideră o ţintă a săgeţilor lui Dumnezeu (vezi Deuteronom 32:23; Iov 6:4; Psalmi
7:13; 38:2; Plângeri 3:12).

Iov 16:13
13. Săgeţile. [Săgetătorii, KJV]. Iov se referă poate la "prietenii" săi.

Rărunchii. Adică rinichii (vezi la cap. 19:27).

Iov 16:14
14. Bucăţi, bucăţi. Imaginea se schimbă, şi Iov pare să fie o fortăreaţă pe care Dumnezeu o dărâmă
prin atacuri repetate, până când ajunge o ruină.

Iov 16:15
15. Mi-am cusut un sac. O altă schimbare în gândire. Iov se îndreaptă spre modul cum a procedat în
greaua lui suferinţă. El s-a îmbrăcat în sac nu pentru un timp, aşa cum fac bocitorii obişnuiţi, ci permanent,
cusându-l strâns pe pielea lui.

Mi-am prăvălit capul în ţărână. [Mi-am murdărit cornul în ţărână, KJV]. "Cornul" este un simbol al
"mândriei", "demnităţii", "puterii".

Iov 16:16
16. Înroşit. Din rădăcina ebraică chamar, care poate fi aici echivalent cu o rădăcină arabă "a fi roşu";
prin urmare, prima jumătate a versetului ar trebuie să fie tradusă: "faţa mea e roşie de plâns".

Umbra morţii. Înfăţişarea feţei lui Iov prevestea moartea.

Iov 16:17
17. Nelegiuire. Iov tăgăduieşte insinuările pe care face Elifaz împotriva lui (vezi cap. 15:34.35).

Rugăciunea mea totdeauna a fost curată. Iov susţine numai corectitudinea acţiunilor sale, dar şi
sinceritatea rugăciunilor sale.

Iov 16:18
18. Nu acoperi. Versetele 18-22 constituie o pledoarie înflăcărată în favoarea reabilitării.
 Vaietele mele. Iov dorea ca glasul protestului său să nu se stingă neauzit.

Să n-aibă margine. [Să n-ai loc, KJV]. Adică loc de odihnă.

Iov 16:19
19. Martorul meu. Versetul acesta prezintă o rază slabă de speranţă în noaptea întunecată a disperării.
Cu toate că Iov e convins că Dumnezeu îl copleşeşte cu dureri, el păstrează cel puţin o oarecare măsură de
încredere în El.

Apărătorul meu. [Raportorul meu, KJV]. Literal, "martorul meu", adică "cineva care dă mărturie".
LXX zice aici "avocatul meu e în înălţime".

Iov 16:20
20. Lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu e adăpostul lui Iov. Oricât de aspru consideră că s-a purtat
Dumnezeu cu el, tot de la El aşteaptă reabilitarea, mângâierea şi împreuna simţire.

Iov 16:21
21. Să facă dreptate. [Să pledeze pentru om, KJV]. Se pare că Iov cere ca Dumnezeu să-l declare
nevinovat, să nu-l mai chinuiască şi să arate că este de de partea lui. În v. 19 Iov Îl chemase pe Dumnezeu ca
martor. Versetul 21 pare să fie o cerere ca Dumnezeu să dea mărturie în favoarea lui Iov.

Împotriva prietenilor lui. [Pentru semenul său, KJV]. Fără îndoială că Iov fusese martor pentru un
prieten. Pentru ce n-ar face Dumnezeu acelaşi lucru în favoare lui acum, când se găsea situaţia atât de
disperată, având nevoie de ajutorul lui Dumnezeu?

Iov 16:22
22. Mă voi duce. Versetul acesta ar sta mai bine la începutul capitolului următor care se deschide cu
anticiparea propriei morţi.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

2 TM 350; 3T 508

4.5 3T 508

Iov 17:1
1. Mi se pierde suflarea. [Răsuflarea mea este stricată, KJV]. Literal, "e ruinată", "este
bolnavă".Aceeaşi formă a verbului ebraic apare în Isaia 10,27 şi este tradusă "va crăpa". În loc de "suflarea
mea (ebr ruchi) putem citi "duhul meu".

Capitolul acesta este o continuare a plângerilor lui Iov, care au început în capitolul 16. Din punct de
vedere logic, această împărţire pe capitole ar fi trebuit fie omisă, fie pusă după cap. 16:21.

Sting. Iov crede că este aproape de moarte.

Mormântul. [Morminte, KJV]. LXX şi Vulgata redau cuvântul acesta la singular. Pluralul din ebraică
poate fi explicat privindu-l ca o referire la nişele care erau săpate de obicei în camera mortuară pentru a primi
trupurile moarte.

Iov 17:2
2. Batjocoritori. Prietenii lui Iov spuseseră că viaţa lui ar putea fi cruţată dacă s-ar fi pocăit de păcatele
lui. Ba ei îi înfăţişau perspectivele unui viitor strălucit. Lui Iov o asemenea perspectivă îi era atât de străină,
încât îi părea o curată batjocură.

Ocările lor. [Provocările lor, KJV]. Cuvântul "provocări" provine dintr-o rădăcină care înseamnă "a fi
răzvrătit". Ilustraţia aceasta pare să însemne că Iov nu putea să putea să scape de aceste batjocuri.

Iov 17:3
3. Pune-Te singur. Sau "dă acum un zălog". Termenii folosiţi în versetul acesta sunt judecătoreşti. Iov
Îl cheamă pe Dumnezeu să Se în înfăţişeze la judecată cu el. "Zălogul" se referă la banii pe care tribunalul îi
cere înainte de cercetarea cazului. Întregul pasaj ar fi mai clar dacă am cunoaşte mai multe cu privire la
practicile judecătoreşti antice. Pare că Iov dorea ca Dumnezeu să dea garanţia ca El să intre la judecată cu
Iov de pe poziţii egale.

Zălogul. Probabil încă o cerinţă legală, a cărei natură nu e descoperită. S-ar putea referi la o garanţie că
fiecare dintre părţile aflate în proces vor respecta hotărârea judecătorului.

Răspunde pentru mine. [Va da mâinile cu mine? KJV]. O expresie [în KJV] care înseamnă a ratifica o
înţelegere ( vezi Proverbe 6:1; 17:18 ).

Iov 17:4
4. Încuiat inima. [Ascuns inima, KJV]. Iov se referă la prietenii săi. El este sigur că Dumnezeu nu le va
îngădui să câştige.

Iov 17:5
5. Cine dă pe prietenii săi să fie prădaţii. [Cine vorbeşte linguşitor prietenilor săi, KJV]. Expresia
aceasta este socotită de unii ca referindu-se la cei care denunţă pe prietenii lor jefuitorului. Dacă lucrul acesta
este corect, Iov îi compară pe prietenii săi cu aceia care dau hoţilor informaţii cu privire la vecini lor, ca
aceştia să-i poată prăda.

Copiilor aceluia. Copiii suferă în nenorocirea care îi loveşte pe părinţi.

Iov 17:6
6. De basmul. [De proverb, KJV]. Iov a ajuns de pomină, dar nu în sensul pe care îl anticipase. El a
suportat suferinţa aşa de bine, încât a ajuns cunoscut în ce priveşte răbdarea şi suportarea necazurilor (vezi
Iacob 5,11).

Unul pe care-l scuipi în faţă. [Daira, KJV]. Ebr. topheth, gestul de a scuipa. Iov spune literal: "am ajuns
scuipat pe faţă ". Traducerea "daira" [în KJV] provine din confundarea lui topheth cu toph, "daira", "tobă de
mână".

Iov 17:7
7. Ochiul. Vezi Psalmi 6:7; 31:9.

O umbră. Iov e numai un schelet, istovit şi epuizat.

Iov 17:8
8. Înmărmuriţi. Cei neprihăniţi se vor uimi că un om neprihănit care a avut reputaţia că este credincios
a putu fi lăsat să sufere atât de îngrozitor.

Se răscoală. Aceiaşi oameni neprihăniţi se vor împotrivi celor nelegiuiţi. Poate că Iov se referea la
prietenii săi. Concluzia nu e clară.

Iov 17:9
9. Rămâne totuşi tare pe calea lui. Iov pare să se refere la sine şi să declare că el, un om drept, care
avusese atât de suferit, urma să "rămână tare pe calea lui". În ciuda ispitelor şi nenorocirilor, Iov a avut
convingerea că va fi în stare să reziste. El hotărâse anumite lucruri în inima sa. Nenorocirea putea să vină
peste el, dar nu putea să-i distrugă integritatea (vezi 2Corinteni 4:8.9).

Iov 17:10
10. Întoarceţi-vă. Reîncepeţi-vă atacul. Repetaţi vechile argumente. Repetaţi criticile voastre crude.
Veţi da din nou pe faţă lipsa voastră de înţelepciune.

Iov 17:11
11. Mi s-au dus zilele. Iov întreabă de fapt: "Ce contează prin ce trec acum?" El simte că toată speranţa
de a se vindeca s-a dus. Frazele lui scurte seamănă cu frânturile spasmodice de cuvinte ale unuia care este pe
moarte.

Iov 17:12
12. Ei. Adică prietenii lui Iov. Ei căutaseră să-l convingă că ziua aceea va veni pentru el dacă se va
pocăi (cap. 5:18-26; 8:21.22; 11:15-19). Ei declară în felul lor de purtare ceea ce este în gândul lor. "Ceasul
cel mai întunecos este înaintea zorilor". Iov nu găsise mângâiere în aceste asigurări. Ele păreau lipsite de
aparenţa sincerităţii.

Iov 17:13
13. Locuinţa morţilor. Ebr. she'ol. Iov priveşte înainte cu o oarecare anticipare la scăparea de suferinţă
pe care o va aduce mormântul.

Iov 17:14
14. Tu eşti tatăl meu. Un fel extrem de figurat de a descrie moartea. Genul se schimbă de la "tata" la
"mama" şi "soră" pentru a se acorda cu "vierme", care este feminin.

Iov 17:15
15. Nădejdea mea. Întrebarea este o dilemă nerezolvată. Prietenii lui îi puseseră înainte nădejdea.
Având în vedere apropierea mormântului, unde este nădejdea aceea?

Iov 17:16
16. Se va pogorî. Există o neînţelegere cu privire la care este adevăratul subiect al verbului.
Gramatical, se cere un subiect feminin la plural, dar nu e nici unul prezent sau convenabil de obţinut din
context. Unii consideră "porţile", un substantiv masculin, ca fiind subiectul şi traduc propoziţia astfel: "Se vor
pogorî porţile mormântului?" Alţii se întorc la "nădejde", un feminin singular (v. 15), şi vorbesc despre
nădejde ca pogorându-se la porţile lui she?ol.

Cuvântarea lui Iov se termină într-o notă de disperare totală. Mormântul pare să fie unica lui nădejde.

Iov 18:1
1. Bildad din Suah a luat cuvântul. Foarte iritat că Iov tratează sfatul prietenilor săi cu dispreţ, Bildad
nu mai e capabil să-şi ascundă simţămintele. El îl supune pe Iov unui tratament şi încearcă să-l aducă la
supunere prin înspăimântare. El realizează tabloul cel mai îngrozitor al sfârşitului celui nelegiuit decât oricare
dintre cele anterioare. Insinuează că Iov va vedea lucruri şi mai rele dacă nu-şi schimbă purtarea. Pentru
Bildad, Iov a devenit un nelegiuit (v. 5.21), o întruchipare a răului. Nici o pedeapsă nu e prea aspră pentru
unul care perseverează în păcat.

Iov 18:2
2. Când vei pune capăt? Bildad îl ceartă pe Iov pentru cuvinte lui multe. În cuvântarea lui anterioară el
făcuse la fel (cap. 8:2). Temeiul pentru folosirea pluralului în versetul acesta şi în cele următoare nu e clar.
Poate Bildad îl priveşte pe Iov ca având susţinători printre privitori, care erau câţiva, sau se adresează nu
numai lui Iov, ci şi celor care credeau asemenea lui.

Vino-ţi în minte. [Observă, KJV]. Adică, ia seamă. Gândeşte puţin în loc să vorbeşti. Apoi, calm şi fără
grabă, vom începe să-ţi răspundem la ceea ce ai avut de spus.

Iov 18:3
3. Dobitoci. S-ar putea ca Bildad să se refere la ceea ce spusese Iov în cap. 12:7, că până şi dobitoacele
ar putea să dea acestor prieteni informaţii cu privire la Dumnezeu. Ideea generală pare să fie că Iov nu tratase
părerile lor cu respectul care s-ar fi cuvenit unei astfel de înţelepciuni.
 Vite. [Ticăloşi, KJV]. Iov nu folosise termenul acesta legat de prietenii săi. Acuzaţia era o interpretare
greşită a faptelor.

Iov 18:4
4. Te sfâşii. [Se sfâşie, KJV]. Limba ebraică permite treceri rapide de la persoana a doua la a treia şi
invers. S-ar putea ca în cuvintele acestea să fie o aluzie la cap. 16:9, unde Iov Îl prezenta pe Dumnezeu ca
sfâşiindu-l "în mânia Lui".

S-ajungă pustiu pământul. Să se schimbe cursul lumii pentru a se face voia ta? Iov dorise nişte lucruri
imposibile (vezi cap. 3:3-6). Mustrarea lui Bildad nu e total nedreaptă, dar el nu reuşeşte să ia în considerare
efectele pe care suferinţa lui Iov o avusese asupra gândirii lui.

Iov 18:5
5. Se va stinge. Versetul acesta începe o serie de proverbe, arătând că nenorocire vine cu siguranţă
asupra celui nelegiuit. Cuvintele de aici s-ar putea referi la obiceiul ospitalităţii arabe, prin care focul este
păstrat arzând în folosul străinilor şi al oaspeţilor (vezi Proverbe 13:9; 24:20).

Iov 18:6
6. Candela de deasupra lui. Stingerea unei candele este, pentru orientali, o imagine a pustiiri totale.
Lumina arzând în casă şi focul arzând pe vatră sunt simboluri că fericirea proprietarului era încă neatinsă.
Când fericirea aceea e nimicită, lumina se stinge (vezi cap. 21:17).

Iov 18:7
7. Se va strâmta. Un mod figurat de a spune că sfera de activitate va fi restrânsă, activităţile lui
îngrădite, iar puterile lui limitate.

Cu toate opintirile lui, va cădea. [Sfatul lui, KJV]. Vezi Iov 5:13; Psalmi 7:14-16; 9:16; 10:2; Osea
10:6.

Unii au văzut în v, 7-13 o aluzie la diferite arte şi metode de vânătoare. În v. 7 câteva persoane se
împrăştie prin pădure şi fugăresc vânatul din faţa lor, îngustând spaţiul de la o bază largă la un punct strâmt.
Versetele 8-10 descriu laţurile, cursele şi gropile pregătite pentru pradă. Versetul 11, conform aceleiaşi teorii,
face aluzie la câinii care latră şi alungă vânatul fără milă. Versetele 12 şi 13 descriu prinderea finală a
victimelor. Interpretarea aceasta apare cam fantezistă. Bildad nu avea probabil în minte decât să
îngrămădească cât mai multe ilustraţii care să scoată în evidenţă inevitabilitatea capturării finale.

Iov 18:8
8. Laţ. Vezi Psalmi 7:15; 9:15; 35:8; 57.6; Proverbe 26:27. Nelegiuiţii se distrug în timp ce uneltesc să
distrugă pe alţii.

Iov 18:9
9. Cursă. Capcană pentru păsări.

Laţul. [Tâlharul, KJV]. Mai bine, "o capcană pentru om", cum erau puse pentru a-i prinde şi a-i reţine
pe hoţi.

Iov 18:10
10. Capcana. Bildad îngrămădeşte orice cuvânt care îi vine în minte şi care descrie arta prinderii în
cursă. O paletă diversă de metode de prindere în cursă este reprezentată pe vechile monumente.

Iov 18:12
12. Foamea. La alte suferinţe ale omului nelegiuit vor fi adăugate chinurile foamei.

Iov 18:13
13. Mădularele. [Puterea pielii sale, KJV]. Literal, "părţile pielii sale", adică mădularele sau membrele
corpului.
 Întâiul născut al morţii. Pare să se facă referire la boli ca fii ai morţii, adică fiii care produc moartea. În
cazul acesta "întâiul născut al morţii" ar fi o boală deosebit de rea. Poate e o referire directă la Iov şi la
suferinţa lui.

Iov 18:14
14. Din cortul lui. Siguranţa locuinţei este pierdută.

Împăratul spaimelor. Probabil o referire la moarte.

Iov 18:15
15. Nimeni din ei nu locuieşte în cortul lui. Un pasaj neclar. Probabil o referire la locuirea străinilor în
casa lui.

Pucioasă. E posibilă o referire la nimicirea cetăţilor din câmpie (Genesa 19:24); sau ar putea fi o aluzie
la nimicirea proprietăţii lui Iov de către aşa-numitul "foc al lui Dumnezeu" (Iov 1:16); sau doar o referire la
pucioasă ca un simbol al pustiirii.

Iov 18:16
16. Se usucă. Vezi cap 14:8. O altă ilustraţie a pustiirii depline.

Iov 18:17
17. Pomenirea. Lumea nu va simţi nici o pierdere când va pieri cel nelegiuit (vezi Psalmi 34:16;
109:13).

Pe uliţă. Adică în lumea exterioară.

Iov 18:18
18. În întuneric. Ceea ce numeşte Iov un adăpost binevenit (vezi cap. 10:21.22; 17:16), unde el s-ar
retrage bucuros, Bildad îl descrie ca o exil, în care Iov va fi alungat din cauza păcatelor lui.

Iov 18:19
19. Nici moştenitori, nici sămânţa. [Nici fiu, nici nepot, KJV]. Cel nelegiuit va fi un rătăcitor fără casă,
care va locui pe unde va apuca. Nici printre cei ai săi, nici în locuinţa sa vremelnică nu va lasă nici un fel de
urmaşi. Bildad se referă probabil la uciderea copiilor lui Iov.

Iov 18:20
20. Neamurile care vor veni. [Cei ce vin pe urmă, KJV]. Expresia aceasta a fost interpretată ca
însemnând "urmaşi". Expresia paralelă "neamul de acum" ["cei ce au mers mai înainte", KJV] vin din ebr.
qadam, care ar putea să însemne "a fi în frunte", "a înfrunta", de unde interpretarea "contemporani". Uni
redau cele două expresii "cei de la apus" şi "cei de la răsărit". Aceasta este o traducere posibilă, dar
adjectivele traduse astfel nu sunt folosite nicăieri în legătură cu locuitorii din ţinuturile acelea.

Iov 18:21
21. Aceasta este soarta. [Cu siguranţă acestea sunt sălaşurile celui nelegiuit, KJV]. Bildad nu adaugă
nimic neaşteptat şi nou în explozia de acuzaţii din capitolul acesta. El îşi exprimă cu vehemenţă proaspătă
concepţia că nenorocirile lui Iov sunt rezultatul păcatelor lui. S-ar putea ca furia înnoită a atacului lui Bildad
să se datoreze în parte dezamăgirii pe care el o simţea ca rezultat al faptului că mustrările lui anterioare
căzuseră în urechi surde. Poate că Bildad sfârşise cu logica şi acum se baza pe violenţă ca să completeze lipsa.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

8 AH 72

Iov 19:1
1. Iov a luat cuvântul. Iov răspunde la a doua cuvântare a lui Bildad protestând împotriva lipsei de
bunătate a prietenilor săi şi repetând din nou vaietele sale.

Iov 19:2
2. Întrista sufletul. Iov nu e stoic. Nu e insensibil la atacurile prietenilor săi. Dimpotrivă, cuvintele lui îl
înţeapă, îl torturează, îi rănesc sufletul. Atacul lui Bildad fusese cel mai crud dintre toate. Răspunsul lui Iov
arată cât de profund afectat este el în realitate. Bildad întrebase cât va mai dura până când Iov va înceta cu
vorbirea să (cap. 18:2). Iov îi replică întrebându-l pe Bildad cât va mai continua să-l rănească.

Iov 19:3
3. De zece ori. Expresia aceasta este probabil o cifră rotund (vezi la Genesa 31:7, vezi de asemenea
Genesa 31:41; Numeri 14:22; Neemia 4:12; Daniel 1:20).

Să vă purtaţi aşa. [Vă faceţi străini, KJV]. Ebr. tahkeru, care apare doar aici. Sensul nu e sigur. Alte
sensuri posibile sunt: "mă nedreptăţiţi", "vă purtaţi aspru cu mine".

Iov 19:4
4. Am păcătuit. Nu neapărat o recunoaştere a vinovăţiei morale, ci a limitelor omeneşti.

Eu sunt răspunzător. Probabil că înseamnă "nu fac rău nimănui decât mie însumi".

Iov 19:5
5. Mă puteţi lua de sus? Adică vă numiţi singuri critici sau judecători.

Mi-aţi dovedit că sunt vinovat? [Pledaţi împotriva mea, KJV]. Prietenii lui Iov foloseau nenorocirea lui
Iov ca o dovadă împotriva lui.

Iov 19:6
6. Dumnezeu mă urmăreşte. [Dumnezeu m-a doborât, KJV]. Nu numai că Iov era victima greşitei
înţelegeri a prietenilor săi; el credea că era şi victima mâniei lui Dumnezeu. Bildad stăruise mult asupra
curselor, capcanelor şi laţurilor care sunt puse pentru nelegiuit (cap. 18:7-12). Bildad insinuase că Iov căzuse
chiar în cursele pe care el însuşi le întinsese. Iov răspunde că laţul în care e prins e de la Dumnezeu.

Iov 19:7
7. Ţip. De la început Iov strigase că fusese nedreptăţit (vezi Iov 3:26; 6:29; 9:17.22; 10:3; Ieremia
20:8; Habacuc 1:2). Până acum, el nu primise un răspuns de la Dumnezeu.

Iov 19:8
8. Mi-a tăiat orice ieşire. [M-a îngrădit, KJV]. Vezi Iov 3:23; 13:27; Plângeri 3:7.9; Osea 2:6. Aceasta
poate fi imaginea unui călător care merge pe un drum înfundat, aşa că nu mai poate înainta. Iov simte că i se
înfundase calea.

Întuneric. Iov se simte ca un om care nu poate vedea pe unde merge.

Iov 19:9
9. Slava... cununa. Demnitatea şi onoarea (vezi Proverbe 17,6; Plângeri 5,16; Ezechiel 16,12).

Iov 19:10
10. M-a zdrobit. Iov pare să se asemene cu o cetate ale cărei ziduri sunt atacate din toate părţile şi
dărâmate.

Mi-a smuls nădejdea ca pe un copac. Sau, "m-a smuls ca pe un copac". Iov nădăjduia să ducă o viaţă
liniştită şi evlavioasă, înconjurat de rude şi prieteni, până când bătrâneţea avea să vină şi el avea să se pogoare
în mormânt cu demnitate. Nădejdea aceasta fusese smulsă din rădăcini când nenorocirile au venit peste el.

Iov 19:11
11. Vrăjmaş. Iov nu spune că el şi Dumnezeu sunt vrăjmaşi, ci că Dumnezeu îl tratează ca şi cum el ar
fi vrăjmaşul Lui, şi Iov nu poate înţelege de ce.

Iov 19:12
12. Oştile. Iov se întoarce la asemănarea cu o cetate asediată şi îi prezintă pe asediatorii săi ca făcând
valuri pe pământ pentru ca să-l închidă înăuntru sau movile de pe care să-i distrugă fortificaţiile.

Iov 19:13
13. Fraţii. Nu e clar dacă Iov se referă la fraţii lui literali (cap. 42:11) sau dacă a folosit termenul
într-un sens figurat pentru a-l aplica prietenilor lui apropiaţi sau celor de acelaşi rang. Versetul acesta este
primul dintr-o serie de expresii care descriu pe prietenii şi pe rudele lui şi atitudinea lor faţă de el. În cap.
19:13-19 apar următoarele expresii: "fraţii", "prietenii", "rudele", "cei mai de aproape", "casnicii", "slugile",
"robul", "nevasta", "copiii", "aceia în care mă încredeam", "aceia pe care îi iubeam".

Iov 19:14
14. Rudele. Literal, "cei apropiaţi". Cuvântul se referă la apropierea prin sânge, prin sentimente sau
prin aşezare.

Cei mai de aproape. Compară cu Psalmi 41:9.

Iov 19:15
15. Casnicii. Ebr. garim, literal, "sălăşluitorii". Se poate referi la oaspeţi străini, slujitori sau chiriaşi.
Ideea esenţială este că ei nu sunt locuitori permanenţi, deşi pentru un timp sunt de-ai casei.

M-au uitat. [Înaintea lor sunt un străin, KJV]. Adică ei încetează să mă considere capul familiei.

Iov 19:16
16. Nu răspunde. Iov fusese obişnuit să fie ascultat de slujitorii săi. Acum ei nu-l mai băgau în seamă.

Iov 19:17
17. Suflarea mea a ajuns nesuferită. Probabil respingătoare din cauza bolii.

Nevestei mele. În toată cartea e amintită numai o soţie a lui Iov - un fapt vrednic de observat, întrucât
trăia mai mult ca sigur într-o perioadă în care poligamia era ceva obişnuit.

Fiilor mamei mele. Literal, "pântecelui meu", adică pântecele mamei mele (vezi cap. 3:10). Prin fii Iov
se referă evident la fraţii şi surorile lui.

Iov 19:18
18. Copiii. [Copii tineri, KJV]. Ebr. 'awilim, un cuvânt care însemnă fie "copii tineri", ca aici şi în cap.
21:11, fie "nelegiuiţi" ca în cap. 16:11. Copiii sunt prezentaţi ca nearătându-i lui Iov respectul cuvenit vârstei.

Iov 19:19
19. Aceia în care mă încredeam. [Prieteni intimi, KJV]. Literal, "toţi bărbaţii sfatului meu".

Aceia pe care îi iubeam. Compară cu Psalmi 41,9; 55:12-14; Ieremia 20:10. Înstrăinarea prietenilor
apropiaţi este una dintre cele mai amare experienţe ale vieţii.

Iov 19:20
20. Se ţin de piele. O descriere unei stări de epuizare totală, rezultat al bolii sale.

Pielea de pe dinţii. O expresie proverbială care arată că Iov abia scăpase cu viaţă. Boala îl devorase,
slăbindu-l cu totul.

Iov 19:21
21. Fie-vă milă. Acesta este unul dintre apelurile cele mai mişcătoare ale cărţii. Iov arătase cât de
părăsit şi de singur era. El îşi descrisese soarta cât se poate de elocvent. Acum îi roagă pe prietenii săi să aibă
milă.

Iov 19:22
22. Urmăriţi. [Mă persecutaţi, KJV]. Pentru ce mă persecutaţi fără să-mi arătaţi motivul acestei
persecuţii? Pentru ce m-aţi acuzat de crime pe care nu le-am săvârşit?

Nu vă mai săturaţi de carnea mea? Un idiom oriental care înseamnă: "De ce mă vorbiţi mereu de rău?"
În Daniel 3:8 cuvântul tradus "pârât" ["acuzat", KJV] este, literal, "au mâncat bucăţi din". Calomniatorul,
acuzatorul, e descris ca modul figurat cum se înfruptă din carnea victimei sale.

Iov 19:23
23. Să fie scrise. Aceasta s-ar putea referi la cuvintele următoare. Versetul acesta introduce unul dintre
cele mai importante pasaje din carte.

Scrise. Literal, "săpate în", "înscrise". Traducerea din KJV "tipărite" s-ar putea să dea o idee greşită,
întrucât pe vremea lui Iov tiparul nu era cunoscut.

Carte. Ebr. sepher. Nu neapărat un document mare. Cuvântul acesta e folosit pentru a descrie un
certificat de divorţ (Deuteronom 24:1.3), un act de cumpărare (Ieremia 32:11.12), un registru general
(Genesa 5:1), un cod de legi (Exod 24:7), precum şi unele rapoarte mai mari ca de exemplu istoria regilor (1
Regi 11:41).

Iov 19:24
24. Ca plumb în stâncă. Iov doreşte ca raportul lui să fie săpat adânc în stâncă cu o daltă de fier şi
săpătura să fie umplută cu plumb. Practica aceasta se ştie acum că era întrebuinţată în vremurile străvechi, ca
de pildă la inscripţia din Behistun (vezi ilustraţia din faţă p. 81; vezi Vol. I, p. 98,110).

Iov 19:25
25. Răscumpărătorul meu. Acesta este unul dintre textele cele mai mult citate din cartea lui Iov. El
reprezintă un pas important în călătoria făcută de Iov de la descurajare şi disperare la încredere şi nădejde.
"Din adâncurile descurajării şi deznădejdii Iov s-a înălţat pe culmile încrederii depline în îndurarea şi puterea
mântuitoare a lui Dumnezeu" (PK 163). Cuvântul ebraic tradus "răscumpărător", go'el, este redat
"răzbunător" (Numeri 35:12.19.21.24.25.27) şi "rudă" sau "rudă apropiată" - "cu drept de răscumpărare (Rut
2,20; 3,9.12; 4,1.3.6.8.14; vezi la Rut 2,20). Dumnezeu este deseori numit go'el, în sensul că El apără
drepturile oamenilor şi îi răscumpără pe aceia care au ajuns sub stăpânirea altuia (Isaia 41:14; 43:14; 44:24;
47:4 etc.).

Iov îşi arătase deja dorinţa de a avea un "mijlocitor" ["arbitru", KJV] între el şi Dumnezeu (cap.
9:32-35). În cap. 16:19 el îşi mărturisise convingerea că "martorul meu este în cer". În v. 21 al aceluiaşi
capitol, el doreşte să aibă un avocat pentru a pleda cauza sa înaintea lui Dumnezeu. În cap. 17:3 el Îl roagă pe
Dumnezeu să fie zălog pentru el. După ce Îl recunoscuse pe Dumnezeu ca "arbitru", martor, avocat, zălog, e
perfect logic ca să ajungă la recunoaşterea că Dumnezeu era Răscumpărător al său. Textul acesta prezintă
una dintre revelaţiile lui Dumnezeu în Vechiul Testament ca Răscumpărător al omului, un adevăr profund
care a fost în mod deplin descoperit oamenilor prin persoana şi misiunea lui Isus Hristos.

La urmă. [Ziua de pe urmă, KJV]. Sensul este că oricât de mult avea să sufere Iov, oricât de prelungite
erau nenorocirile lui, el avea cea mai deplină încredere că reabilitarea divină avea să aibă loc când Dumnezeu
"Se va ridica [va sta, KJV] ... pe pământ" şi când Iov avea să-L vadă "pe Dumnezeu". Aceasta este o licărire
limpede a învierii.

Iov 19:26
26. Voi vedea totuşi. [În trupul meu voi vedea pe Dumnezeu, KJV]. Textul acesta prezintă câteva
dificultăţi de traducere. Ebraica nu are cuvântul pentru "viermi", nici pentru "trup", cum e redat în KJV.
Diferitele versiuni prezintă o interesantă variaţie atât în text, cât şi în notele lor. Traducerea care se găseşte în
nota RV (citată în Ed 156) are o redare destul de literală a textului ebraic: "Şi după ce pielea mea a fost
nimicită, aşa va fi, chiar din carnea mea voi vedea pe Dumnezeu." În loc de "din carnea mea" unii traduc:
"fără carnea mea" sau "departe de carnea mea".

Deosebirea vine din posibilitatea de a da diferite definiţii prepoziţiei ebraice min tradus diferit, precum
"în" (KJV), "din" (RV), "fără " (RSV). Min are câteva sensuri: (1) "de pe" ["din", KJV], exprimând mişcarea,
ca "de pe munte" ["din munte", KJV] (Exod 19:14); (2) "departe de", cu ideea separării, "fără cunoştinţa
adunării [literal, "din ochii adunării"]; (3) "din", ca "din ape" (Exod 2:10); (4) o diversitate de alte sensuri, ca
"afară", "pe partea lui", "pe", "datorită", "la", "lângă". Contextul trebuie să decidă cu privire alegerea sensului
fiecărei apariţii a prepoziţiei.

În textul aflat în discuţie, indiferent care este traducerea acceptată, există indicaţia unei credinţe într-o
înviere corporală sau cel puţin nu o tăgăduire a ei. Traducerile care întrebuinţează expresia "în carnea mea"
["în trupul meu"], "din carnea mea" sau "departe de carnea mea" ar fi posibil să fie privite ca prezentând ideea
că Iov aşteaptă să-L vadă pe Dumnezeu în trupul său înviat, nu în trupul său de acum, o concepţie în general
paralelă cu afirmaţia lui Pavel din 1 Corinteni 15:36-50. Dacă aceasta era intenţia afirmaţiei lui Iov, el face
observaţia plină de însemnătate că va fi liber cândva de trupul său mâncat de boală, torturat de chinuri şi că în
corpul său nou, slăvit va avea prilejul să-L vadă pe Dumnezeu (vezi Filipeni 3:21; GC 644, 645).

Iov 19:27
27. Voi vedea. Patriarhul Iov, privind prin credinţă timpul revenirii lui Hristos, a zis: "Îl voi vedea şi-mi
va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altora" (COL 421). Iov arată că la înviere îşi va păstra
identitatea personală.

Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu. [Chiar dacă rărunchii mei ar fi mistuiţi înăuntru
meu, KJV]. În textul ebraic nu există "chiar dacă". Propoziţia este separat de ceea ce e înainte. Rărunchii erau
consideraţi ca fiind sediul emoţiilor puternice, iar Iov pare să exprime aici dorul după împlinirea
evenimentelor măreţe despre care vorbise puţin mai înainte.

Iov 19:28
28. Veţi zice. Iov îi ameninţă pe prietenii săi. De fapt, el zice: "Dacă, după cele ce am zis, voi stăruiţi
cu înverşunare împotriva mea şi vă sfătuiţi că e cel mai bine să mă persecutaţi, continuând să susţineţi că sunt
vinovat - temeţi-vă!" Prietenii lui Iov rostiseră judecăţi repetate asupra lui. Acum, la rândul lui, cu încredere
sporită, Iov îi ameninţă cu mânia şi cu pedeapsa divină.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

7-21 Ed 156

24 CH 561; TM 430; 7T 164

25 MM 33; MYP 410; PK 264

25.26 ML 328

25-27 Ed 156; GC 299; PK 164; 2T 88

27 COL 421

Iov 20:1
1. Ţofar din Naama a luat cuvântul. Aceasta este a doua cuvântare a lui Ţofar. Scopul lui este de a
arăta că indiferent cât de sus va fi înălţat un nelegiuit, indiferent cât de prosper ar ajunge, Dumnezeu îl va
smeri şi-l va face să sufere. Aplicaţia la Iov este prea evidentă pentru a fi trecută cu vederea. Capitolul 19 s-a
încheiat cu o avertizare de pe buzele lui Iov. Ţofar consideră un afront faptul că Iov mută asupra prietenilor
săi ameninţarea cu pedeapsa, când Ţofar e sigur că numai Iov este vinovat.

Iov 20:2
2. Gândurile mele. Gândurile lui Ţofar nu sunt o reflectare calmă sau o meditaţie profundă. El e agitat.
Gândurile lui par să se înghesuie unele pe altele pentru a fi exprimate.

Nu-mi dau pace. [Mă grăbesc, KJV]. Ţofar recunoaşte temperamentul său iute şi impetuos.

Iov 20:3
3. Mustrări. Probabil că Ţofar se referă la ceea ce spusese Iov la sfârşitul cuvântării sale (cap.19:29).
Sau s-ar putea ca el să se refere la mustrarea din cap.19:2. Totodată, el poate că nu a uitat ce Iov spuse ca
răspuns la cuvântarea anterioară a lui Ţofar (cap.12:2). Ţofar zice de fapt: "M-ai acuzat pe nedrept, şi
indignarea mă constrânge să răspund." Versetul acesta dă pe faţa caracterul lui Ţofar; el este irascibil şi
coleric. Aproape că nu mai poate să aştepte ca Iov să-şi încheie cuvântarea ca apoi să izbucnească cu
aprindere.

Adâncul minţii mele. [Al înţelegerii mele, KJV]. Nu e ceva neobişnuit ca o persoană colerică să susţină
că vorbeşte din îndemnurile unei înţelepciunii liniştite.

Iov 20:4
4. Nu ştii tu? Întrebarea este sarcastică, ca şi întrebările lui Elifaz (cap.15:7-13). Ţofar spune că toată
istoria îi dă dreptate.

Iov 20:5
5. Scurtă. Versetul acesta explică soluţia lui Ţofar la problema prosperităţii nelegiuiţilor. El admite că
ei ar putea să strige triumfător, dar bucuria lor e de scurtă durata, de o clipă. Parţial, Ţofar are dreptate; dar
argumentul lui este slab prin aceea că nu ajunge să recunoască faptul că un păcătos poate părea că are succes
de-a lungul întregii sale vieţi muritoare (vezi Psalmi 37:35.36; 73:1-17). Scurtimea triumfului celui nelegiuit
este unul dintre punctele principale ale disputei dintre Iov şi adversarii lui. Elifaz şi Bildad susţinuseră aceeaşi
părere ca şi Ţofar (Iov 4:8-11; 5:3-5; 8:11-19; 15:21.29). Iov e convins că lucrurile stau altfel. El îi văzuse pe
nelegiuiţi "îmbătrânind şi sporind în putere" (cap.21:7). El îi văzuse că "îşi petrec zilele în fericire şi se
pogoară într-o clipă în locuinţa morţilor" (cap.21:13). El nu e dispus să admită vorbele goale prietenilor săi.
Iov dovedeşte o mai mare putere de înţelegere decât prieteni săi - o putere de înţelegere produsă de suferinţa
sa.

Iov 20:6
6. Până la ceruri. Un alt fel de a descrie culmile izbânzii şi ale influenţei la care cei nelegiuiţi ar putea
ajunge (vezi Psalmi 73:9; Daniel 4:22).

Iov 20:8
8. Ca un vis. O ilustraţie a instabilităţii celor nelegiuiţi. Nimic nu e mai ireal şi mai trecător ca un vis.

Iov 20:9
9. Ochiul. Ţofar foloseşte cu privire la nelegiuiţi aproape acelaşi limbaj pe care Iov îl folosise cu privire
la sine (Iov 7:8.10; cf. 8:18; Psalmi 103:16).

Iov 20:10
10. Peste fiii lui vor năvălii cei săraci. [Copiii lui vor căuta să placă celor săraci, KJV]. Poate în sensul
că vor fi cerşetorii cerşetorilor.

Vor da înapoi. Versetul acesta descrie umilirea păcătosului mândru şi prosper, până acolo că caută
bunăvoinţa săracilor şi e constrâns să le dea averea sa.

Iov 20:11
11. Oasele lui pline de vlaga tinereţii. Literal, "oasele lui sunt pline de tinereţea lui", adică pline de
vigoarea tinerească. Pare să nu fie nevoie de introducea cuvintelor "a păcatului" [ca în KJV]. Fără ele
propoziţia următor poate fi înţeleasă ca spunând că vigoarea tinerească va zace în ţărână.

Iov 20:12
12. Dulce era. Versul acesta începe o nouă strofă. Nelegiuirea are şi ea partea ei plăcută, dar e
superficială şi trecătoare.

Iov 20:13
13. Îl mesteca într-una. [Îl economisea, KJV]. Păcatul e plăcut la gust. Păcătosul nu renunţă nicidecum
la nebunia şi plăcerea lui. El e ca un copil care vrea să facă în aşa fel încât o acadea să dureze cât mai mult cu
putinţă.

Iov 20:14
14. Se va preface. Păcatul înghiţit devine amar şi ajunge ca o otravă de aspidă.

Iov 20:15
15. Se va vărsa. Un fel expresiv de a descrie judecata divină despre care Ţofar crede că e pregătită
pentru cei nelegiuiţi.

Iov 20:17
17. De miere şi de lapte. [Miere şi unt, KJV]. Compară cu Exod 3:8.17; 13.5; Deuteronom 26:9.15;
Isaia 7:22; Ioel 3:18. Prosperitatea depindea de o rezervă abundentă de apă. "Untul" [KJV] era probabil lapte
covăsit.

Iov 20:18
18. Va da înapoi. Pentru a-i despăgubi pe cei pe care i-a jefuit, nelegiuitul va trebui să le dea bogăţia pe
care a adunat-o în mod cinstit.

Iov 20:19
19. Pe săraci... i-a lăsat să piară. Acuzaţiile acestea de maltratare a săracilor sunt acum, pentru întâia
dată, puse pe seama lui Iov. Mai târziu sunt aduse în mod deschis de Elifaz (cap.22,5-9). Iov neagă acuzaţiile
acestea (cap.29:11-17).

Iov 20:20
20. N-a cunoscut margini. [Nu simte linişte, KJV]. Versul sună literal: "pentru că n-a cunoscut linişte în
pântecele lui", adică lăcomia lui nu era niciodată satisfăcută.

Nu va scăpa. El nu va fi în stare să păstreze lucrurile adunate prin lăcomia lui.

Iov 20:21
21. Nimic nu va scăpa de lăcomia lui. [Nu-i rămâne nimic din carnea lui, KJV]. Ebr. 'okel, "hrană".

Bunăstarea lui nu va ţine.[Nimeni nu va căuta bunurile lui, KJV]. LXX zice aici: "De aceea lucrurile lui
bune nu vor propăşi."

Iov 20:22
22. La nevoie. [La strâmtoare, KJV]. Bogăţia nu-l va scuti de încurcături.

Iov 20:23
23. Focul mâniei. [Furia mâniei, KJV]. Este evident că Ţofar aplică aceste cuvinte lui Iov. În mijlocul
prosperităţii lui, Iov a fost smerit. Cuvintele lui Ţofar sunt menite să taie adânc. El încearcă să-l prezinte pe
Iov ca pe un păcătos, care suferă furia mâniei lui Dumnezeu.

Iov 20:24
24. Va scăpa. [Va fugi, KJV]. Dumnezeu e zugrăvit ca ducând război cu păcătosul, care caută fără
succes să scape.

Iov 20:25
25. Săgeata care scânteie. [Sabia care străluceşte, KJV]. Ebr. baraq, literal "străfulgerare", folosit aici
în mod figurat cu privire la vârful scânteietor de săgeată. Imaginea plastică pare să fie a unui om nelegiuit care
încearcă să scoată o săgeată din trupul său. Spaimele morţii iminent pun stăpânire pe el. Se subînţelege că Iov
este o astfel de persoană.

Iov 20:26
26. Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui. [Tot întunericul va fi ascuns în locurile lui
tainice, KJV]. Propoziţia spune aici literal: "tot întunericul este păstrat pentru comorile lui". Ideea este
probabil că oricărui fel de nenorocire îi sunt rezervate comorile pe care nelegiuitul le-a strâns şi le-a
îngrămădit pentru sine.

Un foc pe care nu-l va aprinde omul. Acesta era un foc pe care nu l-au aprins mâini omeneşti. S-ar
putea ca Ţofar să facă aluzie la "focul lui Dumnezeu" (cap.1:16) care a ars oile şi slugile lui Iov.

Iov 20:27
27. Vor dezveli fărădelegea. Acesta este răspunsul lui Ţofar la apelul pe care l-a făcut Iov în cap.
16:18.19 la cer şi la pământ ca să dea mărturie pentru el. Cerul, zice el, în loc să vorbească în favoarea lui, îi
va descoperi fărădelegea. Pământul, în loc să-i ţină partea, se va ridica împotriva lui.

Iov 20:28
28. Veniturile. Mânia lui Dumnezeu va face ca toate lucrurile acestea să dispară ca o apă care se
retrage.

Iov 20:29
29. Aceasta este soarta. Concluzia aceasta este asemănătoare cu cea pe care a tras-o Bildad la sfârşitul
vorbirii sale (cap.18:21). Prin această trâmbiţare cu surle şi tunete, Ţofar intenţiona să-i transmită lui Iov
ideea că nu se putea aştepta la altceva decât la suferinţă. Cuvântarea lui reprezintă atitudinea limitată,
legalistă, critică a prietenilor săi în punctul ei de vârf. Nu e posibil de descris mai uşor şi mai plastic, de cum o
face Ţofar, teoria că bogatul păcătos este pedepsit de Dumnezeu. Pentru Ţofar, Iov e un om nelegiuit, care
suferă urmările propriilor sale păcate. El e vinovat de câştig nedrept, de aceea Dumnezeu îi mistuie averile.
Ţofar caută să înăbuşe încredere nouă în Dumnezeu pe care o exprimase Iov. Nu se observă nici o urmă de
bunătate sau de simpatie.

Iov 21:1
1. Iov a zis. Aici începe al treilea ciclu de cuvântări (cap. 21-31), care cuprind trei ale lui Iov, una a lui
Elifaz şi una a lui Bildad. Ţofar nu lipseşte din acest ciclu.

Iov 21:2
2. Mângâiere. Elifaz rostise propriile sale cuvinte ca mângâiere a lui Dumnezeu (cap. 15,11). Iov caută
aici mângâiere în privilegiul de a fi ascultat. Deseori există mai multă terapie a sufletului atunci când eşti
ascultat decât atunci când ţi se vorbeşte.

Iov 21:3
3. Lăsaţi-mă. [Îngăduiţi-mă, KJV]. Adică permiteţi-mi. Există un accent pe "eu" [în rom., suînţeles] din
primul vers. Iov pare să dea de înţeles că opozanţii săi nu îi dau o parte egală ca să vorbească, o acuzaţie care
nu prea poate fi justificată. De la începerea dialogului, Iov a avut mai multe de spus decât mângâietorii lui.

Să vă bateţi joc. Această declaraţie ar putea fi adresată expres lui Ţofar, al cărui ultim discurs l-a
îndurerat în mod special şi care, după replica pe care o dă acum Iov, nu a mai avut nimic de spus.

Iov 21:4
4. Plângerea mea. Iov dă de înţeles că se plânge de ceva care o cauză supranaturală.

N-aş fi nerăbdător. Având în vedere că Dumnezeu este Cel care îl pedepseşte, de ce nu ar trebui să fie
îngrijorat?

Iov 21:5
5. Miraţi-vă. Iov este pe punctul să susţină că cei nelegiuiţi au o viaţă lungă, liniştită şi prosperă. Ştiind
că această idee revoluţionară va trezi groază şi indignare în ascultătorii săi, el îi pregăteşte dinainte.
Iov 21:6
6. Mă înspăimânt. Iov însuşi este înfiorat când se gândeşte ce implicaţii vor avea cele spuse de el. Este
o problemă serioasă să dai glas unei teorii care nu este în armonie cu gândirea contemporanilor.

Iov 21:7
7. Pentru ce? Versetele anterioare descoperă că Iov nu pune întrebarea de dragul argumentării. El este
cu adevărat preocupat. El observa succesul şi bunăstarea celor nelegiuiţi. Spre deosebire de prietenii lui, el
este dispus să accepte acest fenomen ciudat. Dar chiar dacă îl acceptă, recunoaşte că nu se poate împăca cu
această idee. Iov nu este singurul care a căutat răspuns la această întrebare uluitoare.

Îmbătrânind. Ţofar a susţinut că biruinţa nelegiuiţilor este scurtă (cap. 20,5). Cu o putere de înţelegere
mai mare, Iov vede că succesul celor nelegiuiţi poate continua toată viaţa.

Iov 21:8
8. Sămânţa lui se întăreşte. Prietenii lui Iov susţinuseră că fiii celor nelegiuiţi sunt nimiciţi (cap. 18,19).
Iov contestă poziţia aceasta.

Iov 21:9
9. Fără umbră de frică. Prietenii lui Iov susţinuseră exact contrariul (cap.15:21-24; 20:27.28).

Iov 21:11
11. Copiii se zbenguiesc. Un tablou a fericirii şi prosperităţii neumbrite de griji.

Iov 21:12
12. Tobă. E vorba de dairea. Harfa, de fapt lira, era un instrument simplu constând dintr-un cadran de
lemn de-a curmezişul căruia erau întinse de la patru până la şapte coarde. Cavalul era un simplu fluier din
trestie. Instrumentele acestea par să reprezinte originalul celor trei tipuri de instrumente muzicale: de percuţie,
cu coarde şi de suflat. Pentru informaţii suplimentare despre instrumentele muzicale, vezi p. 29-42.

Iov 21:13
13. Într-o clipă. Nelegiuiţii îşi trăiesc viaţa prosperă şi lipsită de griji şi mor fără să sufere de boli grele.
Nu trebuie să înţelegem că Iov a vrut să spună că aceasta este totdeauna experienţa celor nelegiuiţi. Dar el
observase destul de mult existenţa oamenilor ca să ştie ca aşa se întâmpla de cele mai multe ori. Tabloul
acesta al vieţii se deosebeşte mult de cel al prietenilor săi, care îşi închipuiau că cei nelegiuiţi suferă fără
deosebire chinurile conştiinţei (cap.15:20), ale lipsei copiilor (cap.18:19) şi ale morţii tragice (20:24).

Iov 21:14
14. Pleacă de la noi. Afirmaţiile de aici exprimă teoria necredinţei din toate epocile. Omul mulţumit de
sine nu simte deloc nevoie de Dumnezeu. El nu doreşte să cunoască căile Lui. Nu recunoaşte autoritatea
Celui Atotputernic. Nu îl interesează nimic din ceea nu-i promite un câştig imediat pentru sine.

Iov 21:16
16. În stăpânirea fericirii. [Binele lor în mâna lor, KJV]. Unii redau această propoziţie ca o întrebare:
"Nu e binele lor în mâna lor?"

Sfatul. Expresia poate fi tradusă: "Fie sfatul celor nelegiuiţi departe de mine". Satana îl acuzase pe Iov
că-I slujeşte lui Dumnezeu de dragul unei răsplătiri trecătoare. Iov a dovedit că această acuzaţie era falsă,
agăţându-se de Dumnezeu chiar dacă nu putea înţelege căile Lui. Acum merge mai departe şi refuză
întovărăşirea cu cei nelegiuiţi, deşi recunoaşte că lor le merge mai bine şi lui nu.

Iov 21:17
17. De multe ori. Bildad spusese: "Da, lumina celui rău se va stinge" (18:5). Iov întreabă acum: de câte
ori se întâmplă lucrul acesta în realitate?

Să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri. Propoziţia acesta ar trebui să apară ca o întrebare
paralelă cu primele două propoziţii ale versetului. Ideea ar fi atunci: "Cât de des împarte Dumnezeu dureri în
mânia Lui?"

Iov 21:18
18. Paiul. Acest verset ar trebui probabil să facă parte din seria de întrebări începută în versetul
anterior şi să zică: "Cât de adesea sunt ei ca paiul?"

Iov 21:19
19. Pentru fiii Săi. Iov pare să presupună că împotrivitorii lui ar putea aduce obiecţia următoare la
argumentele lui: "Dumnezeu, ziceţi voi, pedepseşte pe nelegiuit pedepsind pe copiii Săi".

Pe nelegiuit ar trebui să-l pedepsească. [El îl răsplăteşte şi el va şti, KJV]. Această parte a versetului
pare să fie replica lui Iov: "să le răsplătească, ca să ştie." (RSV). Iov doreşte ca păcătoşii în persoană şi nu
copii lor să simtă apăsarea propriilor fapte nelegiuite.

Iov 21:20
20. El ar trebui să-şi vadă. [Ochii lui vor vedea, KJV]. Versetul acesta continuă ideea din versetul
anterior şi ar trebui să zică : "Să vadă ochii lor proprii". Iov observase că sunt păcătoşi care mor prosperi şi
aparent realizaţi, dar el doreşte ca lucrurile să nu stea astfel. El e înclinat să dorească ca prietenii lui să aibă
dreptate în stăruinţa lor că nelegiuirea e răsplătită în viaţa aceasta, dar experienţa îl învăţase că ei nu
înţelegeau corect.

Mânia. "Să bea" (Deuteronom 32:33; Isaia 51:17.22; Ieremia 25:15; Apocalipsa 14:8).

Iov 21:21
21. Casa lui. Prietenii lui Iov par să fi susţinut ideea că fiii celor nelegiuiţi urmau să fie pedepsiţi (vezi
v. 19). Iov răspunde că nelegiuiţii ar trebui să sufere pentru propriile lor păcate, deoarece, de fapt, cât le pasă
nelegiuiţilor ce se întâmplă familiilor lor după ce mor? Vezi Ezechiel 18:1-23.

Iov 21:22
22. Pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte? Iov atrage atenţia asupra neputinţei de a pătrunde căile lui
Dumnezeu şi recunoaşte că este inutil ca omul să încerce să pătrundă adâncurile căilor lui Dumnezeu sau să-I
schimbe căile. Acesta este un sentiment profund.

Iov 21:23
23. Omul moare. Iov accentuează din nou faptul clar că nu există o regulă vrednică de încredere prin
care să se explice suferinţa sau lipsa ei.

Iov 21:24
24. Coapsele. [Piepturile, KJV]. Ebr. 'aţinim, doar aici în Vechiul Testament. Sensul e nesigur. În
ebraica modernă, 'aţan înseamnă "a pune în", ca de pildă măslinele într-un vas. De aici, unii derivă înţelesul de
"găleţi" (vezi note KJV). LXX traduce cu "lăuntrul", Siriaca cu "laturile", adică "flancurile". RSV traduce:
"trupul lui plin de grăsime". Indiferent care ar fi traducerea corectă, ilustraţia denotă o prosperitate evidentă.

Iov 21:25
25. Cu amărăciunea. În contrast cu prosperitatea unora, alţii mor în amărăciune după o viaţă de chin.
Iov nu încearcă să explice această anomalie a vieţii.

Iov 21:26
26. Amândoi. [La fel, KJV]. În moarte condiţia lor este identică (vezi la cap. 3:20).

Iov 21:27
27. Judecăţile nedrepte. [Născociri pe care greşit le puneţi pe seama mea, KJV]. Iov îşi dă seama că
prietenii săi cred că el este foarte păcătos. El ştie că nu se bucură de înţelegerea lor.

Iov 21:28
 28. Casa. Prietenii lui Iov susţinuseră că păcătosul şi casa lui vor fi nimiciţi (8:15.22; 15:34; 18:15.21).
Ei erau neclintiţi în teoria lor. Concluziile lor erau întemeiate din cauza punctului lor de vedere, deoarece ei
judecau că oricine întâmpina un necaz trebuia să fie un nelegiuit.

Iov 21:29
29. Pe călători. Iov le cere prietenilor săi să întrebe pe călătorii care au observat viaţa multor oameni
din multe ţări şi să vadă dacă ei sunt sau nu de acord cu el. Iov era sigur că observaţia unor astfel de oameni
va dovedi că mulţi oameni buni suferă şi mulţi nelegiuiţi propăşesc.

Iov 21:30
30. Cel rău este cruţat. [Este păstrat, KJV]. Ebr. yechaśek de la chařac, "a reţine" (vezi Genesa 20:6;
22:12.16) [KJV), ["a reţine", "a cruţa", trd. Cornil.]. Cuvântul este uneori tradus "a cruţa" (vezi 2 Regi 5:20;
Psalm 78:50). Propoziţia pare să însemne că nelegiuiţii sunt scutiţi de necazuri în această viaţă în vederea
judecăţii viitoare, când îşi vor primi pedeapsa. Observaţia aceasta este în armonie cu afirmaţia lu1 Petru (2
Petru 2:9).

În ziua mâniei, el scapă. [Vor fi aduşi afară la ziua mâniei, KJV]. Unii traduc aceasta: "în ziua
nimicirii". Ei traduc "la ziua mâniei": "în ziua mâniei". Aceasta se face cu o oarecare forţare a înţelesului
prepoziţiei ebraice le, care înseamnă de fapt "la" sau "pentru". Schimbarea e făcută în efortul de a aduce
afirmaţiile acestui verset în armonie cu contextul, deoarece se consideră că Iov continuă să sublinieze faptul
că nelegiuiţii scapă de necaz.

Iov 21:31
31. Cine îl mustră? Câtă vreme nelegiuitul e în putere, nimeni nu îndrăzneşte să-l osândească pe faţă
sau să-l pedepsească pentru nelegiuirea lui.

Iov 21:32
32. Este dus. [Totuşi va fi dus, KJV]. Cuvântul tradus "dus" înseamnă "a conduce", "a purta" ca într-o
procesiune. Ideea pare să fie că nelegiuitul moare în onoare şi este condus în procesiune la mormântul său.

Iov 21:33
33. Sunt mai uşor. [Îi vor fi dulci, KJV]. un mod de exprimare care nu trebuie înţeles că susţine starea
conştientă în moarte (vezi Psalm 146:4).

O mulţime. De la crima lui Cain porţile mormântului s-au deschis şi s-au închis într-un ritm nesfârşit.
Au fost doar două excepţii, Enoh şi Ilie. Femeia cu coasa - moartea - va continua să-şi ia partea până când, în
final, moartea va fi "înghiţită de biruinţă" (1 Corinteni 15:54).

Iov 21:34
34. Deşarte. Teoria voastră e greşită, spune Iov prietenilor săi. Ideea voastră despre răsplătirea divină
în viaţa aceasta nu e susţinută de realităţile experienţei omeneşti. Nu există mângâiere în ceea ce spuneţi voi,
deoarece voi nu rostiţi adevărul. Acest capitol ar putea fi intitulat biruinţa lui Iov asupra împotrivitorilor săi.
El nu e atât de irascibil ca la început. Afirmaţiile lui sunt mai puţin personale şi mai profunde. Cuvântarea
aceasta se deosebeşte prin seriozitate, încredere şi respect.

Iov 22:1
1. Elifaz. Partea distinctivă a acestei a treia cuvântare a lui Elifaz este că el îl acuză pe Iov de anumite
păcate specifice faţă de semenii lui. Deşi Elifaz este cel mai blând dintre prietenii lui, în discursul acesta pare
să fie disperat în efortul lui de a-şi apăra poziţia. El îşi încheie cuvântarea, aşa cum a încheiat-o şi pe prima, cu
un apel către Iov de a-şi schimba purtarea pentru ca să fie eliberat de suferinţele sale.

Iov 22:2
2. Să aducă vreun folos. [Să fie de folos, KJV]. Acest verset cuprinde prima dintre cele patru întrebări
care, luate împreună, au fost privite ca un silogism. Potrivit unei astfel de scheme, primele două întrebări (v.
2.3) constituie premiza majoră; întrebarea a treia (v. 4), premiza minoră, iar întrebarea a patra (v. 5),
concluzia. În v. 2, Elifaz admite că un om înţelept poate să-şi promoveze propriile interese, dar tăgăduieşte
faptul că vreun om ar putea aduce un serviciu lui Dumnezeu. El trage concluzia că Iov Îl consideră pe
Dumnezeu ca fiindu-i dator, o concluzie pe care o crede neîndreptăţită.

Iov 22:3
3. Are Cel Atotputernic vreun folos? [E vreo plăcere pentru Atotputernicul? KJV]. Elifaz face ca
Dumnezeu să apară total impersonal. El afirmă că dreptatea sau desăvârşirea omului nu aduce nici plăcere,
nici folos lui Dumnezeu. El pare că încearcă să arate că motivele care Îl îndeamnă pe Dumnezeu nu sunt nici
egoiste, nici arbitrare. Totuşi, străduindu-se să susţină teoria sa, Elifaz nu reuşeşte să facă dreptate
caracterului lui Dumnezeu. Psalmistul a avut o concepţie mai corectă despre Dumnezeu (Psalm 147:11;
149:4).

Iov 22:4
4. Pentru evlavia ta? [Din frică de tine?, KJV]. Pasajului acestuia i s-au dat două interpretări diferite:
(1) Elifaz îl întreabă pe Iov dacă gândeşte că lui Dumnezeu îi e frică de el; (2) Elifaz întreabă: "Pentru
temerea ta de El te mustră Dumnezeu?" Următoarea întrebare implică un răspuns negativ: "Sigur că nu! Dacă
te mustră, aceasta trebuie să fie pentru că nu te temi de El. Faptul că eşti mustrat e dovada clară a vinovăţiei
tale". "Frică" este folosit în înţelesul de evlavie: "Fără îndoială Dumnezeu nu trimită suferinţă asupra unui om
pentru că este evlavios!"

Judecată. Iov exprimase de nenumărate ori dorinţa de a aduce cazul său direct la Dumnezeu (vezi
13:3). Elifaz consideră absurdă o astfel de idee.

Iov 22:5
5. Nu-i mare răutatea ta? Aceasta e începutul lui Elifaz la o enumerare a ceea ce consideră el a fi
păcatele lui Iov.

Iov 22:6
6. Luai... zălog. Un "zălog" este ce dă debitor unui creditor ca garanţie. Păcatul pus aici în seama lui
Iov era că el ceruse astfel de garanţii fără motive îndreptăţite: adică în cazul în care nu exista nici o datorie, în
cazul în care datoria era plătită sau când garanţia era mult prea mare faţă de valoarea datoriei (vezi Neemia
5:2-11). După codul levitic, îmbrăcămintea luată ca zălog trebuia să fie dată înapoi la apusul soarelui (Exod
22:26,27). De asemenea, era interzisă luarea ca zălog a pietrele de râşniţă (Deuteronom 24:6). Obţinerea de
profituri necinstite de la sărac a fost un păcat obişnuit al omenirii în toate timpurile.

Păcatele de care-l acuză Elifaz pe Iov sunt cele care sunt adesea săvârşite de oamenii bogaţi şi influenţi.
Cele mai multe dintre verbele din v. 6-9 sunt la un timp care sugerează ideea frecvenţei, arătând că Elifaz
prezenta păcatele acestea ca un practică obişnuită în viaţa lui Iov. Unica dovadă pe care el o avea că Iov
săvârşise aceste păcate era realitatea suferinţei lui. Nenorocirea groaznică, după filozofia lui Elifaz, indica
păcate groaznice.

Iov 22:7
7. Apă. A da apă celui însetat era privit în Orient ca una dintre celea mai elementare îndatoriri ale
omului faţă de semenul său (Proverbe 25:21). Isaia îi lăuda pe locuitorii Temei (cei din neamul lui Elifaz)
pentru că "au dus apă celor ce le era sete, au aprovizionat cu pâinea lor pe fugari" (Isaia 21:14; KJV).

Iov 22:8
8. Tare. Literal, "om cu braţ". "Braţul" în Scriptură este un simbol al puterii (Psalm 10:15; 89:13; 98:1;
Ezechiel 30:21). Unii iau versetul acesta ca o referire intenţionată la Iov. Dacă aceasta a fost intenţia, Elifaz a
vrut să spună că Iov îi alungase pe săraci şi le ocupase pământul cu forţa. Alţii cred că oamenii "tari" şi "cu
vază" s-ar putea referi la prietenii şi angajaţii lui Iov.

Iov 22:9
9. Dădeai afară pe văduve. Oprimarea acestor categorii de oameni este considerată în Scripturi un
delict îngrozitor (Deuteronom 27:19; Ieremia 7:6; 22:3). Iov nu putea să lase o astfel de acuzaţie să treacă
fără să o tăgăduiască (vezi replica lui în 29:13; 31:21.22).
Iov 22:10
10. Pentru aceea. Elifaz nu se foloseşte deloc de faptul că Iov interpretase greşit afirmaţiile lui. El trage
propriile sale concluzii specifice. Nenorocirile lui Iov, subliniază Elifaz, sunt rezultatul direct al purtării urâte
cu cei slabi şi nevoiaşi.

Curse. Compară cu ameninţarea lui Bildad din cap. 18:8-10 şi cu propria recunoaştere a lui Iov din
19:6.

Groaza dintr-o dată. Vezi 7:14; 13:21.

Iov 22:11
11. Întuneric. Un simbol al confuziei şi al nenorocirii (vezi 19:8; 23:17).

Ape. Un simbol biblic obişnuit pentru nenorociri (vezi Iov 27:20; Psalm 42:7; 69:1.2; 124:4.5; Isaia
43:2; Plângeri 3:54).

Versetele 10 şi 11 sunt o pasaj de trecere de la acuzaţia din partea precedentă la avertizarea care
urmează.

Iov 22:12
12. Sus în ceruri. Elifaz atrage atenţia la transcendenţa şi atotputernicia lui Dumnezeu. Aceasta este
doar o repetare a argumentului des amintit al prietenilor lui Iov. Ei au pus un accent puternic asupra
suveranităţii lui Dumnezeu. Până la un anumit punct, multe din afirmaţiile lor au fost corecte, dar ulterior,
Însuşi Dumnezeul pe care ei Îl descriseseră în cuvinte atât de înălţătoare i-a mustrat cu privire la ceea ce ei au
spus (42:7). Afirmarea lucrurilor abstracte nu e suficientă. Este absolut necesară aplicarea corectă a acestor
fapte. În cap. 21, Iov şi-a sprijinit cauza pe fapte ce puteau fi observate şi care erau de netăgăduit. În loc să
răspundă la aceste realităţi, Elifaz îi reproşează lui Iov că neagă providenţa divină, şi caută să pună în umbră
ceea ce face Dumnezeu în realitate, atrăgând atenţia asupra a ceea ce e capabil El să facă.

Mulţi, începând din vremea lui Elifaz, au căzut într-o greşeală asemănătoare. Ceea ce Dumnezeu alege
să facă este mult mai important decât ceea ce este capabil să facă teoretic vorbind. Iov caută să-L înţeleagă pe
Dumnezeu, în timp ce Elifaz caută doar să-L apere. Ca rezultat final, cel care caută să clarifice tainele
metodelor Sale Îl apără pe Dumnezeu şi nu cel se mulţumeşte cu simple enunţuri de supunere. Fără îndoială
că mintea omenească nu poate pătrunde toate căile lui Dumnezeu, dar ceea ce poate fi înţeles cu privire la El
ar trebui să fie cercetat cu sârguinţă.

E doar drept şi potrivit să ne folosim energiile cele mai alese pentru a înţelege ceea ce a găsit
Dumnezeu de bine să descopere cu privire la felul Lui de purtare cu făpturile Sale. Faptul că a găsit potrivit să
pună la îndemână anumite informaţii este o dovadă că El intenţionează ca acestea să fie cunoscute. Omul
porneşte pe un drum plin de primejdii când se încumetă să înţeleagă ceea ce Dumnezeu n-a găsit de cuviinţă
să descopere. Aici mulţi au greşit drumul şi sufletul lor a naufragiat. De aceea, să fim mulţumiţi cu ceea ce
Dumnezeu a considerat de cuviinţă să descopere, dar să fim sârguincioşi în eforturile noastre de a înţelege
ceea ce mintea noastră mărginită poate să înţeleagă.

Iov 22:13
13. Întunericul de nori. În v. 13.14, Elifaz pune cuvinte în contul lui Iov. El n-a pricepe cum putea Iov
să-şi susţină părerile fără să tăgăduiască faptul că Dumnezeu cunoaşte stările de lucruri de pe pământ (vezi
Psalm 10:11; 73:11; 94:7; Isaia 29:15; Ezechiel 8:12). Iov e acuzat că crede că Dumnezeu n-ar putea să vadă
prin întunericul de nori care-L înconjoară (vezi Psalm 18:11; 97:2).

Iov 22:14
14. Bolta cerească abia dacă o străbate. [Merge în circuitul cerului, KJV]. Ebr. chug, "cerc", ca în Isaia
40:22.

Iov 22:15
15. Vrei să apuci pe calea străveche? [Ai marcat tu calea cea veche?, KJV]. Literal, "vrei să umbli pe
calea cea veche?" Elifaz presupune că Iov intenţionează să-şi lege soarta de cei a căror nelegiuire prosperă a
descris-o în capitolul precedent (v. 7-15). Unii cred că e o referire la antediluvieni (22:16).

Iov 22:16
16. Un pârâu. Elifaz accentuează nesiguranţa celui nelegiuit.

Iov 22:17
17. Pleacă de la noi. Iov pusese această vorbă în seama nelegiuitului care prosperă (21:14.15).

Ne. [Le, KJV]. LXX şi Siriaca traduc aici, "nouă" transformând astfel propoziţia într-o nouă dovadă de
aroganţă.

Iov 22:18
18. Le umpluse casele. Poate că expresia se doreşte a fi ironică: "Vrei să zici că El le-a umplut casele
cu bunătăţi?" Sau poate că Elifaz încearcă să exprime ceea ce lui i se pare a fi contrastul dintre pedeapsa
imediată ce se abate asupra celor nelegiuiţi şi perioada lungă de prosperitate care o precedă şi care le dă
aparenţa că vor fi scutiţi de pedeapsă. În cap. 21, Iov scoate în evidenţă prosperitatea celui nelegiuit. Elifaz
scoate în evidenţă nimicirea lor sigură.

Sfatul. Ultimul rând din versetul 18 face să răsune din nou, asemenea unui ecou, afirmaţia lui Iov din
21:16. Iov folosise expresia aceasta după ce îi descrisese pe păcătoşii care înfloresc. După ce a descris la fel
pe cei nelegiuiţi, în rândul cărora se pare că-l plasează şi pe Iov, Elifaz repetă expresia printr-o afirmare a
evlaviei sale.

Iov 22:19
19. Se vor bucura. Cei drepţi sunt descrişi ca bucurându-se de nimicirea nelegiuiţilor. Dacă aceasta e o
reacţie corespunzătoare, de ce nu se bucură prietenii lui Iov că Dumnezeu alege să pedepsească pe cineva atât
de păcătos, aşa cum presupuneau ei că este Iov?

Există un sens îndreptăţit în care oamenii buni se pot bucura de pedepsirea nelegiuiţilor. Ei nu se
bucură că păcatul a fost comis. De asemenea, nu se bucură de incidentul nenorocit a pedepsirii. Ei se bucură
de faptul că răul este stârpit şi că în cele din urmă binele va învinge.

Iov 22:20
20. Protivnicii. [Bogăţia noastră, KJV]. Ebr. qimanu, literal "ridicarea noastră". Unii traduc "potrivnicii
noştri". Ei consideră versetul o afirmaţie a celor "fără prihană" din versetul precedent şi-i fac să declare:
"Sigur aceia care s-au ridicat împotriva noastră sunt nimiciţi". Traducerea "bogăţia" adoptă LXX.

Foc. Un alt simbol al nimiciri nelegiuiţilor.

Iov 22:21
21. Împrieteneşte-te.[Fă cunoştinţă, KJV]. Versetul acesta este începutul apelului lui Elifaz adresat lui
Iov de a-şi îndrepta căile. Elifaz ia ca de la sine înţeles faptul că Iov e păcătos, care nu este deloc împăcat şi
împăcat cu Dumnezeu. Apelul este foarte frumos, dar e greşit aplicat.

Pace. Vezi Romani 5:1.

Fericire. [Binele, KJV]. O analiză a "fericirii" "binelui", care vine din comuniunea cu Dumnezeu arată
că înseamnă următoarele: (1) iertarea de păcat; (2) asigurarea mântuirii; (3) pacea conştiinţei; (4) biruinţa
asupra păcatului; (5) sprijin la necaz; (6) bucuria slujirii; (7) cetăţenia în împărăţia slavei.

Iov 22:22
22. Învăţătura. [Legea. KJV]. Ebr. torah. Aceasta este singura apariţie a acestui cuvânt în cartea lui
Iov. Torah înseamnă în general "învăţătură". Ca parte a experienţei locuirii cu Dumnezeu este primirea
învăţăturii lui şi preţuirea cuvintelor Lui.
Iov 22:23
23. Aşezat iarăşi. Aceasta pare să fie o făgăduinţă de zidire şi aşezare din nou, condiţionate de
reîntoarcerea la Dumnezeu. Unii adoptă modul exprimare al LXX şi traduc prima parte a frazei: "Dacă te vei
întoarce şi te vei smeri înaintea Domnului".

Cortul tău. Compară cu cap. 11:4, unde Ţofar a sugerat că în corturile lui Iov existau câştiguri obţinute
pe nedrept.

Iov 22:24
24. Aruncă dar aurul în ţărână. [Atunci vei grămădi aur ca ţărâna, KJV]. Fie o descriere a
binecuvântărilor de care Elifaz credea că va fi urmată pocăinţa lui Iov, fie că aurul era mai puţin important -
ca ceva ce putea fi aruncat în ţărână - în comparaţie cu Cel Atotputernic.

Iov 22:25
25. Aurul tău. [Apărarea ta. KJV]. Ebr. beşer, cuvântul tradus "aur" în v, 24. Cuvântul mai înseamnă
"fortăreaţă", dar întrucât este atât de strâns legat cu gândul precedent, e mai natural să fie tradus "aur".
Afirmaţia ar suna atunci: "Cel Atotputernic să fie aurul tău şi argintul tău preţios". Compară cu răspunsul lui
Iov din capitolul 31:24-25.

Iov 22:26
26. Va fi desfătarea ta. În loc să se plângă de Dumnezeu o astfel de comuniune va aduce fericire şi
încredere. Compară cu plângerile lui Iov cu privire la Dumnezeu din cap.7:17-20; 9:17.34; 10:15-17; 13:21;
14:6-13.

Iov 22:27
27. Te va asculta. Iov simte că între el şi Dumnezeu e o prăpastie ciudată. În vremurile trecute, el se
ruga şi Dumnezeu îl asculta. Acum Dumnezeu pare să fie foarte departe. Elifaz făgăduieşte că vechea legătură
strânsă va fi refăcută dacă Iov se pocăieşte.

Iov 22:29
29. Smerirea. Vezi Matei 23:12.

Iov 22:30
30. El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat.[El va izbăvi insula celui inocent, KJV]. Ebr. 'i, ]nseamn[ uneori
"insulă". Este şi o particulă negativă. Dând lui 'i funcţia negativă, rezultă traducerea: "El izbăveşte pe
neinocent". Înţelesul pare să fie că Dumnezeu va izbăvi la cererea lui Iov chiar şi pe cel vinovat.

LXX preferă un înţeles cu totul diferit: "El va elibera pe cel inocent". Potrivit cu aceasta, Elifaz afirma
simplu una din făgăduinţele fundamentale, şi anume că Dumnezeu dă prosperitate celui drept.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

12 MH 434

21 AA 126; Ed 14; MB 188; ML 336; 5T 742

21.22 ML 28

25-29 MH 410

Iov 23:1
1. Iov a luat cuvântul. Acesta răspunde lui Elifaz printr-o cuvântare care ocupă două capitole (23 şi 24)
de patruzeci şi două de versete. Spre deosibire de răspunsurile anterioare ale lui Iov, cuvântarea aceasta este
sub formă de monolog, fără o adresare directă la prietenii săi. El începe prin justificarea impetuozităţii
plângerilor sale. În cap. 24 repetă argumentele anterioare, susţinând că nelegiuiţii se bucură de prosperitate.
El încheie provocându-i pe potrivnicii săi să dovedească ce nu era adevărat în ceea ce spusese el.
Iov 23:2
2. Răzvrătire. [Îndârjită, KJV]. Literal, "răzvrătită". "Îndârjită" este traducerea versiunilor Siriaca,
Vulgata şi a Targumilor. Iov nu-şi cere iertare pentru plângerile sale. El recunoaşte că, în ciuda tuturor celor
spuse de împotrivitorii săi cu privire la dreptul lui de a se plânge, el continuă să se plânge tot atât de îndârjit
ca mai înainte.

Suferinţa îmi înăbuşe suspinele. [Lovitura mea e mai grea decât gemetele mele, KJV]. Literal, "mâna".
Expresia poate fi tradusă "mâna mea este [apasă] grea asupra gemetelor mele", însemnând că Iov încearcă
să-şi oprească gemetele care nu reflectă în mod corespunzător nenorocirile lui. LXX redă propoziţia: "Mâna
Lui a fost făcută grea asupra gemetelor mele".

Iov 23:3
3. Până la scaunul Lui de domnie. Adică la locuinţa Lui. Iov e chinuit de simţământul depărtării şi
inaccesibilităţii lui Dumnezeu. El e stăpânit de gândul că trebuie să-L găsească cumva pe Dumnezeu. Repetă
dorinţa de a-şi prezenta cauza direct înaintea lui Dumnezeu.

Iov 23:5
5. Ce poate să răspundă. Iov e sătul de raţionamente omeneşti. El este nerăbdător să cunoască poziţia
lui Dumnezeu.

Iov 23:6
6. Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte? Iov manifestă încredere în dreptatea divină.

Iov 23:7
7. Un om fără prihană [Cel drept, KJV]. Conştiinţa lui Iov dă mărturie despre integritatea şi
neprihănirea lui. El simte că dacă va putea capta atenţia lui Dumnezeu va fi reabilitat odată pentru totdeauna.
Plângerea lui de bază din v. 1-7 e că nu ştie cum să găsească drumul spre Dumnezeu. El se pare că simte că
Dumnezeu va fi bun cu el, numai de ar putea ajunge în prezenţa Lui.

Iov 23:8
8. Dacă mă duc la răsărit. [Merg înainte, KJV]. Aici începe o nouă strofă. V. 8.9 descriu în mod plastic
căutarea inutilă a lui Dumnezeu de către Iov. Acesta merge spre toate punctele cardinale în căutarea lui
Dumnezeu, dar în zadar. Geografii orientali se orientau privind estul şi nu nordul, aşa cum procedăm noi.
Vestul era în spatele lor. Sudul era în dreapta şi nordul în stânga.

Iov 23:10
10. Aş ieşi. Acesta este unul dintre versetele cele mai importante ale cărţii. Cu toate că Iov pare că nu
poate să-L găsească pe Dumnezeu, el crede că Acesta cunoaşte căile lui şi că urmăreşte un scop prin modul
cum proceda cu el. Iov începe să înţeleagă că este pus la încercare. El nu cunoaşte încă provocarea lui Satana
legată de el. Una etapele procesului prin care Iov s-a ridicat de la disperare la credinţă a fost recunoaşterea că
nu este pedepsit sau tratat în mod nedrept, ci mai degrabă că este pus la probă pentru ca să iasă din cuptor
asemenea aurului curat.

Iov 23:12
12. Mi-am plecat voia la cuvintele gurii Tale. [Am preţuit cuvintele gurii sale mai mul decât hrana mea
necesară, KJV]. Ebr. chuqqi, literal, "partea mea rânduită". S-ar putea să fie hrană (vezi Genesa 47:22, unde
choq e tradus "porţie") [în KJV] sau orice altceva rânduit, precis. Choq este tradus adesea "rânduieli" (Exod
15:25.26; 18:16 etc.) [în KJV] şi uneori "lege" (Genesa 47:26; 1 Cronici 16:17; Psalm 94:20; 105:10) [în
KJV]. De aceea, unii interpretează expresia "mai mult decât [sau mai presus de] propria mea lege" ca
însemnând că el preferă voia lui Dumnezeu şi nu propriilor sale înclinaţii. Alţii adoptă exprimarea LXX, "în
sânul meu". Asiaticii poartă în sân tot ce e preţios sau valoros; dacă aceasta este ilustraţia intenţionată, Iov
vrea să spună că cuvintele gurii lui Dumnezeu sunt pentru el cea mai scumpă comoară.

Iov 23:13
13. Hotărârea Lui este luată. Vezi Iacov 1:17. Iov a înţeles lămurit suveranitatea lui Dumnezeu.
Iov 23:14
14. Planurile faţă de mine. [Ce mi-este rânduit, KJV]. Ebr. chuqqi, literal, "partea mea prescrisă"
[KJV]. Compară cu folosire acestui cuvânt în v. 12. Faptul că traducerea din v. 14 cere în mod atât de clar
sensul de "rânduit" şi nu "sân" pare să îndreptăţească faptul ca aceeaşi traducere să fie adoptată în ambele
versete (vezi la v. 12).

Iov 23:15
15. Tremur. Frica lui Iov era pricinuită de suferinţa sa şi de viitorul lui nesigur. Unul dintre marile
scopuri ale mesajului lui Dumnezeu adresat lui Iov (cap. 38-41) era acela de a împrăştia frică şi nesiguranţă.
Dumnezeu nu-i lasă pe copiii Lui sub povara fricii.

Iov 23:16
16. Mi-a tăiat inima. [Îmi înmoaie inima, KJV]. Sau "nu vă înspăimântaţi" (vezi Deuteronom 20:3).

Iov 23:17
17. Întunericul. Ceea ce îl zdrobea pe Iov nu era atât de mult suferinţa cât gândul că Dumnezeu, pe
care-L iubise şi slujise, făcuse ca suferinţa să vină asupra lui. El recunoaşte întunericul care-l împresoară şi se
întreabă de ce Dumnezeu nu l-a nimicit înainte de nenorocirea sa sau de ce nu o ia de la el. Iov îşi continuă
plângerile în cap. 24.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3-10 Ed 156

10 CH 300; EV 632; TM 355; 1T 83; 7T 210,274

Iov 24:1
1. Vremurile de judecată? [vremurile nu sunt ascunse, KJV]. Prima propoziţie al acestui verset poate fi
tradusă astfel: "Pentru ce nu sunt tezaurizate timpurile de către Cel Atotputernic?" "Timpurile" acestea par să
se refere la ocaziile speciale, când Dumnezeu Însuşi Se descoperă în acţiune, îndreptăţind pe cei drepţi şi
judecând pe păcătoşi. Iov, în nedumerirea lui, nu izbuteşte să vadă dovada unor astfel de timpuri de răsplătire
din partea lui Dumnezeu.

De ce nu-L văd cei ce-L cunosc. Adică, "de ce aceia care-L cunosc nu văd zilele Lui?", care se referă
fireşte la zilele de răsplătire.

Iov 24:2
2. Hotarele. [Semnele de hotar, KJV]. Iov începe o expunere a ceea ce i se pare lui o dovadă că
Dumnezeu nici nu răsplăteşte pe cei drepţi şi nici nu pedepseşte pe cei nelegiuiţi. Despre hotare, vezi
Deuteronom 19:14; 27:17; Proverbe 22:28; 23:10; Osea 5:10. Acolo unde proprietăţile învecinate nu erau
despărţite prin garduri de un fel oarecare, aşa cum este în general în Orient, singurul mod de a face deosebire
între terenul unuia şi al altuia era prin semnele de hotar, care erau de obicei pietre joase aşezate din loc în loc
pe linia de hotar. Un mod uşor de jaf era acela de a muta aceste semne împingându-le înapoi pe terenul
vecinului.

Fură turmele. Ei fură turmele altora şi le duc la păşune împreună cu ale lor.

Iov 24:3
3. Orfanului. Vezi 1 Samuel 12:3. Privitor la tendinţa firească a oamenilor egoişti de a nu manifesta
bunătate faţă de orfani şi văduve şi privitor la reglementările care urmăresc să învingă tendinţa aceasta, vezi
Exod 22:22; Deuteronom 24:17; 27,19; Psalm 94:6; Isaia 1:23; 10:2; Ieremia 5:28; Zaharia 7:10. Măgarul
orfanului şi boii de jug ai văduvei sunt printre cele mai valoroase bunuri ale acestor nefericiţi.

Iov 24:4
4. Îmbrâncesc din drum. Cei nelegiuiţi îi forţează pe săraci să se dea din drum când trec ei şi să aştepte
până trec. Sau afirmaţia poate însemna că cei nelegiuiţi fac drumurile atât de primejdioase prin violenţa lor,
încât îi forţează pe cei săraci şi nevoiaşi să caute drumuri lăturalnice pentru a fi în siguranţă. Ca să se
protejeze, săracii aceştia se aruncă claie peste grămadă în orice loc de adăpost pe care-l găsesc (vezi cap.
30:6).

Iov 24:5
5. Ca măgarii sălbatici din pustie. Aici poate se face referire la bandele de jefuitori care bântuie pustiul
asemenea unei turme de măgari sălbatici sau la oamenii oprimaţi şi nevoiaşi alungaţi din societate şi constrânşi
să ducă o viaţă o existenţă nesigură, asemenea măgarilor sălbatici din pustie.

Să caute hrană. [După pradă, KJV]. Adică hrană pentru copiii lor. Preocuparea lui Iov pentru soarta
oamenilor de rând oglindeşte caracterul său drept.

Iov 24:6
6. Culeg ciorchinele. Textul poate avea două interpretări: (1) "Ei" se referă la jefuitorii care prăduiesc
recoltele ca să-şi obţină hrana; (2) "Ei" se referă la săracii exploataţi care "culeg via celui nelegiuit" (RSV).

Iov 24:8
8. Îi pătrunde ploaia. O descriere plastică a pribegilor lipsiţi de casă, care caută un adăpost în vreme de
furtună.

Iov 24:9
9. Smulg pe orfan. Aceasta este o referire la obiceiul incorect de a lua pe copii în robie pentru
acoperirea datoriei tatălui lor (vezi Neemia 5:5; cf. 2 Regi 4:7).

Iau zălog. Vezi la cap. 22:6

Iov 24:10
10. Strâng snopi. Imaginea unui om flămând care cară snopi de grâu, dar căruia nu i se îngăduie să-şi
astâmpere foamea din ele, ca o descriere sugestivă a împilării din orice epocă. Totuşi, se pare că Dumnezeu
nu intervine pentru a-i pedepsi pe cei care sunt răspunzători de astfel de cruzimi, ci mai degrabă îi lasă să-şi
urmeze drumul rea fără oprelişte sau judecată.

Iov 24:11
11. Fac untdelemn. Aceiaşi nefericiţi sunt întrebuinţaţi pe moşiile exploatatorilor lor pentru a face
untdelemn din măsline şi vin din struguri. Ei sunt chinuiţi neîncetat de sete, dar nu li se îngăduie să-şi
astâmpere setea cu produsele care sunt chiar lângă ei.

Iov 24:12
12. În cetăţi. [Din cetăţi, KJV]. Nu numai din pustiuri şi de pe moşii, dar şi din cetăţi se aud vaietele
celor împilaţi. Iov urmărea să arate, în opoziţie cu doctrina greşită a prietenilor săi, că Dumnezeu nu
pedepseşte în grabă orice faptă rea şi nu răsplăteşte la fel orice faptă bună. Nedreptatea rămâne adesea multă
vreme nepedepsită şi virtutea, nerăsplătită; de aceea, caracterul unui om nu trebuie să fie judecat potrivit
bunăstării sau stării lui nenorocite. În aceasta consta greşeala fundamentală a teoriei aşa-zişilor prieteni ai lui
Iov şi de fapt a tuturor iudeilor ca naţiune.

Iov 24:13
13. Vrăjmaşi ai luminii. Versetul acesta constituie începutul unei noi secţiuni, care se întinde între v.
13-17 şi se ocupă de ucigaşi, adulteri şi hoţi. Acestui fel de nelegiuire îi merge bine la adăpostul întunericului.
Adepţii ei "sunt duşmani ai luminii". Aici nu este vorba doar de lumina zilei, ci şi de lumina raţiunii, a
conştiinţei şi a legii. Ei nu ţin seama de nici o restricţie morală.

Iov 24:15
15. Preacurvarului. [Adulterului, KJV]. Şi el aşteaptă întunericul ca să vină să-şi caute prada. El se
maschează în taină ca să nu poată fi recunoscut (vezi Proverbe 7:8.9).
Iov 24:16
16. Sparg casele. În vremurile străvechi, tâlhăria lua adesea forma aceasta. Ferestrele erau puţine şi
aşezate la înălţime pe ziduri. Uşile erau puternic fixate în piroane şi bare, dar zidurile, fiind din lut, bolovani
sau cărămizi nearse, erau slabe şi putea fi uşor dărâmate. Compară cu Ezechiel 12:5.12.

Ziua stau închişi. [Pe care şi le-au însemnat ziua, KJV]. Propoziţia zice literal, "ziua ei se închid", adică
stau ascunşi. Criminalii aceştia urăsc lumina şi au plăcere de întuneric.

Iov 24:17
17. Umbra morţii. Sau "întuneric dens". Când este partea cea mai întunecată a nopţii, oamenii aceştia
pornesc la lucru. Apropierea nopţii este pentru ei ce este pentru alţii ivirea zorilor. Versetul acesta încheie
secţiunea care începe cu v. 13, care subliniază felul cum călcătorii poruncii a şasea, a şaptea şi a opta iubesc
întunericul şi urăsc lumina.

Iov 24:18
18. Alunecă uşor pe faţa apelor. [El e repede ca apele, KJV]. Această expresie expresivă poate sugera
imaginea unei bărci uşoare, a unei epave plutitoare sau a oricărui obiect uşor care alunecă fără zgomot pe faţa
apelor. Mişcările lipsite de zgomot şi rapide ale unui hoţ sunt comparate cu acestea. Sau s-ar putea să fie
ideea că nelegiuiţii vor fi duşi departe ca epavele aflate pe un râu repede.

O parte. Adică felul lor de viaţă, felul lor de a-şi procura cele trebuincioase pentru hrană merită să fie
blestemate.

Drumul celor vii. [Viile, KJV]. Viile lor nu vor rodi. Ei au trăit din jaf şi nu merită mijloace de trai din
teascurile lor pentru vin.

Iov 24:19
19. Seceta şi căldura. Sensul pare să fie că, după cum căldura verii face ca zăpada să dispară, tot aşa
mormântul înghite pe cei nelegiuiţi.

Iov 24:20
20. Îl uită. A fi uitat chiar şi de propria sa mamă, a fi hrană pentru viermi, a fi doborât ca un copac,
sunt idei convenţional acceptate ale sorţii celui nelegiuit. În versetele care preced secţiunea aceasta (v. 18-20)
şi în versetele următoare, Iov observă că realitatea vieţii nu se conformează tiparului acesta.

Iov 24:21
21. Stearpă. În această secţiune nouă, Iov se reîntoarce la descrierea asupririi celor slabi. Sterilitatea
era considerată una din cele mai mari nefericiri posibile (1 Samuel 1:5-8). Asuprirea unei femei care era
stearpă indica cea mai deplină cruzime. Femeia stearpă era în mod deosebit o victimă neajutorată a oprimării,
deoarece ea nu avea un fiu care să-i apere drepturile. Sterilitatea ei era de obicei considerată o urmare a
păcatului şi a dizgraţiei divine.

Iov 24:22
22. Silnici. [Puternici, KJV]. Mulţi consideră că pronumele "el" [Dumnezeu, trd. Cornil.] se referă la
asupritor. Se susţină că textul descoperă că nelegiuiţii nu numai că îi asupresc pe cei slabi, dar şi că ei fac
viaţa neplăcută pentru cei tari. Alţii consideră că "el" se referă la Dumnezeu: "Dumnezeu prelungeşte viaţa
celor tari". Dacă acesta este interpretarea corectă, ea e o nouă plângere a lui Iov cu privire la nepedepsirea
celor nelegiuiţi de către Dumnezeu.

Iov 24:23
23. Linişte şi încredere. Dumnezeu le dă celor nelegiuiţi siguranţă. Aceasta este convingerea lui Iov,
bazată pe propria lui observaţie.

Iov 24:24
24. S-au ridicat. Aceasta este concluzia cu privire la purtarea lui Dumnezeu cu cei nelegiuiţi. Prietenii
lui afirmă că ei sunt pedepsiţi pentru păcatele lor în viaţa acesta şi că delictele lor grozave vor fi curând
urmate de nenorociri mari. Lucrul acesta este însă negat de Iov, care spune că de fapt ei sunt privilegiaţi.
Totuşi el ştie că va veni timpul când aceştia vor fi răsplătiţi după faptele lor rele. El susţine, totuşi, că moartea
lor s-ar putea să fie liniştită şi uşoară, fără să fie însoţită de o dovadă extraordinară a dizgraţiei divine.

Iov 24:25
25. Mă va dovedi de minciună. Iov îi provoacă pe prietenii lui să dovedească neadevărul susţinerii lui.
El e convins că are de partea sa experienţa omenească, pe care prietenii lui nu o pot tăgădui.

Iov 25:1
1. Bildad. Cu acest scurt răspuns al lui Bildad se încheie ceea ce au avut de spus prietenii lui Iov,
deoarece Ţofar nu încearcă să răspundă. Cuvântarea pare să fie efortul elaborat al unuia care consideră că
trebuie să spună ceva, dar care nu ştie cum să facă faţă şirului de argumente prezentate de Iov. Departe de a
accepta provocarea lui Iov şi luptându-se cu problema prosperităţii celor nelegiuiţi, Bildad evită cu totul
subiectul şi se limitează să atingă pe scurt două subiecte vechi şi discutate - puterea lui Dumnezeu şi păcătoşia
universală a oamenilor. Asupra nici unui din aceste puncte el nu aduce vreo lumină nouă. El repetă în cea mai
mare parte ceea ce spusese Elifaz în cuvântările anterioare (vezi 4:17; 15:14).

Iov 25:2
2. Puterea. [Stăpânirea, KJV]. Iov recunoscuse pe deplin suveranitatea lui Dumnezeu (23:13). Totuşi,
Bildad putea să facă cu uşurinţă astfel de observaţii, deoarece nu trecea printr-o experienţă asemănătoare cu
cea a lui Iov. Acesta trecea printr-o probă personală a încrederii sale în Dumnezeu. Bildad nu trecea prin aşa
ceva.

El face să împărăţească pacea. Aceasta pare să atragă atenţia că Dumnezeu este Cel care păstrează
armonia în locurile cereşti.

Iov 25:3
3. Oştile. Interpretarea cea mai clară a acestui termen e că se referă la fiinţe supranaturale (vezi 2 Regi
6:16.17; Psalm 68:17; Daniel 7:10; Matei 26:53; Evrei 12:22). Asemenea armatelor, oştile acestea împlinesc
poruncile lui Dumnezeu.

Răsare lumină. Vezi Evrei 4:13.

Iov 25:4
4. Cum ar putea omul să fie fără vină? [Cum poate deci să fie omul îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu?,
KJV]. Nici Bildad, nici prietenii lui, nici Iov nu puteau răspunde la această întrebare. Doar în era Evangheliei
oamenii au primit clarificarea completă a principiului îndreptăţirii prin credinţă (vezi Romani 3:23-25;
Coloseni 1:25-27).

Iov 25:5
5. Nu este strălucitoare. Bildad susţine că atât luna cât şi stelele sunt nedesăvârşite în comparaţie cu
Dumnezeu, Creatorul lor. Aşa stând lucrurile, cât de smerit ar trebui să fie omul! Ceea ce nu ştia Bildad este
că omul, în ciuda slăbiciunii lui, este mult mai preţios înaintea lui Dumnezeu decât lucrările neînsufleţite ale
creaţiunii Sale.

Iov 25:6
6. Care nu este decât un vierme? Vezi cap. 7:5. Cuvintele acestea au ca scop să-l smerească pe Iov şi
să-l convingă de nimicnicia lui. Iov avea nevoie să fie încurajat şi nu să i se aducă aminte de slăbiciunea lui.
Astfel sfârşesc prietenii lui apărarea tradiţiei - vorbind despre viermi. În fervoarea lor de a apăra o teorie, ei
n-au reuşit nici un pic să înţeleagă nici pe Dumnezeu, nici pe prietenul lor suferind.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3 MH 434

6 AA 572
Iov 26:1
1. Iov. Acum începe lungul discurs al lui Iov care se sfârşeşte cu capitolul 31. În cuvântarea aceasta,
după ce trece rapid peste ultima cuvântare a lui Bildad, începe să explice punctele sale de vedere. În primul
rând, vorbeşte despre puterea şi maiestatea lui Dumnezeu (26:5-14). Apoi se ocupă de chestiuni care privesc
propria sa integritate şi felul de purtare al lui Dumnezeu cu oamenii. Pe prima el continuă o susţine. Cu privire
la cea de a doua el admite că în final vine răsplata asupra celor nelegiuiţi (cap. 27). În capitolul 28, după ce
aduce un omagiu meritat inteligenţei şi ingeniozităţii omului cu privire la preocupările pământeşti, declară că
lumea spirituală şi principiile guvernării divine sunt insondabile pentru el şi că unica lui înţelepciune e o
purtare bună. În cele din urmă, se întoarce la propriul lui caz şi, după ce a face o descriere a propriei sale vieţi
anterioare prospere (cap. 29) pusă în contrast cu viaţa lui prezentă nenorocită (cap. 30), încheie cu
mărturisirea propriei sale integrităţi în toate datoriile şi obligaţiile diverse ale vieţii (cap. 31).

Iov 26:2
2. În ajutorul slăbiciunii. [ai ajutat Tu?, KJV]. Versetele 2-4 cuprind o serie de întrebări menite să
scoată la iveală logica fragilă a cuvântării lui Bildad. Aceasta este cea mai lungă cuvântare susţinută de Iov în
faţa unei persoane. Iov se adresa de obicei tuturor la persoana a doua plural. Bildad nu-i spusese nimic care să
nu fi ştiut Iov. Ce lucru bun se realiza dacă îi amintea că era un vierme şi cu totul necurat?

Iov 26:3
3. Sfaturi. Probabil un comentariu ironic la gândul scurtei cuvântări a lui Bildad. Dacă Iov trebuia să
admită lipsă de înţelepciune, ce făcuse Bildad ca să umple golul acela?

Belşug de înţelepciune. [Lucrul aşa cum este, KJV]. Sau "înţelepciune sănătoasă", "sfat sănătos".

Iov 26:4
4. Al cui duh? Care este izvorul autorităţii tale? Cu siguranţă nu există nici o dovadă de inspiraţie
divină. Elifaz te-a inspirat (vezi cap. 4:17-19)?

Iov 26:5
5. Umbrele. [lucruri moarte, KJV]. Ebr. repha'im, un termen aplicat (1) unui neam străvechi de uriaşi
(Genesa 14:5; 15:20; Deuteronom 3:11; Iosua 17:15); (2) unei văi din exteriorul Ierusalimului (Iosua 15:8;
18:16; 2 Samuel 5:18.22; 23:13; 1 Cronici 11:15; 14:9; Isaia 17:5); şi (3) morţilor (Psalm 88:10; Proverbe
2:18; 9:18; 21:16; Isaia 14:9; 26:14.19). Provenienţa cuvântului e nesigură şi cum ar putea acest cuvânt să se
refere în acelaşi timp la un neam de oameni şi la morţi nu se ştie cu exactitate. Poate că repha'im care
denumeşte un neam de oameni este derivat dintr-o altă rădăcină decât repha'im care denumeşte morţi. Unii au
combinat cele două idei observând că repha'im ca neam de oameni dispăruse şi era fără autoritate. Falnicii lui
reprezentanţi zăceau întinşi în she'ol. Amintirea despre ei ajunsese vagă şi obscură. Drept pentru care
deveniseră un simbol potrivit al celor morţi.

Alţii derivă înţelesul de "morţi" din rădăcina raphah, care înseamnă "a se cufunda", "a relaxa". Morţii
sunt socotiţi cufundaţi şi fără putere.

Faptul că repha'im era un neam de uriaşi e subînţeles în Deuteronom 2:11.20; 3:11.13. Ideea de statură
e derivată probabil nu dintr-un rădăcină inerentă din cuvântul însuşi, ci din context.

Contextul lui Iov 26:5 pare să dea de înţeles că este vorba de morţi. Bildad scosese în evidenţă
suveranitatea lui Dumnezeu în ceruri. Iov adaugă că puterea lui Dumnezeu se extinde asupra celor ce locuiesc
în she'ol (vezi v. 6).

Tremură. [Se formează, KJV]. Literal, "sunt făcute să tremure", din rădăcina chil, "a tremura", "să se
clatine". În formă simbolică morţii sunt prezentaţi ca fiind conştienţi (vezi Isaia 14:9.10), deşi în fapt nu sunt
(Psalm 146:4; Eclesiastul 9:5.6).

Iov 26:6
6. Locuinţa morţilor. [Iadul, KJV]. Ebr. she'ol, un loc simbolic unde toţi morţii sunt descrişi ca adunaţi
laolaltă (vezi Isaia 14:9.10).

Adâncul. [Nimicirea, KJV]. Ebr. 'abaddon. Un titlu care e paralel cu she'ol şi care reprezintă un loc al
ruinei şi nimicirii. Cuvântul acesta apare numai de şase ori în Vechiul Testament (Iov 26:6; 28:22; 31:12;
Psalm 88:11; Proverbe 15:11; 27:20; cf. Apocalipsa 9:11).

Iov 26:7
7. Miazănoaptea. Iov se întoarce de la puterea lui Dumnezeu manifestată în moarte şi nimicire la
puterea Lui manifestată în creaţiune. Cerurile de miazănoapte cuprindeau constelaţiile mai însemnate
menţionate în cartea lui Iov. În textul acesta, Iov recunoaşte că aceste corpuri cereşti sunt susţinute de
puterea divină (vezi Iov 9:8; Psalm 104:2; Isaia 40:22; 44:24; Zaharia 12:1)

Cuvântul tradus "întinde" este deseori folosit cu privire la întinderea unui cort (Genesa 12:8; 26:25;
33:19; 35:21; Judecători 4:11). Cerul e conceput ca fiind întins ca un cort, numai că nu are stâlpi de susţinere,
ca un cort.

Golului. Ebr. tohu, cuvântul tradus "pustiu" ["fără formă", KJV] în Genesa 1:2. În loc să vizualizeze
pământul ca sprijinindu-se pe stâlpi, aşa cum făceau unii din vechime, Iov se închina unui Dumnezeu a cărui
putere o concepea că susţine pământul.

Iov 26:8
8. Leagă apele. Metafora este luată probabil de la burdufurile de apă, atât de binecunoscute în Orient,
în special în Arabia, burdufuri în care era depozitată. Aceste burdufuri puteau să se "spargă" datorită greutăţii
lichidului. Totuşi, norii puteau să ducă mari cantităţi de apă fără să se întâmple astfel de incidente (vezi Iov
38:37; Proverbe 30:4).

Iov 26:9
9.Acopere. Adică El acoperă tronul Lui cu nori. Semnificaţia acestei afirmaţii poate fi aceea că
Dumnezeu Se ascunde de simţurile fizice ale omului. Dumnezeu găseşte de bine să menţină legătura Lui cu
omul la nivel spiritual şi nu la nivelul simţurilor. Deşi s-ar putea ca norii să ascundă tronul Lui ochii oamenilor
vedere (vezi 1 Regi 8:12; Psalm 18:11; 97:2), tronul Lui există şi va fi cândva văzut de cei răscumpăraţi
(Apocalipsa 22:1-4).

Traducerea "lună" în loc de "scaun de domnie" (vezi RSV) cere o schimbare în punctării cuvântului
ebraic kisseh pentru a-l face să fie citit keseh. Punctările vocalice a fost introduse doar în jurul secolul al
VII-lea d.Hr, şi prin urmare nu au fost folosite în documentele originale. Dar, de regulă, ortografia
tradiţională este acceptată, afară de cazul că contextul arată gramatical sau altcumva că e nevoie de o
schimbare. Aici contextul pare să se opună unei asemenea schimbări.

Iov 26:10
10. A tras o boltă. Propoziţia întreagă zice literal: "hotărârea unui cerc pe faţa pământului". Siriaca şi
Targumii zic: "El a tras un cerc pe faţa apelor". Se pare că se face referire la forma orizontului, care apare ca
un cerc, trasat cu un compas.

Lumină şi întuneric. [Zi şi noapte, KJV]. Versul sună literal: "până la capătul [hotarului dintre, KJV]
lumină şi întuneric", adică la orizont.

"Opri aprinse roţi, şi-n mâna Sa

luă compasul auriu, gătit

Prin plan dumnezeiesc, spre-a circumscrie

Măreţul univers şi tot ce e creat;

În centru puse un picior şi îl

 Roti pe celălalt prin vastităţi,

Zicând ‚Până aici să te întinzi,

Acesta-ţi fie cercul drept: O, lume!'"

- Milton, Paradise Lost, cartea a VII

Iov 26:11
11. Stâlpii. Aceasta pare să fie o silueta munţilor la orizont pe care se socotea că se sprijină cerul.

Iov 26:12
12. Turbură. [Împarte, KJV]. Ebr. raga', "a tulbura", precum şi "a fi liniştit". Raga' ilustrează cum
anumite cuvinte pot exprima idei opuse. Când sunt folosite astfel de cuvinte, contextul trebuie să hotărască
alegerea sensului. În cazul de faţă fiecare sens dă un înţeles bun. Prin ambele definiţii textul descoperă domnia
lui Dumnezeu asupra mării.

Furia. [Mândria, KJV]. Ebr. rahab (vezi la cap. 9:13).

Iov 26:13
13. Suflarea. [duhul , KJV]. Ebr. ruach, care poate fi redat şi "vânt" ca în 90 de cazuri din Vechiul
Testament. Contextul trebuie să determine alegerea sensului . La o suflare de la Dumnezeu, adică printr-un
vânt, cerurile încărcate de nori şi de furtună, se înseninează în cele din urmă. Atât furtuna cât şi liniştea sunt
arătate că vin de la Dumnezeu.

Şarpele fugar. [Şarpele sucit, KJV]. Literal, "şarpele fugar". Se poate ca Iov să fi avut în minte războiul
din cer, când Satana, "şarpele cel vechi", a fost izgonit din cer (Apocalipsa 12:7-9; cf. Romani 16:20).

Iov 26:14
14. Marginile. [Părţi, KJV]. Ebr. qeşoth, "capete", "margini". Iov se străduieşte să descrie pe
Dumnezeu ca marele Creator şi Susţinător al universului. Metoda lui fusese aceea de a ilustra puterea lui
Dumnezeu prin referiri la fenomenele naturale. Dar după ce a făcut tot ce a putut mai bine, exclamă: "Şi
acestea sunt doar marginile căilor Sale". Iov nu fusese în stare să descrie decât marginile puterii lui
Dumnezeu.

Adierea uşoară. [O atât de mică parte, KJV]. Literal, "şoapta unui cuvânt". Ceea ce cunoaştem despre
Dumnezeu e doar o şoaptă slabă.

Tunetul. În contrast cu şoapta, Iov compară adevărata putere a lui Dumnezeu cu tunetul. El vrea să
spună că a enumerat doar o mică parte din marile lucrări ale lui Dumnezeu. El n-ar fi putut alege un limbaj
mai nobil pentru a exprima profundele sale simţăminte cu privire la felul în care slava divină depăşeşte
cunoştinţa umană.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

6 Ed 132

7-14 Ed 131; 8T 282

10 AA 572; SL 53

Iov 27:1
1. Iov. Capitolul acesta poate fi împărţit în trei părţi distincte. În prima parte (v. 1-6), Iov îşi susţine
integritatea şi hotărârea de a rămâne credincios până la capăt. În cea de-a doua (v. 7-12), el îi acuză pe
duşmanii lui. În cea de-a treia (v. 13-23), se reîntoarce la felul cum tratează Dumnezeu pe cei nelegiuiţi şi
recunoaşte pedepsirea şi nimicirea lor finală. Cuvântarea aceasta are forma unei serii de proverbe pe care le
citează, unul după altul.

Pilde. [Parabole, KJV]. Ebr. mashal, folosit pentru a descrie (1) o zicală (1 Samuel 10:12; Ezechiel
18:2.3); (2) un proverb [de pomină, trd. Cornil.] (Deuteronom 28:37; 1 Regi 9:7); (3) un discurs profetic,
metaforic (Numeri 23:7.18; Isaia 14:4; Mica 2:4); (4) o pildă (Ezechiel 17:2; 20:49); 5) un poem (Numeri
21:27-30); (6) scurte enunţuri de înţelepciune etică (1 Regi 4:32; Proverbe 10:1). Termenul acesta sugerează
o nouă direcţie în cuvintele lui Iov. Exprimarea polemică şi emoţională face loc cuvintelor bine gândite şi
raţionale. Observaţi repetarea termenului în Iov 29:1.

Iov 27:2
2. Viu este Dumnezeu. Acesta este unicul loc unde Iov recurge la un jurământ. În împrejurările
solemne în care se afla, când face ultimul apel către prietenii săi, Iov socoteşte de bine să-şi înceapă
observaţiile cu un apel la Dumnezeu ca martor al lui (vezi Judecători 8:19; Rut 3:13; 1 Samuel 14:39; 2
Samuel 4:9; 12:5; 1 Regi 2:24; 2 Regi 5:20; 2 Cronici 18:13; Ieremia 38:16). De aşa natură este încrederea lui
Iov în propria lui sinceritate, încât se simte liber să apeleze la Dumnezeul care se părea că îl tratase ca şi cum
ar fi fost vinovat.

Iov 27:3
3. Suflet. [Răsuflarea, KJV]. Ebr. neshamah, din rădăcina nasham, "a gâfâi".

Suflarea. [duhul, KJV]. Ebr. ruach. Un cuvânt sinonim uneori cu neshamah, dar având şi alte sensuri,
ca de pildă "vânt" (vezi la cap. 26:13) şi principiul însufleţitor al vieţii (vezi la Eclesiastul 3:19).

Iov 27:4
4. Neadevărat. [Nelegiuire, KJV]. Prietenii lui Iov căutaseră să obţină de la el o mărturisire a
vinovăţiei. Iov nu numai că stă tare conştient de integritatea lui, dar face şi un legământ clar cu privire la
loialitatea lui viitoare. Fără să ţină seama de presiune sau de tradiţie, Iov e hotărât să fie cinstit.

Iov 27:5
5. Să vă dau dreptate. Prietenii lui Iov susţinuseră cu hotărâre vinovăţia lui. Într-un limbaj hotărât, Iov
refuză să admită corectitudinea poziţiei lor. Unii oameni, constrânşi fiind, admit că au făcut de care nu sunt
vinovaţi. Iov refuză cu încăpăţânare să facă lucrul acesta.

Iov 27:6
6. Ţin. Cineva ar putea să piardă averea, familia, prietenii, sănătatea şi totuşi să aibă un izvor nesecat
de mângâiere - o conştiinţă curată (vezi Fapte 23:1; 24:16; 1 Corinteni 4:3.4; 2 Timotei 1:3; 1 Ioan 3:21).

Iov 27:7
7. Vrăjmaşul. Versetul acesta, cu imprecaţiile asupra duşmanilor lui Iov, constituie începutul celei de a
doua părţi a capitolului.

Iov 27:8
8. Nelegiuit. [Făţarnic, KJV]. Sau "celui necredincios". Vezi Marcu 8:36.37. Afirmaţia aceasta
concordă cu cele spuse de Bildad la cap 8:13 şi de Ţofar la cap. 20:5.

Iov 27:9
9. Strâmtorare. Făţărnicia conştientă şi impietatea continuă îl separă pe om de Dumnezeu, adesea
făcând imposibil răspunsul la cererile lui de ajutor. Prietenii lui Iov făcuseră afirmaţii asemănătoare,
aplicându-le la Iov.

Iov 27:10
10. Înalţă el tot timpul rugăciuni? Păcătosul se roagă numai cu ocazii speciale. El nu cultivă
deprinderea de a se ruga. El îngăduie treburilor sale zilnice să ocupe timpul său de rugăciune, neglijează
închinarea tainică pentru cel mai mic pretext şi curând o părăseşte de tot.
Iov 27:11
11. Vă voi învăţa. Vezi la v. 13.

Iov 27:12
12. Voi. Iov nu intenţionează să spună prietenilor lui că nu au avut prilejul de a cunoaşte.

Iov 27:13
13. Soarta. [Partea, KJV]. Versetele 13-23 prezintă tratarea unei probleme total diferit de poziţia
anterioară a lui Iov privitoare la pedepsirea nelegiuiţilor în viaţa aceasta (vezi 9:22-24; 21; 24). S-au făcut
diferite încercări pentru a explica aparenta schimbare de teoriei presupunându-se:

(1) că acest pasaj este de fapt o cuvântare ţinută de Ţofar. Teoria aceasta este imposibil de susţinut,
deoarece pentru a o susţine trebuie să presupunem omiterea a două versete, unul între v. 10 şi 11,
introducându-l pe Ţofar ca vorbitor, şi unul la începutul capitolului 28, reintroducându-l pe Iov. Se cere
totodată schimbarea tuturor pronumelor din v. 11 şi 12 de la persoana a doua plural la cea de-a doua singular,
întrucât s-ar considera că Ţofar adresa cuvintele acestea lui Iov.

(2) că Iov se străduieşte să retracteze afirmaţiile anterioare rostite cam pripit în focul controversei şi nu
prea bine gândite. Opinia aceasta are de partea ei faptul că îl păstrează pe Iov ca orator, dar are împotriva ei
pe acela că îl face pe Iov să-i înveţe pe prietenii săi ceea ce ei deja credeau şi ceea ce afirmaseră de repetate
ori (vezi v. 12). În plus îl face să le impute prietenilor săi nesăbuinţa de a nu cunoaşte ceea ce ei încercaseră
să-i recomandă atât de stăruitor (vezi v. 13).

(3) că Iov repetă argumentul pe care el îl anticipează că prietenii săi îl vor folosi ca răspuns la
cuvântarea lui prezentă. Totuşi nu există nimic care să indice o astfel de intenţie şi nu e nici o replică la
argument, aşa cum ar fi de aşteptat, dacă Iov ar fi atras atenţia asupra unui argument anticipat.

(4) că Iov vorbeşte despre judecata finală. Ideea aceasta este înlăturată printr-o analiză atentă a
nenorocirilor, care descoperă că toate urmează să vină în viaţa aceasta prezentă. Moartea de care se vorbeşte
este moartea întâi, nu a doua.

(5) că Iov întoarce aici armele lor împotriva prietenilor lor şi invocă asupra lor nenorocirile despre care
ei declaraseră că sunt partea celor nelegiuiţi. Acest punct de vedere pare să se integreze în succesiunea de
idei. Iov îşi reafirmase nevinovăţia (v. 1-6). Implicit, prietenii lui sunt acuzaţi, deoarece aduc mărturie
mincinoasă împotriva cuiva. Iov îi ameninţă cu aceleaşi grozăvii cu care încearcaseră ei să-l intimideze. Le
reproşează că au înţeles greu că au vorbiseră chiar împotriva lor înşişi. Ideea aceasta, ca şi celelalte, este
ipotetică, dar pare să ceară minimum de ajustări pentru a o face să se încadreze în tabloul general.

Iov 27:14
14. Fii. Iov îşi pierduse fiii, lucru care pentru prietenii lui era un indiciu al păcătoşeniei lui. Iov însuşi
susţinuse că copiii celui nelegiuit prosperă (28:8.11).

Iov 27:15
15. Cei ce scapă. Supravieţuitorii vor fi nimiciţi de ciumă, vor fi îngropaţi şi uitaţi (vezi Levitic 26:25; 2
Samuel 24:13; Ieremia 14:12; 15:2).

Iov 27:18
18. Molia. Un simbol al fragilităţii, stricăciunii şi slăbiciunii.

Colibă. Aceasta se referă la colibe sau la adăposturi din crengi, făcute în vii sau livezi ca locuinţe
temporare (vezi Isaia 1:8; Plângeri 2:6). Ele erau locuinţele cele mai slabe şi perisabile. Nelegiuiţii nu au
stabilitate, constanţă şi siguranţă.

Iov 27:19
19. Bogat. Expresia poate fi redată, "el se culcă bogat".
 Moare despuiat. [Nu va fi adunat, KJV]. LXX redă: "nu va adăuga", adică experienţa nu va fi repetată.

Totul a pierit. [El nu este, KJV]. Sau, "ea nu e". Fie omul se scoală şi se trezeşte ruinat sau în mâinile
ucigaşilor, fie se trezeşte pentru a vedea că averea lui a dispărut.

Iov 27:20
20. Groaza. Compară cu Iov 18:14; 20:25; Psalm 18:4.

Iov 27:21
21. Vântul de răsărit. Compară cu Iov 1:19; 9:17; 15:2; 38:24; Isaia 27:8; Ezechiel 27:26. Venind din
deşertul arabic, vântul de răsărit aducea arşiţă şi secetă, aşa cum cel de apus aducea ploaia.

Iov 27:22
22. Dumnezeu. Cuvântul acesta este adăugat. E logic să considerăm furtuna ca fiind în continuare
subiectul. "Ea [furtuna] se va arunca asupra lui şi nu va cruţa."

Iov 27:23
23. Bat din palme. E tot neclar dacă subiectul propoziţiei este în continuare "vântul de răsărit",
"Dumnezeu" sau "oamenii". În orice caz, omul nelegiuit este victima batjocurii.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

5 AA 575; 3T 311; 4T 525

Iov 28:1
1. Argintul are o mină. [Este un filon de argint, KJV]. Capitolul acesta este unul dintre cele mai vechi şi
mai alese lucrări de istorie naturală din lume. El este totodată unul dintre cele mai mari poeme ale literaturii.
Capitolul acesta nu e un argument, ci o meditaţie. Intenţia lui pare să fie aceea de a arăta că omul trebuie să
accepte providenţa divină, chiar dacă este posibil să n-o înţeleagă. Iov arată că omul a făcut descoperiri
surprinzătoare cu privire la natură, dar adevărata cunoaştere se găseşte doar în temerea de Domnul.

Săparea de mine de argint şi de aur e menţionată ca un exemplu de iscusinţă a omului. În Vechiul

Testament mineritul mai este pomenit doar în Deuteronom 8:9, unde Canaanul e descris ca o ţară cu fier şi
aramă. Diodorus descrie astfel cum se făcea mineritul în vechime: Se sapă puţuri care înaintează adânc în
munte pe urma filoanele de cuarţ. Focul este folosit pentru a face piatra să se sfărâme, apoi aceasta este
cărată afară de oameni care poartă candele. Cuarţul este fărâmiţat, făcut pulbere şi spălat până când rămâne
aurul (vezi Erman, Life in Ancient Egypt, p. 463). Cartea lui Iov descoperă că, până şi în acele vremuri
îndepărtate, metodele acestea de lucru erau cunoscute (vezi Genesa 2:11.12; 4:22).

Iov 28:2
2. Ferul. Acesta este menţionat aici ca o ilustraţie a iscusinţei şi priceperii omului (vezi la Genesa 4:22;
cf. Numeri 35:16; Deuteronom 27:5).

Arama. [Alama, KJV]. Aici e vorba de cupru sau bronz (vezi Genesa 4:22; Exod 25:3; 26:11).
Pomenirea "pietrei" din care se topeşte arată că metalul era extras din minereu. Aceasta e dovada că se are în
vedere arama. Alama e de fapt un aliaj de cupru şi zinc şi deci un compus. Aliajul acesta a ajuns să fie folosit
pe scară largă doar recent. Bronzul, un aliaj de cupru şi cositor, e mult mai vechi. Ori de câte ori e menţionată
"alama" [KJV] în Vechiul Testament se are în vedere fie cuprul, fie bronzul.

Iov 28:3
3. Capăt întunericului. Se pare că se face în continuare referire la operaţiunile de minerit, iar ideea este
că oamenii sapă în locuri întunecoase. Ei aduc lumină - fie lumină artificială, fie lumina zilei - în locuri care
n-au văzut niciodată mai înainte lumina.

Umbra morţii. Vezi cap. la 3:5

Iov 28:4
4. Sapă o fântână. [Potopul izbucneşte, KJV]. Sensul acestui verset nu e clar. Iov pare să vorbească tot
de operaţiunile de minerit. Neclaritatea poate să vină dintr-o aluzie la practicile cunoscute pe atunci, dar
necunoscute acum. Poate fi descrierea unui proces de scufundare a unui tunel într-o mină. Cuvântul redat
"potop" (KJV) este folosit şi pentru a se referi la un râu, la un izvor.

Iov 28:5
5. Iese pâinea. Expresia aceasta este foarte neclară. Unii au presupus că se face referire la o anumită
substanţă combustibilă asemănătoare cărbunelui, care era extrasă din pământ în unele locuri din Arabia. Dacă
lucrul acesta e adevărat, ideea ar fi că acelaşi pământ care produce pâine, când e răsturnat, produce
combustibil pentru foc. Alţii consideră că Iov vorbeşte despre pietrele preţioase amintite în versetele
următoare, despre care s-ar putea spune că strălucesc ca jăratecul de cărbuni.

Iov 28:6
6. Safir. Mineralul acesta era o piatră semi-preţioasă, probabil ce e cunoscut azi sub numele de lapis
lazuli (vezi Exod 28:18).

Iov 28:7
7. Pasărea... nu-i cunoaşte cărarea. Cel care caută pietre şi metale preţioase umblă pe o potecă pe care
nu o vede nici măcar o pasăre cu privirea ageră.

Iov 28:8
8. Leul. Leul care se aventurează în locurile cele mai primejdioase în urmărirea prăzii nu a îndrăznit să
meargă acolo unde s-a dus omul în căutare de pietre preţioase şi de aur.

Iov 28:9
9. Răstoarnă. Continuă să fie în discuţie mineritul. Ideea este că nimic, oricât de dificil, nici chiar
tăierea rocii celei mai dure, nu-l împiedică pe miner să-şi facă munca.

Iov 28:10
10. Sapă. [Taie, KJV]. În minerit omul sapă canale cu scopul de a îndepărta apa care se adună în mine.

Ce este de preţ. Ochiul lui e ager pentru a observa orice urmă de bogăţie minerală.

Iov 28:11
11. Opreşte. [Leagă, KJV]. Aceasta s-ar putea referi la crearea de diguri, stăvilare şi terasamente
pentru a dirigui apa în procesele mineritului.

Ce este ascuns. Comorile ascunse, aurul şi gemele, care sunt îngropate adânc în pământ. Ilustraţia a
fost admirabil aleasă. Obiectivul lui Iov era de a arăta că adevărata înţelepciune nu se găseşte prin ştiinţă
omenească sau printr-o simplă investigaţie. De aceea, el alege un caz în care omul şi-a demonstrat cel mai
bine iscusinţă şi înţelepciunea şi în care a pătruns cel mai mult în întuneric. El şi-a săpat puţul printre roci, a
închis izvoarele care izbucneau şi a descoperit comori care stăteau îngropate de generaţii. Dar toate acestea
nu l-au făcut în stare să priceapă lucrările conducerii lui Dumnezeu.

Iov 28:12
12. Înţelepciunea. Acum Iov trece la aplicarea ilustraţiei sale. Obiectivul lui este de a arăta că
înţelepciunea nu se găseşte în cea mai profundă ştiinţă sau în cele mai mari realizări ale oamenilor.

Iov 28:13
13. Preţul. Ebr. 'erek, propriu-zis, "evaluare". LXX redă hodos, "cale", care e traducerea ebr. derek.
Ambele variante au sens.

Pământul. Omul trebuie să caute o obârşie mai înaltă a înţelepciunii. Adevărata înţelepciune vine prin
descoperire divină.
Iov 28:14
14. Adâncul. Ebr. tehom, "adânc", "mare", "abis" (vezi la Genesa 1:2); uneori folosit pentru ape
subterane (Genesa 7:11; Deuteronom 8:7). Ideea este că vastele adâncimi pot fi cercetate, dar adevărata
înţelepciune nu va fi găsită acolo.

Iov 28:15
15. Aurului. Aurul este amintit de cinci ori în v. 15-19. Sunt folosite patru cuvinte ebraice diferite,
pentru a spori forţa imaginii, arătând că nu există nici aur, de nici un fel, cu care să se poată compara
înţelepciunea.

Iov 28:16
16. Aurul din Ofir. Cuvântul folosit aici pentru "aur" e deosebit de cuvântul folosit pentru aur în
versetul anterior. Aurul din Ofir era deosebit de apreciat. Cu privire la locul unde se afla Ofirul, vezi 1 Regi
9:28.

Onix... safir. Probabil pietre semipreţioase sau pietrele care poartă astăzi numele acestea.

Iov 28:17
17. Aurul. Vezi la v. 15.

Diamantul. [Cristalul, KJV]. Cuvântul ebraic tradus astfel nu apare nicăieri în altă parte a Bibliei. S-a
considerat că înseamnă "sticlă" şi aici s-ar putea referi la vreo formă de cristal de rocă.

Iov 28:18
18. Mărgeanul. Ebr. Ra'moth. Piatra sau o substanţă preţioasă la care se face referire aici nu e sigură.
Aplicarea cuvântului la mărgean [coral] nu este o interpretare rabinică.

Cristalul. [Perlele, KJV]. Cuvântul acesta se prea poate să însemne "cristal".

Mărgăritarele. [Rubinele, KJV]. Identificarea exactă a pietrei nu este cunoscută (vezi Proverbe 3:15;
8:11; 20:15; 31:10; Plângeri 4:7).

Iov 28:20
20. De unde? Având în vedere că înţelepciunea nu poate fi scoasă din mină şi nu poate fi cumpărată,
unde poate fi aflată? Întrebarea aceasta, pusă în v. 12, este repetată pentru subliniere. Aceasta este întrebarea
fundamentală căreia i se acordă atenţie în acest capitol.

Iov 28:21
21. Este ascunsă. Nici locuitorii pământului şi nici ai cerului nu cunosc răspunsul la această întrebare.
Termenul "celor vii" s-ar putea ca, în mod figurat, să se refere la regnul animal, astfel făcând o echilibrare în
text între fiare şi păsări.

Iov 28:22
22. Adâncul. [Nimicirea, KJV]. Ebr. 'abaddon (vezi la cap. 26:6). Iov vorbise despre descoperirile
ştiinţei, dar în nici una din ele nu a fost găsită adevărata înţelepciune. Ea n-a fost găsită în tunelul pe care
omul l-a săpat în pământ. Ea nu poate fi cumpărată cu argint, cu aur sau cu pietre preţioase. Nici păsările, nici
fiarele nu o cunosc. Acum se fac cercetări pe tărâmurile Distrugerii şi ale Morţii. Prin personificare, acestea
sunt prezentate ca dând un răspuns vag şi nesatisfăcător: "noi am auzit vorbindu-se de ea."

Iov 28:23
23. Dumnezeu îi ştie. Omul a extins cercetările ştiinţei cu mult dincolo de limitele cunoştinţei atinse pe
vremea lui Iov. El a săpat în tainiţele atomului. Cu toate acestea, afirmaţia lui Iov este la fel de valabilă şi
astăzi ca şi atunci când a fost rostită. Adevărata înţelepciune vine numai prin descoperire divină.

Iov 28:24
24. El vede. [El priveşte, KJV]. Un tablou al omniprezenţei şi atotştiinţei lui Dumnezeu. Viziunea lui
Dumnezeu nu e limitată sau distorsionată. El vede ceea ce omul nu poate să vadă.

Iov 28:25
25. Vântului... apelor. Aceste elemente aflate cel mai puţin sub controlul omului sunt sub controlul lui
Dumnezeu. Acela care cântăreşte vânturile şi măsoară apele este o Sursă de înţelepciune vrednică de
încredere pentru omenire.

Iov 28:26
26. Legi ploii. Acela care conduce aceste elemente este îndreptăţit să le descopere oamenilor adevărul
şi poate descoperi principiile pe temeiul cărora este administrată guvernarea Lui.

Iov 28:27
27. A văzut. Versetul acesta cuprinde o impresionantă suită de verbe care descoperă legătura lui
Dumnezeu cu înţelepciunea. El o înţelege şi o descoperă. Înţelepciunea n-are altă sursă (vezi Proverbe
8:22-30). Înţelepciunea nu e rezultatul întâmplării. Ea e însumată în Dumnezeu, întrucât El este Cauza
primară.

Iov 28:28
28. Iată. Acum Iov arată ascultătorilor săi concluzia spre care se canalizează întregul capitol. Ce este
înţelepciunea? Răspunsul e dat - "frica de Domnul". Adevărata recunoaştere a lui Dumnezeu şi supunerea faţă
de El sunt factorii importanţi. Umilinţa, temerea, respectul, adorarea, credinţa - acestea sunt aspecte ale
înţelepciunii care depăşesc cunoştinţa omenească. Ce este priceperea? Răspunsul e la fel de clar - "Depărtarea
de rău". Priceperea [înţelegerea] este mai mult decât intelectuală - ea este etică. Ea cere un standard de
vieţuire. Reverenţa şi corectitudinea - acestea sunt cele două cerinţe ale lui Dumnezeu. Mica (cap. 6:8)
vorbeşte despre aceste două trăsături de caracter ca fiind dreptatea şi mila faţă de om şi umblarea smerită cu
Dumnezeu. Compară cu Matei 22:36-40.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

10 PK 265

12-28 MH 430; 8T 280

14-18 COL 107

15.16 5T 544

15-18 Ed 18

16 CT 132

28 DA 89; PP 222

Iov 29:1
1. A luat din nou cuvântul în pilde. De la profunda lui meditare asupra naturii adevăratei înţelepciuni şi
contrastul dintre realizările omului şi ştiinţa nemărginită a lui Dumnezeu, Iov se îndreaptă spre un alt contrast
pe care el îl urmăreşte în două capitole (cap. 29 şi 30). Discursul acesta prezintă contrastul dintre ceea ce
fusese şi ceea ce este Iov - dintre condiţia lui în vreme de prosperitate şi aceea la care fusese adus prin
suferinţă. Descrierea vieţii lui de dinainte din cap. 29 răspunde eficient la acuzaţiile prietenilor săi cu privire la
caracterul şi la purtarea lui.

Iov 29:2
2. Lunile trecute. Nimeni nu a dorit vreodată mai mult decât Iov "zilele bune de altădată". Puţini
oameni au suferit o mai mare răsturnare de situaţii sau nu au avut motive mai puternice să nutrească amintirea
vremurilor trecute.
 Mă păzea. Sau "veghea asupra mea". În expresia aceasta se poate vedea nu numai un dor după
binecuvântările materiale din trecut, dar şi o izolare de purtarea de grijă a lui Dumnezeu care odinioară îi
părea atât de aproape. Strigătul lui Iov este ca al unui copil rămas orfan.

Iov 29:3
3. Candela. Compară cu Iov 18:6; 21:17; Psalm 18:28. Dumnezeu fusese o lumină pentru Iov. Deodată
lumina aceea se stinsese lăsându-l să bâjbâie prin întuneric. Dar el îşi mai aminteşte lumina, o doreşte şi
nădăjduieşte împotriva oricărei nădejdii că va putea să o găsească din nou. Compară cu Proverbe 20:27.

Iov 29:4
4. În zilele puterii mele. [În zilele tinereţii mele, KJV]. Literal, "în zilele toamnei mele". Iov se gândeşte
probabil la zilele maturităţii la care ajunsese atunci când nenorocirile lui s-au abătut asupra lui.

Veghea. [taina, KJV]. Ebr. sod, "sfat" sau "consiliu", de unde vine ideea unei prietenii intime. LXX
redă astfel propoziţia aceasta: "Când Dumnezeu Se îngrijea de casa mea." Iov pare că zugrăveşte pe
Dumnezeu ca pe un prieten care vine la cortul lui şi bucuria pe care o are în prezenţa lui Dumnezeu şi prin
participarea la planurile divine. Acum părea că Dumnezeu îl uitase. El nu mai înţelege căile lui Dumnezeu, iar
Dumnezeu l-a lăsat să sufere singur fără să-i explice de ce a venit asupra lui o astfel de suferinţă.

Iov 29:5
5. Încă era cu mine. Iov, din cauza suferinţelor sale, ajunsese să considere că Cel Atotputernic nu mai
era cu el (vezi 6:4; 7:19; 9:17; 10:16).

Copiii. Cele două experienţe care îl chinuiau mai mult pe Iov sunt puse alături în versetul acesta -
aparenta retragere a prieteniei lui Dumnezeu şi pierderea copiilor săi. Cea mai mare fericire are în ea
posibilitatea celei mai mari întristări. Cele mai mari binecuvântări, când dispar, lasă cel mai mare gol.

Iov 29:6
6. Smântână. [Unt, KJV]. Untul şi untdelemnul erau simboluri ale prosperităţii la orientali. Iov descrie
viaţa sa de dinainte ca o vreme când untul şi laptele erau tot atât de obişnuite ca apa şi când terenul pietros pe
care creşteau măslinii revărsau râuri de untdelemn. Untdelemnul era folosit pentru hrană, pentru iluminat,
pentru ungerea trupului şi în scopuri medicinale (Deuteronom 32:13.14) şi era un produs preţuit şi valoros.

Iov 29:7
7. La poarta. Iov aminteşte trei surse primare ale fericirii lui anterioare: (1) comuniunea cu Dumnezeu,
(2) tovărăşia copiilor săi şi (3) respectul semenilor săi. Cea mai mare atenţie e dată, în acest capitol, cele din
urmă experienţe. Poarta era locul unde se împărţea dreptatea şi se rezolvau treburile publice. Aici se adunau
mulţimile şi aduceau respect lui Iov ca unui conducător al lor (Neemia 8:1.3.16).

Scaun. Se aducea un scaun şi se pregătea locul unde urmau să stea judecătorii pentru a audia cazurile şi
pentru a da sentinţa.

Iov 29:8
8. Tinerii. Întreaga scenă este o ilustraţie frumoasă a manierelor orientale şi a respectului arătat unui
bărbat cu personalitate şi distincţie. Tinerii se retrăgeau discret, iar vârstnicii se ridicau în picioare cu adânc
respect. Omagiul adus nu era atât de mult pentru vârstă, cât pentru demnitate.

Iov 29:9
9. Mai marii. Mai marii aceştia nu îndrăzneau niciodată să susţină o părere deosebită de a lui Iov, atât
de mult respectau ei înţelepciunea şi caracterul lui (cf. 21:5).

Iov 29:11
11. Urechea. O personificare a "celor care mă auzeau", cum este ochiul pentru "cei care mă vedeau".
Versetul acesta vorbeşte atât despre mai mari şi căpetenii, cât şi despre popor. Oamenii de rând salutau pe
Iov ca pe un apărător şi un protector, iar el obţinea satisfacţia care vine de pe urma iubirii sincere a poporului.
Iov 29:12
12. Scăpam. Versetul acesta descoperă sufletul lui Iov în contrast cu acuzaţiile prietenilor lui (vezi
22:5-10). Printre principiile etice cel mai des subliniate din Vechiul Testament se numără dreptatea pentru
săraci şi mila pentru cei neajutoraţi (vezi Psalm 72:12-14; Proverbe 21:13; 24:11.12; Isaia 1:17).

Iov 29:13
13. Nenorocitului. [celui gata să piară, KJV]. Se face referire la omul care era învinuit pe nedrept şi era
în primejdia să fie executat sau la omul care era aproape mort din cauza sărăciei şi lipsei. Nu există
recunoştinţă mai entuziastă şi mai sinceră decât a unei persoane către binefăcător ei care a scăpat-o de la o
moarte sigură.

Inima văduvei. Iov a trăit într-o vreme când supravieţuirea claselor neajutorate, precum văduvele şi
orfanii, depindea de mărinimia persoanelor pline de înţelegere. Nu existau "organizaţii de binefacere", aşa cum
există azi în unele ţări, pentru a face faţă nevoilor oamenilor. Oameni precum Iov aduceau multă fericire celor
pe care îi ajutau.

Iov 29:14
14. Mă îmbrăcam. Dreptatea şi neprihănirea se regăseau atât de mult în Iov, încât ele deveniseră
caracteristici distinctive, prin care oamenii îl recunoşteau (Isaia 61:10; cf Psalm 109:18.19).

Iov 29:15
15. Orbului. În vremurile străvechi, înainte de apariţia ştiinţei medicale moderne, orbii erau numeroşi.
Adesea îşi mai prelungeau viaţa cerşind. Iov nu îi uitase pe aceşti oropsiţi ai soartei. Acest exemplu arată că
darurile lui nu erau doar o bucăţică de pâine. Se pare că el făcea tot posibilul pentru a le împlini nevoile. O
astfel de binefacere l-ar îndreptăţi să spună că el era "ochi" pentru orb şi "picior" pentru şchiop.

Iov 29:16
16. Nenorociţii. Vezi v. 12. Darurile lui Iov erau pe măsura milei lui.

Pricina celui necunoscut. Mai bine "pricina aceluia pe care nu-l cunoşteam". Construcţia este similară
cu aceea tradusă "celui ce nu cunoaşte" (18:21). Iov era gata să depună eforturi în favoarea străinilor, să
urmărească să li se facă dreptate.

Iov 29:17
17. Rupeam falca. Metafora e luată din incidentele vânătoreşti. Iov îl compară pe nelegiuit cu o fiară
sălbatică care are victima neputincioasă sub stăpânirea lui. El se descrie ca pe unul care salvează asemenea
victime prin ruperea fălcii fiarei de pradă.

Iov 29:18
18. Cuibul. O metaforă pentru "locuinţă" sau "cămin".

Ca nisipul. O comparaţie pentru viaţa lungă.

Iov 29:19
19. Rădăcinile mele. Iov se compară în starea lui prosperă de dinainte cu un pom care creşte pe
malurile unui râu, hrănit de apa care ajunge la rădăcinile lui şi de roua de pe frunzele şi crengile lui (vezi
Genesa 27:39; Psalm 1:3; 133:3; Ieremia 17:8).

Iov 29:20
20. Arcul. Un simbol al forţei (Genesa 49:24). Iov nu era istovit; el devenea tot mai viguros, tot mai
puternic.

Iov 29:21
21. Sfaturilor. În v. 7, Iov vorbise de slujba lui de judecător. Acum se referă la poziţia pe care o
ocupase printre concetăţenii săi ca bărbat de stat şi consilier.
Iov 29:23
23. Ploaie. A compara sfatul lui Iov cu ploaia însemna a-i da cea mai mare valoare. "Ploaia târzie" se
referă la ploile de primăvară, care contribuiau la coacerea recoltei (vezi vol II, p. 108,109; cf. Deuteronom
11:14; Ieremia 3:3; 5:24; Ioel 2:23; Osea 6:3).

Iov 29:24
24. Le zâmbeam. [Dacă râdeam la ei, ei nu credeau, KJV]. Vechii comentatori iudei au considerat că
textul acesta vrea să spună că oamenii respectau atât de mult valoarea lui Iov, încât nu credeau că este posibil
ca el să râdă cu ei într-un mod familiar. O explicaţie mai plauzibilă este că Iov îl înviora pe cel deznădăjduit cu
zâmbetul său.

Fruntea mea. Iov era capabil să-i ajute prin zâmbetul lui pe cei descurajaţi şi descumpăniţi, iar
descurajarea altora nu-i putea întuneca faţa. El avea destule resurse spirituale pentru a rămâne fericit şi
netulburat, cu toate că cei din jurul lui erau abătuţi.

Iov 29:25
25. În fruntea lor. Versetul acesta pare să-l prezinte pe Iov în viaţa lui civică, administrativă şi casnică.
Ca magistrat, el alegea modalitatea, aplana neînţelegerile şi trona ca un împărat peste o armată, păstrând
ordinea şi disciplina. Ca om, se străduia să aline durerile semenilor lui şi să-i mângâie.

Pentru ce căuta Iov cu atâta sârg să se apere? Îi fusese pusă în seamă o enormă povară de vinovăţie şi
făţărnicie. Acuzaţiile acestea nu puteau fi lăsate să treacă fără să fie combătute. Această relatare despre
fericirii de dinainte a lui Iov a fost menită să scoată în evidenţă prin contrast mărimea chinului sale.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

4-16 Ed 142

11-16 7T 238

12-16 MB 40

15 ML 243; T 521, 530

15-17 3T 518

16 ML 244; 4T 513; 5T 151

21-25 Ed 142

Iov 30:1
1. Şi acum! Acesta este unul dintre cele mai emoţionante capitole din carte. Iov zugrăveşte în el
contrastul dintre starea lui prezentă şi cea trecută.

Celor mai tineri. Se pare că prin locurile unde trăia Iov existau nişte oameni ticăloşi şi decăzuţi,
consideraţi hoţi de către vecinii lui, care vedeau în nenorocirile lui Iov un prilej de a-şi bate joc de un membru
al unei grupe superioare. Oamenii aceştia erau atât de josnici şi de stricaţi încât erau evaluaţi ca fiind mai
prejos decât câinii de la stână. Orientalii nu puteau folosi un limbaj care să exprime mai bine dispreţul faţă de
cineva decât numindu-l câine (vezi Deuteronom 23:18; 1 Samuel 17:43; 24:14; 2 Samuel 3:8; 9:6; 16:9; 2
Regi 8:13.)

Iov 30:2
2. Mi-ar fi folosit. Iov pare să-i descrie pe cei care fuseseră aduşi prin înjosire şi sărăcie în postura de a
nu avea nici o valoare pentru un angajator. Acum, el însuşi, care cândva fusese onorat de mai mari şi de
conducători (cap. 29:9-10) a fost adus în postura în care oamenii din clasele cele mai înjosite ale societăţii să
nu-i arate nici un respect.
Iov 30:3
3. Sărăcie şi foame. Pentru ca să scoată în evidenţă propria sa soartă, Iov intră în amănunte pentru ca
să arate ticăloşia acestor oameni care îşi bat joc de el.

Fug. Aceasta reprezintă traducerea LXX. Cuvântul ebraic tradus astfel apare doar de două ori, aici şi în
v. 17, unde forma participială este redată "roade" ["tendoane", KJV]. Mai corectă ar fi traducerea "rozător"
care de asemenea pare să fie înţelesul lui de aici. Aceşti oameni erau de fapt, "rozătoare ale pustiului". Ei erau
aduşi în postura să roadă rădăcinile şi arbuşti aflaţi în deşert.

Iov 30:4
4. Ierburile sălbatice. Cuvântul tradus astfel se consideră în general că descrie o plantă care are frunze
mici, dese, cu gust acrişor. Acesta era comestibilă, dar nu era de dorit ca hrană.

Rădăcina de bucsau. [Rădăcini de ienupăr, KJV]. Cuvântul tradus bucsau ["ienupăr", KJV] apare doar
aici în 1 Regi 19:4.5 şi în Psalm 120:4 [KJV]. Nu putem fi siguri că e vorba de ienupăr. Probabil se are în
vedere o plantă de mătură care creşte pe valea Iordanului şi în Arabia. Nu trebuie confundată că ienupărul de
azi. Beduinii îşi aşează tabăra acolo unde creşte această plată pentru a fi feriţi de vânt şi de soare. Era folosită
ca hrană doar de cei care ajungeau foarte săraci. Acesta este "ienupărul" sub care a căutat odihnă Ilie când
fugea de răzbunarea Izabelei.

Iov 30:5
5. Izgoniţi. Triburile nomade devin, aproape fără deosebire, triburi de jefuitori. Lipsite de sursele
obişnuite de întreţinere, recurgeau la jaf şi tâlhării. Era exasperant pentru Iov să ajungă obiectul batjocurii
unor haimanale ca acestea.

Iov 30:6
6. Văi. Asia apuseană este plină de ţinuturi stâncoase, brăzdate de prăpăstii şi crăpături, peşteri şi
scobituri. Ţinutul din jurul Petrei este probabil cea mai remarcabilă dintre aceste regiuni, dar mai sunt multe
altele care seamănă mult cu el. Cuvântul redat "stânci" în KJV poate fi tradus "îngrozitoare" [ca în trd.
Cornil.) cu sensul că aceşti nomazi locuiau prin cele mai îngrozitoare prăpăstii din munţi, locuri aspre şi
izolate, locuite doar de fiare sălbatice.

Iov 30:7
7. Urlă. Glasurile acestor rătăcitori erau ca strigătele măgarilor sălbatici.

Se adună. Oamenii aceştia de cea mai joasă speţă prin felul lor de vieţuire, şi cu toate acestea Iov
ajunsese de jos încât devenise obiectul batjocurii lor. Faptul că el manifestă înţelegere faţă de aceşti oameni
este arătat de descrierea pe care o face, pe cât se pare, aceluiaşi grup în capitolul 24:4-8. El nu-i dispreţuieşte,
dar e descumpănit şi jignit de faptul că a ajuns mai înjosit decât ei.

Iov 30:8
8. Fiinţe mârşave. Literal, "oameni fără nume". Toată descrierea arată către o întoarcere la o viaţă
precum animalele. Ei nu aveau moştenire de familie, nu cunoşteau nici unul din lucrurile mai bune ale vieţii,
cu toate acestea erau gata să-şi bată joc de un om care avusese cândva toate acestea.

Iov 30:9
9. Cântecele lor. Oamenii decăzuţi se distrează inventând cântece obscene despre aceia pe care îi
dispreţuiesc. Iov era victima unor asemenea înjosiri (vezi Iov 17:6; Psalm 69:12; Plângeri 3:14).

Iov 30:10
10. Mă urăsc. E greu pentru Iov să-şi imagineze că înşişi oamenii care, în general, erau urâţi de semeni
îl urau pe el. Oamenii de cea mai joasă speţă se socoteau acum mult mai presus de el.

Mă scuipă în faţă. Expresia ebraică poate să însemne fie a scuipa în faţă pe cine, fie a scuipa în faţa
cuiva. Primul pare să fie modul cel mai natural de a traduce expresia ebraică.
Iov 30:11
11. Nu se mai sfiiesc. [Pentru că mi-a slăbit coarda, KJV]. Comparaţia pare să fie aceea a unui arc.
Aplicaţia nu e clară în totalitate. S-ar putea ca Iov să spună că Dumnezeu i-a slăbit coarda arcului său, adică
i-a luat vigoarea. El e acum victima celor mai slabi vrăjmaşi ai săi, care se aruncă asupra lui cu ferocitate fără
frâu. Ei nu ţin cont de nici o restricţie ce vine din respectul pentru rangul lui şi poziţia lui în societate şi din
valoarea lui morală şi-l insultă în tot felul.

Iov 30:12
12. Ticăloşii. [Tineri, KJV]. Ebr. pirchach. Substantivul acesta nu mai apare în Vechiul Testament, dar
rădăcina de la care derivă este obişnuită şi înseamnă "a înmuguri", "a odrăsli", "a răsări". De aceea, pirchach a
fost tradus "pui" sau "progenitură" şi a fost aplicat gloatei deja descrise.

Îmi împing. Iov pare să zică: "ei se aruncă asupra mea şi mă împing de pe cărare. Pe vremuri bătrânii şi
oamenii onorabili se ridicau şi stăteau în picioare înaintea mea, iar tinerii se trăgeau înapoi; dar acum ticăloşii
mă împing cu coatele şi mă dau la o parte. Mă lovesc cu picioarele, calcă peste mine, mă înghesuie."

Iov 30:13
13. Nimicesc cărarea. Adică îmi nimicesc toate planurile. Prietenii de dinainte ai lui Iov nu s-au dovedit
a fi prieteni în ceasul încercării lui. Dimpotrivă, au fost o dezamăgire pentru el. Au făcut ca povara suferinţei
lui să fie şi mai mare prin lipsa lor de înţelegere. În loc să-i îngreuieze viaţa, ei ar fi trebuit să facă exact
contrariul. Ei au fost prieteni de vremuri bune, iar acum când furtunile vieţii se abăteau asupra sufletului lui,
nu-i aduceau nici o încurajare. "Prietenul la nevoie se cunoaşte."

În ajutor. [Ei nu au ajutor, KJV]. Aceasta ar putea să spună că oamenii aceştia sunt atât de dispreţuiţi
şi de decăzuţi, încât nimeni nu le vine în ajutor.

Iov 30:14
14. Spărtură. Aceasta s-ar putea referi la o spărtură făcută de un duşman în zidurile unei cetăţi. Când
un asemenea zid este afectat, armata duşmană se revarsă înăuntru (vezi Isaia 30:13).

Iov 30:15
15. Groaza. Nenorocirile lui, duşmanii lui şi până şi prietenii lui conspiră pentru a umple sufletul lui Iov
de groază. Contrastul viu dintre trecutul plin de slavă şi prezentul întunecat tinde să sporească groaza.

Slava. [Sufletul, KJV]. Ebr. nedibah, "caracterul nobil", "nobleţea".

Ca de vânt. Comparaţia aceasta descoperă cât de nemiloasă era urmărirea. E greu să găseşti în pustiu
un adăpost împotriva vântului.

Fericirea. Ebr. yeshu'ah, "mântuire", "scăpare", aici probabil "prosperitate". Împrăştierea unui nor sub
acţiunea vântului este un simbol potrivit pentru dispariţia prosperităţii şi bunăstării anterioare a lui Iov.

Iov 30:16
16. Mi se topeşte sufletul. [Mi se varsă sufletul, KJV]. Iov pare să fi trecut printr-o descompunere a
vieţii sale ce cu greu poate fi exprimată în cuvinte. Nenorocirile l-au afectat. El fusese greu rănit şi încă nu e
vindecat. El e zdrobit, lovit şi prăpădit.

Iov 30:17
17. Oasele. Adesea prezentate în Scriptură ca fiind sediul unor dureri mari (vezi Psalm 6:2; 22:14;
31:10; 38:3; 42:10; Proverbe 14:30).

Mă roade. Literal, "rozătoare" (vezi la v. 3). Ziua şi noaptea Iov suferea pustiirile unor dureri
neîncetate.

Iov 30:18
 18. Haina îşi pierde faţa. Interpretarea obişnuită a acestui pasaj este că, din cauza naturii bolii lui, haina
lui Iov îşi stricase faţa şi era murdară. Ar putea de asemenea să însemne că în loc de a fi îmbrăcat cu un
veşmânt obişnuit ca până aici, acum e îmbrăcat cu un veşmânt de bube scârboase - un veşmânt chinuitor, care
se lipeşte de el la fel de strâns ca şi gulerul tunicii sale.

Iov 30:21
21. Fără milă [Crud, KJV]. Afirmaţia aceasta trebuie înţeleasă ca reflectând punctul de vedere al lui Iov
sub presiunea suferinţei lui şi nu adevăratul caracter al lui Dumnezeu.

Iov 30:22
22. Pe vânt. Iov pare să zică: "sunt ca paiele luate de furtună şi purtate încoace şi încolo, până când
dispar."

Iov 30:23
23. La moarte. Acesta e limbajul disperării. Iov se clatină între nădejde şi deznădejde.

Iov 30:24
24. Nu-şi întinde mâinile? [Nu-şi va întinde mâinile spre mormânt?, KJV]. LXX oferă un sens cu totul
diferit: "Oh, de aş putea să mă ţin cu mâinile, sau cel puţin să rog pe altul să facă aceasta pentru mine."

Iov 30:25
25. Nu plângeam eu? Din nou Iov face un apel pe temeiul vieţii lui de dinainte. El se simte îndreptăţit
să strige după ajutor, deoarece fusese totdeauna plin de compătimire faţă de alţii.

Iov 30:26
26. Mă aşteptam. [Când aşteptam, KJV]. Iov nu poate să înţeleagă de ce, atunci când fusese atât de
plin de compătimire cu alţii, să fie forţat să se lupte cu răul şi cu întunericul.

Iov 30:27
27. M-au apucat. Adică, m-au confruntat.

Iov 30:29
29. Şacalii. [Balaurii, KJV]. Ebr. tannim, care este cuvântul şi pentru şacali sau lupi (vezi Psalm 44:19;
Isaia 13:22; 34:13; 35:7; 43:20; Ieremia 9:11; 10:22; 51:37; Mica 1:8; Maleahi 1:3). Iov compară plângerile
sale cu urletele animalelor sălbatice.

Struţii. Plângerea lui Iov se aseamănă cu zgomotul jalnic făcut de struţ în locurile singuratice.

Iov 30:30
30. Pielea mi se înnegreşte. Din simptomele acestea, precum şi din altele, unii au încercat să pună
diagnosticul bolii lui Iov (vezi la cap. 2:7).

Iov 30:31
31. Instrument de jale. Ceea ce înainte scotea sunete vesele, acum scoate melodii de jale şi plângere.
Aici este un contrast evident între experienţa trecută a lui Iov şi cea prezentă.

Iov 31:1
1. Făcusem un legământ. Capitolul acesta reprezintă concluzia lungii cuvântări a lui Iov. În cap. 29, Iov
vorbise despre viaţa lui publică onorată şi despre onoare care-i era acordată odinioară. În capitolul acestea el
schiţează principiile care i-au călăuzit purtarea particulară. Principiile acestea pot fi prezentate pe scurt după
cum urmează: (1) castitate (v. 1-4); (2) seriozitate şi sinceritate (v. 5.6); (3) cinste şi curăţie (v. 7.8); (4)
loialitate faţă de legământul căsătoriei (v. 9-12); (5) loialitate faţă de slujitorii săi (v. 13-15); (6) milă faţă de
cei neajutoraţi (v. 16-23); (7) lipsa lăcomiei şi idolatriei (v. 24-28); (8) bunătate faţă de duşmanii (v. 29-30);
ospitalitate (v. 31-32); (10) lipsă păcatelor ascunse (v. 33-37); (11) cinste în probleme privind proprietatea (v.
38-40). Capitolul acesta oferă un rezumat amănunţit şi neobişnuit privind etica lui Iov. Este neîntrecut ca
exemplu de idealism nobil.
 Oprit privirile asupra unei fecioare. [De ce să gândesc la o fecioară? KJV]. Literal, "să gândesc la o
fecioară". Compară cu Matei 5:27-28. Iov înţelegea că simpla evitare a actului concret al adulterului nu era
suficientă. Pentru a atinge standardul lui Dumnezeu, atât gândul, cât şi fapta trebuie să fie curate. Iov a făcut
faţă problemei făcând o înţelegere cu sine însuşi că nu va îngădui minţii sale să răspundă la ademenirile poftei.
În limbajul figurat al textului, un legământ era încheiat între conştiinţă şi ochi - o înţelegere care impune
ochilor obligaţia clară de a nu privi ce ar putea naşte gânduri necurate.

Iov 31:2
2. Ce soartă? [Ce parte? KJV]. Sensul pare să fie: Dacă m-aş fi dedat gândurilor necurate, ce parte sau
moştenire aş fi putut aştepta de la Dumnezeu? Iov considera drept o încumetare din partea unui om să cultive
gânduri murdare şi să aştepte aprobarea şi bunăvoinţa lui Dumnezeu. El avea o conştiinţă etică mult avansată
faţă de aceea a majorităţii contemporanilor lui şi de fapt a oamenilor din toate epocile istoriei omenirii

Iov 31:4
4. N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? [Nu vede El căile mele, KJV]. Iov recunoaşte că ochiul lui
Dumnezeu este atoatevăzător. El găseşte încredere în faptul că Dumnezeu ştie curăţia lui şi e încurajat să
continue să meargă pe cărările dreptăţii de gândul răspunderii sale faţă de Dumnezeu (vezi Iov 34:21; Psalm
139:3; Proverbe 5:21; 15:3).

Iov 31:5
5. Minciuna. [Vanitatea, KJV]. Prietenii lui Iov îl acuză de repetate ori de făţărnicie (vezi cap. 4:7-9;
8:6; 11:4.6.11-14; 15:30-35; 20:5-29). Acuzaţia aceasta este uşor de adus şi greu de combătut. El consideră
că e necesar să vorbească în favoarea propriei sale integrităţi şi e dispus să-L cheme pe Dumnezeu ca martor
al acestei integrităţi. El ştie că viaţa sa este lipsită de minciună sau făţărnicie şi nu se teme de vreo demascare
ce ar putea fi făcută fie de Dumnezeu, fie de om.

Iov 31:6
6. Cântărească. Iov e dispus ca Dumnezeu să-i cântărească motivele. El nu are nimic de ascuns.

Iov 31:7
7. De mi-a urmat inima ochii. Limbajul acesta descrie lupta dintre simţuri (ochii) şi gândurile (inima).
Iov susţine că nu a îngăduit simţurile sale să-l stăpânească.

S-a lipit de... mâinile mele. Imaginea binecunoscută a mâinilor curate. Iov nu trebuie înţeles ca
pretinzând că n-a existat nici o pată pe mâinile sale, dar tăgăduieşte în mod hotărât că vreo pată "s-ar fi lipit"
de mâinile lui.

Iov 31:8
8. Altul să secere. [Altul să mănânce, KJV]. Iov enumeră blestemele pe care e gata să le accepte dacă
n-a fost cinstit în lucrurile amintite în v. 7. Dacă Iov n-a fost onest în relaţiile cu ceilalţi să fie lipsit de roadele
propriilor sale osteneli (vezi Levitic 26:16; Deuteronom 28:33.51; Iov 5:5).

Odrasle. Ebr. şe'eşa'ay, fie odraslele oamenilor, fie roadele pământului. În ce priveşte întrebuinţarea din
urmă, vezi Isaia 34:1; 42:5. Pentru ca şe'eşa'ay să se refere aici la roade, cele două părţi ale textului sunt
făcute să meargă împreună.

Iov 31:9
9. De vreo femeie. În v. 9-12, Iov e prezentat ca fiind fără pată în legăturile sale cu femeile. El vorbeşte
aici de femeile căsătorite în contrast cu fecioarele (v. 1). LXX redă: "soţia altui bărbat". Ademenirile poftei
sunt bine descrise în expresia "dacă mi-a fost amăgită inima".

Pândit. Adică a urmări când vecinul său este plecat de acasă.

Iov 31:10
10. Nevastă-mea să macine. Situaţia unei sclave care macină grâul era privită ca cea mai înjositoare
muncă domestică (vezi Exod 11:5; Judecători 16:21; Isaia 47:2).

S-o necinstească alţii. [Să se plece alţii peste ea, KJV]. Unii consideră că se face referire aici la felul
cum erau tratate sclavele, care ajungeau ţiitoare.

Iov 31:11
11. Aceasta ar fi fost o nelegiuire. Vezi Levitic 20:10; Deuteronom 22:22.

Iov 31:12
12. Un foc. Practicarea acestui păcat tinde să distrugă tot ce e bun în om. Acesta este devastator prin
efectele lui.

Mi-ar fi prăpădit toată bogăţia. I-ar fi consumat bogăţia, fie ducând la cheltuieli fără rost şi la risipă, fie
prin atragerea judecăţilor lui Dumnezeu. Experienţa omenească descoperă cum imoralitatea duce adesea la
sărăcie (vezi Luca 15:11-32).

Iov 31:13
13. Slugii sau slujnicei mele. Elifaz îl acuzaese pe Iov de duritate şi cruzime în legăturile cu cei slabi
(cap. 22:5-9). Iov combate această acuzaţie arătând atitudinea lui faţă de slugi. Înaintea legii, sclavii aveau
doar câteva drepturi, totuşi Iov era dispus să asculte plângerile servilor săi şi să ţină cont de necazurile lor.

Iov 31:14
14. Când Se ridică Dumnezeu. Iov crede că i se va cere să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu de felul
cum îşi tratează servii. Dacă i-ar fi tratat rău, el ar fi aşteptat cu groază mânia divină.

Iov 31:15
15. Nu ne-a întocmit acelaşi Dumnezeu? Acest verset descoperă o minunată înţelegere a egalităţii
fiinţelor omeneşti înaintea lui Dumnezeu (vezi Fapte 17:26). Iov era cu mult înaintea modului de gândire
contemporan lui prin faptul că recunoştea atitudinea dreaptă a unui stăpân faţă de un sclav. Faptul că
Dumnezeu e Creatorul tuturor oamenilor - atât al stăpânului cât şi al sclavului - este una dintre marile revelaţii
ale Scripturii.

Iov 31:16
16. N-am dat săracilor. Versetele 16-23 afirmă atitudinea binevoitoare a lui Iov faţă de cei neajutoraţi.
Elifaz îl acuzase pe Iov că-i tratase rău pe săraci (cap. 22:6.7). Iov a combătut acuzaţia aceasta (cap.
29:12-16). În versetele care se află în atenţia noastră acum, el repetă această negare.

Văduvei. Vezi Iov 22:9; cf. Iov 13; vezi şi Exod 22:22; Deuteronom 14:29; 16:11.14; 24:19; 26:12.13;
Psalm 146:9; Proverbe 15:25; Isaia 1:17; Ieremia 7:6; Maleahi 3:5; 1 Timotei 5:16; Iacov 1:27. "Am făcut să
se topească de plâns ochii" se referă la dorinţa neîmplinită, adică văduva e împiedicată să obţină ce a aşteptat.

Iov 31:17
17. Singur. La arabi este un obicei puternic înrădăcinat ca oaspeţilor să li se dea întotdeauna întâietate,
indiferent cât de săracă ar fi familia. "Am mâncat singur pâine" înseamnă probabil a încălca legile ospitalităţii,
precum şi a fi neatent la nevoile celor nefericiţi.

Orfanul. Această ultimă propoziţie arată că Iov se referea îndeosebi la cei orfani. Împărţirea cu aceşti
nefericiţi era considerată una dintre însuşirile de bază ale vieţi (vezi Exod 22:22; Deuteronom 10:18; Psalm
68:5; Isaia 1:17; Ieremia 22:3; Ezechiel 22:7; Zaharia 7:10). Elifaz îl învinuise în special pe Iov de oprimarea
orfanului (cap. 22:9), iar Iov combătuse această acuzaţie (cap. 29:12).

Iov 31:18
18. L-am crescut... am sprijinit pe văduvă. [El... ea, KJV]. Aceste două persoane [în KJV] par să se
refere la "orfan" şi la "văduvă". Ideea este că Iov fusese totdeauna tată pentru orfani şi călăuză pentru
văduve.
 De la naştere. [Din pântecele mamei, KJV]. Expresie hiperbolică, care arată că Iov nu-şi aduce aminte
când nu a dat atenţie nevoilor celor nevoiaşi.

Iov 31:19
19. Lipsă de haine. Iov a luat-o înaintea Tabitei (Fapte 9:36-42) cu multe sute de ani (vezi Isaia 58:7;
Ezechiel 18:7.16; Matei 25:36).

Iov 31:20
20. Inima lui. [Mădularele lui, KJV ]. O personificare prin care partea corpului care fusese îmbrăcată
prin binefacerea lui Iov se presupune că exprimă aprecierea faţă de binefăcător (vezi cap. 29:11.13)

Iov 31:21
21. Am ridicat mâna. Iov tăgăduieşte că a tras foloase de pe urma orfanului, chiar când era judecător şi
avea suficientă putere pentru a proceda astfel. Întotdeauna au fost unii care l-ar fi "ajutat" lui Iov să comită
delicte, dar chiar dacă avea putere, prieteni şi susţinători influenţi, el a refuzat să îi folosească în dauna celor
săraci.

Iov 31:22
22. Să-mi cadă braţul. Versetul acesta numeşte blestemul pe care Iov este dispus să-l accepte dacă se
poate dovedi că a tras foloase de pe urma celor săraci. Să cadă pedeapsa mai ales asupra acelor părţi ale
corpului care fie că au făcut răul, fie au refuzat să facă binele. Limbajul tare pe care îl foloseşte Iov scoate la
iveală faptul că el crede în nevinovăţia sa şi că urăşte relele la care se referă.

Iov 31:23
23. Pedeapsa de la Dumnezeu. Iov declară teama şi respectul lui faţă de Dumnezeu, pe care le prezintă
ca motive pentru care nu putea fi vinovat de faptele crude de care era învinuit.

Iov 31:24
24. Încrederea în aur. Iov fusese bogat, dar el nu făcuse din aur nădejdea şi încrederea lui. Încrederea
lui fusese în Dumnezeu.

Iov 31:25
25. Averile mele. Vezi cap. 1:3; 20:15; 22:4.

Iov 31:26
26. Am privit soarele. O referire specifică la idolatrie. Cultul soarelui era răspândit în Răsărit şi în Egipt
încă de la o dată timpurie. Cultul lunii venea de obicei imediat după cel al soarelui. Se pare că era o înclinaţie
naturală a oamenilor de a se închina la ceea ce oferă lumină (vezi Deuteronom 4:19; 2 Regi 23:5; Ezechiel
8:16).

Iov 31:27
27. S-a lăsat inima amăgită în taină. Păcatul inimii apare primul. Exista ceva seducător legat de cultul
corpurilor cereşti, de ritualurile lui, care făcea un apel puternic la inima firească.

Sărutări, ducându-mi mâna la gură. [Gura mea a sărutat mâna mea, KJV]. Era un gest obişnuit acela de
a săruta idolii (1 Regi 19:18; Osea 13:2). Corpurile cereşti erau atât de departe încât închinătorii nu puteau
ajunge la ele, de aceea îşi exprimau adorarea sărutând mâna. Iov vrea să spună că niciodată n-a participat la
asemenea idolatrie.

Iov 31:29
29. Bucurat. Sentimentele exprimate de Iov au anticipat învăţăturile Predicii de pe munte. Mulţi, din
vremurile străvechi şi chiar de azi, s-au simţit îndreptăţiţi să se bucure de căderea unui vrăjmaş. Iov avea o
înţelegere spirituală mai profundă şi prinsese o rază din învăţătura iubirii faţă de duşmani (vezi Matei 5:44).

Iov 31:31
31. Cortul meu. Ideea pare să fie că Iov solicită pe oricine să-şi amintească vreo împrejurare în care
generozitatea sau ospitalitatea lui ar fi putut fi pusă sub semnul întrebării.

Iov 31:32
32. Afară. [Pe uliţă, KJV]. Iov îşi apără în continuare reputaţia privind ospitalitatea. El trăise potrivit
cu cerinţele ospitalităţii orientale, aducându-şi aminte de străin, precum şi de membrii propriei sale gospodării.
Vezi Genesa 18:2-8.

Iov 31:33
33. Ca oamenii. [Ca Adam, KJV]. Ebr. 'adam, poate să însemne neamul omenesc, la fel de bine ca şi
numele de Adam.

Iov 31:34
34. Mă temeam. Iov pare să se străduiască să explice că nu renunţa să facă binele de teama de alţii.
"Am fost eu vreodată împiedicat să fac binele de glasul mulţimii? Când familii sau triburi făceau presiuni să
fac răul, am fost eu biruit de stăruinţa lor? Am rămas eu ascuns sau retras când ar fi trebuit să mă scol şi să
apăr o cauză dreaptă?" Conştiinţa lui Iov este curată când îşi aminteşte de purtarea sa cinstită faţă de oameni.

Iov 31:35
35. Iscălită de mine. [Dorinţa mea, KJV]. Ebr. tawi. Literal, "semnul meu". Taw este cuvântul tradus
"semn" în Ezechiel 9:4. Mulţi susţin că expresia "iată dorinţa mea [taw]" [KJV] se referă la aplicarea plină de
încărcătură emoţională a iscăliturii sale pe apelul din acest verset.

Plângerea iscălită. [să fi scris o carte, KJV]. Sau "document", aici o acuzaţie. Iov pare că încă bâjbâie
în căutarea unei clarificări a problemei între el şi Dumnezeu.

Iov 31:36
36. Pe umăr. Iov e atât de sigur de nevinovăţia lui, încât, dacă ar fi să primească acuzaţia divină cu
privire la el, în formă scrisă, nu ar ezita să o poarte pe umărul sau pe capul său. Aceasta este o afirmare
puternică a faptului că e nevinovat.

Iov 31:37
37. Să-i dau socoteală. Iov nu avea nimic de ascuns faţă de Dumnezeu. El era dispus să divulge fiecare
act al vieţii sale. El va răspunde la acuzaţia lui Dumnezeu în fiecare detaliu. Poate să stea înaintea Lui nu ca
osândit, ci ca domn.

Iov 31:38
38. Pământul meu strigă. Iov îşi încheie argumentaţia susţinându-şi onestitatea în chestiuni de
proprietate. Iov face apel chiar la pământul pe care-l lucrase ca să-l îndreptăţească. El se îndoieşte că
pământul are vreo plângere împotriva lui.

Iov 31:39
39. Fără s-o fi plătit. Iov este sigur că unul dintre păcatele obişnuite ale marilor proprietari de pământ
nu-l priveşte. Ţofar îl acuzase de jaf şi oprimare (cap. 20:12-19), şi Elifaz la fel (cap. 22:5-9). Iov combate
aceste acuzaţii cu hotărâre.

Iov 31:40
40. Să crească spini. Dacă sunt necinstit, spune el, să crească spini şi buruieni în loc de grâu.

Cuvintelor lui Iov. Astfel se încheie argumentaţia patriarhului în favoarea sa. El îşi apără integritatea
până la ultimul cuvânt. El se clatină între nădejde şi deznădejde. Atitudinea lui faţă de Dumnezeu este a unuia
care are încrederea rănită şi care caută să fie vindecat. S-au făcut paşi către o soluţie, dar iţele încurcate nu
sunt descâlcite până când Însuşi Dumnezeu nu Se descoperă (cap. 38:1).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

24.28 MH 210
 32 DA 500; Ed 142

Iov 32:1
1. Au încetat să mai răspundă. În ciuda magnificei apărări a lui Iov, prietenii lui au renunţat să mai
argumenteze, considerându-l om încăpăţânat, mulţumit de sine. Ei nu putuseră să răspundă argumentelor lui,
dar nici nu îndrăzneau să-şi primejduiască tradiţiile. Iov i-ar fi putut mulţumi numai printr-o deplorabilă
mărturisire a păcatului. El nu putea face lucrul acesta el în mod onest, de aceea discuţia dintre Iov, Elifaz,
Bildad şi Ţofar s-a sfârşit prin retragerea acestora din urmă.

Iov 32:2
2. Elihu. Informaţiile cu privire la el sunt limitate. El nu apare nici înainte, nici după cuvântarea sa. Cu
toate acestea se dau mai multe amănunte cu privire la înaintaşii săi decât cu privire la oricare altă persoană
menţionată în carte. Elihu este un nume oarecum obişnuit, care înseamnă "El este Dumnezeul [meu]" (vezi 1
Samuel 1:1; 1 Cronici 12:20; 26:7; 27:18). "Baracheel", numele tatălui său, înseamnă "Dumnezeu
binecuvântează". "Din Buz" îl identifică pe Elihu ca trăgându-se din familia lui Nahor, fratele lui Avraam
(Genesa 22:20.21; cf. Genesa 11:29). Ram a fost identificat de unii ca fiind strămoşul lui David, amintit în
Rut 4:19 şi în Matei 1:3.4, sub numele de Aram. Alţii presupun că era din familia lui Nahor, menţionată în
Genesa 22:21.

Zicea că este fără vină. [Se îndreptăţea, KJV]. Motivul cuvântării lungi a lui Elihu este acela de a-L
apăra pe Dumnezeu. El are puţin de spus cu privire la trecutul lui Iov. El e un filozof, care intenţionează
intenţia de apăra o temă, iar teza lui este: "Are un om dreptul să se plângă de Dumnezeu?"

Iov 32:3
3. Nu găseau nimic de răspuns. Argumentele prezentate de Elifaz, Bildad şi Ţofar nu erau
corespunzătoare, aşa cum vedea lucrurile Elihu. El porneşte să stabilească o filozofie corespunzătoare ca să
rezolve problema încurcată care fusese pusă de viaţa lui Iov şi suferinţele lui. Elihu osândeşte tot atât de mult
pe Iov ca şi prietenii săi, dar pentru alte motive.

Iov 32:7
7. Îmi ziceam. Elihu trecuse printr-o luptă. El dorise să vorbească, dar judecata sănătoasă şi tradiţia îi
spuneau să lase pe cei mai vârstnici să fie promotorii înţelepciunii.

Iov 32:8
8. Duhul. Elihu arată aici de ce se încumetă să vorbească, cu toate că era cel mai tânăr din grup. El a
tras concluzia că puterea de înţelegere vine nu odată cu vârsta, ci de la Duhul lui Dumnezeu. Întrucât
înţelepciunea este un dar de la Dumnezeu, tinereţea o poate avea tot atât de bine ca şi maturitatea.

Iov 32:9
9. Nu vârsta. [Oamenii mari, KJV]. Sau "cei mulţi". LXX, Siriaca şi Vulgata sprijină varianta "cei
vârstnici".

Iov 32:10
10. Iată de ce. Având în vedere faptul că înţelepciunea este un dar de la Dumnezeu şi nu e limitată la
vârstă sau poziţie socială, Elihu îndrăzneşte să-şi expună părerea.

Iov 32:11
11. Am aşteptat. Versetul acesta arată că Elihu ascultase cu grijă tot ce avuseseră de spus prietenii lui
Iov.

Iov 32:12
12. Încredinţat. [Convins, KJV]. Sau "condamnat". Elihu vrea să spună nu numai că Iov nu era
convins, ci şi că argumentele lui Iov rezolvate de către oponenţii lui.

Iov 32:13
 13. Dumnezeu îl poate înfunda. Nu e clar dacă propoziţia aceasta este o exprimare a gândului lui Elihu
sau o parte a afirmaţiei exprimată de prietenii lui Iov. Potrivit celei de a doua variante, Elihu îi avertizează pe
prietenii lui împotriva faptului că au invocat scuza că n-au putut să-l convingă pe Iov spunând că numai
Dumnezeu poate răspunde argumentelor lui Iov. Conform primei variante, sensul este că doar Dumnezeu îl
poate smeri pe Iov. Oamenii înţelepţi nu fuseseră în stare să combată argumentele lui Iov. Tradiţia şi
preceptele lor fuseseră inutile. Urma ca Dumnezeu să intervină şi să facă ceea ce ei nu izbutiseră să facă.

Iov 32:14
14. Mie. [Împotriva mea, KJV]. Elihu poate să trateze argumentele mai obiectiv, deoarece cuvintele
aspre ale lui Iov nu-i fuseseră adresate. El fusese doar spectator, observator.

Cu totul altfel. [Nu cu vorbirile voastre, KJV]. Elihu se gândeşte să abordeze problema diferit. Cei trei
prieteni au repetat în mare măsură părerile unii altora. Elihu făgăduieşte să contribuie la discuţie cu ceva nou.

Iov 32:15
15. Se tem. [Sunt uimiţi, KJV]. S-ar putea ca în afirmaţia aceasta Elihu să se adreseze lui Iov sau să
folosească persoana a treia numai pentru a părea mai puţin lipsit de respect. În orice caz, el pare că se referă
la cei trei prieteni. Se pare că îi mustră din cauza incapacităţii lor de a face faţă argumentelor lui Iov.

Iov 32:16
16. Am aşteptat. Aceasta poate fi tradus totodată "şi trebuie să aştept?" Nerăbdarea tânărului Elihu se
dă pe faţă, împunându-i pe cei mai vârstnici din cauza tăcerii lor şi prin manifestarea unui avânt crescând în
prezentarea propriilor sale puncte de vedere.

Iov 32:17
17. Vreau să răspund. Hotărârea e luată. Elihu nu mai aşteaptă. A răbdat tăcerea prietenilor cât a putut
mai mult.

Iov 32:18
18. Cuvinte. Compară cu afirmaţia lui Ţofar din cap. 20:2.3. Prietenii lui Iov nu mai aveau nici un
cuvânt de spus. Elihu, dimpotrivă, era "plin" de cuvinte.

Duhul înlăuntrul meu. Literal, "spiritul pântecelui meu".

Iov 32:19
19. Ca un vin. Vinul în timpul fermentării, dacă e pus în burdufuri vechi, umflă containerul, în general
făcut din piele, până la punctul exploziei (vezi Matei 9:17), o ilustraţie potrivită pentru râvna de a vorbi, care
umplea sufletul ui Elihu.

Iov 32:20
20. Să răsufle. Presiunea lăuntrică crescuse în timpul cuvântărilor lungi ale prietenilor. Se ajunsese la
punctul maxim.

Iov 32:21
21. Nu voi căuta la înfăţişare. Elihu doreşte, sincer, să fie cinstit. El neagă orice preferinţă personală.
Nu vrea să fie influenţat de vârstă, rang sau prietenie personală. Cu siguranţă că teoria lui va displăcea unora
dintre ascultători, de acea el simte că e nevoie să facă această afirmaţie cu privire la obiectivitatea sa.

Nu voi linguşi. [Nu voi da titluri linguşitoare, KJV]. E binecunoscută practica orientală de a da titluri
lungi şi extravagante. Linguşirea este osândită de Iov (cap. 17:5), de psalmist (Psalm 12:2.3; 78:36) şi de
Solomon (Proverbe 2:16; 7:21; 28:23).

Iov 32:22
22. Ziditorul meu. Elihu crede că Dumnezeu i-ar putea să-l oprească dacă s-ar deda la linguşiri. El este
credincios promisiunii lui şi în tot lungul lui discurs nu poate fi acuzat de nesinceritate.
Iov 33:1
1. Acum dar Iov. Discursul din acest capitol este adresat lui Iov. Scopul principal al acestui capitol este
de a-l convinge pe Iov că a greşit în ce priveşte părerile lui despre suferinţă. Prietenii lui Iov consideră
suferinţa ca o pedeapsă. Iov nu era de acord; el părea să considere suferinţa doar ca o expresie a suveranităţii
divine. Elihu crede că nici Iov şi nici prietenii lui n-au răspunsul corect. El crede că adevăratul scop al
suferinţei este de a curăţa, de a întări, de a îmbunătăţi, de a înălţa, de a dezvolta şi de a salva.

Iov 33:4
4. Duhul lui Dumnezeu. Energia divină îl crease şi îl însufleţise (vezi Genesa 2:7).

Iov 33:5
5. Răspunde-mi. Elihu făgăduieşte că această controversă dintre el şi Iov va fi condusă pe căi cinstite.
El promite să nu încerce să-l copleşească pe Iov cu ocări. Îi recunoaşte lui Iov dreptul la replică şi de a nu fi
de acord cu el.

Iov 33:6
6. Înaintea lui Dumnezeu. [În locul lui Dumnezeu, KJV]. Elihu nu pretinde că este superior sau special.
El se retrage pe planul doi în timp ce încearcă să pună bazele mesajului său.

Iov 33:7
7. Frica de mine. Elihu îndeamnă pe Iov să nu se înfricoşeze de el.

Greutatea mea. [Mâna mea nu va fi grea, KJV]. Elihu nu intenţionează să-şi susţină argumentul prin
constrângere.

Iov 33:8
8. Tu ai spus. Elihu reaminteşte lui Iov declaraţii care el pretinde că acesta le-ar fi făcut. Planul lui pare
să fie de a-l convinge pe Iov pe temeiul propriilor lui afirmaţii.

Iov 33:9
9. Sunt curat. Aceasta este o exagerare. Iov nu a pretins niciodată că este absolut desăvârşit (vezi cap.
7:20.21;9:28; 13:26; 14:4.17). E adevărat că el îşi susţinuse nevinovăţia în ce priveşte acuzaţia de nelegiuiri
grave pe care prietenii lui i-o aduceau, dar el nu mersese atât de departe încât să că nu are nici un păcat.

Iov 33:10
10. Vrăjmaş al Lui. Vezi cap. 16:9; 19:11.

Iov 33:11
11. În butuci. Vezi cap. 13:27.

Iov 33:12
12. Dumnezeu este mai mare. În v. 8-11, Elihu prezintă pe scurt argumentaţia lui Iov. Acum el
combate poziţia lui Iov. Cea dintâi afirmaţie a lui ca replică este "Dumnezeu este mai mare decât omul".
Măreţia nu constituie un drept, şi este un mod inconsistent acela de a-L justifica pe Dumnezeu susţinând că El
este atotputernic şi de aceea poate face ce-I place.

Iov 33:13
13. Vrei dar să te cerţi? Elihu subliniază faptul că e inutil ca cineva să se certe cu Dumnezeu. Acesta
face cum crede mai bine şi n-are de ce să explice motivele acţiunilor Sale. Dumnezeu e asemenea unui tată,
care poate vedea raţiuni pentru acţiunile sale pe care el consideră că nu e înţelept să le descopere copilului lui.

Iov 33:14
14. Într-un fel. Dumnezeu are nu numai un singur fel de a vorbi omului, dar omul nu recunoaşte
totdeauna glasul lui Dumnezeu. Iov cerea un răspuns de la Dumnezeu (cap. 10:2; 13:22; 23:5). Elihu susţine
că Dumnezeu vorbeşte lui Iov în diferite moduri, pe care le explică în versetele următoare.
Iov 33:15
15. Prin visuri. [Într-un vis, KJV]. Vezi Genesa 20:3-7; 31:11.24; 41:1-7.25; Numeri 12:6; 1 Regi 3:5;
Daniel 2:1.29; 4:5-18; Matei 1:20; 2:13.19.

Iov 33:16
16. Întipăreşte învăţăturile. O traducere presupusă. Unii, probabil pe temeiul LXX, care spune aici: "El
îi sperie cu astfel de vedenii îngrozitoare", schimbă poziţia accentului în ebraică ca să obţină efectov această
idee gând (vezi vol. I, p. 34).

Iov 33:17
17. Să abată pe om. Versetul acesta descoperă scopul învăţăturilor menţionate în versetul anterior.
Dumnezeu caută să-l abată pe om de la săvârşirea de rele şi să-l vindece de mândrie.

Iov 33:18
18. Să-i păzească. Versetul acesta descoperă şi mai mult scopul avertizărilor divine. Prin ele,
Dumnezeu poate să-l salveze pe om de la nimicire.

Iov 33:19
19. Prin durere. Elihu se apropie din ce în ce mai mult de problema lui Iov. El îşi exprimă propria
părere cu privire la lucrarea durerii; el Îl concepe pe Dumnezeu ca fiind bun şi iubitor când aplică suferinţa, nu
ca pe o pedeapsă, ci ca pe o metodă de disciplină. Pare să fie o anumită progresie în discursul lui Elihu. Întâi,
menţionează visurile, apoi avertizările, apoi durerile. Ideea că durerile sunt un mod de disciplinare nu era cu
totul nouă. Elifaz făcuse aluzie la ea în cap. 5:17. Totuşi, Elihu lărgeşte şi dezvoltă ideea, lucru pe care Elifaz
nu-l făcuse. Cu privire la disciplina aplicată prin durere, vezi Psalm 119:67.71.75.

Iov 33:20
20. Greaţă de pâine. Aici se face aluzie la seriozitatea suferinţei. Suferinţa lui Iov îl dusese în situaţia în
care lucrurile care în mod obişnuit ar fi adus plăcere, precum delicatesele, îşi pierduseră farmecul.

Iov 33:21
21. I se prăpădeşte. Versetul acesta continuă să descrie suferinţa în termeni pe înţelesul lui Iov.

Iov 33:22
22. Groapă. [Mormânt, KJV]. Ebr. shachath, cuvânt tradus "groapă" în v. 18 ["puţ" în KJV]. Iov îşi
exprimă de repetate ori credinţa că moartea este aproape.

Vestitorii morţii. [Nimicirii, KJV]. Literal, "cei care dau la moarte". Probabil o aluzie figurată la fiinţe
supranaturale, însărcinate să execute judecata (vezi 2 Samuel 24:16.17). sau expresia ar putea să se refere la
durerile şi bolile care păreau să pună capăt vieţii.

Iov 33:23
23. Înger. [Sol, KJV]. Ebr. mal'ak "înger" sau "sol". Pasajul acestea (v. 23.24) poate fi considerat
mesianic. Limbajul descrie lucrarea Lui şi aşa este folosit (vezi Ed. 115; cf. PP 366).

Calea pe care trebuie s-o urmeze. [Dreptatea lui, KJV]. Adică pe ce cale trebuie să meargă (vezi Ioan
16,8).

Iov 33:24
24. Preţ de răscumpărare. Ebr. kopher, de la care derivă verbul kaphar, tradus în general "a face
ispăşire".

Iov 33:25
25. Mai fragedă. Faptul acesta poate fi considerat o continuare a cuvintelor "îngerului", începute în v.
24: "Carnea lui să se facă" etc. (RSV). După ce mustrarea şi-a făcut lucrarea, urmează refacerea sănătăţii.
Carnea refăcută, mai fragedă decât a unui copil, stă în contrast cu suferinţa lui Iov (vezi 2 Regi 5:14).
Iov 33:26
26. Se roagă. Elihu se străduieşte să alcătuiască un tablou încurajator al rezultatelor disciplinei
suferinţei. Comuniunea cu Dumnezeu, bucuria, dreptatea vin după experienţa durerii şi a întristării.

Iov 33:27
27. Cântă. [Priveşte, KJV]. Ebr. yashor, pe care unii îl privesc drept o formă poetică a lui yashir, "el va
cânta", iar alţii ca provenind din shur, "a privi", "a se uita". În cazul acesta pasajul ar descrie bucuria sufletului
refăcut şi iertat.

Iov 33:28
28. Sufletul. Versetul e o continuare a cântării de laudă a omului.

Iov 33:29
29. De două ori, de trei ori. [De repetate ori, KJV]. Literal, "de două ori, de trei ori". Elihu susţine că
Dumnezeu aduce adesea suferinţă după care să urmeze o eliberare glorioasă. Concluzia lui este că suferinţele
lui Iov sunt disciplinare şi că ele pot la fel să lucreze spre binele lui Iov.

Iov 33:31
31. Taci. Poate că, în acest moment, Iov a intenţionat să rupă tăcerea şi să-i răspundă lui Elihu.
Nevrând să fie întrerupt, Elihu pune stavilă cuvintelor lui Iov. Apoi, dorind să fie politicos, dar şi să-şi
prezinte argumentaţia, a făcut concesiunea din versetul următor.

Iov 33:32
32. Să-ţi dau dreptate. Elihu pare să aibă o dorinţă sinceră ca Iov să fie declarat drept.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

24 Ed 115

Iov 34:1
1. Înţelepţilor. În punctul acesta, Elihu se întoarce de la Iov spre cei cărora îi numeşte "înţelepţi" sau
"oameni pricepuţi" (v. 10). Grupa aceasta poate să cuprindă pe mai mulţi decât pe cei trei prieteni. Probabil
că un număr considerabil de oameni suspuşi se adunaseră ca să audă discuţia.

Iov 34:3
3. Deosebeşte cuvintele. Compară cu cap. 12:11. Elihu încearcă să apeleze la discernământul spiritual
al ascultătorilor lui. El doreşte ca ei să compare poziţia lui cu aceea a lui Iov şi intenţionează ca ei să-şi dea
seama de ceea ce i se pare lui a fi superioritatea punctului său de vedere.

Iov 34:4
4. Să alegem. Versetul acesta este un apel al lui Elihu de a descoperi adevărul din mijlocul părerilor şi
sentimentelor în conflict care fuseseră prezentate.

Iov 34:5
5. Iov a zis. Versetele 5-9 recapitulează acuzaţiile lui Iov împotriva lui Dumnezeu. Elihu afirmă că Iov
Îl acuzase pe Dumnezeu că îl face să sufere, cu toate că el era drept. Acesta era într-adevăr baza problemei lui
Iov. El nu putea să pună în acord nenorocirile sale cu simţământul că trăise fără prihană.

Iov 34:6
6. Trec drept mincinos. În acest verset, Elihu continuă să-l citeze pe Iov zicând "În ciuda vieţii mele
drepte, sunt socotit drept un mincinos când mă apăr. Sufăr pedeapsa ca un făcător de rele, deşi n-am nici o
vină."

Rana. Literal, "săgeata". O metaforă pentru rana făcută de săgeata lui Dumnezeu. Acesta făcuse o rană
mortală, dar Iov nu cunoaşte că ar fi călcat legea.
Iov 34:7
7. Este vreun om? Elihu găseşte cu greu cuvinte care să exprime cât de mult detestă el lipsa de evlavie
a lui Iov. După aprecierea lui Elihu, Iov se complăcea în ireverenţă şi reproş, tot aşa cum un om ar bea apă
(vezi cap. 15:16).

Iov 34:8
8. Cei nelegiuiţi. Versetul acest continuă exprimarea groazei lui pentru lipsa de respect şi reflectă
atitudinea lui Elihu şi nu acţiunile lui Iov. Filozofia lui Elihu cu privire la disciplinarea divină arată că Iov
trebuia să fie un păcătos. În privinţa acesta, ideile lui nu se deosebeau de ale celor trei prieteni. Potrivit cu
interpretarea aceasta, indiferent că nenorocirile lui Iov erau disciplinare sau pedepsire, Iov trebuia să fi făcut
ceva pentru a o merita.

Iov 34:9
9. El a zis. Vezi cap. 9:22. Dezgustul lui Elihu faţă de Iov atinge punctul culminant în acest verset. E
de neconceput pentru Elihu ca un om să creadă că favoarea divină vine automat după o slujire credincioasă.
De fapt, citatul acesta nu prezintă exact poziţia lui Iov. Iov nu a mers niciodată atât de departe încât să afirme
că nu exista nici o răsplătire pentru facerea binelui. El susţinuse că cei drepţi nu sunt totdeauna fericiţi şi cei
nelegiuiţi nu-şi primesc totdeauna plata pe dată. Dar cuvintele lui Elihu, ca multe afirmaţii de felul acesta, nu
ţin cont de adevărata atitudine a lui Iov (vezi 17:9; 21:9; 28:28).

Iov 34:10
10. Ascultaţi-mă. Elihu a spus cum concepea el poziţia lui Iov. Acum solicită atenţia ascultătorilor lui şi
declară solemn că Dumnezeu este drept. Afirmaţia lui Elihu cu privire la Dumnezeu este adevărată, dar
exprimarea unei astfel de afirmaţii nu rezolvă problema în cauză. În loc să vină în întâmpinarea detaliilor
cazului şi să caute să împace evenimentele cu dreptatea lui Dumnezeu, Elihu rezolvă întreaga problemă
făcând din ea o chestiune de suveranitate divină, care nu contribuie la adevărata soluţionare a problemei.

Iov 34:11
11. După căile lui. Afirmaţia aceasta este adevărată (vezi Romani. 2:6-10; 2 Corinteni 5:10; Apocalipsa
22:12). Ea se aplică la întreaga conduită a omului şi la felul cum se poartă Dumnezeu cu el. Poate că nu pare
adevărată, când viaţa este cercetată parţial şi nu în întregime. Pentru acest motiv, nu se pot trage concluzii cu
privire la caracterul unui om printr-o observare a nenorocirilor lui.

Iov 34:12
12. Dumnezeu nu săvârşeşte fărădelegea. Vezi v. 10.

Iov 34:13
13. L-a însărcinat. Întrebarea se pune pentru a accentua faptul că nimeni nu I-a dat lui Dumnezeu
puterea şi autoritatea. El este Creatorul şi Izvorul puterii.

Iov 34:14
14. Şi-ar lua înapoi. Retragerea suflării de viaţă pe care Dumnezeu a dat-o omului la creaţiune (vezi
Genesa 2:7).

Iov 34:15
15. Tot ce este carne. Elihu prezintă puterea suverană a lui Dumnezeu. Dacă El ar voi, ar putea nimici
pe om într-o clipă. Nimeni nu poate tăgădui dreptul lui Dumnezeu de a face aşa. Omul nu are nici un drept
asupra vieţii. Fiind un astfel de suveran, Dumnezeu Îşi rezervă dreptul de a trimite suferinţe asupra creaturilor
Lui, dacă crede că e bine.

Iov 34:16
16. Ascultă lucrul acesta. Versetele 1-15 au fost adresate spectatorilor (v. 2). Acum el adresează direct
lui Iov.

Iov 34:17
17. Vrăjmaş al dreptăţii. Elihu pare să se refere la guvernarea universului. Dumnezeu este cârmuitorul
suprem şi e de neconceput ca El să urască binele şi să iubească răul.

Iov 34:18
18. Către împăraţi. Elihu se inspiră din regalitatea pământească. Supuşii unui rege îi arată respect şi nu
îl numesc "nelegiuit" (ebr. beliyya'al, adesea tradus "Belial", înseamnă, literal, "un netrebnic") sau
"necredincios".

Iov 34:19
19. Nu caută la faţa celor mari. A căuta la faţa cuiva înseamnă a-l trata cu o bunăvoinţă specială
datorită rangului, bogăţiei sau altor considerente (vezi Levitic 19:15; Deuteronom 1:17; 16:19; 2 Cronici
19:7; Fapte 10:34; Romani 2:11; Galateni 2:6; Efeseni 6:9; Coloseni 3:25; Iacov 2:1.9).

Iov 34:20
20. La miezul nopţii. Textul atrage atenţia asupra iminenţei catastrofei. Boala, cutremurul de pământ,
inundaţia, silnicia, focul, accidentul, toţi ucigaşii aceştia pândesc pe aproape. Ei lovesc atunci când sunt mai
puţin aşteptaţi - "la miezul nopţii" - şi-şi iau partea cuvenită atât dintre bogaţi, cât şi dintre săraci.

Fără amestecul vreunei mâini. Literal, "fără de mână", adică fără nici mâini omeneşti (vezi Daniel 8:25).

Iov 34:21
21. Paşii. Elihu adoptă un nou argument. El face apel la atotştiinţa lui Dumnezeu ca o garanţie că El va
lucra drept. Dumnezeu cunoaşte capacitatea, dispoziţia, împrejurările şi ispitele fiecărui om. El nu va face
greşeala de a impune unui om o suferinţă necuvenită.

Iov 34:22
22. Întuneric. Atotştiinţa lui Dumnezeu e nu numai o protecţie pentru cei drepţi, ci şi o sursă de groază
pentru cei nelegiuiţi (vezi Psalm 139:11; Evrei 4:13).

Iov 34:23
23. Să privească. [Nu va pune asupra, KJV]. Textul acesta este tradus în moduri diferite. Înţelesul clar
al KJV este că Dumnezeu nu va impune omului mai mult decât merită vinovăţia lui. O altă traducere posibilă
este: "Căci El n-are nevoie să privească pe un om multă vreme ca să-l aducă la judecată înaintea lui
Dumnezeu." De nevoie, tribunalele omeneşti trebuie să facă cercetări lungi şi răbdătoare, dar chiar şi aşa
greşesc adesea. Dumnezeu nu cunoaşte o astfel de nevoie. O altă interpretare: "Căci El n-a rânduit un timp
pentru nici un om ca să vină la judecată înaintea lui Dumnezeu" (RSV), adaugă cuvântul mo'ed, "timp", lucru
care, totuşi, nu este necesar, întrucât expresia ebraică, aşa cum e, oferă un înţeles clar.

Iov 34:24
24. Fără cercetare. [În mare număr, KJV]. Sau "fără cercetare". Nu e nevoie ca Dumnezeu să facă
cercetare obositor de lungă a vieţii celor nelegiuiţi. El îi cântăreşte imediat, le cunoaşte purtarea şi poate să ia
de îndată măsuri contra lor (vezi Psalm 75:7; Daniel 2:21).

Iov 34:26
26. În faţa tuturor. Dumnezeu îi pedepseşte pe cei nelegiuiţi pe faţă, în văzul semenilor lor.

Iov 34:28
28. Strigătul săracului. Elihu îi consideră pe cei nelegiuiţi ca fiind asupritori. Iov şi prietenii lui făcuseră
schimb de învinuiri şi tăgăduiri cu privire la aceste punct (vezi cap. 22:5-10; 29:12).

Iov 34:29
29. Cine poate s-o tulbure? Elihu accentuează atotputernicia divină. Nimeni nu se poate împotrivi lui
Dumnezeu, nici om, nici popor. Fie că binecuvântează, fie că blestemă, acţiunile Lui sunt eficiente şi
incontestabile (vezi Psalm 104:29; Romani 8:31-34).

Iov 34:31
31. A zis el vreodată? [E bine să fi zis, KJV]. Versetul acesta aduce cu sine dezvoltarea unei noi idei.
Scopul pare să fie acela de a-i inspira lui Iov o atitudine de smerenie. Reacţia ideală la suferinţă, aşa cum e
concepută de Elihu, e rezumată în patru declaraţii ale persoanei în cauză (v. 31:.2). Elihu doreşte ca Iov să
facă aceste declaraţii şi nu să apere persoana şi integritatea sa. Sentimentele sugerate de Elihu sunt nobile şi în
acord cu concepţia lui despre suferinţă ca disciplină. Totuşi el nu înţelege adevăratul motiv al suferinţei lui
Iov.

Iov 34:33
33. După părerea ta. S-au sugerat următoarele cu privire la semnificaţia acestui pasaj: "Să se aştepte
Dumnezeu să răsplătească potrivit dorinţelor tale? Va face Dumnezeu ceea ce crezi tu că este drept? Acesta e
o chestiune care te priveşte pe tine, nu pe mine; totuşi, trebuie să te hotărăşti şi să-ţi exprimi părerile". Scopul
versetului pare să fie acela de a face un apel la Iov de a lua o hotărâre. Judecând după cele spuse înainte de
Elihu, decizia la care ţine este ca Iov să-şi mărturisească păcatele, să recunoască faptul că Dumnezeu e drept
în judecăţile Lui şi să accepte suferinţa ca pe o disciplină. Până aici Iov refuzase să-şi compromită conştiinţa
printr-o astfel de mărturisire.

Iov 34:34
34. Oameni cu pricepere. Versetul acesta pare să fie o introducere la un citat din v. 35. Textul poate fi
tradus: "Oamenii cu pricepere îmi vor spune da, fiecare om care mă ascultă va zice."

Iov 34:35
35. Fără pricepere. [Fără cunoaştere, KJV]. Elihu caută să-l umilească pe Iov amintindu-i cum îl văd
oamenii înţelepţi. A fi rău privit de oamenii cu vază este extrem de descurajator.

Iov 34:36
36. Fiindcă răspunde ca cel rău. Pe temeiul a două manuscrise ebraice, propoziţia aceasta poate fi
tradusă: "Datorită răspunsurilor ca cele ale oamenilor nelegiuiţi." Elihu crede că Iov merită să fie supus
suferinţei în continuare pentru a fi curăţat de ideile lui nelegiuite, aşa cum consideră Elihu. Declaraţia e aspră
şi se încadrează bine în tiparul de expresii al celor trei prieteni.

Iov 34:37
37. Bate din palme. Un indiciu de indignare, de derâdere sau de batjocură (vezi Numeri 24:10; Iov
27:23)

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

21 CH 341; 3T 417

22 Ed 144

Iov 35:1
1. Elihu a luat din nou cuvântul. Vezi la cap. 32:2

Iov 35:2
2. Te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu. [Dreptatea mea este mai multă decât a lui Dumnezeu, KJV].
Iov nu ridicase astfel de pretenţii. El pusese la îndoială dreptatea lui Dumnezeu (cap. 9:22-24;10:3;12:6), dar
acuzaţia lui Elihu, aşa cum e redată aici, conţine un factor care depăşeşte tot ce a intenţionat Iov în
cuvântările lui.

Iov 35:3
3. La ce-mi foloseşte. Elihu neagă aici dreptul lui Iov de a susţine că un om drept poate să sufere la fel
ca un păcătos. Un asemenea punct de vedere e la fel de supărător pentru el ca şi pentru cei trei prieteni.
Totuşi, el trage concluzii nejustificate din afirmaţiile lui Iov. Acesta n-a susţinut că cei drepţi n-au, până în
final, un avantaj în plus faţă de cei păcătoşi. Lucrul asupra căruia a insistat mult a fost că metodele
Providenţei cu lumea aceasta nu erau totdeauna în acord cu caracterul oamenilor.

Iov 35:4
 4. Voi răspunde. Răspunsul lui Elihu dezvoltă argumentul lui Elifaz din cap. 22:2.3.

Prietenilor. [Tovarăşilor, KJV]. Ebr. re'im, tradus "prieteni" în cap, 2:11; 19:21; 42:7. Sunt scoşi în
evidenţă cei trei prieteni ai lui Iov.

Iov 35:5
5. Uită-te spre ceruri. Obiectivul afirmaţiei lui Elihu este acela de a arăta că Dumnezeu este aşa de
mare, încât nu poate fi afectat de purtarea oamenilor. Măreţia lui Dumnezeu este ilustrată prin înălţimea şi
grandoarea cerurilor şi a norilor.

Iov 35:6
6. Lui. Argumentul este că Dumnezeul care a creat cerurile nu este influenţat sau constrâns într-un fel
oarecare de păcatul omului. Nu au de suferit nici persoana, nici demnitatea Lui.

Iov 35:7
7. Ce-I dai Lui? Dimpotrivă, Elihu susţine că dreptatea omului nu poate aduce vreun folos lui
Dumnezeu şi nici nu-L face pe Dumnezeu în vreun fel obligat faţă de om.

Iov 35:8
8. Nu poate vătăma decât semenului tău. Potrivit cu raţionamentul lui Elihu, rezultatele nelegiuirii sau
dreptăţii sunt simţite nu de Dumnezeu, ci de om. Dumnezeu este atât de departe de efectele păcatului sau ale
neprihănirii, încât nu are de ce să abată de la o dreptate strictă. Aşadar, acolo unde ar trebui să existe răsplată,
va fi, iar unde ar trebui să existe pedeapsă, va fi. Prin urmare, merită să fii drept. Dumnezeu e prea sus pentru
a modifica lucrările cauzei şi ale efectului, care, după aprecierea lui Elihu, cer răsplată pentru cel drept şi
pedeapsă pentru făcătorul de rele. Cu alte cuvinte, nelegiuirea sau dreptatea unui om îl afectează numai pe el,
nu şi pe Dumnezeu. Teoria lui Elihu în această privinţă nu izbuteşte vadă strânsa legătură dintre Dumnezeu şi
făpturile Sale. Elihu vede transcendenţa lui Dumnezeu, dar nu e în stare să vadă cât de aproape este El de
făpturile Sale. Evanghelia prezintă în învăţătura ei un Dumnezeu care este afectat de ceea ce fac făpturile Lui
şi care Se ocupă de ele în mod personal (Evrei. 4:15).

Iov 35:9
9. Mulţimii apăsătorilor. Elihu se confruntă cu faptul real al asupririi. El nu putea tăgădui faptul că
mulţimile strigau din pricina tratamentul la care erau supuşi de cei mai puternici decât ei. Unde îşi găsea loc
acest fapt în cadrul filozofiei sa? Pentru ce aceşti oameni apăsaţi nu erau eliberaţi?

Iov 35:10
10. Nici unul nu zice. Motivul de sfadă al lui Elihu este că cei apăsaţi continuă să sufere din cauză că se
plâng în necazurile lor, dar nu-L cheamă pe Dumnezeu în mod corespunzător. Dacă ei s-ar apropia în felul
acesta de Dumnezeu, El le-ar da "cântări de veselie noaptea" sau fericire în ceasul trist şi întunecat al
necazului (vezi Psalm 30:5; 77:6; 90:14; 143:8). Partea slabă a acestei susţineri este că presupune că cei care
continuă să sufere nu cheamă pe Dumnezeu aşa cum trebuie.

Iov 35:11
11. Mai mult decât pe dobitoacele pământului. Fiarele şi păsările strigă din instinct când trec prin
durere şi suferinţă, dar ele nu ştiu cum să facă o cerere Creatorului lor. Dumnezeu l-a învăţat pe om să facă
mai mult decât să se plângă. El trebuie să aducă durerea sa la Dumnezeu într-un spirit de credinţă, evlavie,
smerenie şi resemnare. După Elihu, dacă Dumnezeu nu răspunde unui astfel de apel, trebuie să lipsească
adevăratul spirit.

Iov 35:12
12. Să tot strige ei. Evident, Elihu are ochiul îndreptat spre Iov. Dumnezeu răspunde la strigăt sincer.
Lucrul acesta este adevărat, dar rezultă de aici că se răspunde la toate strigătele sincere imediat sau aşa cum
vrem noi? Aceasta este o simplificare exagerată a suferinţei. Ea arată cum o poziţie aparent logică poate să fie
extrem de înşelătoare.

Nu răspunde. Elihu spune că Dumnezeu nu răspunde oamenilor răi pentru că ei cer cu mândrie, nu cu
smerenie. Ei pretind eliberarea de suferinţă ca pe un drept. Ei se apropie de Dumnezeu din motive egoiste.

Iov 35:14
14. Măcar că. Propoziţia aceasta ar trebui probabil să fie tradusă astfel: "Cu atât mai puţin când zici că
nu-L poţi vedea". Adică dacă Dumnezeu nu ascultă un strigăt deşert, cu cât mai puţin va asculta El un strigăt
al cuiva care zice că nu-L poate vedea pe Dumnezeu. Elihu pare să se refere la afirmaţii descurajatoare făcute
de Iov, ca de pildă în cap. 9:11; 13:24; 23:3.8.9; 30:20; 33:10.

Iov 35:15
15. Dar pentru că. Prima parte a acestui verset poate fi tradusă literal: "şi acum, pentru că el n-a
cercetat mânia lui [a lui Iov]." Ideea poate fi că Dumnezeu n-a trimis suferinţe noi din cauza cuvintelor
arogante ale lui Iov. În felul acesta Iov era încurajat să-şi continue plângerile.

Iov 35:16
16. Degeaba. Elihu trage concluzia că Iov nu are o cauză dreaptă pentru care să se plânge. El dă de
înţeles că Iov nu suferise atât de mult cât merită - că de fapt el nu ştie despre ce vorbeşte. Fără îndoială că o
astfel de cuvântarea n-avea cum să aducă vreo mângâiere!

Iov 36:1
1. Elihu a urmat. Capitolele 36 şi 37 alcătuiesc un singur discurs. Ele constituie un apel final către Iov
să fie resemnat şi răbdător înaintea lui Dumnezeu.

Iov 36:2
2. Pentru Dumnezeu. Motivul lui declarat de a-şi continua cuvântarea este că mai sunt multe lucruri pe
care se simte constrâns să le rostească în apărarea lui Dumnezeu. Elihu crede că e apărătorul Lui, în cazul
Dumnezeu versus Iov.

Iov 36:3
3. De departe. Elihu nu are de gând să repete argumente vechi. El doreşte să aducă ceea ce cunoaşte
din domeniul lucrurilor care au scăpat atenţiei lor. Din vastul domeniu al istoriei şi al naturii, Elihu
intenţionează să scoată argumente pentru a apăra dreptatea lui Dumnezeu (vezi cap. 8:8).

Iov 36:4
4. Ai de a face. Cuvintele acestea sună cam arogant, dar probabil Elihu nu intenţionează să fie aşa. Iov
îi acuzase pe prietenii săi că foloseau argumente netemeinice în apărarea lui Dumnezeu (vezi cap. 13:7.8).
Elihu făgăduieşte aici că vorbele lui vor fi sincere. El îşi va întemeia afirmaţiile pe ceea ce consideră că sunt
cunoştinţe desăvârşite şi nu pe prejudecată.

Iov 36:5
5. Este puternic. Versetul acesta introduce tema cuvântării lui Elihu, puterea şi priceperea lui
Dumnezeu.

Iov 36:6
6. El nu lasă. Elihu susţine în esenţă aceeaşi teorie ca şi cei trei prieteni ai lui Iov. El crede că purtarea
lui Dumnezeu faţă de om în viaţa aceasta e determinată de caracterul omului. Iov observase că oamenii
nelegiuiţi par să fie feriţi de nenorocire (cap. 21:7).

Iov 36:7
7. Nu-Şi întoarce. Elihu declară că deşi cei drepţi sunt supuşi suferinţei, ei nu sunt părăsiţi. Dumnezeu
Îşi ţine privirea îndreptată asupra lor, că sunt fie pe scaune de domnie, fie în închisoare (v. 8). Iov sugerase că
Dumnezeu îl părăsise (cap. 29:2). Elihu nu este de acord însă (Psalm 34:15). El crede cu tărie în înălţarea
celor drepţi.

Iov 36:8
8. În lanţuri. Vezi Genesa 39:20; Ieremia 40:1; Daniel 3:21; Matei 14:3; Fapte 12:1-6; 16:24; 24:27.
Iov 36:9
9. Le pune înainte. Elihu susţine că suferinţa vine peste cei drepţi cu scopul de a le descoperi
slăbiciunile din caracterul lor şi natura vinovăţiei lor.

Iov 36:10
10. Îi înştiinţează. [Le deschide urechea, KJV]. Elihu pretinde că Dumnezeu îi face pe oameni să fie
dispuşi să înveţe şi să asculte îngăduind să fie loviţi cu suferinţă. Aşa, zice el, a fost cu Iov.

Îi îndeamnă. [Le porunceşte, KJV]. Suferinţele de la Dumnezeu sunt porunci de tipul "du-te şi să nu
mai păcătuieşti". Elihu dezvoltă aici teoria lui cu privire la suferinţă ca metodă disciplinară şi nu penală. În loc
să privească la Iov aşa cum au făcut-o ceilalţi prieteni ai lui, ca la un păcătos pe care Dumnezeu Se răzbună,
el îl priveşte ca pe o persoană care e mustrată din iubire pentru greşelile ei.

Iov 36:11
11. Dacă ascultă. Elihu subliniază făgăduinţa că prosperitatea şi plăcerea vor veni în viaţa aceasta, dacă
cei mustraţi răspund aşa cum trebuie (vezi Iov 33:23-28; Ieremia 7:23; 26:13). Reîntoarcerea prosperităţii în
viaţa lui Iov, susţine el, va avea loc doar dacă el se pocăieşte de păcatele sale şi ascultă de Dumnezeu. Iov se
află sub disciplină. Dar cei drepţi trebuie să se aştepte la necazuri şi persecuţii (vezi Ioan 16:33; Fapte 14:22;
2 Timotei 3:12; Evrei 12:1-11; 1 Petru 4:12.13).

Iov 36:12
12. N-ascultă. Versetul acesta prezintă alternativa v. 11. Nu asculta şi vei muri, aceasta e ideea. Există
elemente adevărate în teoria lui Elihu.

Iov 36:14
14. Îşi pierd viaţa în tinereţe. Elihu vede un sfârşit grabnic pentru cei nelegiuiţi. Vârsta înaintată era
respectată foarte mult la cei din vechime şi a muri în tinereţe era considerat o mare tragedie.

Desfrânaţi. [Necuraţi, KJV]. Ebr. qedeshim, "desfrânaţi de Templu". Acelaşi cuvânt ebraic apare în
Deuteronom 23:18; 1 Regi 14:24; 15:12; 22:46; 2 Regi 23:7. Ideea pare să fie că cei nelegiuiţi urmează să
aibă parte de soarta celor mai părăsiţi şi mai ticăloşi oameni. Declaraţiile lor religioase nu le vor servi ca
ocrotire în faţa pedepsei.

Iov 36:15
15. Prin nenorocirea lui. Ideea pare să fie că Dumnezeu foloseşte suferinţa ca pe un mijloc de eliberare
pentru cei drept (vezi Psalm 119:67.71).

Îl înştiinţează. [Le deschide urechile, KJV]. Urechile care erau surde la glasul lui Dumnezeu ajung
sensibile în urma necazului.

Iov 36:16
16. Te va scoate. [Te-ar fi scos, KJV]. Elihu îi spune lui Iov că şi el ar fi fost eliberat şi repus în
drepturi dacă ar fi acceptat suferinţele cu o dispoziţie corespunzătoare şi ar fi tras învăţăturile dorite.

Iov 36:17
17. Pedeapsa este nedezlipită. După Elihu, Iov nu răspunsese aşa cum ar fi trebuit la disciplina aplicată
de Dumnezeu, întrucât veniseră asupra lui judecăţile lui Dumnezeu, păstrate pentru cei nelegiuiţi.

Iov 36:18
18. Supărarea. Elihu pare să zică: "Iov, pentru că eşti mâniat, ia seama ca nu cumva să suferi pedeapsa
lui Dumnezeu pentru mânia ta. Într-un astfel de caz, nu ar mai fi cale de scăpare pentru tine".

Iov 36:19
19. Strigătele. [Bogăţiile, KJV]. Cuvântul ebraic shua' este luat de unii ca referindu-se la bogăţii [ca în,
KJV]; de alţii, la strigăte după ajutor. Ambele idei sunt posibile.
Iov 36:20
20. Nu suspina. [Nu dori, KJV]. O aluzie la dorinţa repetată a lui Iov de a fi lovit de îndată şi pus în
mormânt (vezi cap. 6:9; 7:15; 14:13). Elihu susţine că această dorinţă este greşită.

Iov 36:21
21. Fereşte-te să faci rău. Elihu îl acuză pe Iov că alege să dea frâu liber plângerii în loc să suporte
încercările cu resemnare.

Iov 36:22
22. Dumnezeu este mare în puterea Lui. Aceasta propoziţie a fost numit punctul esenţial al întregului
discurs al lui Elihu. El se străduieşte să dezvolte ideea despre Dumnezeu ca mare învăţător (vezi cap.
33:14.16; 35:11; 36:10). Se presupune că acţiunile Lui sunt considerate învăţături, care, dacă sunt luate în
serios, vor aduce ca rezultat bunăstarea, dar dacă sunt lepădate vor aduce nenorocirea.

Iov 36:23
23. Cine Îi cere socoteală de căile Lui? [Cine I-a impus căile Sale? KJV]. Deşi Dumnezeu este un
Învăţător desăvârşit; sunt unii care caută să-L înveţe, să-I dicteze drumul pe care ar trebui să-l urmeze şi să
îmbunătăţească şi să îndrepte universul Lui. Elihu vrea să spună că ceva din acest spirit a apărut în plângerile
lui Iov (vezi cap. 9:22-24; 10:3; 12:20-25; 16:11-17). Iov ajunsese într-un punct periculos, aproape să-L
acuze pe Dumnezeu de nedreptate. El îi dăduse pretext lui Elihu să-i aducă o astfel de acuzaţie.

Iov 36:24
24. Să lauzi faptele Lui. În loc să-L învinuiască pe Dumnezeu, Iov ar fi trebuit să-L laude, aşa cum alţii
cântă laudele Lui.

Iov 36:26
26. Ce mare e Dumnezeu. În aceste verset, sunt puse în antiteză măreţia lui Dumnezeu şi slăbiciunea
omului.

Iov 36:27
27. Dă ploaia. Elihu face apel la natură în apărarea măreţiei lui Dumnezeu. El descrie fenomenele
evaporării şi distilării care fac posibilă ploaia.

Iov 36:29
29. Bubuitul. Elihu introduce descrierea unei furtuni cu tunete.

Iov 36:30
30. Lumină. Probabil aici o referire la fulger.

Iov 36:31
31. Prin aceste mijloace. Probabil, antecedentul este "nori". Prin norii Săi se spune că Dumnezeu
realizează două efecte contrarii. Pe de o parte, El aduce pedeapsa asupra popoarelor, distrugându-le recoltele,
producând un prăpăd mare, lovind şi omorând cu trăsnete. Pe de altă parte, El dă hrană din belşug făcând
posibilă vegetaţia prin ploile pe care le aduc norii.

Iov 36:32
32. Şi-l aruncă. [porunceşte, KJV]. Se pare că Dumnezeu ia fulgerul în mâinile Sale şi-l îndreaptă acolo
unde-I place. Expresia: "să nu lumineze prin norul care se interpune", este traducerea prepoziţiei ebraice be,
"prin" sau "cu" şi a unui singur cuvânt maphgia', "cotropitor". Unii schimbă punctuaţia masoretică pentru a
citi miphga', "semn".

Iov 36:33
33. Bubuitul. Zgomotul unui tunet.

Şi turmele. O traducere literală a textului masoretic este "şi vitele cu privirea spre ceea ce se ridică [sau
acela care se ridică]". KJV este o traducere fidelă a expresiei ebraice, aşa cum este redată aici, interpretând
expresia "ceea ce se ridică" ca fiind aburul, evident din context, dar înţelesul e obscur. Unii, printr-o
schimbare a punctărilor masoretice, au obţinut o traducere foarte diferită, de pildă, "care este gelos cu mânie
împotriva nelegiuirii". Asemenea redări variate sunt, bineînţeles, pur ipotetice.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

18 3T 549

Iov 37:1
1. La auzul acestor lucruri îmi tremură inima. Nu există o divizare naturală între cap. 36 şi 37. Elihu
continuă ilustraţia cu o furtună însoţită de tunete ca mijloc pentru a descrie puterea lui Dumnezeu. El zice că
inima lui tremură când aude tunetul şi vede fulgerul scânteind pe cer.

Iov 37:2
2. Trăsnetul tunetului Său. [Zgomotul vocii Sale, KJV]. Elihu foloseşte o metaforă. El nu vrea să spună
că de fapt tunetul este glasul lui Dumnezeu (vezi Psalm 77:18; 104:7).

Iov 37:5
5. Lucruri mari. Cu versetul acesta se sfârşeşte parabola cu furtuna însoţită de tunete. În această
descriere plastică, Elihu încearcă să-L copleşească pe Iov cu simţământul maiestăţii şi puterii lui Dumnezeu.

Iov 37:7
7. Pecetluieşte. Aceasta s-ar putea referi la încetarea muncii în aer liber pe timp de iarnă datorită
zăpezii, gheţii şi ploilor puternice. Această întrerupere în activitatea omului oferă prilej de meditaţie şi în felul
acesta încurajează o cunoaştere mai profundă a lui Dumnezeu.

Iov 37:8
8. Se trage într-o peşteră. Versetul acesta tinde să confirme interpretarea v. 7. Fiarele hibernează în
timpul iernii. Şi aceasta este o dovadă de înţelepciune din partea lui Dumnezeu. El a luat măsuri ca animalele
să fie ocrotite de frig şi să fie în stare să trăiască cu cantităţi mai mici de hrană în sezonul când aceasta se
împuţinează.

Iov 37:9
9. De la miazăzi. Literal, "din cămară", adică din magazia unde se spune că Dumnezeu păstrează
furtunile (vezi Iov 38:22; Psalm 135:7).

De la miazănoapte. Literal, "de la cei care împrăştie". Acestea par să fie vânturile violente care alungă
norii şi aduc o atmosferă senină, îngheţată.

Elihu subliniază că toate acestea sunt sub controlul lui Dumnezeu şi că aceste fenomene naturale
dovedesc măreţia Lui.

Iov 37:10
10. Micşorează. [E îndreptată, KJV]. Literal, "constrânge", adică solidă prin îngheţ (vezi Psalm
147:16-18).

Iov 37:11
11. Încarcă. Literal, "împovărează". Adică El încarcă norul cu apă. Ploaia este una din principalele
necesităţi ale ţărilor orientale. Dumnezeu e Cel care dă norii încărcaţi de umezeală care oferă apă pământului
însetat.

Scânteietori. Literal, "norul luminii Sale". Poate ca şi cum fulgerele luminoase erau depozitate într-un
nor. Sau expresia poate să însemne "norii în care se odihneşte lumina Sa".

Iov 37:12
12. Lor. [Lui, KJV]. "Norii" constituie antecedentul evident.
 Planurile. [Sfaturile, KJV]. Ebr. tackbuloth, "călăuzire", "direcţie". Dumnezeu călăuzeşte norii şi
fulgerele, purtându-i şi învârtindu-i, îndreptându-i potrivit voii Sale.

Iov 37:15
15. Cârmuieşte Dumnezeu. Elihu îl întreabă pe Iov dacă ştie cum dă Dumnezeu ordinele Sale şi cum
aranjează cursul şi succesiunea evenimentelor naturii.

Iov 37:16
16. Plutirea. Fenomenul norilor suspendaţi în cer, împovăraţi de ploaie, totuşi nesprijiniţi, provoacă
uimirea lui Elihu (vezi cap. 26:8).

Ştiinţă. Fenomenele naturale indică ştiinţă nelimitată a lui Dumnezeu. Concluzia este că Iov n-ar trebui
să-L critice pe Dumnezeu care-Şi desfăşoară atotştiinţa prin intermediul acestor lucrări minunate.

Iov 37:19
19. Arată-ne. [Învaţă-ne, KJV]. Aceasta sună a ironie. Elihu îi spune lui Iov: dacă eşti atât de deştept,
învaţă-ne cum să ne apropiem de un asemenea Dumnezeu mare, deoarece noi suntem în întuneric.

Iov 37:20
20. Care este omul care-şi doreşte pierderea?[Dacă un om vorbeşte, cu siguranţă va fi înghiţit, KJV].
Iov îşi exprimase dorinţa ca Dumnezeu să-l asculte şi să-i răspundă. Intenţionând să mustre această
încumetare şi totuşi sfiindu-se să o facă în mod, Elihu se aşează în locul lui Iov şi întreabă: ar fi potrivit ca eu
să cer să vorbesc cu Dumnezeu? Dacă nu, nu poate fi potrivit nici ca Iov să facă aşa.

Iov 37:21
21. Lumina soarelui. [Lumina strălucitoare, KJV]. Probabil soarele. Oamenii nu pot privi soarele
strălucitor. Cu cât mai puţin ar fi ei în stare să stea faţă în faţa cu Dumnezeu.

Iov 37:22
22. Aurora. [Vremea frumoasă, KJV]. Ebr. zakab, literal "aur".

Iov 37:24
24. Să se teamă de El. Elihu îşi încheie cuvântarea cu un atac final îndreptat spre Iov, în sensul că
Dumnezeu nu-i respectă pe oamenii încrezuţi.

Cei care se cred înţelepţi. Adică încrezuţi. De fapt, ce afirmă Elihu ca principiu e adevărat. E neînţelept
din partea unui om să pună pe picior de egalitate înţelepciunea lui măruntă cu aceea a lui Dumnezeu. Eroarea
lui Elihu stă în încercarea de a aplica principiul la Iov. Necazul cu Elihu şi ceilalţi protagonişti era că se
încumetau să-l judece pe Iov.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

5-24 MH 434

14-16 ML 112

16 GC 46; Ed 15, 21; MM 7; PP 50

Iov 38:1
1. Domnul. Răspunsul lui Dumnezeu adresat lui Iov ocupă patru capitole (38-41), întrerupte de o
scurtă mărturisire a lui Iov (40:3-5). Capitolele 38 şi 39 sunt strâns legate şi alcătuiesc un apel către Iov,
având în vedere că Iov nu cunoaşte cum a creat Dumnezeu lumea. Dumnezeu caută să lărgească concepţia lui
Iov cu privire la Divinitate.

Crearea lumii (38:4-7); marea (v. 8-11); zorile zilei (v. 12-15); alte fenomene pământeşti precum
tainele mării, lumina şi întunericul, zăpada, grindina, revărsările de apă, ploaia, fulgerul, tunetul, gheaţa, roua,
bruma (v. 16-30), stelele şi norii (v. 31-38), lumea animală (38:39-39:30).

A răspuns lui Iov. Dumnezeu nu-l reabilitează pe Iov imediat. Scopul Lui divin nu este de a rezolva o
dispută, ci de a Se revela. Tot astfel nu explică lui Iov scopul suferinţei lui. O clară înţelegere a lui Dumnezeu
este superioară în importanţă în comparaţie cu desfăşurarea tuturor motivelor providenţei divine. Dumnezeu
nu explică de ce nelegiuitul prosperă şi cel drept suferă. El nu spune nimic cu privire la lumea viitoare sau la
compensarea viitoare a inegalităţilor prezente. Dumnezeu doar Se descoperă - bunătatea, puterea,
înţelepciunea - şi intenţionează ca această revelaţie să dea răspuns problemelor lui Iov.

Răspunsul lui Dumnezeu face pe Iov să cunoască nu numai fapte, ci pe Dumnezeu Însuşi. Abordarea
aceasta a fost atât de eficientă încât răspunsul lui Iov a fost: "acum ochiul meu Te-a văzut" (cap. 42:5). Când
Iov L-a văzut pe Dumnezeu, nedumeririle lui au dispărut. Numai Dumnezeu putea să ofere acest gen de
soluţie pentru problemele sale. Există o profunzime în ce priveşte felul lui Dumnezeu de a răspunde
întrebărilor lui Iov care provoacă gândurile cele mai serioase.

Iov 38:2
2. Cine este? Nu e clar dacă Dumnezeu Se referă la Iov sau la Elihu. În favoarea interpretării că
afirmaţia se referă la Elihu sunt următoarele considerente: 1) pare nepotrivit ca Dumnezeu să spună cu
această ocazie că Iov întunecase sfatul prin "cuvântări fără pricepere" , pentru ca apoi în cap. 42:7 să spună
că prietenii nu vorbiseră aşa de drept "cum a vorbit robul Meu Iov"; (2) Elihu vorbise chiar înainte ca
Dumnezeu să intervină şi nu ar fi nepotrivit ca Dumnezeu să desfiinţeze argumentele lui, împreună cu ale
celorlalţi prieteni, înainte de a se adresa lui Iov. În favoarea interpretării că afirmaţia se referă la Iov sunt
următoarele considerente: (1) cuvântarea este adresată lui Iov (vezi cap. 38:1; 40:1.6; 42:7); (2) Iov pare să
aplice comentariul la sine (cap. 42:3).

Iov 38:3
3. Încinge-ţi mijlocul. Dumnezeu Se adresează acum lui Iov. Acesta dorise să-L întrebe pe Dumnezeu,
dar Dumnezeu ia iniţiativa şi-l anunţă că e pe punctul de a fi întrebat (vezi cap. 9:32-35; 13:3.18-22; 23:4-7;
31:35). "A încinge mijlocul" este o expresie care face aluzie la moda veche de îmbrăcare. Veşmântul larg şi
lung care era purtat de obicei era strâns printr-o cingătoare, când cel în cauză alerga, muncea sau era angajat
în luptă. Ideea de aici este: "întăreşte-te cât mai bine şi pregăteşte-te."

Iov 38:4
4. Am întemeiat pământul. [Am pus temeliile, KJV]. Imaginea pământului cu temelii este deseori
folosită (vezi Psalm 102:25; 104:5; Proverbe 8:29; Isaia 48:13; 51:13.16; Zaharia 12:1; Evrei 1:10).

Spune. Expresiile acestea au efectul de a-i demonstra lui Iov cât de limitate sunt de fapt cunoştinţele lui
Iov.

Iov 38:5
5. Ştii? Sau "căci tu ştii". Scopul afirmaţiei este evident de a-l ajuta pe Iov să-şi modifice gândirea.

A întins frânghia. O imagine luată de la construirea unei clădiri. Un Arhitect divin a întocmit planul
pământului.

Iov 38:6
6. Sprijinite. Literal "adâncite". O imagine care se referă la afundarea sau aşezarea unei pietre de
temelie, până când devine sigură. Dumnezeu îl întreabă pe Iov pe ce se sprijină lumea. Ilustraţia nu trebuie să
fie forţată pentru a fi socotită o realitate literală.

Iov 38:7
7. Stelele dimineţii. Aici aparent sinonim cu "fiii lui Dumnezeu". Cu privire la identitatea "fiilor lui
Dumnezeu", vezi la cap. 1:6.

Scoteau strigăte de veselie. De trei ori se spune despre îngeri că "strigau de veselie": la creaţiune, la
răscumpărare şi la crearea din nou a pământului (vezi 6T 456; PP 65; 8T 42).

Iov 38:8
8. Marea. De la pământ Dumnezeu mută atenţia lui Iov la mare ca a doua mare minune a creaţiunii
(vezi Genesa 1:9.10; Exod 20:11; Psalm 104:24.25).

S-a aruncat. Dumnezeu compară crearea mării cu naşterea unui prunc. Versetul subliniază două dovezi
ale puterii lui Dumnezeu - întâi, crearea mării, şi al doilea, limitarea mării între malurile ei.

Iov 38:9
9. Nori. Marea-prunc, nou-născută, e prezentată ca înveşmântată cu un nor şi înfăşată într-un întuneric
dens.

Iov 38:10
10. Hotar. LXX spune aici: "I-am pus hotare".

Iov 38:11
11. Până aici. Forma poetică frumoasă a acestor rânduri conţine un apel special pentru aceia care
iubesc marea.

Iov 38:12
12. Dimineţii. De la mare Dumnezeu trece la răsăritul soarelui. Ivirea zorilor este un miracol care se
repetă fără încetare, iar Iov e întrebat dacă exercită vreun control asupra acestui fenomen.

Iov 38:13
13. Să scuture pe cei răi de pe el. Ideea pare să fie că zorile apucă pământul şi îi scutură pe nelegiuiţi
de pe el. Imaginea aceasta plastică se referă la faptul că nelegiuiţii urăsc lumina (vezi cap. 24:16.17). Când se
ivesc zorile, ei dispar.

Iov 38:14
14. Să se schimbe ca lutul. Aşa cum o pecete transformă o bucată de lut mată şi fără formă într-o
suprafaţă imprimată, tot aşa ivirea zorilor schimbă pământul dintr-o masă neclară într-un obiect care are
formă şi culoare.

Ca în haina. Răsăritul soarelui face pământul să ia formă şi culoare ca modelul bogat brodat al unui
veşmânt. Dealurile, pomii, florile, casele şi câmpiile iau contur şi se arată frumoase, în timp ce în cursul nopţii
pământul părea pustiu şi neinteresant.

Iov 38:15
15. Lipsiţi de lumina lor. Lumina zilei nu aduce nici o bucurie celor nelegiuiţi. Întunericul interior îi
face să caute scăpare de lumina de afară. Prinderea şi pedepsirea vin peste ei când se iveşte lumina zilei.

Braţul care se ridică. Braţul ridicat pentru a săvârşi vreo faptă de răutate este "zdrobit" la ivirea luminii.
Activitatea nelegiuită este împiedicată.

Iov 38:16
16. Izvoarele mării. Iov e întrebat dacă a fost acolo unde îşi are marea izvorul.

Fundurile. Peşterile neexplorate de pe fundul mării sunt necunoscute şi neexplorate de Iov.

Iov 38:17
17. Porţile morţii. Vezi Psalm 107:18; cf. Isaia 38:10; Apocalipsa 20:14.

Iov 38:18
18. Întinderea pământului. Lumea lui Iov era mică. Probabil că el călătorise numai pe o rază de câţiva
kilometri. Când Dumnezeu l-a întrebat dacă a cuprins întinderea pământului, gândul trebuie să fi fost
copleşitor pentru el.

Iov 38:19
19. Locaşul luminii. Iov este provocat să explice fenomenul luminii şi al întunericului.

Iov 38:20
20. Cărările locuinţei lor. Lumina şi întunericul sunt personificate şi concepute ca sălăşluind în locuinţe.
Când vine noaptea, lumina se reîntoarce la locuinţa ei, iar noaptea iese. Dimineaţa întunericul se duce la
culcuşul lui şi lumina păşeşte afară.

Iov 38:21
21. Ştii. [Ştii? KJV]. LXX leagă versetul acesta cu cel precedent în felul următor: "Dacă M-ai putea
duce la hotarele lor cele mai îndepărtate şi dacă ai cunoaşte cărările lor; ştiu atunci că tu erai născut pe timpul
acela şi numărul anilor tăi este mare." Ebraica v. 21 este ambiguă şi poate fi tradusă fie ca o întrebare, fie ca o
propoziţie afirmativă, după cum urmează: "Tu ştii, fiindcă erai născut pe atunci, şi numărul zilelor tale este
mare." Întrucât propoziţia afirmativă reprezintă o formă de ironie atât de accentuată, e preferabil să se reţină
forma interogativă sau să se adopte ideea sugerată de LXX. Compară cu întrebarea ironică a lui Elifaz (cap.
15:7)

Iov 38:22
22. Zăpezii. Asemenea fenomene naturale precum zăpada şi grindina au fost taine pentru om timp de
secole, dar ele nu au fost taine pentru Dumnezeu.

Iov 38:23
23. Păstrez. Grindina e socotită în Biblie ca o unealtă a judecăţii divine (vezi Exod 9:18-29; Iosua
10:11; Psalm 18:12.13; 78:47.48; 105:32; Isaia 30:30; Ezechiel 13:11.13; Apocalipsa 11:19; 16:21).

Iov 38:24
24. Pe ce cale? Multe din întrebările lui Dumnezeu merg înapoi până la problema de bază a originilor.
Problema filosofică a lui Iov era că el nu înţelegea sursa necazului său.

Iov 38:25
25. Un loc de scurgere a ploii. Sau "a tăiat un canal". Canalele care preluau surplusul ploilor violente
nu fuseseră croite de om şi de animalele lui de povară.

Drumul fulgerului. Nimeni nu poate să deseneze traseul fulgerului.

Iov 38:26
26. Unde nu sunt oameni. Providenţa lui Dumnezeu nu se opreşte la satisfacerea nevoilor oamenilor, ci
are o grijă duioasă şi pentru viaţa animalelor.

Iov 38:31
31. Poţi? Dumnezeu îndreaptă atenţia lui Iov de la minunile create ale pământului la splendorile cerului.
Atrăgând atenţia asupra diferitelor constelaţii strălucitoare, cunoscute, Dumnezeu îl întreabă dacă se
consideră în stare să le conducă pe căile lor prin cer.

Găinuşei. [Pleiadelor, KJV]. Ebr. kimah, poate o denumire a Pleiadelor, de la rădăcina arabă kum, care
înseamnă "grup" sau "cireadă". În Amos 5:8, kimah e tradus "cloşca cu pui" ["şapte stele" KJV] şi este
menţionat din nou împreună cu Orionul, o constelaţie învecinată pe cerul de iarnă. Din vremurile cele mai
vechi oamenii au privit Pleiadele ca un grup de stele din constelaţia Taurus, cea mai frumoasă şi mai
fascinantă manifestare cerească. Tennyson le descria ca un roi de licurici prinşi într-o plasă de argint. Chiar
prin telescoape mici, frumuseţea scânteietoare a acestui grup impresionează pe observator transmiţându-i
acelaşi simţământ de temere şi de uimire care cuprinde pe cel care admiră vastele prăpăstii ale Marelui Canion
al râului Colorado.

Cuvântul tradus "legăturile" ["influenţe plăcute"], Ebr. ma'adannoth, pare să însemne "legături" sau
"ferecături". Traducerea RSV "lanţuri" ar sugera mai bine ideea din original. Poate ma'adannoth se referă la
forţele gravitaţiei care ţin laolaltă pe membrii grupului în zborul lor prin spaţiu. E cunoscut că aceste stele
alcătuiesc un grup fizic strâns legat şi care merg pe căi paralele. Unii au sugerat că ma'adannoth se referă la
nebulozitatea văzută clar în care sunt cufundate Pleiadele. Acest material nebulos iluminat de stele cufundate
în ea, ca şi cum ar fi gazul într-un tub de neon, e văzut clar chiar şi cu un telescop de putere mică, iar pe o
placă fotografică Pleiadele se văd ca un obiect de o frumuseţe neegalată în cer. Totuşi, oricât de mişcătoare
este această explicaţie, trebuie să se ţină minte că Iov nu putea să vadă nebuloasa. Este deci mai probabil că
Dumnezeu îi îndreaptă atenţia lui Iov spre ceva ce putea să vadă şi că ma'adannoth se referă la "legăturile"
gravitaţiei, care ţin pe membrii acestui distins grup laolaltă în călătoria lor prin spaţiu.

Orionului. Identificarea este considerată certă. Dar ce se înţelege prin "legăturile" sau "frânghiile"
Orionului nu este clar. Unii au sugerat că cuvântul tradus prin frânghii sau legături reprezintă cele trei stele
cunoscute popular sub numele de "cingătoarea" Orionului. Deşi în aparenţă apropiate unele de altele pe cer,
aceste stele nu fac parte din acelaşi grup, precum Pleiadele. De fapt, ele călătoresc în direcţii diferite cu mare
viteză. Această sugestie ar fi în armonie cu contrastul evident al textului între "înnodarea" Pleiadelor şi
"dezlegarea" Orionului.

Iov 38:32
32. Semnele zodiacului. [Mazzaroth, KJV]. Neştiind ce înseamnă acest cuvânt, traducătorii nu au făcut
altceva decât să-l translitereze [în limba engleză]. Notele oferă traducerea "cele douăsprezece semne [ale
zodiacului]". Aceste douăsprezece "semne" sau constelaţii - Aries (Berbecul), Taurus (Taurul), Gemini
(Gemenii), Cancer (Racul), Leo (Leul), Virga (Fecioara), Libra (Cumpăna), Scorpio (Scorpion), Sagittarius
(Săgetătorul), Capricornus (Capricornul), Aquarius (Vărsătorul) şi Pisces (Peştii) - încing ecuatorul ceresc şi
în felul acesta marchează drumul pe care apare Soarele în circuitul lui în cursul unui an. Deoarece mazzaroth
derivă dintr-o rădăcină care înseamnă "a luci" sau "a fi strălucitor", Lange îl traduce "stelele strălucitoare".

Ursul mare. [Arcturus, KJV]. În general, se consideră că se referă la Ursa Mare, Ursul Mare şi nu la
Arcturus, cu toate că nici una din identificări nu este clară. Dacă e vorba aici de Arcturus, "puii ei" ar fi cele
şapte stele ale Scufundătorului Mare, care alcătuiesc parte din constelaţia învecinată Ursei Mari. Cuvântul
Arcturus provine din două cuvinte greceşti: arctos, "urs" şi ouros, "strajă". Fiind cea mai strălucitoare din
constelaţia Boötes, Arcturus e uneori înfăţişat ca un vânător sau "alungător de urs", care ţinând câinii săi de
vânătoare (constelaţia învecinată Canes Venatici) de curea pare ca vine după Ursul Mare de jur împrejurul
cerurilor nordice. Aceia care susţin traducerea "Arcturus" atrag atenţia asupra "mişcare proprie" remarcabil
de mare a acestei stele, adică asupra mişcării ei aparentă în raport cu stelele învecinate ca făcând-o potrivită
cuvintelor din Iov 38:32. Dacă, pe de altă parte, referirea este la constelaţia Ursei Mari, "puii ei" ar fi
diferitele stele ale acelei grupe. S-a arătat că stelele care alcătuiesc Scufundătorul Mare, deşi apar relativ
aproape unele de altele pe cer, de fapt nu sunt membre ale unui grup adevărat, ci aleargă separat în diferite
direcţii cu viteze uluitoare.

Iov 38:36
36. În. [În părţile lăuntrice, KJV]. Textul acesta este pe deplin clar aşa cum sună el, dar dificultatea de
a explica o schimbarea bruscă de la fenomenele cereşti din v. 34.35 la om şi din nou la nori în v. 37 a făcut pe
mulţi să încerce descoperirea altor sensuri ale cuvintelor ebraice traduse "părţile lăuntrice" şi "inimă". RSV le
redă "nori" şi "ceţuri". Definiţiile acestea sunt doar ipotetice.

Iov 38:37
37. Norii. Norii, ca şi nisipul de pe ţărmul mării, nu se pot număra.

Verse burdufurile. Literal, "să facă burdufurile să zacă", adică să fie lovite în aşa fel încât conţinutul să
se reverse.

Iov 38:38
38. Să facă noroi. [Devine tare, KJV]. Acest verset completează gândul din imaginea anterioară. Când
pământul e uscat şi crăpat, cine poate convinge norii să toarne apă peste el?

Iov 38:39
 39. Leoaică. [Leu, KJV]. Tabloul se schimbă din nou. Din punct de vedere logic, cap. 39 este o tratare
a regnului animal, ar trebui să înceapă la punctul acesta. Dumnezeu îl întreabă pe Iov dacă ar putea, în cazul
în care i s-ar încredinţa răspunderea, să hrănească o familie de lei. Instincte sădite de Dumnezeu conduc
animalele să facă ceea ce ar fi greu sau cu neputinţă să realizeze omul.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 PK 164

2 MH 442; 1T 330

3 3T 509

4-27 Ed 159

4 EW 217; GC 455

6.7 GC 455; ML 140

7 DA 281; 796; Ed 22, 161; EW 217; FE 375; GC 511; MB 78; ML 348; MM 215; PK 732;
PP 47, 65; TM 136; 6T 349, 456; 8T 42, 197

11 AA 572; ML 336; MM 143; PP 97, 694; SL 53, 55; 4T 287

22.23 PP 509

31 EW 41

31.32 Ed 160; GC 14

41 LS 230

Iov 39:1
1. Ştii tu? Dumnezeu continuă să-i prezinte lui Iov descrierea divină a minunilor creaţiunii animale care
începe în cap. 38:9. Expresii precum "ştii tu" scot în evidenţă neştiinţa lui Iov în contrast cu înţelepciunea lui
Dumnezeu. Omul nu e nici măcar în stare să priceapă lucrurile pe care Dumnezeu poate să le creeze.

Caprele sălbatice. Acestea erau animale foarte sălbatice şi locuiau prin locuri retrase şi stâncoase. Firea
lor îi punea pe oameni în imposibilitatea de a ajunge să le cunoască obiceiurile. Cu toate acestea, Dumnezeu,
Creatorul, cunoştea orice amănunt cu privire la ele.

Cerboaicele. Compară cu Psalm 29:9. Termenul s-ar putea referi fie la femela speciei ţapilor sălbatici,
aplicaţia făcând astfel rândul al doilea al textului o repetiţie a celui dintâi, fie la cerboaică.

Iov 39:2
2. Numeri tu lunile. Perioada de gestaţie a animalelor de felul caprei sălbatice era probabil necunoscută
omului, întrucât astfel de animale nu puteau fi nici domesticite, nici observate cu atenţie. Fiecare naştere,
chiar dacă este vorba de un animal sălbatic, este o dovadă a puterii dătătoare de viaţă a Creatorului.

Iov 39:4
4. Puii. Dependenţa de propriile lor puteri a puilor animalelor sălbatice e remarcabilă. "Prind vlagă"
înseamnă că sunt sănătoşi şi puternici (vezi Daniel 1:10).

Cresc sub cerul liber. Pe terenuri deschise, aceste animale tinere cresc şi curând îşi părăsesc mamele.
Aceste fenomene remarcabile nu depind în nici un caz de înţelepciunea sau planul omului. În schimb, ele
revelează uimitorul plan al unui Dumnezeu inteligent şi iubitor.
Iov 39:5
5. Măgarul sălbatic. Vezi la cap. 11:12. Despre animalul acesta se spune că se deosebeşte în curaj,
energie, agilitate şi înfăţişare de animalul domestic cu acelaşi nume. În sălbăticiune, el este cu totul în afara
sferei de influenţă a omului. Oricine studiază obiceiurile unei astfel de făpturi nu poate să nu se uimească de
ştiinţa creatoare care poartă răspunderea unei astfel de frumuseţi, agilităţi şi dependenţe de propriile forţe.
Aceasta pare să fie învăţătura pe care Dumnezeu încearcă să i-o dea lui Iov.

Iov 39:6
6. Pământul sărac. Ebr. melechah, literal, "sărătură", "goliciune", aici referindu-se la câmpiile
sărăturoase. Melechah este tradus "pământ sărat" în Ieremia 17:6. Dumnezeu a creat măgarul sălbatic ca să
locuiască confortabil în pustiuri arse de soare, lipsite de copaci, unde omul şi animalele lui domesticite nu ar
putea supravieţui.

Iov 39:7
7. Strigătele stăpânului, care-l mână. Măgarul domesticit e condus de om, dar poruncile celui care
mână nu înseamnă nimic pentru măgarul sălbatic, fiul pustiului lipsit de copaci. El nu se lasă supus în
libertatea lui fără margini.

Iov 39:8
8. Hrana. [Păşunea, KJV]. Munţii stâncoşi sunt locul de unde-şi procură hrana măgarul sălbatic. El
supravieţuieşte acolo unde multe alte animale ar muri de foame. Cine îi dă animalului acestuia sălbatic
capacităţile sale neobişnuite? Nu omul, ci Dumnezeu.

Iov 39:9
9. Bivolul sălbatic. [Unicornul, KJV]. Ebr. rem, în altă parte re'em, apare de nouă ori în Vechiul
Testament. Din diferite descrieri ale acestui animal, se crede că reprezintă bivolul sălbatic (vezi Numeri 23:22;
24:8; Deuteronom 33:17; Psalm 22:21; 29:6; 92:10). Taurul sălbatic aflat adesea pe monumente asiriene era
cunoscut sub numele de rimu. Animalul acesta era probabil asemănător cu acela pe care Cezar l-a găsit în
Galia şi pe care l-a descris în felul următor: "Aceşti uri sunt puţin mai mici decât elefanţii în mărime, dar prin
natura, culoarea şi forma lor sunt tauri. Mare este tăria lor şi mare le este iuţeala. Şi nu cruţă nici om, nici
fiară odată ce l-a văzut... Chiar când sunt tineri, ei nu pot fi obişnuiţi cu omul şi făcuţi docili. Mărimea şi
forma coarnelor lor sunt foarte deosebite de cele ale boilor noştri" (De bello Gallico vi. 28). Se crede în
general că deosebirea dintre bivolul sălbatic şi bivolul domestic din v. 9-12 este comparabilă cu deosebirea
dintre măgarul sălbatic şi măgarul domestic din v. 5-8.

Slujba ta. [Să-ţi servească, KJV]. Boul domestic trage la plug, dar boul sălbatic nu ar putea fi folosit în
astfel de scopuri.

La ieslea ta. Boul sălbatic n-ar putea fi ţinut într-un mediu domestic. Natura lui era deosebită. Cine l-a
înzestrat cu caracteristici atât de deosebite, chiar dacă în exterior semănă cu fratele lui domestic? Răspunsul
este - Dumnezeu.

Iov 39:11
11. Te încrezi tu în el? În bivolul sălbatic nu te poţi încrede. Tăria lui nu poate fi ţinută sub control
pentru a servi scopurilor omului. Deosebirile din natură sunt aşezate de Dumnezeu şi rezistă tuturor
încercările de schimbare.

Iov 39:12
12. Căratul rodurilor tale. Încrederea pe care o inspiră boul domestic este proverbială. Iov ştie bine că
boul sălbatic este cu totul deosebit în privinţa aceasta. Poate Iov să explice motivele acestei diferenţe? O
asemenea ştiinţă depăşeşte puterea lui de pricepere.

Iov 39:13
13. Struţului. [Păuni, KJV]. Ebraica versetului acestuia este greu de tradus. În general se crede că se
referă la struţ şi nu la păun. Struţul era obişnuit în ţara lui Iov.
 Din varianta alternativă dată în notă [KJV] la propoziţia a doua, "penele berzei şi struţului", unii au tras
concluzia că Dumnezeu pune în antiteză barza şi struţul, aşa cum pune în antiteză măgarul sălbatic şi pe cel
domestic, boul domestic şi cel sălbatic. Barza este o pasăre care poate să zboare uşor şi graţios. Struţul are
aripi mari care se mişcă în timp ce pasărea aleargă, dar aripile acestea nu pot să ridice de pe pământ făptura
greoaie. De asemenea, există o deosebire remarcabilă în ce priveşte obiceiurile celor două păsări. Barza e
bună cu puii ei, dar femela struţ pare să nu aibă deloc grijă de puii ei. Caracteristica aceasta este dezvoltată în
versetele următoare ale capitolului. Ideea pare să fie că Dumnezeu, în providenţa Sa, a înzestrat diferite
făpturi cu diferite caracteristici. Aceste variaţii nu pot fi explicate sau controlate de om.

Alte încercări de traducere pentru al doilea rând, extrem de obscur, sunt: "dar sunt ele aripile şi penele
iubirii?"(RSV), şi "dar sunt aripile şi penele lui blânde?" (RV).

Iov 39:14
14. Îi încredinţează pământului ouăle. Femela struţ îşi depune ouăle în nisip şi se spune că îşi părăseşte
ouăle în nisip ca să fie încălzite de soare. Femele unui grup folosesc un singur cuib, una dintre ele stând o
parte zilei cu oile, în timp ce celelalte sunt în căutarea hranei. Masculii clocesc ouăle în timpul nopţii.

Iov 39:15
15. Uită. Femela hoinăreşte fără să fie îngrijorată cu privire la ouăle ei. Mai târziu toate femele fug
împreună cu tot grupul. Aceasta ar putea arăta indiferenţa lor pentru puii ei.

Iov 39:16
16. Aspră. Femela struţ pare să fie lipsită de inteligenţă suficientă pentru a arăta grijă faţă de puii ei
(vezi Plângeri 4:3).

Degeaba. Chiar dacă ouăle sunt sparte şi nu mai are pui, continuă să nu se îngrijoreze.

Iov 39:17
17. Nu i-a dat. Creând făptura aceasta, se pare că Dumnezeu a văzut de bine să înzestreze pe struţ cu o
inteligenţă mărginită. El nu prezintă motivele pentru care a făcut aşa şi astfel de motive omul nu le cuprinde
cu mintea. E o zicală arabă: "Prost ca struţul".

Dumnezeu vorbeşte aici despre Sine la persoana a treia probabil pentru subliniere.

Iov 39:18
18. Râde de cal. În ciuda prostiei şi a lipsei ei de grijă pentru puii ei, femela struţ a fost înzestrată de
Dumnezeu cu o remarcabilă capacitate de deplasare rapidă pe pământ. E binecunoscut că pasărea acesta
poate să depăşească cel mai rapid cal.

Iov 39:19
19. Calului. Versetele 19-25 descriu calul de război. Citatul următor din Virgil se aseamănă cu această
descriere plastică:

"Soarbe nesăţios al luptei zvon,

Saltă ca zvăpăiat la al ei ton;

Flăcări din nări ţâşnesc ca râu aprins,

Zboară strălucitor pe câmpu-ntins.

Fâlfâie înfoiat, păru-comat

Falnic împodobind gâtu-ncordat.

 Duduie, greu călcat pământul dur

Sub tropotul turbat, jur împrejur."

Iov 39:20
20. Nechezatul. [Tunetul, KJV]Ebr. ra'mah, al cărui înţeles nu este sigur. Unii au luat cuvântul ca
însemnând nechezatul calului. Ra'mah e forma feminină a cuvântului tradus "tunet" în v. 25, dar e puţin
probabil ca forma feminină să aibă acelaşi înţeles ca cea masculină. Tabloul este acela al agitaţiei şi nerăbdării
calului de război când, cu gâtul întins şi încordat, se aruncă în luptă.

Iov 39:21
21. Scurmă. Tabloul unui cal care scurmă, nerăbdător să alerge în luptă.

Înarmaţi. Literal, "echipament", "arme", "armură".

Iov 39:22
22. Îşi bate joc de frică. Călăreţul lui poate să fie înfricoşat, dar el nu. Sabia nu-l îngrozeşte.

Iov 39:24
24. Mănâncă pământul. Un mod însufleţit de a descrie repeziciunea cu care un cal agitat străbate faţa
pământului.

Iov 39:25
25. Înainte! [Ha, ha, KJV]. Probabil o descriere a sforăitului sau nechezatului calului; sau poate o
descriere figurată a calului ca reacţie la sunetul trâmbiţei de război.

Tunet. Compară cu Isaia 5:28-30. Lange a descris astfel calul arab: "Deşi blând ca un miel şi neavând
nevoie de altă îndrumare decât frâul, când iapa arabă vede suliţa mişcătoare a călăreţului ei, ochii ei scânteie
de foc, nările ei roşii ca sângele se deschid larg, gâtul ei se arcuieşte nobil, iar coada şi coama i se ridică şi se
răsfiră în vânt".

Iov 39:26
26. Uliul. De la calul care atacă Dumnezeu îi îndreaptă atenţia lui Iov spre uliul migrator. A sădit Iov
instinctul care determină pasărea să caute un climat mai cald în timpul iernii? Din nou e confruntat cu un
exemplu de înţelepciune de nepătruns a lui Dumnezeu.

Iov 39:27
27. Pe înălţimi. Vulturul a fost totdeauna vestit pentru marile înălţimi la care zboară. A învăţat Iov
păsările acestea să caute vârfurile cele mai înalte de stânci pentru a-şi face cuibul acolo?

Iov 39:28
28. În stânci. Nici un loc nu e prea accidentat sau inaccesibil pentru a fi cuibul unui vultur.

Iov 39:29
29. De acolo. Vulturii sunt vestiţi pentru acuitatea lor foarte mare, simt de la o distanţă incredibilă
prezenţa prăzii lor şi se aruncă în zbor din cuiburile lor din înălţime pentru a-şi înşfăca victima. Cine le-a dat
aceste instincte minunate, mai presus de tot ce ştie omul?

Iov 39:30
30. Acolo-i. Vezi Matei 24:28; Luca 17:37.

Fenomenele menţionate ilustrează puterea şi bunătatea lui Dumnezeu. Tot ce a descoperit omul cu
privire la natură începând cu vremea lui Iov tinde doar să confirme aceeaşi putere şi bunătate.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

 26 ML 105

Iov 40:1
1. A vorbit. [A răspuns, KJV]. Versetele 1-5 ale acestui capitol marchează un scurt interludiu în
discursul lui Dumnezeu către Iov. Pare că Dumnezeu îi dă lui Iov un prilej să capitulez total în punctul acesta.

Iov 40:2
2. Vorbeşti împotriva. Întrebarea lui Dumnezeu către Iov se învârteşte în jurul a patru verbe: "vorbeşti
împotrivă" "înveţi" [KJV], "mustri", "ai răspuns de dat". Iov auzise întrebările răscolitoare din cap. 38 şi 39.
Acum i se pune lui întrebarea. Poate el, căutătorul de greşeli, care vorbeşte împotrivă, să înveţe pe
Dumnezeul a toată natura? Răspunsul pe care-l va da Iov este previzibil datorită revelaţiilor din cele două
capitole precedente. Iov este provocat pe un ton critic să-şi apere străduinţele de a-L învăţa pe Dumnezeu.
Satana prezisese că Iov Îl va blestema pe Dumnezeu. El nu făcuse lucrul acesta. Dar greşise încercând să
spună lui Dumnezeu ce să facă.

De asemenea Iov se arătase foarte dornic să discute cazul său cu Dumnezeu. El părea să creadă cumva
că Dumnezeu nu prea înţelege. Acum, după ce Dumnezeu îi dăduse o nouă descoperire a înţelepciunii Sale,
Iov e întrebat dacă se mai crede calificat să fie acuzatorul într-un proces împotriva lui Dumnezeu.

Iov 40:3
3. Iov a răspuns. Iov anticipase o ocazie ca aceasta - o ocazie în care să înfăţişeze cazul său direct lui
Dumnezeu. Aceasta este ocazia lui mult aşteptată. Ce va face cu ea?

Iov 40:4
4. Sunt prea mic.[Ticălos, KJV]. În loc să spună: "Sunt nevinovat", aşa cum avusese de gând să spună
el, răspunde: "sunt un ticălos". Revelaţia lui Dumnezeu schimbase întreaga atitudine faţă de sine şi faţă de
Dumnezeu. O convingere similară îi cuprinde pe toţi oamenii care ajung să-L evalueze corect pe Dumnezeu.

Ce să-Ţi răspunde? Acel Iov care era atât de nerăbdător să prezinte cazul său lui Dumnezeu, n-are nici
un răspuns.

Mâna. Compară cu 21:5; 29:9.

Iov 40:5
5. Nu voi mai răspunde. În acest verset Iov recunoaşte zădărnicia argumentelor sale.

Iov 40:6
6. Domnul a răspuns. Pare că Iov avea nevoie de un plus de învăţătură. De la furtună se întoarce la
glasul divin. Dacă scopul lui Dumnezeu ar fi fost să-l facă de ruşine pe Iov, El n-ar fi avut nevoie să mai
spună ceva. Iov recunoscuse deja cât este de mic şi făgăduise să nu mai spună nimic. Dar scopul principal al
lui Dumnezeu nu era de a pune în încurcătură pe Iov, ci de a-l aduce în situaţia să trăiască o nouă experienţă.

Iov 40:7
7. Încinge-ţi mijlocul. Vezi la cap. 38:3.

Iov 40:8
8. Să nimiceşti... dreptatea Mea? [...judecata Mea, KJV]. Vrei să susţii că nu am fost drept sau cinstit?
Vrei să condamni purtarea Mea ca să te îndreptăţeşti pe tine? Iov ajunsese primejdios de aproape de acest
moment.

Iov 40:9
9. Un braţ ca al lui Dumnezeu. Vezi Deuteronom 5:15; 7:19; Psalm 89:13; Isaia 51:9. Dumnezeu îi
aminteşte lui Iov că nu e înţelept să osândească pe Dumnezeu, deoarece este atât de slab în comparaţie cu
Dumnezeu. Iov nu poate nici să acţioneze, nici să vorbească într-un mod comparabil cu acela al lui
Dumnezeu.
Iov 40:10
10. Măreţie. Versetul acesta numeşte patru atribute ale lui Dumnezeu: măreţia, mărimea, strălucirea şi
slava (vezi Psalm 93:1; 104:1.2). Iov e provocat să se îmbrace cu aceste însuşiri, deoarece numai atunci ar fi
la egalitate cu Dumnezeu, aşa încât să fie în stare să discute cu El în termeni comparabili.

Iov 40:11
11. Doboară. Iov e provocat să vadă ce poate face cu privire la călcarea de lege şi la călcătorii de lege.

Iov 40:13
13. Înveleşte-le faţa. Aceasta s-ar putea referi la un vechi obicei legat de cei morţi. Se ştie că la
conservarea mumiilor, întregul corp era învelit, inclusiv faţa.

Iov 40:14
14. Lauda puterii dreptei tale. [te poate mântui, KJV]. Când Iov va putea prelua însuşirile lui
Dumnezeu, când va doborî pe cei mândri şi pe cei nelegiuiţi, când va putea să bage în mormânt pe făcătorii de
rele, atunci Dumnezeu va recunoaşte că el e în stare să se ajute pe sine.

Iov 40:15
15. Hipopotamul. [Behemot, KJV]. Numele acesta [în KJV] este o transliterare a cuvântului ebraic.
Este forma de plural a cuvântului ebraic behemah, tradus "vite" (Genesa 1:24.25 etc) sau dobitoace (Genesa
8:20; 36:6 etc). Pare că aici e folosit ca un plural de întărire, cu referire la un mamut. Cei mai mulţi autori
consideră că termenul se referă la hipopotam. Totuşi, alţii îl aplică la (1) elefant; (2) anumite specii dispărute;
(3) o reprezentare emblematică.

Ca şi ţie. Dumnezeu era Creatorul atât al acestei vietăţi, cât şi al lui Iov.

Mănâncă iarbă. Animalul la care se face referire sub numele de behemah era probabil ierbivor.

Iov 40:17
17. Ca un cedru. Codiţa elefantului nu corespunde cu descrierea aceasta. Coada hipopotamului e
groasă, scurtă şi musculoasă.

Iov 40:19
19. Cea mai mare. [Principală, KJV]. Ebr. re'shith. Cuvântul poate să însemne prima ca vârstă sau în
rang. Aici se aplică probabil ultima.

L-a înzestrat cu o suliţă. [sabia să se apropie de el, KJV]. Propoziţia aceasta se poate traduce: "Cel ce
l-a făcut, l-a înzestrat cu sabia lui". "Sabie", "suliţă" pot fi luate ca referindu-se la dinţii ascuţiţi ai
hipopotamului, despre care se spune că sunt foarte eficienţi atât la mâncare, cât şi în apărare. Traducerea KJV
dă ideea că numai acela care a făcut pe behemot poate să-l omoare.

Iov 40:20
20. Munţii. Dealurile de pe cele două maluri ale râului - dacă behemotul este hipopotamul (vezi la v.
15). Altfel, tabloul ar fi acela al unei fiare care cutreieră munţii (vezi Psalm 104:14).

Iov 40:21
21. Lotus. [Copaci umbroşi, KJV]. Ebr. şe'elim, considerat a fi un fel de lotus. Behemotul pare că era
un animal de apă.

Iov 40:22
22. Sălciile. Aceasta e încă o descriere a vieţii acvatice.

Iov 40:23
23. Râul să iasă din matcă. [Iată, el bea un râu, KJV]. LXX traduce aici: "Dacă ar fi o inundaţie, el n-ar
observa-o". Tabloul este al unui animal atât de obişnuit cu apa încât nu e tulburat de inundaţii sau de râuri
repezi.
 Iordanul. Folosit aici probabil cu sensul de râu mare.

Iov 40:24
24. În faţă. Această primă parte poate fi tradusă: "El îl ia în ochii săi [adică în vederea sa]."

Iov 41:1
1. Leviatanul. O transliterare a ebr. liwyatan. Liwyatan e tradus şi "bocetul lor" (vezi la cap.. 3:8;
Psalm 74:14; 104:26; Isaia 27:1) [în KJV]. Făptura aceasta e descrisă ca fiind sălbatică, crudă şi de
neîmblânzit, având o gură mare şi înarmată cu un formidabil şir de dinţi. Trupul e acoperit cu solzi aşezaţi
aproape unul de altul, ca o armură. Nu se poate stabili dacă Iov descrie crocodilul, aşa cum gândesc mulţi
comentatori, sau vreun monstru care nu mai există.

Cu o funie. Animalele sălbatice erau adesea mânate cu o funie legată de gura lor, aşa cum descoperă
unele sculpturi asiriene. Dumnezeu întreabă dacă marele leviatan poate fi prins cu o undiţă sau mânat cu o
frânghie legată de falca de jos. Întrebarea aceasta, la fel ca altele anterioare, accentuează neputinţa omului în
comparaţie cu puterea creatoare a lui Dumnezeu.

Iov 41:2
2. Papura. Literal, "trestie", fie folosită ca frânghie, fie o frânghie împletită din fibre de trestie.

Cârlig. [Ghimpe, KJV]. Aceasta pare să se refere la un cârlig sau inel, aşa cum erau folosite pentru a
ţine peşti captivi în apă sau pentru a aduce prizonieri de rang înalt înaintea monarhilor care-i prinseseră (vezi
2 Regi 19:28; 2 Cronici 33:11 ["în ghimpi" (KJV) ar trebui probabil să fie redat "cu cârlige"]; Amos 4:2).

Iov 41:3
3. Multe rugăminţi. Şi-ar fi putut cineva imagina pe puternicul leviatan cerşind milă de la Iov!

Iov 41:4
4. Face... un legământ. Cu ironie, Dumnezeu întreabă dacă Iov poate face pe leviatan robul lui (vezi
Exod 21:6; Deuteronom 15:17).

Iov 41:5
5. Te vei juca tu cu el? Vechi inscripţii descoperă că egiptenilor şi altor popoare vechi le plăceau
animalele de companie. Câini, antilope, leoparzi, maimuţe şi păsări de diferite soiuri erau toate domesticite.
Un crocodil domesticit ar fi un animal de companie cât se poate de extraordinar! "Fetele" ar fi cu siguranţă
împotriva unei astfel de idei! Se foloseşte sarcasmul pentru a accentua în ce privinţă leviatanul era superior
omului.

Iov 41:6
6. Pescarii. Literal, "tovarăşii". Cuvântul se poate referi la o grupă de oameni legaţi laolaltă pentru
vreun scop oarecare, de prietenie sau de negoţ.

Negoţ. [Praznic, KJV]. Ebr. karah. Acest cuvânt are trei sensuri fundamentale: "a săpa", "a face
negoţ", "a face o petrecere". Aici, "a face negoţ" pare să fie definiţia cea mai potrivită, mai ales dacă
"tovarăşii" arată o asociere de pescari.

Între negustori. Crocodilul n-a fost niciodată folosit ca articol de comerţ.

Iov 41:7
7. Acoperi pielea. Versetul acesta face aluzie la pielea groasă, aproape impenetrabilă a animalului.
Harpoanele şi suliţele puteau fi folosite pentru a prinde hipopotamul, dar crocodilul era bine protejat
împotriva unor astfel de metode de atac.

Iov 41:8
8. Nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti. Numai gândul luptei cu el îl împiedică pe om să meargă mai
departe.

Iov 41:9
9. Aşteptarea ta. Pe cât se pare, aşteptarea sau nădejdea de a prinde sau ucide monstrul. Chiar numai
apariţia leviatanului ar fi înfricoşat pe om. Tăria leviatanului era net superioară celei a omului încât fiara era
lăsată să doarmă netulburată pe plajele de nisip de pe malurile râurilor.

Iov 41:10
10. Cine Mi s-ar putea împotrivi? Versetul acesta conţine ideea urmărită în întreaga argumentaţie. Un
animal pe care îl făcuse Dumnezeu este atât de formidabil încât omul nu îndrăzneşte "să-l întărâte". Atunci
cum îndrăzneşte un om să se certe cu Creatorul? Aici este fără îndoială urmărită ideea mustrării lui Iov pentru
dorinţa insuficient cântărită de a discuta cu Dumnezeu.

După Targum şi un număr de manuscrise ebraice, ultimul rând al acestui verset spune: "Atunci cine e în
stare să stea înaintea lui?" Totuşi, LXX şi alte versiuni vechi susţin toate redarea "Mi".

Iov 41:11
11. Cui sunt dator? Ideea din text pare a fi: "Cine M-a făcut să-i fiu obligat să-i plătesc înapoi?"
Argumentul este următorul: dacă omul nu poate stăpâni creaturi precum leviatanul, cum se poate aştepta să
forţeze mâna Creatorului pentru favoruri speciale? Aluzia pare să fie la cererile repetate ale lui Iov de a fi
primit de Dumnezeu în audienţă (cap. 9:34.35; 13:3.22; 23:3-7). Dumnezeu rezistă oricărei provocări de a Se
justifica. El nu e îndatorat faţă de nici una dintre făpturile Lui.

Este al Meu. Dumnezeu reaminteşte lui Iov că El este stăpânul Universului.

Iov 41:12
12. Mădularele lui. Dumnezeu Se întoarce la o descriere mai amplă şi mai amănunţită a leviatanului.

Iov 41:13
13. Ridica. Literal, "descoperi".

Veşmântul. Sau "învelişul lui exterior". Aceasta pare să se refere la învelişul lui de solzi.

Fălcile. [dublul lui frâu, KJV]. Sensul acestei imagini nu este clar. Unii consideră că propoziţia
înseamnă: "Cine ar îndrăzni să încerce să-i pună un frâu ca de cal?" Alţii cred că "dublul frâu" se referă la şirul
lui dublu de dinţi şi că Dumnezeu întreabă dacă cineva ar îndrăzni să se apropie de şirul acestor dinţi. Alţii
adoptă o variantă bazată pe LXX, care zice: "Cine poate pătrunde sub platoşa lui?"

Iov 41:14
14. Cine poate deschide? Dacă leviatanul hotărăşte să-şi ţină gura închisă, cine ar avea curajul sau
puterea să o deschidă?

Iov 41:15
15. Scuturile. [Solzii, KJV]. Literal, "scuturile". Solzii sunt prezentaţi ca tot atâtea scuturi.

Iov 41:18
18. Strănuturile. Când crocodilului, întors spre soare cu fălcile deschise, îi vine să strănute, apa care
iese din gura lui scânteiază însoare.

Ochii. Ochii mici ai crocodilului au o scânteiere ca de pisică, lucru care a fost observat de mulţi.

Iov 41:19
19. Flăcări. [Lămpi aprinse, KJV]. Limbajul acestui verset este extrem de figurat. Pare să descrie
impresia monstrului asupra minţii observatorului. Răsuflarea sforăitoare şi bălăcirea fiarei în lumina
scânteietoare a soarelui sugerează ideea de flăcări şi scântei.
Iov 41:20
20. Fum. Versetul acesta şi v. 21 continuă tabloul figurat al v. 19.

Iov 41:22
22. Grumaz. După cum tăria "behemotului" [hipopotamului] stă în mădularele lui (cap. 40:16), la fel
tăria leviatanului stă în grumazul lui.

Sare groaza. [întristarea e preschimbară, KJV. Propoziţia acesta spune, literal: "şi înaintea lui joacă
groaza". Ideea este că totul tremură înaintea lui. Oriunde se duce produce groază. Oamenii o iau la fugă
cuprinşi de panică.

Iov 41:23
23. Părţile lui cele cărnoase. Literal, "căderile cărnii sale", probabil acele părţi care atârnă, ca de
exemplu sub bărbie.

Iov 41:24
24. Tare ca piatra. Probabil se referă la atitudinea leviatanului.

Piatra de moară. Piatra de moară inferioară. Era mai mare şi mai tare decât cea superioară.

Iov 41:25
25. Spaima îi pune pe fugă. [ei se curăţă, KJV]. Mai bine, "ei sunt alături".

Iov 41:26
26. Degeaba este lovit cu sabia. Nici o armă cunoscută de Iov nu era eficientă împotriva acestui animal.

Iov 41:27
27. Ferul. Fierul şi bronzul erau metalele cele mai practice pentru uneltele de război cunoscute lui Iov,
dar ele erau ca paiele sau ca lemnul putred când era folosit contra leviatanului.

Iov 41:28
28. Săgeata. Leviatanul nu se sperie de invenţiile fragile ale omului.

Iov 41:30
30. Ţepi ascuţiţi. [Pietre ascuţite, KJV]. Literal, "cioburi ascuţite". Înţelesul este că părţile de dedesubt
ale animalului erau acoperite cu solzi ca nişte cioburi de oale sparte.

Grapă. Urmele lăsate pe ţărmul lutos unde stă întins animalul.

Iov 41:31
31. Clocotească... ca un cazan. Aceasta descrie cum arată apa când leviatanul se bălăceşte în ea.

Vas plin cu mir. Aceasta s-ar putea referi la o mireasmă specială, asemănătoare cu aceea de mosc, care
se spune că e caracteristică crocodilului.

Iov 41:32
32. Pletele unui bătrân. Spuma albă de pe urma animalului face apa să pară că a îmbătrânit şi că a albit.

Iov 41:34
34. Împăratul. Oricât de mândre ar putea fi alte dobitoace, ele trebuie să se supună lui.

Iov 42:1
1. Iov a răspuns. Iov a urcat continuu pe lunga scară de la deznădejde la credinţă. El a avut parte de o
descoperire a lui Dumnezeu aşa cum puţini oameni au avut. Dumnezeu i-a vorbit în parabole luate din natură.
Iov a ascultat glasul Aceluia pe care acum Îl cunoaşte, Îl iubeşte şi în care Se încrede. E rândul lui Iov să
vorbească. Ce spune el e raportat în v. 2-6.
Iov 42:2
2. Tu poţi. Iov recunoaşte atotputernicia lui Dumnezeu.

Nu poate sta împotriva. [Nu poate fi ascuns, KJV]. Iov recunoaşte atotştiinţa lui Dumnezeu (vezi
Psalm 44:21; 139:2).

Iov 42:3
3. Cine este acela. Întrebarea aceasta repetă prin cuvinte aproape identice pe cea pusă de Dumnezeu în
cap. 38:2. Dacă întrebarea aceasta se referea la Elihu sau la Iov nu poate fi stabilit cu exactitate (vezi la cap.
38:2). Iov o aplică acum la sine. La început recunoaşte limitele ştiinţei sale. Concluziile lui erau bazate pe
ignoranţă, prin urmare, chiar dacă ar fi fost sincer, era greşit.

Pe care nu le pricep. [Pe care nu le ştiam, KJV]. Cât de necorespunzătoare şi parţială apar cunoştinţele
când lumina unui adevăr mai mare se revarsă asupra lor! Când Iov îşi prezenta plângerile, argumentaţia lui i se
părea imbatabilă. El credea că atitudinea lui era suficient de justificată. Dar când a ajuns să înţeleagă mai bine
pe Dumnezeu, argumentaţia lui anterioară şi-a pierdut forţa de convingere. Argumentaţia omenească s-a
dovedit atât de des greşită. Idei care astăzi par un semn de mare înţelepciune, pot ajunge mâine o pură
absurditate.

Bunăvoinţa lui Iov de a-şi recunoaşte ignoranţa este vrednică de laudă. El nu încearcă să se scuze sau
să-şi apere poziţia. E tot atât de cinstit în mărturisire, cum fusese în argumentare. Această trăsătură este o
parte din integritatea pe care raportul o pune în seama lui Iov de la început (1:1).

Iov 42:4
4. Voi vorbi. Aşa cum în v. 3 Iov se referea la întrebarea din cap. 38:2, tot aşa acum repetă întrebarea
din cap. 38:3. El e gata să răspundă la provocarea lui Dumnezeu. El e pregătit să vorbească. El ştie, în cele
din urmă, ce doreşte să spună.

Iov 42:5
5. Dar acum. Iov admite că ceea ce ştiuse el înainte despre Dumnezeu era întemeiat doar pe lucruri
auzite. Acum el ajunsese direct la sursă. Cea mai importantă învăţătură din cartea lui Iov se află în versetul
acesta. În afirmaţia aceasta Iov dă pe faţă trecerea de la o experienţă religioasă influenţată de tradiţie la una
bazată pe legătura personală cu Dumnezeu. Potrivit cu tradiţia în care fusese crescut, se presupunea că nu
trebuia să sufere. Din tinereţea lui, Iov auzise că Dumnezeu scapă pe cei drepţi de orice rău în această viaţă.
Dar când a trebuit să treacă prin suferinţe a fost pus în încurcătură, deoarece aceasta era contrar cu ceea ce
auzise despre Dumnezeu. Confuzia lui a fost sporită de atitudinea prietenilor lui. Acum Iov L-a văzut pe
Dumnezeu. El ştie că Dumnezeu are putere şi îndurare fără margini şi mai ştie că, deşi s-ar putea să sufere,
este copil al lui Dumnezeu. Dumnezeu nu făcuse nici o încercare de a explica de ce suferă, dar Iov e convins
că, indiferent care ar fi fost cauza, nu trebuia să aibă nici o teamă.

Experienţa prin care a trecut l-a învăţat pe Iov importanţa credinţei. Faptul că L-a văzut pe Dumnezeu
l-a făcut în stare să se predea voinţei divine. Predarea fiinţei sale lui Dumnezeu nu mai e afectată acum de
împrejurările în care se găseşte. El nu mai aşteaptă binecuvântări trecătoare ca dovadă a bunăvoinţei Cerului.
Legătura lui cu Dumnezeu este acum pe o temelie mai tare, mai sigură decât înainte. Iov a găsit o soluţie la
problemele sale când a descoperit că Dumnezeu nu era limitat de tradiţiile pe care oamenii le ţesuseră cu
privire la El. Această înţelegere mai largă pe care Iov o dă pe faţă când zice: "Ochiul meu Te-a văzut",
["Ochiul meu Te vede", KJV] este înrudită cu experienţa credinţei, care este accentuată atât de puternic
pretutindeni în Scripturi, îndeosebi în Evanghelia după Ioan şi în epistolele lui Pavel către Romani şi către
Galateni (Ioan 1:12-17; Romani 8:1-8; Galateni 4:3-7).

Iov 42:6
6. Pocăiesc. Probabil că Iov era încă pe grămada de cenuşă pe care se aşezase de când îl lovise boala
prima dată (cap. 2:8). Prietenii lui îl îndemnaseră să se pocăiască, dar invitaţia lor era bazată pe susţinerea că
el săvârşise păcate de care nu era vinovat. Pocăinţa lui de mai târziu a fost pentru greşita lui atitudine faţă de
Dumnezeu. Compară pocăinţa lui Iov cu aceea a lu1 Petru (Luca 5:8) şi a lui Isaia (Isaia 6:5). În fiecare caz
manifestarea lui Dumnezeu a realizat ceea ce argumentaţia întemeiată pe tradiţie omenească nu putea să
realizeze.

Iov 42:7
7. Mânia Mea s-a aprins.[E aprinsă, KJV]. În versetul acesta începe parte de încheiere în proză a cărţii.
Dumnezeu Îşi îndreaptă atenţia spre cei trei prieteni ai lui Iov, adresându-se lui Elifaz, care se pare că era
conducătorul grupului. Dumnezeu îl mustrase pe Iov pentru lipsa de înţelegere, dar manifestă mânie pentru
prieteni din cauza incapacităţii lor de a spune ceea ce era "drept". Aceasta ridică problema interesantă a
deosebirii dintre greşelile lui Iov şi greşelile prietenilor lui. O analiză atentă relevă faptul că Iov greşise din
cauza suferinţei, apăsării, descurajării şi disperării. El au fost victima unei situaţii care-l supăra şi pe care n-o
putea înţelege. Afirmaţiile lui au fost uneori îndrăzneţe, uneori aproape hulitoare. Totuşi, tot timpul a păstrat
o încredere fundamentală în Dumnezeu. Prietenii nu sufereau ca Iov. Cuvintele lor greşite erau expresia unei
filozofii false. Ei au îngăduit tradiţiei să pună în umbră compătimirea. Ei credeau că sunt îndreptăţiţi să fie
duri, deoarece concepţia lor despre Dumnezeu părea să ceară o astfel de atitudine. Elifaz şi prietenii săi au
mulţi corespondenţi în vremurile moderne - oameni buni, da, dar cu idei greşite pe care se simt obligaţi de
conştiinţă să le apere. Iov a făcut greşeli, dar, în comparaţie cu prietenii lui, a vorbit ce era "drept". Strigătele
lui disperate, vrednice de milă erau mai plăcute lui Dumnezeu decât logica rece a prietenilor lui.

Iov 42:8
8. Să se roage pentru voi. Un exemplu de rugăciune de mijlocire (vezi Iacov 5:16; 1 Ioan 5:16).
Dumnezeu găseşte uneori de bine să ofere iertarea şi binecuvântările Lui ca răspuns la rugăciunea de
mijlocire. În cazul acesta semnificaţia acestei rugăciuni este sporită de faptul că Iov se roagă pentru aceia care
nu-l trataseră cinstit şi amabil.

Nebunia. Aşa caracterizează Dumnezeu cuvântările prietenilor. Cât de nebuneşti apar în ochii lui
Dumnezeu tradiţiile şi teoriile favorite ale omului! Cât de surprinşi trebuie să fi fost Elifaz şi tovarăşii săi
având în vedere că dăduseră atât de multă importanţă apărării lui Dumnezeu! Oamenii trebuie să înveţe că Îl
apără cel mai bine pe Dumnezeu înfăţişându-L aşa cum este, un Dumnezeu al iubirii şi al îndurării.

Iov 42:9
9. A ascultat rugăciunea lui Iov. [A primit pe Iov, KJV]. Omul pe care încercaseră să-l corecteze a
devenit mijlocitorul lor pentru mântuire şi pocăinţă. Ar fi fost interesant de ştiut dacă aceşti trei bărbaţi şi-au
revizuit filozofia de viaţă în armonie cu ceea ce încercase Dumnezeu să-i înveţe.

Iov 42:10
10. A adus pe Iov iarăşi la starea lui de la început. [A răsturnat captivitatea, KJV]. Noul Testament
învaţă că iertarea lui Dumnezeu este acordată în măsura în care oamenii iartă unii altora (Matei 6:12.14.15;
18:32-35). Principiul acesta pare să fi fost anticipat în experienţa lui Iov. Atunci când el se roagă pentru
prietenii săi se schimbă şi sorţii lui. Aceasta nu trebuie să fie interpretată ca însemnând că rugăciunea de
mijlocire, oricât de sinceră ar fi, va garanta prosperitatea materială. Cartea lui Iov, ca întreg, contestă această
susţinere. Experienţa aceasta indică în mod hotărât aprobarea lui Dumnezeu faţă de omul care se roagă pentru
aceia care s-au purtat dispreţuitor cu el.

Iov 42:11
11. Fraţii. Rudele lui Iov îl uitaseră, îl părăsiseră şi se ridicaseră împotriva lui (cap. 19:13.14.19). Acum
când soarta lui s-a schimbat, ei vin să-l ajute să sărbătorească. Ei nu păreau dispuşi să-şi manifeste simpatia
până n-au avut dovada că lucrurile se rezolvă cu bine. Prin această trăsătura de caracter ei reflectă o defect
omenesc obişnuit.

Cheşita. [O monedă de bani, KJV]. Ebr. qeśiţah, care apare doar aici, în Genesa 33:19 şi Iosua 24:32.
Qeśiţah era probabil o măsură de greutate. Aici este o dovadă cu privire la vechimea cărţii.

Inel [Cercel, KJV]. Ebr. nezem, folosit pentru tot felul de verigi ca şi pentru cercei (vezi Genesa 24:47;
35:4; Judecători 8:24.25; Proverbe 11:22; 25:12; Isaia 3:21; Osea 2:13).

Iov 42:12
 12. Mai multe binecuvântări. [Domnul a binecuvântat, KJV]. Toţi cei trei prieteni preziseseră că dacă
Iov se va pocăi, va fi binecuvântat (cap. 5:18-26; 8:20.21; 11:13-19). Prezicerile lor s-au adeverit, dar
pocăinţa lui Iov era de o natură deosebită de cea pe care şi-o închipuiseră ei. Şi e sigur că nu anticipaseră că
ei înşişi trebuiau să se pocăiască de părerile şi purtarea lor greşită.

Iov 42:17
16. Iov mai târziu. Omul care era atât de sigur că în faţă îi stătea mormântul a continuat să trăiască încă
aproape un secol şi jumătate! Viaţa care părea că pălise a început să înflorească din nou cu şi mai mare
strălucire. Binecuvântările care păreau că pieriseră pentru totdeauna au revenit, mai minunate ca înainte. Şi-a
recăpătat proprietăţile, familia, prietenii, reputaţia. Dar mai mare decât toate aceste binecuvântări a fost
amintirea unei experienţe prin care a ajuns faţă în faţă cu Dumnezeu şi a cules învăţături mai preţioase decât
averile pământeşti. În providenţa Sa, Dumnezeu a găsi de bine să le împărtăşească omenirii întregi. De aceea,
cartea lui Iov a fost păstrată ca una din marile moşteniri spirituale ale unui trecut îndepărtat. Este privilegiul
nostru astăzi să scoatem din experienţa lui Iov învăţături de încredere deplină în Dumnezeu.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

6 GC 471; 3T 509

10-12 Ed 156