Ecclesiast 1:1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

Cuvintele. Aşa începe versetul care ţine loc de titlu al cărţii. Trei alte cărţi încep în acelaşi fel:
Neemia, Ieremia şi Amos. Cuvântul ebraic tradus "cuvinte" mai înseamnă şi "veşti," "raport,"
"mesaj," "istorie", "sarcina."
Eclesiastul. [propovăduitorul, KJV] Ebr. Qoheleth, de la qahal, "a se aduna", "a se strânge
laolaltă." Despre exemplele de folosire ale lui qahal, vezi 2 Cronici 20,26, Estera 9,2.16.18; etc.
Substantivul înrudit, tradus "adunare," "congregaţie," "grupă" apare de 122 de ori in VT.
Scriitorii iudei au explicat Qoheleth ca însemnând "cineva care convoacă o adunare şi expune
o învăţătură". Alţii îl redau "Propovăduitor" deoarece, se zice, Solomon a ţinut aceste discursuri
înaintea unei adunări. El este asemănător cu o rădăcină arabă tradusă diferit, şi anume "colecţionar
mare," "cercetător profund "(vezi PR 85; de asemenea introducerea la Eclesiastul).
Fiul lui David. Adică Solomon. Cine era mai potrivit să expună adevărurile profunde raportate
aici decât cel pe care Dumnezeu îl înzestrase cu capacităţile unui geniu (1 Regi 3,9-13), dar care îşi
irosise moştenirea în goana nebună după fericire?
Împăratul Ierusalimului. Expresia aceasta se referă la Propovăduitor, nu la împăratul David.
La momentul aflat în discuţie, "Propovăduitorul" conduce ca "împărat." Fără îndoială expresia
aceasta este o referire directă la împăratul Solomon, în ciuda faptului că numele lui nu apare în
carte. Alte expresii care îndreaptă atenţia spre Solomon sunt referirile la înţelepciunea lui şi la el ca
autor al diferitelor Proverbe (vezi Eclesiast 1,12-13.16; 2,15; 12,9; cf. 1 Regi 3,12; 4,32).
Cetatea Ierusalim, capitala naţiunii, aşezată pe un loc glorios, nu era doar locul reşedinţei
împărăteşti, ci mai presus de toate era locul de reşedinţă al lui Dumnezeu ales în mijlocul poporului
Său. Aici religia şi înţelepciunea ar fi trebuit să atingă perfecţiunea. Conducătorul, pe tronul său într-
o asemenea cetate, ar fi trebuit să fie instrumentul ideal, care să asculte de călăuzirea lui
Dumnezeu şi să fie supus voii Lui, pentru a împrăştia înţelepciune divină peste un popor dornic şi
primitor.

Ecclesiast 1:2 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a

deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
Deşertăciune a deşertăciunilor. Ebr. habel habalim. Aceste cuvinte prezintă subiectul întregii
cărţi şi constituie tema prefeţei. Hebel, "deşertăciunea", apare de 37 de ori în Eclesiastul şi numai
de 33 de ori în altă parte în VT. Sensul lui principal este "suflare" sau "abur." El este folosit pentru
"idoli", ca lucruri zadarnice şi fără valoare, şi pentru cultul lor (2 Regi 17,15; Ieremia 2,5; 10,8). Unii
spun că în Eclesiastul nu este un cuvânt împotriva idolatriei, totuşi chiar acest cuvânt cheie al cărţii
este unul folosit adesea pentru idoli şi cultul lor. Propovăduitorul spune că tot ceea ce omul ar putea
să caute în locul lui Dumnezeu şi al ascultării de El este "deşertăciune."
Habel habalim este un comparativ superlativ pentru expresii emfatice precum "cerurile
cerurilor" (1 Regi 8,27) şi "cântarea cântărilor" (Cântarea Cântărilor 1,1). Prin forma aceasta
emfatică, "răsuflarea răsuflărilor," Solomon scoate în evidenţă zădărnicia şi sfârşitul nesatisfăcător al
tuturor strădaniilor şi al vieţii omeneşti, dacă nu e orientată către Dumnezeu.
Zice. Literal, "spunea." Ebraica foloseşte timpul trecut acolo unde engleza [şi alte limbi] cere
prezentul sau perfectului compus. Expresia "zice Eclesiastul ["Propovăduitorul" KJV]" este o
reamintire a faptului că Solomon este cel care vorbeşte şi, astfel, autorul.
Totul este deşertăciune. Aceasta s-ar putea traduce bine "suma totală este deşertăciune",
însemnând că lumea, în totalitatea ei, inclusiv tot ce are viaţă, este, ca să zicem aşa, doar o suflare
şi nu oferă nici o perspectivă luminoasă.

Ecclesiast 1:3 Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?
Folos. Ebr. yithron. Cuvântul acesta apare de nouă ori în cartea aceasta (cap.2,11.13; 3,9;
5,9.16; 7,12; 10,10.11) şi este tradus în mod divers, precum "a întrece," "perfecţiune," "profitabil" şi
"mai bun" [în KJV]. Yithron vine de la un verb care înseamnă "a rămâne peste," şi substantivul

-1-
derivat de la el poartă aşadar ideea de "rest" şi deci "surplus," "abundenţă", iar în ebraică
"superioritate," "folos." Omul munceşte mereu, dar toată munca lui nu are nici un rezultat notabil şi
de durată.
E posibil ca metafora pe care a folosit-o aici să fie una a lumii de afaceri, cu ostenelile ei
neîncetate, a căror ţintă este realizarea unui scop material care merită osteneala (vezi la cap. 2,11).
Dar adesea viaţa unui om este irosită pentru a ridica ceva ce urmaşii lui doboară la pământ.
Zădărnicia şi nesiguranţa caracterizează toate strădaniile omeneşti.
Interogativul "ce?" atrage după sine un răspuns negativ emfatic. El poate fi comparat cu
cuvintele din Matei 16,26, unde Domnul întreabă literal: "Ce folos are un om, dacă ar câştiga lumea
întreagă şi şi-ar pierde sufletul?" Răspunsul anticipat de Propovăduitor este: "Nimic".
Omul. Cuvântul ebraic este termenul generic pentru "om" sau cum am zice noi "omenire".
Ciclul vieţii omeneşti este repetat iarăşi şi iarăşi, cu fiecare generaţie.
Truda. De la un cuvânt ebraic care însemnează "muncă," "necaz", sau "nedreptate." Aici
termenul e aplicat la suma totală a strădaniilor omului din cursul vieţii lui.
Pe care şi-o dă. Această expresie se referă la fiecare formă de activitate care are loc sub
soare.
Supt soare. Echivalentă cu expresii precum "sub ceruri " (cap. 1,13; 2,3; 3,1). Ea apare în
Eclesiaistul de aproximativ 30 de ori.

Ecclesiast 1:4 Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare.
Neam. [Generaţie, KJV] Ebr. dor, "perioadă," "eră," "generaţie," de la un verb care înseamnă
"a îngrămădi," "a stivui." Original, a avut sensul de "a se mişca în cerc", apoi " a locui în corturi,"
probabil cu referire la instabilitatea vieţii nomade. Aşadar, există în cuvânt ideea inerentă a
nestatorniciei. Se ocupă de lucruri legate de tip, calitate, condiţie, ca în expresia "neam îndărătnic şi
stricat" (Deuteronom 32,5) şi cu referire la oameni care blestemă cu uşurinţă (Proverbe 30,11) şi la
cei care sunt total nemiloşi (Proverbe 30,14).
Trece. În ebraică, atât acesta cât şi cuvântul "vine" sunt simple participii, care subliniază
schimbarea continuă şi fără sfârşit (vezi Iov 10,20-22; Psalm 39,13).
Rămâne. Ebr. 'amad, cuvântul ebraic uzual care înseamnă "a sta în picioare". El dă ideea de
continuitate şi permanenţă. Contrastul pe care Solomon îl prezintă în acest verset este dedus, în
parte, din vizibila statornicie a munţilor, din curgerea neîncetată a râurilor şi din neîntrerupta
succesiune a zilei şi a nopţii.
Veşnic. [Pentru vecie, KJV]. Cuvântul ebraic tradus astfel vine dintr-o o rădăcină verbală al
cărui sens precis nu-l cunoaştem. Substantivul, folosit aici cu prepoziţia "pentru", este masculin, şi,
asemenea echivalentului său grecesc, e folosit în multe feluri. Se poate referi la "antichitate," "zile
din vechime," "durată lungă," "existenţă continuă"; poate să însemne totodată "nedefinit," "viitor
fără sfârşit," "veşnicie" etc. Pe de altă parte, ca şi echivalentul său grecesc, e cel mai bine înţeles în
fiecare caz în acord cu natura subiectului pe lângă care stă (vezi la Exod 12,14; 21,6).

Ecclesiast 1:5 Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
Aleargă. [Se grăbeşte, KJV]. Ebr. sha'aph, " a dori mult", "a prinde nerăbdător", "a aştepta
cu nerăbdare". Imaginea este a unui cal sprinten, care fornăie nerăbdător să se lanseze în cursa
care îi stă înainte. Vezi Ieremia 2,24 ca un exemplu de imagine şi Psalm 119,131 pentru aplicaţia ei
la viaţa spirituală.
Răsare. Ebr. zarach, în forma participială, care scoate în evidenţă activitatea continuă sau
repetată.

Ecclesiast 1:6 Vântul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi
iarăşi se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.

-2-
 Vântul. Ebr. ruach, "vânt," un cuvânt care sugerează de fiecare dată activitate. Este folosit
de mai multe ori pentru diferitele activităţi ale lui Dumnezeu în cadrul planului de mântuire.
Se întoarce. Un tablou de activitate şi repetiţie fără sfârşit. "Miazănoaptea" şi "miazăziua"
sunt menţionate în contrast cu "răsăritul" si "apusul" din v. 5, locul unde răsare şi apune soarele.
Iarăşi se întoarce. [Se răsuceşte continuu, KJV]. De patru ori în ebraica acestui verset sunt
folosite forme derivate din rădăcina "a se întoarce," "a da târcoale", pentru a sublinia noţiunea de
activitate şi repetare neîncetată. Cuvântul e folosit şi pentru oştirea lui Iosua care mărşăluia în jurul
cetăţii Ierihon (Iosua 6,3.15) şi pentru israeliţii care au "ocolit multă vreme muntele Seir"
(Deuteronom 2,1.3).
Solomon nu se plânge de ciclurile neîncetate ale naturii, ci vede în ele o paralelă la ciclurile
vieţii umane (Eclesiast 1,4). Este viaţa omului, de la o generaţie la generaţie, doar o chestiune de
repetiţie, fără vreun scop măreţ avut în vedere? Nu va exista un punct culminant în viaţa neamului
omenesc? Nu are Dumnezeu un scop veşnic, care va opri cândva această repetare aparent fără
sfârşit a activităţii omeneşti din generaţie în generaţie?
Precizia ştiinţifică a descrierii dată aici despre mişcarea curenţilor de aer pe suprafaţa
pământului e fără egal în literatura antică şi denotă o cunoaştere profundă a legilor naturii,
superioară majorităţii oamenilor din vechime.

Ecclesiast 1:7 Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă
necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.
Toate râurile. Ca un al treilea exemplu de circuit neîncetat în natură, Solomon prezintă ciclul
fluidelor. Cu toate că forţele naturii oferă un tablou de repetare neîntreruptă, activitatea lor a fost
pusă la punct de Dumnezeu şi funcţionează în armonie cu voia Lui. Dar activităţile oamenilor, în cele
mai multe cazuri, nu au fost planificate de Dumnezeu şi nu tind spre ţelul pe care L-a avut în minte
când l-a creat pe om. Omul caută continuu căi noi spre fericire şi satisfacţie, cu toate că poate
atinge ţelul adevărat în viaţă numai într-un singur mod - fiind în pace cu Făcătorul său (vezi Matei
11,28-30).

Ecclesiast 1:8 Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se
poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
Lucrurile. Ebr. debarim, tradus "cuvinte" în v.1, dar fără îndoială însemnând aici "lucruri." În
NT cuvântul grecesc rhema, "cuvânt" sau "lucru" are aceleaşi două sensuri ca şi cuvântul ebraic
folosit aci.
O necurmată frământare. [Pline de muncă, KJV]. Cuvântul ebraic tradus astfel este un
adjectiv de la verbul " a trudi" şi e înrudit cu o rădăcină arabă care înseamnă "a avea dureri", "a
suferi". Aparenta zădărnicie a ostenelilor omului şi dezamăgirile care le însoţesc sunt elementele
evidenţiate.
Cum nu se poate spune. [Omul nu poate spune, KJV]. Cuvântul tradus "om" [KJV] nu e
termenul generic din v. 3, ci unul care se referă la "bărbat" ca deosebindu-se de femeie. Verbul
tradus "spune" este rădăcina "cuvintelor" din v. 1 şi a "lucrurilor" din v. 8. În ebraică verbul "spune"
se referă la "toate lucrurile."
Nu se mai satură. Experienţa nu poate satisface dorinţele aprige ale inimii. Lucrurile, adică
binecuvântările materiale nu satisfac o persoană profundă. Adevărata apropiere de Dumnezeu nu se
face prin simţuri exterioare, ci printr-o experienţă lăuntrică. Dumnezeu este Duh (Ioan 4,24), şi deci
legătura cu El se face prin duhul omului. Tot astfel, cele care ating urechea exterioară nu pot
produce un bine de durată, dacă nu sunt puse în legătură cu urechea internă a naturii spirituale a
omului, prin care acesta aude glasul lui Dumnezeu.

-3-
Ecclesiast 1:9 Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou
sub soare.
Ce a fost. [Lucrul care a fost, KJV]. Propoziţia zice literal: "Ce a fost aceea va fi." Aceasta se
referă la ciclurile neschimbătoare ale naturii, repetate conform cu legile orânduite de Dumnezeu.
LXX şi Vulgata traduc incorect propoziţia aceasta şi pe cea următoare ca întrebări.
Nimic nou. Nici o schimbare, adică, în ciclurile fără sfârşit ale naturii. Văzând un ciclu, omul
le-a văzut pe toate, şi fiecare se contopeşte imperceptibil cu altul, care nu se deosebeşte în nici un
fel. Ciclurile par să nu ducă la un obiectiv mai mare decât auto-perpetuarea.

Ecclesiast 1:10 Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: "Iată ceva nou!"
de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
Este vreun lucru. Autorul parează o obiecţie subînţeleasă la afirmaţia sa din v. 9 cu o
provocare de a se indica ceva ce ar fi "nou."
Lucrul acela era. Ceea ce pare nou îşi are rădăcina în trecut. Contextul evidenţiază că
observaţiile lui Solomon din v. 9 şi 10 se aplică diferitelor fenomene ale naturii, inclusiv ciclul vieţii
omeneşti.
Mai înainte. [Din vechime de timp, KJV]. Literal, "din vremuri." Cuvântul 'olam, tradus "mai
înainte" ["vechime de timp", KJV] este acelaşi cu acela redat prin "veşnic" din v. 4. (vezi la Exod
12,14; 21,6). Cuvântul redat prin "timp" [KJV] este la plural, dar verbul este singular, substantivul
fiind considerat colectiv.

Ecclesiast 1:11 Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai
fi, ce se va întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce
vor trăi mai târziu.
Nu-şi mai aduce aminte. [Nici o amintire, KJV]. Ceea ce ar părea să fie nou este aşa doar
pentru că oamenii au uitat trecutul. La fel, unele dintre lucrurile acestei generaţii vor fi uitate de
generaţia următoare. Aceasta s-ar putea aplica pe bună dreptate şi renumelui omenesc. Persoana
importantă de azi, aparent atât de necesară, este înlocuită şi mâine ajunge uitată. "Ce folos are
omul?" (v. 3)
Ce a fost. [Lucrurile de mai înainte, KJV] "Lucrurile" [KJV] este un cuvânt adăugat. Întrucât
adjectivul ebraic "de mai înainte" este la masculin plural, ar trebui să fie înţeles ca referindu-se la
persoane. Astfel nu numai fiecare "lucru" (v.10), dar şi toţi oamenii sunt uitaţi uitate.
Ce se va mai întâmpla mai pe urmă. [Lucrurile care au să vină, KJV]. Din nou "lucrurile" [KJV]
este un cuvânt adăugat, iar adjectivul ebraic tradus prin "care au să vină" e la masculin plural. Aici
probabil este vorba de generaţii de oameni. Renumele acestei generaţii este uitată de generaţia
următoare. Solomon încheie prologul cărţii sale cu un comentariu privitor la calitatea trecătoare a
renumelui. Lucrul acesta este subliniat de expresia "mai târziu," literal, "după aceea."

Ecclesiast 1:12 Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.

Am fost împărat. Vezi la v. 1. Ebraica nu lasă de înţeles neapărat că cel care vorbeşte nu mai
e împărat. Trecutul simplu al verbului ebraic este adesea cel mai bine tradus cu prezentul sau
perfectul compus (vezi al v. 2). "Propovăduitorul" a fost Solomon, deoarece numai sub David şi
Solomon Ierusalimul a fost capitala din care împăratul domnea "peste Israel", şi cel care vorbeşte
este "fiul lui David" (v. 1).

Ecclesiast 1:13 Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce

se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu
pe fiii oamenilor.

-4-
 Mi-am pus inima. Expresia aceasta sau echivalentul ei apare de repetate ori în carte (cap.
1;17; 7,25; 8,9.16) şi în altă parte în Biblie. La evrei inima era privită ca sediu nu numai al
simţămintelor, dar şi al intelectului. De aceea "mi-am pus inima" ar însemna acelaşi lucru cu "mi-am
folosit mintea" (vezi 1 Cronici 22,19; Iov 7,17). Este lucru sigur că Solomon şi-a cultivat mintea; el
"şi-a pus inima" să studieze ştiinţele naturii, filozofia, poezia şi alte ştiinţe folositoare.
Să cercetez. Ebr. darash, cu sens larg, îmbrăţişând idei precum a cerceta, a întreba, a arăta
un înţeles, a cere sfat, a discuta, a face cercetări, "a pune în practică, "a căuta, "a căuta din toată
inima, a căuta cu siguranţă şi cu studiu (vezi Genesa 25,22; Exod 18,15; Deuteronom 19,18; 2
Cronici 14,7; Psalm 119,10; Amos 5,14).
Să adâncesc. În sensul de "a explora," "a iscodi." E folosit pentru iscodirea ţării Canaan
(Numeri 13,16.17.25.32). El semnifică cercetări de pionierat în ştiinţă. Cele două cuvinte "să
cercetez" şi "să adâncesc" împreună sugerează aprofundarea unei chestiuni până în cele mai mici
detalii şi cercetarea ei în toate aspectele ei.
Cu înţelepciune. Literal, "înţelepciunea" poate fi cu referire la înţelepciunea pe care Solomon
o adunase pe parcursul vieţii, prin bunăvoinţa lui Dumnezeu, prin studiu personal şi prin observaţie.
Cuvântul ebraic este aplicat iscusinţei şi destoiniciei în diferite domenii.
Tot. [Toate lucrurile, KJV] "Lucrurile" [KJV] e un cuvânt adăugat. Ebraica zice "la tot ce se
face sub cer," referindu-se aici în primul rând la activităţile omeneşti.
Îndeletnicirea plină de trudă. Literal, "această suferinţă a răului," nu "această rea suferinţă."
La care supune. Dumnezeu a sădit în inima omului râvna de a studia şi de a cerceta. E o
sarcină laborioasă, care solicită mult puterile fizice şi mentale ale omului.

Ecclesiast 1:14 Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune
şi goană după vânt!
Am văzut. Cuvântul ebraic înseamnă adesea mai mult decât o observare a formei şi a
înfăţişării exterioare, şi anume înţelegere pătrunzătoare sau percepţie. Substantivul derivat
înseamnă "viziune", adică descoperire. Aici indică observaţiile pătrunzătoare ale lui Solomon, bazate
pe studierea faptelor despre care e vorba.
Tot. [Lucrurile, KJV]. Adică proiectele şi activităţile omeneşti din care multe se dovedesc a fi
lipsite de valoare sau beneficiu.
Goana după vânt. [Agitaţie a spiritului, KJV]. Cuvântul tradus "agitaţie" [KJV] poate să
provină din rădăcina "a nutri," "a păşuna." "Spirit" [KJV] vine de la cuvântul obişnuit pentru "vânt."
În felul acesta expresia ar putea fi redată "o alergare după vânt " [KJV] sau "hrănire cu vânt".
Compară cu Osea 12,1: "Lui Efraim îi place vântul şi aleargă după vântul de răsărit". Oricum ar fi
tradus, acest tablou verbal subliniază caracterul nesatisfăcător a celei mai mari părţi a strădaniei şi
studiului omenesc. Compară şi cu Isaia 44,20: "Se hrăneşte cu cenuşă."

Ecclesiast 1:15 Ce este strâmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut

la număr.
Strâmb. Cuvântul vine dintr-o formă a rădăcinii care înseamnă "a încovoia", "a răsuci." Nu se
referă atât de mult la ceva care e strâmb în sine sau în afara conturului, cât despre ceva ce e făcut
să fie aşa. Notează că expresia precedentă, "ce este," este adăugată. "Faptele" omului (v. 14) sunt
cele care au fost făcute strâmb.
Îndreaptă. De la un cuvânt ebraic care înseamnă "a aranja," "a pune drept," "a pune în
ordine". Accentul este pus asupra incapacităţii omului, în propria sa putere, ca sa facă faţă situaţiilor
care îl confruntă continuu.
Nu poate fi numărat. Lipsa este atât de mare încât omul nu poate să o aprecieze
corespunzător, ca să nu mai vorbim despre începerea refacerii deficienţei. Cuvântul tradus
"numărat" poate fi redat şi a desemna, a numi.

-5-
Ecclesiast 1:16 Am zis în mine însumi: "Iată că am sporit şi am întrecut în
înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a
văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.
Am zis. O afirmaţie emfatică în ebraică, prin care se subînţelege meditaţia personală, ca
opusă discutării lucrurilor cu o altă persoană.
Am sporit. Literal, "am fost făcut să devin" cu referire la disciplinarea facultăţilor sale prin
lucru şi studiu şi la creşterea corespunzătoare a cunoştinţelor şi experienţei.
Am întrecut în înţelepciune. Sau "am prins înţelepciune."
Peste Ierusalim. [în Ierusalim, KJV]. Mai exact: "peste Ierusalim," adică "peste" cetate în
calitate de cârmuitori ai ei. Aceasta se face referire la oamenii înţelepţi şi la cârmuitorii dinainte de
Solomon.
Multă. [Multă experienţă, KJV]. Verbul ebraic tradus "avut" [KJV] este acelaşi cu cel dat în v.
14, "văzut": literal, "văzut [primit o clară înţelegere a] mult", adică "multă înţelepciune şi ştiinţă".
LXX redă "înţelepciune" printr-un cuvânt care denotă valori etice şi morale şi "ştiinţă" printr-unul
care înseamnă latura speculativă a efortului mintal.

Ecclesiast 1:17 Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi

nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt.
Nebunia. Cuvântul tradus astfel este probabil dintr-o rădăcină care înseamnă "a pune în
cruce". Aici s-ar putea sugera că nu întotdeauna înţelepciunea l-a călăuzit pe Solomon în direcţia
subiectelor cercetate.
Goană după vânt. Vezi la v. 14

Ecclesiast 1:18 Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie
multe, are şi multă durere.
Necaz. Cuvântul tradus astfel provine dintr-o rădăcină care înseamnă "a fi necăjit," "a fi
provocat". Studiul peste măsură de mult aduce insomnie, nervi tociţi şi uneori sănătate şubrezită.
Totuşi, nu trebuie trasă concluzia că Solomon susţine ideea că neştiinţa înseamnă fericire (vezi
Proverbe 4,7).
Durere. [Întristare, KJV] Literal, "durere," atât mentală cât şi fizică. Dacă cineva doreşte
înţelepciune, el trebuie să sape adânc (vezi Proverbe 2,4); iar sondarea şi cercetarea continuă
afectează sănătatea şi vitalitatea. E la fel de adevărat că ştiinţa mult nu constituie un indiciu în ce
priveşte caracterul. Neprihănirea lui Isus primită prin credinţă deschide poarta împărăţiei cereşti,
lucru pe care doar ştiinţa nu-l poate face.

Ecclesiast 2:1 Am zis inimii mele: "Haide! vreau să te încerc cu veselie, şi gustă
fericirea." Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune.
Inimii mele. Adică, "către mine" (RSV). Aici latura raţională a minţii lui Solomon se adresează
laturii care reprezintă dorinţa şi mulţumirea fizică. Acest monolog este echivalent cu un act de
voinţă. Compară cu experienţa bogatului din Luca 12,17-19 când vorbeşte cu el însuşi.
Încerc. Adică "a face o încercare" sau "experienţă" pentru a descoperi rezultatele unui anumit
fel de acţiune.
Veselie. Sau "plăcere". Cuvântul este cuprinzător în semnificaţii: "veselie", "voie bună",
"bucurie" - toate provoacă plăcere simţurilor fizice. Folosirea de aici este limitată la apetitul şi
emoţiile trezite de participarea la plăcerile firii pământeşti, deşi în altă parte poate să însemne
bucurie şi fericire religioasă.
Gustă fericirea. [Bucură-te de plăcere, KJV]. Literal, "priveşte spre bine", adică ,"fii plin de
lucrurile bune ale vieţii". Un echivalent idiomatic modern ar fi: "simte-te bine!" Solomon şi-a propus

-6-
să guste din plăcerile pe care le are de oferit viaţa aceasta până la saturare, cu scopul de a găsi
satisfacţie constantă în ele.

Ecclesiast 2:2 Am zis râsului: "Eşti o nebunie!" şi veseliei: "Ce te înşeli degeaba?"
Râsului. Ebr. śechoq. Cuvântul înseamnă şi "plăcere" ["sport" KJV] (Proverbe 10,32) şi "râs"
(Plângeri 3,14). Forma verbală poate să însemne "a se bătea " ["a se juca " KJV] (2 Samuel 2,14).
Alegerea plăcerii şi distracţiei senzoriale ca mijloace pentru fericirea supremă în viaţă reprezintă un
mare pas pe calea spre rău ( vezi PR 76).
Nebunie. [Nebun, KJV]. Literal, "ceva nebunesc". Compară cu expresia ebraică înrudită din
cap. 1,17
Veselie. Cuvântul ebraic e folosit atât pentru distracţia trufaşă şi destrăbălată cât şi pentru
plăcerea obişnuită, legitimă.
Ce te înşeli? [Ce face? KJV]. Sau "la ce foloseşte?" Literal, "ce face aceasta?"; "ce efect are?"
sau "care sunt rezultatele ei?" Compară cu întrebarea pertinentă a lui Pavel din Romani 6,21.

Ecclesiast 2:3 Am hotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce
inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, până voi vedea ce
este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor.
Să-mi veselesc trupul cu vin. [Să mă dedau la vin, KJV]. Mai degrabă "să-mi înviorez trupul
cu vin". Cuvântul "să înveselesc" înseamnă literal "a trage" (vezi Deuteronom 21,3; Psalm 28,3;
Osea 11,4). "Mi" sau "mă," ebr. beśari, literal "carnea mea," adică natura fizică, trupul. "Vin", ebr.
yayin (vezi la Genesa 9,21; Numeri 28,7). Cuvântul acesta e folosit pentru a descrie "jertfa de
băutură" de la serviciul sanctuarului şi de la ritualurile păgâne (Exod 29,40; Levitic 23,13; Numeri
15,5.7.10; 28,14). Prin urmare Solomon spune: "Am tras [sau stimulat] trupul meu cu băuturi
îmbătătoare," ca şi cum trupul ar fi fost un vehicul tras de un cal, simbol pentru vin.
Cârmui. Acelaşi verb este tradus diferit "a duce," "a călăuzi" (Deuteronom 4,27; 28,37; Psalm
48,14; 78,52; Iov 49,10). Potrivit metafora subînţelese, Solomon a intenţionat ca discernământul lui
bună să ţină apetitul şi pasiunea sub control şi în limitele cumpătării. Cu alte cuvinte, când a început
experimentul (vezi la v. 1), el a intenţionat să nu renunţe de tot la judecata sănătoasă şi să nu
depăşească măsura. Fireşte că aceasta este intenţia celor mai mulţi dintre cei care cedează în faţa
plăcerilor simţurilor. Dar ideea că e posibil să folosim cumpătat lucruri care prin ele însele sunt rele
e o înşelăciune care duce la moarte.
Nebunie. Poate, în această ordine de idei, "ceea ce ar putea duce la păcat," fără să fie
păcătos în sine. Ideea pare să fie că Solomon a căutat experienţele acestea pentru a obţine cât mai
mult din ele, de a cunoaşte din experienţă ce satisfacţii ar avea ele de oferit, dar fără să le îngădui
să-l domine.
Până voi vedea. Aici Solomon expune lămurit scopul său. Nimeni nu i-a cerut să urmeze un
drum atât de riscant şi de nechibzuit. Dumnezeu nu-l putea lăuda pentru că făcea lucrul acesta.
Oamenilor. Ebr. 'adam, termenul generic pentru bărbaţi şi femei (vezi la Genesa 1,26; 3,17;
Numeri 24,3)
Tot. Literal, "număr" sau "povestire", din rădăcina saphar, "a povesti", "a număra", "a relata",
"a măsura". Substantivul sepher, "carte," vine din aceeaşi rădăcină.

Ecclesiast 2:4 Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii;
Am făcut lucruri mari. Literal, "am făcut mari lucrările mele," referindu-se fără îndoială la
dimensiunile şi splendoarea clădirilor pe care le-a construit. Aceasta a fost desigur o formă de
satisfacere a plăcerilor mai puţin vinovată decât aceea din v. 1-3 (vezi 1 Regi 7,1; 9,1).
Mi-am zidit case. Vezi 1 Regi 7,1-12; 9,15-19. Solomon s-a angajat în lucrări măreţe de
construire.
Vii. Compară cu Cântarea cântărilor 8,11. Starea economică a omului de rând de pe vremea

-7-
lui Solomon e sugerată în 1 Regi 4,25: "fiecare sub via lui şi sub smochinul lui."

Ecclesiast 2:5 mi-am făcut grădini şi livezi de pomi, şi am sădit în ele tot felul de
pomi roditori.
Grădini. Literal, "împrejmuiri," de la verbul "a împrejmui", "a înconjura". Din cauza
deprinderii caprelor, măgarilor şi a altor animale de a paşte fără restricţii, pe oriunde, în Orientul
Apropiat este imposibil să existe grădini dacă acestea nu sunt prevăzute cu un gard rezistent şi bine
întreţinut.
Livezi. Ebr. pardes, de la persanul pairi-daeza, care indica vastele grădini botanice şi
zoologice ale împăraţilor persani (vezi la Genesa 2,8). Un pardes era deci o rezervaţie, o
împrejmuire sau un parc împărătesc. Cuvântul "paradis" este o transliterare a formei greceşti a
cuvântului paradeisos. Pardes apare în Neemia 2,8 ca "pădure" şi în Cântarea cântărilor 4,13 ca
"grădină" ["livada" KJV]. Vezi la Genesa 2,8.
Pomi. Evident că Solomon a adoptat un program vast de horticultură, specializat nu doar în
"grădini," pe care noi le-am numi parcuri, ci şi în livezi. El a avut o grădină împărătească pe coastele
dealurilor din partea de sud a Ierusalimului (2 Regi 25,4), o vie la Bet-Hacherem, "casa viei",
probabil 'Ain Kârim, la 6,4 km vest de Ierusalim (Ieremia 6,1), şi alta la Baal-Hamon (Cântarea
cântărilor 8,11).

Ecclesiast 2:6 Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii.

Iazuri. Regimul ploilor în Palestina nu e prea adecvat ca să asigure cantităţi suficiente de apă
(vezi vol. III, p. 110, vezi la Genesa 12,10). Irigaţiile sunt necesare astăzi, aşa cum erau şi în
vechime, când fermierii săpau castele şi rezervoare de apă. "Iazul împăratului" din Neemia 2,14 e
numit "iazul lui Solomon" de Iosif Flavius (Wars v. 4. 2). Aşa-numitele iazuri ale lui Solomon datează
probabil de pe vremea romanilor; cea mai mare a avut aproximativ 183 m lungime, 63 m lărgime şi
15 m adâncime. Aceste iazuri sunt la aproximativ 5 km sud-est de Betleem. Este posibil ca Solomon
să fi construit crescătorii de peşti şi să fi crescut diferite tipuri de peşti (Cântarea cântărilor 7,4).

Ecclesiast 2:7 Am cumpărat robi şi roabe, şi am avut copii de casă; am avut cirezi
de boi şi turme de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în
Ierusalim.
Robi şi roabe. Era nevoie de o suită mare de servitori şi de lucrători care să susţină
proiectele vaste ale lui Solomon. Regina din Seba a fost uimită de numărul mare al lucrătorilor din
aşezămintele lui Solomon (1 Regi 10,5). Fără îndoială că el a folosit robi ne-evrei (1 Regi 9,21; 2
Cronici 8,8), precum şi un mare număr de slujitori evrei pentru munci mai uşoare (vezi la Exod
21,2.20; Deuteronom 15,12.15).
Copii de casă. [Slujitori născuţi în casa mea, KJV]. Literal, "copii ai casei mi-au fost [născuţi]."
Aceştia erau pe lângă cei pe care îi "cumpărase" sau îi obţinuse altcumva. Robii care fuseseră
cumpăraţi sau capturaţi aveau ei înşişi copii. Cu privire la numărul slujitorilor lui Solomon, vezi 1
Regi 4,21-27; 10,25.26.
Cirezi de boi şi turme de oi. [Vite mari şi mici, KJV]. Sau "cirezi şi turme." Dimensiunile uriaşe
ale turmelor şi cirezilor reies din numărul de jertfe aduse cu prilejul sfinţirii Templului (1 Regi 8,63).
Pe lângă jertfele aduse, era necesară o mare cantitate de carne pentru armata de slujitori şi de
sclavi din slujba împăratului (vezi 1 Regi 4,22.23; 1 Cronici 27,29-31).

Ecclesiast 2:8 Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus
cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.
Argint şi aur. Despre bogăţia lui Solomon în metale preţioase şi în vase şi unelte de aur şi
argint, vezi 1 Regi 9,28; 10,14-17; 2 Cronici 1,15; 9,20-27. Tributul cerut de la Ezechia de către

-8-
împăratul Asiriei a fost plătit în parte din tezaurul împăratului (2 Regi 18,14-16). Ezechia le-a arătat
totodată reprezentanţilor regelui babilonian tezaurul lui de bogăţii (2 Regi 20,13).
Bogăţii. [Tezaur individual, KJV]. Literal, "proprietăţi." Aceasta e probabil o referire la tributul
şi la taxele de diferite feluri pe care le colecta Solomon. Cuvântul tradus "tezaur particular,"
"comoară deosebită" [KJV] e aplicat de asemenea de Dumnezeu poporului Său (Exod 19,5; Psalm
135,4; cf. Deuteronom 7,6; 14,2; 26,18; Maleahi 3,17, "giuvaerele mele" [KJV]).
Ţări. [Provincii, KJV]. Articolul hotărât implică probabil faptul că această expresie ar trebui să
zică "şi provinciile lor." Dacă aşa stau lucrurile, expresia se referă la tributul luat de la cârmuitorii
înrobiţi şi de la popoarele acestora (vezi 1 Regi 4,21.24; 10,15).
Mi-am adus. Literal, "mi-am făcut." Aici verbul poate să fie înţeles că înseamnă "achiziţionat,"
"numit," "instituit". În Genesa 2,15 e tradus "câştigat".
Cântăreţi. Cu siguranţă că Solomon a avut nevoie din plin de servicii de amuzament, inclusiv
atunci când primea oaspeţi din alte ţări. Aceasta necesita un mare număr de artişti profesionişti
(vezi 2 Samuel 19,35; Amos 6,5).
O mulţime de femei. [Instrumente muzicale, KJV]. Ebr. shiddah weshiddoth, care se
consideră în general că înseamnă "multe concubine," literal, "o concubină şi concubine." Shiddah
provine dintr-o rădăcină nesigură, dar posibil de la verbul "a jefui", cu referire la luarea de femei de
la un popor cucerit. În plus, poate fi de la un verb echivalent cu arabul "a umezi", din care evreii au
derivat un cuvânt care înseamnă pieptul femeii. LXX sugerează "paharnici, bărbaţi şi femei." Poate
Solomon zice: "Mi-am luat... plăcerile fiilor oamenilor, o soţie [literal, un piept] şi soţii [literal,
piepturi]", lucru pe care cu siguranţă că Solomon l-a făcut. Conform acestei explicaţii, shiddah
weshiddoth ar fi comparabil cu racham rachamathayim, "o fată, două fete," literal "un pântec sau
două" (Judecători 5,30).

Ecclesiast 2:9 Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în
Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.
Am ajuns mare. Cu satisfacţie nedisimulată, Solomon gândeşte la măreţia domniei lui - cam
în acelaşi mod în care Nebucadneţar se fălea cu slava lui: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare,
pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava
măreţiei mele?" (Danieliel 4,30) Aici Solomon indică, mândru şi satisfăcut, faptul că el i-a întrecut pe
toţi predecesorii săi, chiar şi pe tatăl său, în bogăţie şi înţelepciune.
Mi-am păstrat chiar înţelepciunea. [Înţelepciunea mea a rămas, KJV]. Literal, "înţelepciunea
mea a stat cu mine." Pare că lucrul acesta indică faptul că înţelepciunea l-a însoţit, în sensul că l-a
ajutat să dobândească toate averile sale sau că l-a împiedicat să-şi satisfacă peste măsură orice
plăcere (vezi la v. 3). Comentatorii iudei sugerează ambele idei. În toiul nebuniei, Solomon s-a
socotit înţelept, aşa cum un om beat se crede treaz.

Ecclesiast 2:10 Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nici o
veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea
din toată osteneala mea.
Poftit. Ebr. sha'al, care înseamnă literal, "au cerşit," "au cerut." Numele ebraic popular
Sha'ul, "Saul," literal, "cerut," derivă din această rădăcină (1 Samuel 9,2). Solomon lasă să se
înţeleagă aici că a mers până la extrem, că nu a rămas decât puţin, dacă a rămas ceva, care să nu
fi fost experimentat (vezi 1 Ioan 2,15-17).
Veselie... să se bucure. Ebr. śimchah.... śameach, substantivul fiind derivat din verb. Ambele
cuvinte se pot referi practic la orice fel de emoţie plăcută, fie în viaţa religioasă, în plăcerea
îngăduită, în muncă, fie în risipă şi desfrâu. Cu siguranţă că Solomon nu înţelege nimic mai mult
decât că a gustat roadele a tot ce a studiat şi a întreprins.
Partea. Adică "porţia" sau "răsplata", fie din pradă, jaf, hrană, proprietate, fie un mod de
viaţă. În Psalm 50,18 [KJV] e redat "părtaş", referindu-se la întovărăşirea cu "preacurvarii".

-9-
Solomon se referă în mod clar la viaţa sa, la alergarea după fericire.

Ecclesiast 2:11 Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care
le făcusem cu mâinile mele, şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este
numai deşertăciune şi goană după vânt, şi că nu este nimic trainic sub soare.
M-am uitat. Literal, "m-am întors către", a acorda o atenţie deosebită. Cuvântul înseamnă
mult mai mult decât "a privi întâmplător." Substantivul care derivă din rădăcina aceasta înseamnă
"faţă" şi conţine ideea de a sta faţă în faţă cu ceva pentru a-l lua în considerare. Afară de aceasta,
în ebraică, pronumele emfatic este folosit ca şi cum Solomon ar fi zis: "Eu personal am luat
cunoştinţă de."
Goană după vânt. [tulburarea duhului, KJV]. Banchete, festivităţi, muzică, plăcerile senzuale -
toate acestea nu oferă satisfacţie de durată. Potrivit cu Ioan 4,24, literal: "Dumnezeu e Duh," nu
"un Duh", în sensul de a fi un duh printre multe altele, ci Duh în mod esenţial, absolut. Iar omul
trebuie să se apropie de Dumnezeu prin propriul său duh. Numai într-o astfel de unire poate să
găsească omul plăcere şi satisfacţie totale. Solomon a descoperit că toate plăcerile lumii nu sunt
decât "vânt," "suflare" sau "goană după vânt" (vezi la cap. 1,14).
Nimic trainic. [Nimic profitabil, KJV]. Vezi la cap. 1,3. "Câştigul" este un cuvânt important în
filosofia cărţii Eclesiastului, unde apare de zece ori. El nu apare în altă parte a VT. Solomon a testat
orice experienţă, orice iniţiativă, orice plăcere pe care şi-a îngăduit-o, în termeni "câştigului" pe care
îl putea obţine din ea. Sensul literal al rădăcinii ebraice traduse astfel este "surplus" sau "rest." S-a
dat sugestia că era probabil un cuvânt folosit în relaţiile comerciale iudaice.
Sub soare. Expresia aceasta apare de 29 de ori în Eclesiastul, cu referire la domeniul
activităţilor omeneşti. Expresii asemănătoare se găsesc în diferite limbi.

Ecclesiast 2:12 Atunci mi-am întors privirile spre înţelepciune, prostie şi nebunie.
Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceea ce s-a făcut şi mai înainte.
Mi-am întors privirile. Vezi la v. 11. Solomon experimentase şi făcuse cunoştinţă cu bucuriile
materiale ale vieţii. Acum începe o cercetare a înţelepciunii din punct de vedere practic.
Căci ce. O traducere literală a acestei prepoziţii ar suna astfel: "Căci ce e omul care va veni
după împărat?" Sensul probabil este că împăratul se întreabă ce-i va folosi unui om mai mic ca el să
experimentele lucrurile diferite pe care le-a trăit el. El era împărat, având toate resursele la
îndemână; ba mai mult, era mai înţelept decât oamenii obişnuiţi.
Ceea ce s-a făcut. Persoana mai mică ce venea "după împărat" nu putea spera să realizeze
mai mult realizase deja Solomon. Solomon demonstrase lipsa de conţinut şi deşertăciunea plăcerilor
vieţii acestei lumi, chestiunea putând fi considerată ca rezolvată.

Ecclesiast 2:13 Şi am văzut că înţelepciunea este cu atât mai de folos decât

nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul;
Am văzut. Pronumele este emfatic. Cel care se îndoise, care nu fusese mulţumit, fără o
explorare personală a fiecărui lucru, acum "văzuse."
Înţelepciunea este.... mai de folos decât nebunia. [Înţelepciunea întrece nebunia, KJV].
Literal, "în înţelepciunea există câştig mai mare decât în nebunie." Solomon se convinsese că
adevărata înţelepciune merită efortul.
Lumina decât întunericul. [Lumina întrece întunericul, KJV]. Literal, "profitul lumii mai mult
decât întunericul". În această figură de vorbire lumina denotă dezvoltarea spirituală şi mintală, în
timp ce decăderea şi stricăciunea mintală şi morală sunt comparate cu întunericul. Apostolul Pavel a
folosit aceeaşi metaforă în Efeseni 5,8; 1 Tesaloniceni 5,5. Căile neprihănirii sunt comparate cu
lumina (Psalm 37,6; 119. 105; Isaia 51,4); căile nelegiuirii sunt comparate cu întunericul (Iov 37,19;
Proverbe 4,19). Apostolul Ioan Îl înfăţişează pe Isus Hristos ca Lumina cerului care străluceşte în
întunericul acestei lumi (Ioan 1,4.5).

- 10 -
Ecclesiast 2:14 înţeleptul îşi are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric. Dar am
băgat de seamă că şi unul şi altul au aceeaşi soartă.
Ochii. Ochii omului înţelept sunt îndreptaţi în direcţia dorită de Dumnezeu - drept înainte -
evitând astfel poticnirea. Compară cu declaraţia lui Isus în Ioan 11, 9. Cât priveşte o altă aplicaţie
spirituală, vezi Efeseni 1,18.
Nebunul. Înţeleptul vede încotro merge şi alege calea cea mai directă; nebunul bâjbâie în
nesiguranţă şi se poticneşte. O idee asemănătoare, folosind o altă metaforă, este redată în Proverbe
17,24: "Ochii nebunului sunt la capetele pământului" [KJV].
[Eu însumi, KJV; în româneşte subînţeles]. Emfatic; Literal, "eu, chiar eu," sugerând că
Solomon a socotit că era imperios să laude înţelepciunea.
Au aceeaşi soartă. [Una li se întâmplă tuturor, KJV]. Literal, "li se întâmplă la fel" (vezi Psalm
49,10; 10,3-5). În cele din urmă şi înţeleptul şi nebunul sunt cuprinşi de moarte.

Ecclesiast 2:15 Şi am zis în inima mea: "Dacă şi eu voi avea aceeaşi soartă ca
nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?" Şi am zis în inima mea: "Şi aceasta
este o deşertăciune."
Aceeaşi soartă. [Aşa se întâmplă, KJV]. Şi înţeleptul şi nebunul mor deopotrivă. Aparent nu
există nici o deosebire.
Pentru ce am fost mai înţelept. Ce câştig vine de pe urma într-un program intens de studiu,
"arzând candela în miez de noapte"? Un om care depune eforturi serioase ca să facă faţă
problemelor vieţii şi să le rezolve este la fel de mort când moare ca şi nebunul, care doar a făcut
umbră pământului.
Şi aceasta este o deşertăciune. Ambiţia şi efortul de a progresa în viaţă sunt, prin urmare,
fără valoare, o simplă suflare care trece, aşa gândea Solomon. În realitate nu există răspuns cu la
problemele vieţii, decât la Dumnezeu. Când omul creşte în înţelepciune dumnezeiască şi îşi
rânduieşte viaţa în armonie cu voinţa lui Dumnezeu, doar atunci descoperă adevăratul scop al
existenţei (vezi Matei 6,23).

Ecclesiast 2:16 Căci pomenirea înţeleptului nu este mai veşnică decât a nebunului.
Chiar în zilele următoare totul este uitat. Şi apoi şi înţeleptul moare, şi nebunul!
Pomenire... nu este. [Nu e pomenire, KJV]. Atât nebunul cât şi înţeleptul sunt curând uitaţi
de semenii lor. Afirmaţia aceasta este adevărată, fără îndoială, în măsura în care e vorba de lumea
aceasta, dar omul care-şi rânduieşte viaţa în ascultare de înţelepciunea divină are parte de o
pomenire veşnică (Psalm 112,6; Proverbe 10,7) şi poate să se bucure plin de încredere că numele
lui este scris în cer (Luca 10,20; Filipeni 4,3).
Uitat. Lumea uită, dar Dumnezeu păstrează amintirea (vezi Maleahi 3,16.17; Ioan 14,1-3).
Şi apoi. [Şi cum? KJV] Ultima parte a v. 16 probabil că vrea să spună: "cum moare înţeleptul
ca şi nebunul!" În ebraică, la fel ca în alte limbi, adverbul "cum" poate fi folosit şi ca o exclamaţie şi
ca o interogaţie.

Ecclesiast 2:17 Atunci, am urât viaţa, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul
este deşertăciune şi goană după vânt.
Urât. Ebraica nu indică un simţământ de ură sau de ostilitate, cât de schimbare completă de
sentiment, de dezgust, oboseală sau antipatie. Primul sens al rădăcinii este "urâţenie" sau
"diformitate," fie în sens fizic, fie legat de purtare sau dispoziţie. Acelaşi verb apare în Maleahi 1,3,
unde Dumnezeu spune că a "urât" pe Esau. Dumnezeu a privit la Esau cu dezamăgire şi dezgust, nu
cu "ură", în sensul obişnuit al cuvântului. Cu toate că Dumnezeu urăşte păcatul, El îl iubeşte pe
păcătos. În ultima parte din Eclesiast 2,17, Solomon clarifică ce voia să spună: "Nu mi-a plăcut ce

- 11 -
se face sub soare". Tot ce încercase Solomon nu-i oferise nici pe departe satisfacţia la care sperase,
încât însuşi gândul la acestor lucruri făcuse numai să-i amplifice nemulţumirea lui.
Nu mi-a plăcut. [De nesuferit pentru mine, KJV]. Literal, "rău asupra mea" (vezi Iov 3,24-26;
7,14-16).
Goană după vânt. Sau "hrănire cu vânt" (vezi Osea 12,1; vezi la Eclesiast 1,14; 2,11).

Ecclesiast 2:18 Mi-am urât până şi toată munca pe care am făcut-o sub soare,
muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea.
Toată munca. Solomon a descoperit că era descurajator gândul că toate clădirile
impunătoare pe care le construise şi toate celelalte proiecte pe care le adusese la îndeplinire vor
constitui bucuria altcuiva (vezi la v. 19).

Ecclesiast 2:19 Şi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Şi totuşi el va fi stăpân pe
toată munca mea, pe care am agonisit-o cu trudă şi înţelepciune sub soare. Şi
aceasta este o deşertăciune.
Cine ştie? Solomon foloseşte de obicei verbul "a şti" ca să exprime îndoială. Aici el este
întristat deoarece nu ştie dacă cei care vor moştenesc ce îi aparţine vor aprecia şi vor fi vrednici de
ele. Lucrul care-l exasperează este că nu are nici un control asupra problemei. Unii raportează
îngrijorarea lui Solomon la preocuparea lui cu privire la Roboam ca succesor al lui.
Stăpân. Cuvântul acesta sugerează în ebraică puterea deplină asupra oamenilor şi a lucrurilor.
E cât se poate de descurajator gândul că roadele ostenelilor unei vieţi pot fi risipite de un urmaş
(vezi Iov 27,16.17; Psalm 39,6; Proverbe 23,5; Isaia 65,22; Luca 12,20).

Ecclesiast 2:20 Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată
munca pe care am făcut-o sub soare.
Am ajuns până acolo. Mai bine "m-am întors," adică a merge într-o altă direcţie sau în
direcţie opusă. Aceasta sugerează o schimbare completă în perspectiva de viitor a lui Solomon şi
poate şi în acţiunile lui, ca rezultat al unei examinări minuţioase a vieţii sale.
Deznădejde. Solomon se resemnează fără voie în faţa lucrurilor aşa cum le-a găsit (vezi 1
Samuel 27,1; Iov 6,26).

Ecclesiast 2:21 Căci este câte un om care a muncit cu înţelepciune, cu pricepere şi

cu izbândă, şi lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Şi
aceasta este o deşertăciune şi un mare rău.
Izbândă. [Echitate, KJV]. Cuvântul tradus aici "izbândă" ["echitate," KJV] şi care nu se
găseşte în altă parte a Bibliei vine dintr-o rădăcină care înseamnă "cum se cuvine", "bine","drept",
putând fi deci tradus "aptitudine", "capacitate naturală". În consecinţă, ideea lui Solomon este că
dacă există un om care a demonstrat că este capabil, având un succes deosebit, va trebui totuşi să
lase roadele ostenelilor sale cuiva care n-a participat la realizarea lor şi, deci, incapabil să le
aprecieze.
Lasă. Literal, "dă", în sensul de "a transmite", "a preda".
[Parte, KJV]. Adică moştenire a lui - o parte din pământ, averi sau pradă.

Ecclesiast 2:22 Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată
străduinţa inimii lui, cu care se trudeşte sub soare?
Ce folos are omul? Care este rezultatul permanent de care se bucură? Răspunsul aşteptat
este: nici unul. Câştigul nu pare să fie pe măsura eforturilor depuse.

- 12 -
Ecclesiast 2:23 Toate zilele lui sunt pline de durere, şi truda lui nu este decât necaz:
nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.
Zilele. În contrast cu "noaptea". Orele de lucru au fost aglomerate, iar "noaptea" pline de
gânduri despre grijile, zilei care provoacă insomnie. Solomon pare să nu fi înţeles pe deplin
binecuvântările disciplinei aduse de trudă, durere şi dezamăgire (vezi Iov 35,10; cf. Romani 8,35; 2
Corinteni 12,9; Evrei 12,11; Apocalipsa 3,19).

Ecclesiast 2:24 Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce şi să bea, şi să-şi
înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta
vine din mâna lui Dumnezeu.
Să mănânce şi să bea. Aici Solomon expune concluzia sa, o concluzie întemeiată pe
experienţele lui de-o viaţă. Câştigul final, socoteşte el, este egal cu zeri. Atunci de ce să nu mănânci
şi să nu bei, să te bucuri de lucrurile pe care le are de oferit viaţa?
Să-şi înveselească sufletul cu ce este bun. Literal, "să arate sufletului bine." Cuvântul "suflet"
se referă aici la dorinţele şi gusturile omului (vezi Proverbe 10,3; 13,25; 27,7; vezi la Genesa 2,7;
9,5; Deuteronom 6,5). Afirmaţia se poate referi la bucuria concretă produsă de roadele ostenelilor,
cum şi la satisfacţia care vine de pe urma îndeplinirii planurilor şi angajamentelor cuiva.
Mâna lui Dumnezeu. E voia lui Dumnezeu ca omul nu numai să se bucure de roadele
ostenelilor sale, dar şi să afle găsească în împlinirea sarcinilor sale. Expresia aceasta sugerează
totodată recunoaşterea de către Solomon a puterii de Stăpân suprem a lui Dumnezeu şi scopul bun
pe care El îl are în vedere pentru fiii Săi născuţi pe pământ, în ciuda suferinţei şi a dezamăgirii.

Ecclesiast 2:25 Cine, în adevăr, poate să mănânce şi să se bucure fără El?

Să se bucure. [să se grăbească, KJV]. Mai bine: "cine va experimenta mai mult ca mine?" S-
ar putea ca Solomon să vorbească de lucrarea vieţii sale şi despre capacitatea lui de a aprecia
roadele ei mai mult decât ar putea altul. Sau s-ar putea ca cel ce vorbeşte să fie Dumnezeu (vezi v.
24). Versetul 25 ar putea suna astfel: "Cine va mânca şi cine va avea experienţă fără El?"
Fără. [Mai mult ca, KJV]. O variantă mai precisă ar fi probabil "fără El", adică fără Dumnezeu.
Sentimentul atunci ar fi că numai Dumnezeu este Cel care stă în spatele vieţii tuturor oamenilor şi
că nimic nu se poate întâmpla fără El.

Ecclesiast 2:26 Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie; dar celui
păcătos îi dă grijă să strângă, să adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu! Şi
aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.
Căci El dă. [Căci Dumnezeu dă, KJV]. "Căci" coordonează v. 26 cu v. 25, şi ambele, la rândul
lor, trebuie să fie legate de v. 24. Solomon mărturiseşte puterea atotputernică a lui Dumnezeu şi
controlul Lui universala. Dumnezeu nu îl abandonează pe om.
Celui păcătos. Cel care calcă legea, cel care respinge voia lui Dumnezeu şi i se împotriveşte;
literal, "cel care greşeşte ţinta".
Să strângă. Păcătosul îşi iroseşte viaţa în osteneli care nu duc la viaţă veşnică. El se osteneşte
să adune bogăţii; el le acumulează, dar fără un scop veşnic (vezi Matei 13,12; 25,28; Luca 12,20).
Plăcut lui Dumnezeu. Ideea că rodul ostenelilor omului nelegiuit poate fi dat celui drept se
găseşte în Iov 27,16.17; Proverbe 13,22; 28,8).
Goană după vânt. Vezi la cap. 1,14. Accentul este pus aici asupra faptului fundamental că
Dumnezeu dispune după cum voieşte.
COMENTARIII ELLEN G. WHITE
4-12.17.18Ed 153
4-18PK 76

- 13 -
 26ML 213

Ecclesiast 3:1 Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.
Vremea. Literal, "un timp rânduit," de la o rădăcină care înseamnă "a determina", "a hotărî".
Vremea este, deci, nu numai un timp potrivit, ci un timp hotărât. Dumnezeu a rânduit anumite
vremi pentru diferitele fenomene naturale (vezi Plângeri 3,37; cf. Iacov 4,15).
Ceasul. Dintr-un cuvânt ebraic obişnuit pentru "timp", care semnifică adesea începutul unei
perioade de timp.
Fiecare lucru. [Fiecare scop, KJV]. De la un cuvânt ebraic a cărui rădăcină înseamnă "a avea
plăcere". Substantivul, prin urmare, înseamnă în mod fundamental "ceea ce este plăcerea cuiva", o
profesie sau o pasiune. Acelaşi substantiv e tradus "plăcere" în Isaia 58,3.13; Maleahi 1,10 şi
"desfătare" în Psalm 1,2; 16,3 [KJV].

Ecclesiast 3:2 Naşterea îşi are vremea ei, moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are
vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.
Naşterea. [A se naşte, KJV] Unii privesc forma verbului ca activă şi o traduc "un timp de a da
naştere". Totuşi, cei mai mulţi învăţaţi susţin că verbul ar trebui să fie înţeles la intranzitiv,
preferând aşadar traducerea "a fi născut".
Moartea. [A muri, KJV] Naşterea şi moartea sunt, fireşte, cele mai importante evenimente din
viaţa unui om. El nu are control asupra timpului venirii lui în lume şi în condiţii obişnuite nu prea are
control asupra plecării din ea.
Săditul. [A sădi, KJV] Expresia aceasta corespunde celei pe care o precede, "săditul" fiind
omologul "naşterii", iar "smulgerea", al "morţii." Una se ocupă de viaţa omului şi a doua de viaţa
plantelor.
Smulgerea. Literal, "a scoate din rădăcini". Vine un timp când chiar şi pomii cei mai buni
trebuie să fie tăiaţi.

Ecclesiast 3:3 Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei;
dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;
Uciderea. Comentatorii nu sunt de acord dacă Solomon se referă aici la război sau la alte
împrejurări. E posibil ca el să vorbească de execuţia criminalilor şi de măsurile de protejare a
localităţilor ameninţate. Sau s-ar putea ca el să se gândească la un animal domestic rănit şi la faptul
că întinderea rănii trebuie să determine dacă e mai bine să se scoată animalul din nenorocire sau să
se încerce "vindecarea" lui.
Dărâmarea. E un timp când unele clădiri trebuie demolate şi altele mai corespunzătoare să fie
puse în locul lor. Timp de milenii în Orientul Apropiat a existat obiceiul des întâlnit de a utiliza
ruinele unei civilizaţii ca material de construcţie pentru cea nouă. Solomon poate că se referă aici
chiar la marile lui proiecte de construcţie.

Ecclesiast 3:4 plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are
vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;
Plânsul. [A plânge, KJV]. E bine uneori să se îngăduie ca emoţiile acumulate să fie exprimate.
Israel a plâns amarnic în exil (Psalm 137,1). Tot astfel, va veni ziua când poporul lui Dumnezeu va
râde (Psalm 52,1-6).
Bocitul [A boci, KJV] Cuvântul tradus "bocit" e un termen tehnic folosit pentru bocetele
publice şi strigătele de durere pe la care le practicau popoarele orientale (vezi 2 Samuel 3,31;
Ieremia 4,8; 9,17-22; 49,3).
Jucatul [A dansa, KJV]. În vremurile străvechi, jucatul era o parte însemnată a ceremoniilor
religioase şi festive, mai ales în Orient (vezi 2 Samuel 6,14.16; 1 Cronici 15,29; cf. Matei 11,17; vezi

- 14 -
şi la Exod 15,20; 32,19).

Ecclesiast 3:5 aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are
vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are
vremea ei;
Aruncare cu pietre. [A arunca cu pietre, KJV]. Probabil se face referire aici la curăţirea
câmpurilor de pietrele care stânjeneau cultivarea pământului şi apoi folosirea lor la construirea
zidurilor ce demarcau hotarele şi a celor de protecţie pentru ogoare şi vii (vezi Isaia 5,2.5).
Îmbrăţişarea. [A îmbrăţişa, KJV]. Poate un eufemism pentru legăturile de căsătorie dintre soţ
şi soţie (vezi Proverbe 5,20) sau poate o expresie simbolică pentru lenevie (vezi Eclesiast 4,5, unde
"nebunul îşi încrucişează mâinile").

Ecclesiast 3:6 căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea
îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;
Căutarea. [A căuta, KJV]. Literal, "a căuta," termenul ebraic obişnuit pentru cercetare sau
căutare.
Pierderea. [A lepăda, KJV] Compară cu următoarele texte ca ilustraţii ale acestei expresii: 2
Regi 7,15; Proverbe 11,24.25; Iona 1,5; Matei 16,25; Fapte 27,18.19.38.

Ecclesiast 3:7 ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are
vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;
Ruptul. [A sfâşia, KJV]. Compară cu Genesa 37,29; 2 Samuel 1,11; 1 Regi 11,11; 2 Cronici
23,13; Iov 1,20; 2,12.
Tăcerea. Sunt împrejurări în care "tăcerea e de aur" (vezi Levitic 10,3).

Ecclesiast 3:8 iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are
vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.
Iubitul [A iubi, KJV]. Compară cu cuvintele lui Hristos din Matei 5,43.44.
Războiul. [A face război, KJV]. Poate o ilustraţie a adevărului acestei afirmaţii este că bătălia
din ziua cea mare a Domnului, aflată încă undeva în viitor (Apocalipsa 16,15-17) va fi urmată de o
pace veşnică (Apocalipsa 21,22).

Ecclesiast 3:9 Ce folos are cel ce munceşte din truda lui?

Ce folos? Vezi la cap. 1,3. Întrebarea lui Solomon cere un răspuns negativ. Pentru ce să mai
muncească omul ca să-şi îmbunătăţi condiţia în viaţă, când se loveşte de piedici ori încotro se
întoarce? El trebuie să înveţe că acela care pune încercări de-a lungul căii vieţii este un Părinte
iubitor, care Îşi disciplinează fiii Săi născuţi pe pământ pentru binele lor veşnic (vezi Evrei 12,11;
Apocalipsa 3,19-21).

Ecclesiast 3:10 Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

Îndeletnicire. [Muncă grea, KJV]. Vezi la cap. 1,13. Disciplină aspră a vieţii, necesară celui
care caută nemurirea (vezi Romani 2,6.7) este toată sub controlul unui Părinte atotoputernic şi
iubitor. Cu toate acestea, omul este liber să aleagă propriul său mod de viaţă, să-şi dezvolte propriul
său caracter şi să hotărască propriul său destin veşnic. Dificultăţile practice ale vieţii pot fi înfruntate
cu succes numai sub călăuzirea lui Dumnezeu.

Ecclesiast 3:11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi
gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit,

- 15 -
lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.
Frumos. Compară cu raportul din Genesa 1,31, despre lucrarea de creaţie a lui Dumnezeu.
Nu numai că totul a fost "bine", dar şi frumos, plăcut din punct de vedere estetic, nu numai perfect
pentru folos practic, dar şi încântător de privit şi de gustat. Lucrul acesta era adevărat nu numai
pentru unele lucruri, ci pentru "orice lucru."
Chiar şi. [De asemenea, KJV] Cuvântul acesta sugerează un punct suplimentar, pe care
autorul nu vrea ca cititorul să îl treacă cu vederea.
A pus. Literal, "a dat." Înţelesul acesta ar trebui să fie accentuat, întrucât sugerează
bunătatea lui Dumnezeu dovedită în împlinirea nevoilor omului.
Gândul veşniciei. [Lumea, KJV]. Ebr. 'olam, dintr-o rădăcină care înseamnă "a ascunde". Prin
urmare 'olam înseamnă ceea ce este neclar, ascuns. Pentru comentariu în plus a sensului lui 'olam,
vezi la Exod 12,14; 21,6. Traducerea lui 'olam cu "lume" [KJV] e cât se poate de neobişnuită; el
apare mai obişnuit ca "veşnicie," "durabil," "continuitate". Adânc sădită în om se află grija cu privire
la viitor. Această înţelegere a infinitului de timp şi spaţiu provoacă nemulţumire faţă de natura
trecătoare a lucrurilor acestei vieţi. Vezi la v. 14.
În inima lor. Adică în gândurile lor. E intenţia lui Dumnezeu ca omul să-şi dea seama că
lumea prezentă, materială, nu constituie suma existenţei sale. El e legat de două lumi, fizic de
lumea aceasta, dar mental, emoţional şi psihologic de lumea veşnică. Chiar şi cu această conştiinţă
umbrită de păcat, omul pare conştient în mică măsură de faptul că el ar trebui să continue viaţa sa
dincolo de limitele strâmte ale acestei vieţi nemulţumitoare.
Omul nu poate cuprinde. Intelectul neajutorat al omului nu poate înţelege complicatele
minuni create de Dumnezeu sau misterele veşniciei pe care Dumnezeu nu a găsit de cuviinţă să le
descopere. Faptul acesta în sine ar trebui să-i determine pe oameni să caute o mai strânsă legătură
cu Dumnezeul a toată creaţiunea.

Ecclesiast 3:12 Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se

bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;
Ei. Adică "fiii oamenilor".

Ecclesiast 3:13 dar şi faptul că un om mănâncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul
întregii lui munci, este un dar de la Dumnezeu.
Dar şi. Vezi la v. 11.
Mănâncă şi bea. O viaţă ascetică este contrară voii lui Dumnezeu pentru om. A fost voinţa
Creatorului ca omul să se bucure, cu moderaţie, de lucrurile bune oferite pentru nevoile şi fericirea
lui.

Ecclesiast 3:14 Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci,

şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că
Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.
În veci. Din acelaşi cuvânt ebraic tradus "veşnicie" ["lume" KJV] în v. 11 (vezi la v.11). Aici
Solomon afirmă stabilitatea efectivă a voinţei divine, care acţionează în lucrările oamenilor (vezi
Psalm 33,11; Isaia 46,10).
Lumea să se teamă. Nu o teamă josnică (vezi Deuteronom 4,10; 6,5), ci o înfiorare plină de
respect. întemeiată pe o înţelegere clară a atributelor divine (Psalm 40,3; 64,9) şi pe lucrarea
voinţei divine în treburile oamenilor (vezi Isaia 45,18; Maleahi 3,6; cf. Apocalipsa 15,3.4).

Ecclesiast 3:15 Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi
înapoi ce a trecut.

- 16 -
 A mai fost. [Ce a mai fost, KJV] Versetul acesta prezintă un tablou în cuvinte a perfecţiunii şi
permanenţei lucrărilor lui Dumnezeu. Într-un anumit sens la El nu există nici trecut, nici viitor,
veşnicia e pururi prezentă (vezi Apocalipsa 1,8).
Aduce iarăşi. Literal, "Dumnezeu caută".
Ce a trecut. Literal, "cel urmărit," de la radaph, "a urmări","a vâna","a persecuta". E tradus
"urmărit" în Iosua 8,16 şi "a urmări" ["a persecuta," KJV] în Ieremia 29,18. Ideea de aici poate fi că
toate lucrurile din trecut sunt descoperite înaintea lui Dumnezeu, ca şi cum ar fi prezente; El Îşi
proiectează gândirea în trecut tot atât de repede cum gândeşte în termenii prezentului sau ai
viitorului. Dacă aceasta e ideea, "urmărit" s-ar referi la ciclurile epocilor trecute, personificate, ca să
zicem aşa, ca şi cum s-ar urmări una pe alta.

Ecclesiast 3:16 Am mai văzut sub soare că în locul rânduit pentru judecată
domneşte nelegiuirea, şi că în locul rânduit pentru dreptate este răutate.
Locul rânduit pentru judecată. Sau "locul dreptăţii", adică locul dedicat administrării justiţiei.
Mituirea şi corupţia aduseseră ca rezultat întronarea nelegiuirii în înseşi curţile destinate împărţirii
dreptăţii.
Nelegiuirea. [Păcat mare, KJV]. Din acelaşi cuvânt ebraic tradus "nelegiuire". În ambele cazuri
cuvântul "nelegiuire" este preferabil. Prin cuvântul "dreptate" Solomon indică persona judecătorului,
care este presupus a fi întruchiparea sau personificarea proceduri corecte. Astfel, prima expresie
arată locul, a doua, persoana care are autoritate în locul acela.

Ecclesiast 3:17 Atunci am zis în inima mea: "Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi
pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă."
Dumnezeu va judeca. Verbul ebraic "a judeca," folosit cu referire la Dumnezeu exprimă
conceptul că El este nu numai Acela care va acţiona ca judecător imparţial pentru a decide asupra
cazurilor celor drepţi şi ale celor nelegiuiţi, dar şi cel care aplică pedeapsa.
Pentru orice lucru. Vezi la v. 1. Acelaşi cuvânt ebraic e tradus "plăcere" [KJV] în Eclesiast 5,4;
12,1; Isaia 44,28; 46,10; Maleahi 1,10 şi "delicios" [KJV] în Maleahi 3,12.
Faptă. Vezi la cap. 1,14.

Ecclesiast 3:18 Am zis în inima mea că acestea se întâmplă numai pentru oameni,
ca să-i încerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sunt decât nişte dobitoace.
Pentru oameni. [stare, KJV]. Compară cu "felul" (Psalm 110,4). O traducere mai bună a
întregii expresii de aici ar putea fi "privitor la fiii oamenilor".
Să-i cerce. [Dumnezeu... să Se manifeste, KJV]. Literal "a cureţi", "a alege", "a testa", "a
demonstra". În Isaia 52,11 verbul e tradus "curăţiţi-vă", în Danieliel 11,35 "curăţiţi", în Danieliel
12,10 "vor fi curăţiţi." Solomon exprimă astfel dorinţa ca Dumnezeu să pună la probă pe oameni ca
o măsură disciplinară, pentru ca să-i cureţe, să-i purifice (vezi Iov 5,17; 23,10; vezi la Eclesiast
3,19).
Să vadă. Există speranţă pentru omul care îşi recunoaşte starea păcătoasă şi josnică.
Dobitoace. De obicei tradus "vite." Vine din rădăcina "a fi mut" şi e înrudit cu un cuvânt arab
care înseamnă "a fi împiedecat în vorbire", "a avea limba legată".

Ecclesiast 3:19 Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi : aceeaşi soartă au
amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu
întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.
Soarta. [Se întâmplă, KJV]. În versetul acesta cuvântul apare de trei ori. În fiecare din aceste
trei cazuri, cuvântul derivă dintr-un termen ebraic care înseamnă "şansă", "soartă", "noroc". El
derivă din verbul "a întâmpina", "a întâlni", "a se întâmpla" (Rut 2,3; 1 Samuel 20,26). Forma

- 17 -
substantivală a cuvântului este redată "întâmplare" în 1 Samuel 6,9 şi "soartă" în Eclesiast 9,2.3.
Moare. Moartea, acest fenomen de neînţeles, reprezintă soarta tuturor făpturilor vii, oameni
sau animale. Psalmistul spune că "omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele care se
taie [pier, KJV]" (Psalm 49,12). În privinţa supunerii faţă de moarte, omul nu e nicidecum inferior
animalelor.
Suflare. Ebr. ruach. Când suflarea de viaţă se duce, fiinţa vie moare, fie că e om sau animal
(vezi la v. 21).
Nu întrece. Toate făpturile vii sunt identice prin faptul că odată cu încetarea respiraţiei,
făptura moare; urmările fizice ale morţii sunt aceleaşi. Aparenţele exterioare nu sugerează vreo
superioritate a omului. Dar prin credinţa în Cuvântul inspirat, credem că Dumnezeu va răscumpăra
pe om din puterea mormântului (1 Corinteni 15,51-58).

Ecclesiast 3:20 Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână, şi toate se
întorc în ţărână.
Un loc. Adică mormântul (vezi Iov 7,9.10).
Ţărână. Vezi Genesa 2,7; 3,19; Daniel 12,2.

Ecclesiast 3:21 Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea
dobitocului se coboară în jos în pământ?
Cine ştie? RSV zice: "Cine ştie dacă duhul omului merge în sus?" Fără înţelepciune divină,
nimeni "nu ştie". Soarta trupului e cunoscută - se reîntoarce în ţărână, intrând într-un proces de
dezintegrare - dar înţelepciunea omenească nu poate să determine ce se întâmplă cu "duhul" sau
"suflarea" decât că "se întoarce la Dumnezeu" (vezi la cap. 12,7).
Suflarea. [Duhul, KJV]. Ebr. ruach, "suflarea", aşa cum e tradus în v. 19. Principiul de viaţă nu
aparţine sferei fizice, a cărnii, deoarece este de la Dumnezeu şi se întoarce la El (vezi cap. 12,7). În
v. 21 ruach e tradus "duh" [KJV]. Notează că şi omul şi animalul au ruach şi că ruach-ul omului este
"acelaşi" cu acela al dobitoacelor. Dacă, deci, ruach sau "duhul" omului devine, la moarte, o entitate
conştientă separată de corp, şi ruach sau "duhul" dobitoacelor trebuie să devină la fel. Dar nicăieri
Biblia nu lasă nici măcar să se înţeleagă că la moarte un "duh" dematerializat, conştient, continuă să
trăiască şi nici un creştin nu pretinde aceasta cu privire la animale. În v. 21 Solomon întreabă în
mod sceptic cine ştie - cine poate dovedi - că ruach-ul omului merge sus, în timp ce acela al
dobitoacelor coboară. Solomon nu ştie nimic despre un astfel de fapt şi se îndoieşte că un altul ar
şti. Dacă ştie, să o dovedească. E important să se facă deosebire între folosirea lui ruach pentru a
denumi suflarea propriu-zisă (vezi Iov 9,18; 19,17) şi folosirea lui figurată ca denumind principiul de
viaţă (vezi Genesa 6,17; 7,22;), ca în cazul de faţă. Folosirea figurată a expresie ruach pentru a
denumi "viaţa" este asemănătoare cu folosirea figurată a cuvântului "sânge" (vezi la Genesa 4,10;
9,4).

Ecclesiast 3:22 Aşa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se
veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure
de ce va fi după el?
Să se veselească de lucrările lui. Adică să găsească mulţumire sufletească în ceea ce are de
oferit viaţa aceasta. Aceasta este perspectiva obişnuită a omului care nu are credinţa puternic
ancorată pe cele veşnice.
Ce va fi? Ceea ce se găseşte dincolo de mormânt este mai presus de cunoştinţa omenească.
Totodată e mai presus de puterea omenească de a reîntoarce la viaţă o persoană moartă. Numai
Dumnezeu poate face lucrul acesta (vezi 1 Tesaloniceni 4,14-18). Sunt creştini astăzi care, ca şi
saducheii pe vremuri, nu cred în înviere. Dar Dumnezeu este Dumnezeul celor vii (vezi Matei 22,23-
32), iar "fiii lui Dumnezeu" (1 Ioan 3,1.2) vor trăi iarăşi. Viaţa dincolo de mormânt a fost
transformată într-o certitudine de Isus Hristos (1 Corinteni 15,16-22; 2 Timotei 1,10).

- 18 -
 COMENTARII ELLEN WHITE
11Ed 198, 248
12ML 166
14DA 769; Ed 50; PP 754

Ecclesiast 4:1 M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; şi iată că cei
apăsaţi varsă lacrimi, şi nu este nimeni să-i mângâie! Ei sunt prada silniciei
asupritorilor lor, şi n-are cine să-i mângâie!
M-am uitat apoi. [M-am întors şi am privit, KJV]. O expresie ebraică echivalentă cu "am
reconsiderat" sau "am văzut din nou" (RSV).
Asupririle. Ebr. 'ashuqim, dintr-o rădăcină care înseamnă "a oprima", "a nedreptăţi", "a
stoarce". E înrudit cu un cuvânt arab care înseamnă "asprime" sau "nedreptate". Solomon se referă
aici la lucrurile care au fost partea celor săraci şi a celor slabi în tot cursul istoriei (vezi Iov 35,9;
Amos 3,9; cf. 1 Samuel 12,4).
Lacrămi. Lacrimile celor asupriţi înduioşează inima lui Dumnezeu (Psalm 39,12; 56,9; Isaia
38,5). Prin contrast, lacrimile făţarnicului Îi sunt neplăcute (Maleahi 2,13).
Cine să-i mângâie. [Mângâietor, KJV]. De la verbul "a consola", "a mângâia". Inima oamenilor
aflaţi într-un necaz mare doreşte cuvinte de consolare de la cineva care înţelege, iar durerea lor se
adânceşte când nu e nimeni care să-i mângâie (vezi Psalm 69,20; Plângeri 1,2).
Sâlnicie. [Putere, KJV]. Cuvântul ebraic e folosit pentru tărie fizică, de felul celei a lui Samson
(Judecători 16,5.6), dar şi într-un sens mai larg, pentru capacitate şi destoinicie în orice direcţie
(Proverbe 24,5). Aici descrie procedeele nemiloase ale oamenilor mai tari cu cei slabi şi lipsiţi de
apărare.

Ecclesiast 4:2 Şi am găsit că morţii, care au murit mai înainte, sunt mai fericiţi decât
cei vii, care sunt încă în viaţă.
Am găsit... mai fericiţi. [Am lăudat, KJV] Sau "am felicitat".
Decât cei vii. Compară cu Iov 3,13 şi cu cuvintele lui Hristos cu privire la Iuda (Matei 26,24).
În anumite împrejurări rele şi din anumite puncte de vedere ar fi mai bine să fii mort decât să
continui să trăieşti. Din acest punct de vedere scrie Solomon. Este vorba o stare sufletească trezită
de inegalităţile şi relele care au decurs din mii de ani de păcat. Astăzi mai mult ca înainte, bărbaţii şi
femeile simt zădărnicia vieţii.

Ecclesiast 4:3 Dar mai fericit decât amândoi am găsit pe cel ce nu s-a născut încă,
fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare.
Mai fericit. Pesimismul, care vine de la cel rău, e cel mai bine înfruntat prin credinţa în
Dumnezeu şi prin încredere neclintită în Mântuitorul (Matei 11,28). Compară cu încredere liniştită a
lui Pavel (Romani 5,1).

Ecclesiast 4:4 Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul
numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după
vânt.
Muncă. Literal, "necaz", "muncă", "osteneală".
Iscusinţă la lucru. Literal, "orice îndemânare lucrului". Expresia poate să însemne şi "lucru
reuşit" sau "lucru avantajos".
Pizma. [E pizmuit, KJV] Rivalitatea stârneşte invidie şi duşmănie când concurenţa devine mai
strânsă. Principiul prezentat aici se aplică la condiţiile de muncă, la rivalităţi în afaceri şi probleme
internaţionale, precum şi la legăturile personale.
Goană după vânt. O figură de stil care descrie zădărnicia succesului lumesc ca garanţie a

- 19 -
fericire.

Ecclesiast 4:5 Nebunul îşi încrucişează mâinile, şi îşi mănâncă însăşi carnea lui.
Îşi încrucişează mâinile. O expresie ebraică pentru lene (vezi Proverbe 6,10; 24,33).
Îşi mănâncă însăşi carnea lui. Comentatorii iudei folosesc cuvântul "mâncare" în loc de
"carne" şi în felul acesta sugerează imaginea unei persoane nesimţitoare, care se aşează să
mănânce, preocupată doar de plăcerile vieţii. Ei citează Exod 16,8 şi Isaia 22,13 în sprijinul acestei
interpretări. Probabil o explicaţie mai plauzibilă a acestei expresii este că neghiobul leneş ajunge
sărac lipit, şi familia lui odată cu el.

Ecclesiast 4:6 Mai bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de trudă
şi goană după vânt.
O mână plină de odihnă. Literal, "o umplere a mâinii cu linişte." Ebraica indică mâna făcută
căuş. Fără îndoială, "odihnă" de aici se referă la pacea sufletească. Cuvântul apare în cap. 6,5 ca
"mai bine" [odihnă, KJV] însemnând bunăstare şi în cap 9,17 ca "linişte", însemnând blândeţe (vezi
Isaia 30,15).
Plini de trudă. Activitate intensă, goană nebună în strădania de a face cât mai multe lucruri în
fiecare zi pentru a culege recompensa maximă. O viaţă plină şi fericită nu depinde de o abundenţă
de lucruri ale vieţii acesteia.

Ecclesiast 4:7 Am mai văzut o altă deşertăciune sub soare.

Altă deşertăciune. Solomon vorbeşte despre cercetarea unui alt fenomen la vieţii: avariţia.

Ecclesiast 4:8 Un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, şi totuşi munca lui
n-are sfârşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii, şi nu se gândeşte: "Pentru cine
muncesc eu, şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?" Şi aceasta este o deşertăciune şi un
lucru rău.
Singur singurel. Tabloul este al unei persoane retrase, singure şi fără prieteni sau tovarăşi
apropiaţi. Ea nu are nici rude, nici prieteni, nici moştenitori care să-l moştenească sau să ducă mai
departe ostenelile lui.
Nici fiu, nici frate. Un tablou patetic al singurătăţii, fără nimic care să-l îmbărbăteze în
străduinţele lui. Munca de agonisire a celor necesare pentru cei iubiţi e o sarcină nobilă, care
produce satisfacţii. Responsabilitatea faţă de cei iubiţi este un mijloc eficient pentru dezvoltarea
caracterului. Fără astfel de preocupări omul devine egocentric, iar izvoarele binefacerii din el seacă.
Sfârşit. Sau "încetare", de la rădăcina verbală "a tăia". Deşi e singuratic şi nu are o
responsabilitate faţă de alţii, omul acesta continuă să muncească şi să acumuleze cu un zel vrednic
de scopuri mai lăudabile.
Nu i se satură niciodată de bogăţii. Cu cât adună mai mult, cu atât râvneşte mai mult. Pentru
el acumulare de bunuri devine o obsesie (vezi Proverbe 27,20). Puţini oameni sunt mulţumiţi cu
viaţa lor.
Îmi lipsesc sufletul. [Îmi amărăsc sufletul, KJV]. Adică "mă lipsesc" (vezi la Psalm 16,10
pentru această folosire a cuvântului nephesh). Această persoană avară niciodată nu se întreabă
pentru munceşte atât de mult. El este orbit de dorinţă şi de aceea se dedică acumulării de bogăţii,
totuşi fără să găsească mulţumire. A fi harnic este o virtute creştină, însă total mulţumit sub mâna
lui Dumnezeu (Romani 12,11; Efeseni 4,28; 1 Timotei 6,8; Evrei 13,5). Creştinul leneş nu este
lăudat (Proverbe 12,24; Eclesiast 10,18).
Un lucru rău. [O trudă tristă, KJV]. Mai bine "o treabă rea" sau "o sarcină nenorocită".

- 20 -
Ecclesiast 4:9 Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru
munca lor.
Mai bine doi. Doi lucrători angajaţi într-un efort conjugat pot adesea să câştige un salariu
mai mult decât dublul celui al unei singure persoane. Cuvântul tradus "simbrie" este termenul ebraic
obişnuit pentru salariu. E folosit pentru servitori (Genesa 30,28.32.33), pentru soldaţi (Ezechiel
29,18.19) şi pentru închirierea animalelor (Zaharia 8,10).

Ecclesiast 4:10 Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de
cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!
Cadă. Verbul ebraic poate fi aplicat la o cădere fizică, la moarte, la căderea sub puterea
altuia sau la eşecul în lucrarea cuiva. Aici e de preferat ultimul înţeles, referindu-se la circumstanţe
rele care pot să se abată asupra cuiva şi la partenerul lui care vine să-l salveze. Condiţiile călătoriei
în vremurile străvechi erau de obicei deosebit de primejdioase din cauza lipsei de înlesniri şi a
tâlharilor. Doi puteau să facă în siguranţă o călătorie, dar unul putea să aibă de suferit. Conlucrarea
e inestimabilă, iar izolarea este adesea primejdioasă. Compară cu trimiterea ucenicilor (Luca 10,1).
Asocierea şi bucuria într-o lucrare bine făcută sunt binecuvântări valoroase (Fapte 13,2; 14,27).

Ecclesiast 4:11 Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar
cum are să se încălzească dacă e singur?
Se culcă doi împreună. Versetul 10 vorbeşte despre ajutor şi sprijin în greutăţi; acesta
vorbeşte despre mângâiere. Solomon se gândeşte aici la arşiţa zilei urmată de frigul nopţii şi la
sărăcia omului de rând, ale cărui aşternut şi învelitoare de pat constau adesea din veşmântul lui
exterior (vezi Exod 22,26.27).

Ecclesiast 4:12 Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi
funia împletită în trei nu se rupe uşor.
Dacă se scoală cineva asupra unuia. Aici se accentuează binecuvântarea ajutorului şi a
ocrotirii. Acelaşi adevăr se exprimă în aforismul "unirea face puterea".
Funia împletită în trei. Separate, trei fire de sfoară pot fi rupte cu uşurinţă, dar dacă sunt
împletite ca să alcătuiască o singură funie, ele nu pot fi rupte aşa de uşor.
Unii comentatori au mers nejustificat de departe în interpretarea acestui verset, susţinând că
văd aici o aluzie la Trinitate. Ei citează incidente precum ca iubirea şi relaţia dintre Lazăr şi cele
două surori, Maria şi Marta, şi faptul că Hristos a ales trei ucenici care să-L însoţească în grădina
Ghetsemani. O astfel de exegeză fantezistă ar trebui evitată.

Ecclesiast 4:13 Mai bine un copil sărac şi înţelept decât un împărat bătrân şi fără
minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat;
Copil. Poate de preferat "tânăr". Acest cuvânt ebraic este folosit pentru Iosif la vârsta de
şaptesprezece ani (Genesa 37,30) şi pentru "tineri" în multe locuri (1 Regi 12,8.10.14; 2 Cronici
10,8.10.14).
Şi fără minte. [Nebun, KJV]. Mai bine "dar fără minte."
Îndrumat [Mustrat, KJV]. Cuvântul tradus astfel vine din rădăcina "a îndruma", "a lumina", "a
sfătui", "a avertiza". La vârsta înaintată pe care o avea, împăratul devenise încăpăţânat şi neclintit
în purtarea lui. În încăpăţânarea lui el nu accepta sfatul şi prin aceasta devenise o sursă de
primejdie pentru sine, pentru popor şi pentru stat.

Ecclesiast 4:14 căci el poate să iasă din temniţă ca să domnească, măcar că poate
chiar să se fi născut sărac în împărăţia celui din urmă.

- 21 -
 Din temniţă. Literal, "din casa închişilor", poate simbolic, din mijlocul situaţiilor nefavorabile.
Înţelesul este că un tânăr poate birui dezavantajele care îi stau în faţă şi, dacă e înţelept şi dispus
să se lase învăţat, poate ajunge să aibă succes în viaţă. El poate să ajungă chiar să ocupe cea mai
înaltă poziţie în ţară (vezi 1 Regi 11,26-28).
Sărac. Un împărat care nu e nici înţelept şi nici preocupat de binele supuşilor săi poate să fie
detronat, să întâmpine mari greutăţi şi să-şi piardă viaţa.

Ecclesiast 4:15 Am văzut pe toţi cei vii, care umblă sub soare, înconjurând pe
copilul, care avea să urmeze după împărat şi să domnească în locul lui.
Am văzut. O expresie de tranziţie.
Copilul. [Al doilea copil, KJV]. Versetul acesta s-ar putea să se refere la entuziasmul care
însoţeşte urcarea pe tron a noului conducător care ia locul celui detronat.

Ecclesiast 4:16 Fără sfârşit era tot poporul, în fruntea căruia mergea el. Şi totuşi, cei
ce vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci şi aceasta este o deşertăciune şi
goană după vânt.
Fără sfârşit. O continuare a descrierii entuziasmului mulţimii menţionate în v. 15. Aceasta se
deduce din ebraica expresiei următoare, care este mai bine înţeleasă ca însemnând "chiar toţi aceia
peste care el era cârmuitor."
După el. [înaintea lor, KJV]. Literal, "toţi aceia în fruntea cărora era", care înseamnă "peste
care domnea". Ebraica foloseşte expresia "a merge înainte" în sensul conducerii (1 Samuel 18,16; 2
Cronici 1,10).
Nu se vor bucura de el. Aclamarea publică de azi poate deveni mâine acuzare publică mâine.
Iosif în Egipt ilustrează nestatornicia opiniei mulţimii (Exod 1,8).

Ecclesiast 5:1 Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu, şi apropie-te mai
bine să asculţi, decât să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta.
Păzeşte-ţi piciorul. In Bibliile ebraice, în LXX şi în Vulgata acesta este versetul 17 din cap. 4.
"Păzeşte-ţi piciorul" este echivalent cu expresia "ai grijă pe unde mergi" şi este folosit aici în mod
figurat, în armonie cu ideea din Genesa 17,1 şi Psalm 119,101.
Casa lui Dumnezeu. Vechiul cort era numit "casa lui Iehova." (1 Samuel 1,7; 2 Samuel
12,20). Acelaşi titlu a fost folosit mai târziu cu privire la templul din Ierusalim (vezi 1 Regi 3,1).
Jertfa nebunilor. "Nebunii" la care se face referire aici "fac rău" când intră în "casa lui
Dumnezeu", pentru că nu-şi păzesc "piciorul" şi nu sunt dispuşi "să asculte". Ei nu sunt conştienţi de
Acela în prezenţa Căruia stau (v. 2), se gândesc la lucruri vremelnice şi ca urmare cuvintele lor sunt
adesea nesăbuite, pripite şi multe. Aceia care vin la biserică atât de inconştienţi de prezenţa lui
Dumnezeu încât cugetă la lucruri obişnuite şi vorbesc despre lucruri obişnuite, sunt numiţi aici de
către înţelept ca fiind "nebuni." Închinarea lor nu e decât o simplă formalitate.
Fac rău. Ignoranţi cu privire la cerinţele spirituale ale lui Dumnezeu, ei nu I se închină în mod
sincer şi inteligent (vezi Ioan 4,24). Ei păcătuiesc în ignoranţa lor auto-impusă, şi ca urmare
închinarea şi darurile lor - aduse în mod neglijent - sunt inacceptabile în ochii lui Dumnezeu.

Ecclesiast 5:2 Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte

pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pământ, de aceea
să nu spui vorbe multe.
Nu te grăbi. Cum e tradus şi în cap. 7,9 şi 8,3. Cuvintele nesăbuite, pripite, folosite fie în
conversaţii, fie în cereri, fie în rugăciune, sunt periculoase. Limba, asemenea calului, are nevoie să
fie bine ţinută în frâu. Notează sfatul lui Hristos cu privire la rugăciune (Matei 6,7).
Înaintea lui Dumnezeu. Omul trebuie să I se adreseze lui Dumnezeu cu o teamă plină de

- 22 -
respect (vezi 1 Regi 8,43). De Dumnezeu nu ne putem apropia aşa cum ne-am apropia de un om.
Să nu spui vorbe multe. [Puţine să-ţi fie cuvintele, KJV]. Compară cu apelul preoţilor lui Baal
(1 Regi 18,26). Dumnezeu cunoaşte nevoile noastre. Nu e nevoie de un potop de cuvinte care să
detalieze cererile noastre (Matei 6,7.8; cf. Luca 18,9-14).

Ecclesiast 5:3 Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se
cunoaşte din mulţimea cuvintelor.
Visurile. Ebr. chalom, un cuvânt folosit pentru întreaga gamă de vise, cuprinzând şi visele
profeţilor adevăraţi şi pe ale celor falşi. Referirea ar putea fi aici la starea confuză a minţii omului
lumesc, prins în capcana multitudinii de griji, dar fără să cunoască pacea care e în Dumnezeu.
Se cunoaşte. Cuvintele acestea nu sunt în limba ebraică şi cel mai bine e să fie omise. Sensul
e că, după cum visele sunt dovada surmenării şi a tensiunii nervoase, tot aşa un exces de cuvinte îl
etichetează drept nebun pe cel care le rosteşte.

Ecclesiast 5:4 Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci
Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa pe care ai făcut-o.
Juruinţă lui Dumnezeu. Vezi Deuteronom 23,21; Vezi şi Psalm 50,14; Proverbe 20,25.
Nu-I plac cei fără minte. Ebraica zice literal: "Nu e plăcere în nebuni." În alte cuvinte, zice
Solomon, nici Dumnezeu, nici omul nu au plăcere de cel care făgăduieşte în mod nechibzuit multe,
dar face puţine. Compară cu istoria lui Anania şi a Safirei din Fapte 5,1-10.

Ecclesiast 5:5 Mai bine să nu faci nici o juruinţă, decât să faci o juruinţă şi să n-o
împlineşti.
Să nu faci nici o juruinţă. Cineva poate să simtă îndemnul de a făgădui un dar pentru
lucrarea lui Dumnezeu datorită primirii unei binecuvântări speciale. Atunci o astfel de făgăduinţă
trebuie împlinită.

Ecclesiast 5:6 Nu lăsa gura să te bage în păcat, şi nu zice înaintea trimisului lui
Dumnezeu: "M-am pripit." Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor
tale, şi să nimicească lucrarea mâinilor tale?
Să te bage în păcat. Prima propoziţie a v. 6 zice literal: "Nu lăsa gura ta să aducă păcat
asupra cărnii tale". Neîmplinirea unei făgăduinţe este păcatul omisiunii.
Trimisului. [ Îngerului, KJV]. LXX şi Siriaca zic "Dumnezeu." S-a sugerat că cuvântul "înger"
[KJV] poate să fie folosit uneori cu referire la Dumnezeu din dorinţa de a evita folosirea numelui
sfânt. Se ştie că iudaismul a inventat diverse formule ca sinonime pentru Numele lui Dumnezeu.
Să se mânie Dumnezeu. Despre "mânia" lui Dumnezeu, vezi la Judecători 2,20; 2 Regi 13,3;
17,11. De ce să atragă în mod inutil un om mânia lui Dumnezeu?
Teme-te de Dumnezeu. Teama evlavioasă ar trebui să fie forţa călăuzitoare în viaţă (vezi
Eclesiast 7,18; 8,12; 12,13; Habacuc 2,20); vezi la Deuteronom 4,10; 6,2.

Ecclesiast 5:8 Când vezi în ţară pe cel sărac năpăstuit şi jefuit în numele dreptului şi
dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai
mare, şi peste ei toţi Cel Prea Înalt.
Năpăstuit. Exploatarea de către o conducere coruptă nu e ceva neobişnuit. Rareori schemele
politice se dovedesc a fi folositoare săracilor. Solomon însuşi fusese vinovat de asuprirea săracilor
când a urmărit să-şi realizeze propriile planuri grandioase (1 Regi 12,4).
În ţară. [Într-o provincie, KJV]. Tradus dintr-un cuvânt aramaic care înseamnă "provincia"
unui imperiu (vezi Estera 1,1; Daniel 8,2).
Să nu te miri. Adică să nu fii surprins sau să nu fii tulburat că există oprimare. E numai de

- 23 -
aşteptat.
Mai mare. Probabil o referire la diferitele ranguri de funcţionari dintr-un sistem de cârmuire
oriental, fiecare fiind obligat să-i verifice pe cei din subordinea lui şi să dea raport despre ei. Însă
Dumnezeu este atent chiar şi la cei mai mari dintre ei (vezi Psalm 33,13-15; 50,21; Ţefania 1,12).

Ecclesiast 5:9 Dar un folos pentru ţară în toate privinţele, este un împărat preţuit în
ţară.
Un folos pentru ţară. Sensul ebraicei din v. 9 este neclar. Poate o variantă mai clară a primei
părţi a versetului ar fi: "e un câştig din ţară în schimb pentru tot [lucrul cinstit]".
Un împărat. Împăratul Ozia s-a ocupat mult de agricultură (2 Cronici 26,10). Conducătorul
unei ţări agricole este adesea aproape de poporul său, deoarece el are contact nemijlocit cu supuşii
săi, fără să intervină între ei slujbaşi lacomi.

Ecclesiast 5:10 Cine iubeşte argintul, nu se satură niciodată de argint, şi cine

iubeşte bogăţia multă, nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!
Iubeşte argintul. Rareori viaţa devotată strângerii de avere este mulţumită cu ceea ce a
reuşit să strângă. S-ar putea ca Solomon să aibă în minte mulţimile de slujbaşi mici şi mari dintr-o
cârmuire orientală, fiecare dornic să se îmbogăţească.
Bogăţia multă. Indiferent cât de mult îi sporeşte bogăţia el o socoteşte insuficientă şi doreşte
tot mai multă.

Ecclesiast 5:11 Când se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi cei ce le papă: şi ce

folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii?
Se înmulţesc. Ebraica zice: "Mâncătorii ei se înmulţesc." O dată cu creşterea averii, un om îşi
dezvoltă afacerea. Lui îi revine sarcina să-i distreze cu generozitate pe oaspeţi. Se înmulţeşte
numărul celor din alai, a slujitorilor şi chibiţilor, iar rudele pretind ajutor financiar.
Ce folos? Nu există loc pentru bogăţie decât viaţa aceasta. Acumularea, investirea şi
protejarea averii pot să fie cauza unei mari îngrijorări şi să conducă la epuizare nervoasă. Bogăţiile
acestei lumi nu acordă paşaport pentru nemurire.
Se vede cu ochii. Bogatul îşi dă seama în cele din urmă că nu poate să-şi ia averea cu el în
mormânt (Iov 1,21; Luca 12,19.20). El n-ar trebui să se laude peste măsură cu abilitatea lui de a
aduna bani şi nici să nu se laude cu ea, ci mai degrabă să o folosească pentru slava lui Dumnezeu
(1 Timotei 6,10.17-19).

Ecclesiast 5:12 Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat
puţin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă.
Lucrătorului. Care indică în mod specific un agricultor, un muncitor agricol. Cuvântul tradus
astfel este, totuşi, folosit şi pentru lucrători în general, cum şi pentru cei care Îl slujesc pe
Dumnezeu. O zi de muncă fizică este un preambul excelent pentru o noapte de somn reconfortant.
Nu-i lasă... să doarmă. Povara grijii pentru bogăţii se dovedeşte adesea generatoare de
necazuri şi îl jefuieşte pe om de odihnă într-atât încât urmările sunt o sănătate şubredă şi un colaps
nervos.

Ecclesiast 5:13 Este un mare rău, pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre
nefericirea stăpânului lor.
Un mare rău. Adică un rău care distruge.
Avuţii păstrate. Răul acesta constă în acumularea de bogăţii în locul utilizării lor. Odată cu
posedarea de mijloace vine şi obligaţia de a le folosi pentru binele comun (vezi Matei 19,20.21).
Compară cu sfatul lui Pavel (1 Timotei 6,9.10).

- 24 -
 Nefericirea stăpânului lor. Insomnia, datorată îngrijorării privind investiţiile şi păzirea averii,
chinuieşte adesea pe cei bogaţi (vezi v. 12). Unii îi pot considera un vânat bun de exploatare. Pe de
altă parte ei se îngrijorează de faptul că moştenitorii lor ar putea să risipească roadele muncii lor
asidue. Dar răul cel mai mare al acumulării de bogăţii este produs asupra caracterului omului (vezi
Proverbe 11,24; Luca 12: 16-21).

Ecclesiast 5:14 Dacă se pierd aceste bogăţii prin vreo întâmplare nenorocită, şi el
are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini.
Întâmplare nenorocită. [Trudă rea, KJV]. Mai bine "o întâmplare rea" (RSV), adică o investiţie
proastă sau o manevră greşită în afaceri, care are ca rezultat o pierdere gravă. O speculaţie
nechibzuită poate mătura peste noapte economiile unei vieţi întregi. E absolut necesar ca omul de
afaceri să aibă grijă constantă dacă vrea să-şi păstreze capitalul şi să aibă profit de pe urma lui.
Are. [Naşte, KJV] "A născut" e mai apropiat de ebraică. Fiul este considerat aici ca
moştenitorul prezumtiv al averii tatălui său.
Nimic în mâini. [În mâinile lui, KJV]. Dacă pronumele "lui" [KJV] se referă la tatăl, atunci
sensul este că în pragul morţii descoperă că nu are nimic de lăsat ca moştenire fiului său. Dacă "lui"
[KJV] se referă la fiu, atunci sensul este că după moartea tatălui său şi după ce afacerile lui sunt
lichidate, fiul nu găseşte nimic rămas din moştenirea la care nădăjduise. Prima sugestie este de
preferat.

Ecclesiast 5:15 Cum a ieşit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, aşa se
întoarce, şi nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui.
Gol. [Despuiat, KJV]. Compară cu afirmaţia lui Iov (Iov 1,21) şi cu aceea a lui David (Psalm
49,16.17). Observaţiile acestea amintesc de cuvântul lui Dumnezeu către Adam (Genesa 3,19).
Nu poate să ia nimic. Numai "bogăţia" spirituală pe care un om a adunat-o în viaţa aceasta
poate fi luată dincolo de mormânt (vezi Ioan 3,36; cf. Apocalipsa 22,14). Caracterul este singura
comoară pe care o poate lua cu el din lumea aceasta în cea viitoare (COL 332). Prin urmare,
creştinul va căuta căi pentru să-şi strângă bogăţii în cer (vezi Luca 12,33.34).

Ecclesiast 5:16 Şi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; şi ce
folos are el că s-a trudit în vânt?
Şi aceasta. În toate vremurile oamenii au fost descurajaţi din cauza extremei zădărnicii a
vieţii. Ce rost, întreabă scriitorul, are munca grea a unei întregi vieţi, dacă la moarte pierzi roadele
ei?
Ce folos? Absolut nici unul, e răspunsul subînţeles.
S-a trudit în vânt. Aici un simbol a deplinei zădărnicii (vezi Iov 15,2; Proverbe 11,29). Vântul
e imaterial, care scapă şi care nu poate fi prin şi ţinut. Aşa sunt bogăţiile acestei lumi.

Ecclesiast 5:17 Ba încă, toată viaţa lui a trebuit să mănânce cu necaz, şi a avut
multă durere, grijă şi supărare.
Să mănânce cu necaz. [Mănâncă în întuneric, KJV]. O metaforă care descrie faptul că omul
care trăieşte numai pentru acumulare de bogăţii materiale nu obţine niciodată satisfacţia pe care
speră să o obţină. Compară cu perspectiva celui a cărui nădejde este ancorată în lucrurile veşnice
(Mica 7,8), şi care rabdă neplăcerile materiale ale timpului prezent, având în minte lucrurile pe care
acum le vede decât prin ochii credinţei (Evrei 11,27).
Multă durere. Pentru restul versetului, RSV urmează LXX: "în mânie multă şi în boală şi în
necaz." Aceasta este o analizare suplimentară a vieţii omului care "mănâncă în întuneric" [KJV].

- 25 -
Ecclesiast 5:18 Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănânce şi să bea,
şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudeşte sub soare toate zilele
vieţii lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui.
Am văzut. În v. 12-17 Solomon a prezentat în mod plastic nebunia acumularea de bogăţii
numai de dragul ei. Acum, având la bază propria sa experienţă, el observă că bogăţia e valoroasă
numai când e pusă la lucru, când îşi aduce contribuţia la nevoile şi bucuriile vieţii.
Frumos. Adică "potrivit", "corespunzător".
I le-a dat Dumnezeu. Adevărata fericire şi pace a minţii vin numai dintr-o legătură bună cu
Dumnezeu, prin înţelegerea faptului că mâna Lui este pentru totdeauna peste toate (vezi Romani
8,28). De aceea acceptarea calmă a vieţii, aşa cum e ea, este calea spre mulţumire şi fericire.
Acesta este sfatul lui Pavel (1 Timotei 6,7.8).

Ecclesiast 5:19 Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i-a îngăduit să
mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure în mijlocul muncii lui,
acesta este un dar de la Dumnezeu.
Să mănânce. Aici e folosit în sens figurat pentru punerea la lucru a "averii şi bogăţiei" şi nu a
acumulării lor (vezi v. 13).
Dar de la Dumnezeu. Abilitatea de a acumula bogăţie vine de la Dumnezeu (Deuteronom
8,18; Iacov 1,16.17). Toate capacităţile pe care le avem sunt daruri de la Dumnezeu. Tot ce am
strâns cu ajutorul acestor însuşiri ar trebui să fie un motiv de mulţumire la adresa lui Dumnezeu.

Ecclesiast 5:20 Căci nu se mai gândeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme
ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.
Nu se mai gândeşte. Omul care trăieşte într-o colaborare strânsă cu Dumnezeu nu se
confruntă cu nici o experienţă pentru care Dumnezeu să nu aibă o soluţie (Matei 6,34) Viitorul lui e
sigur, iar viaţa lui poate fi senină.
Dumnezeu îi umple inima. [Dumnezeu răspunde, KJV]. Rădăcina verbală tradusă aici
"răspunde" [KJV] are şi sensul de "a mărturisi către [ceva]".
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
43T411; 4T 476
4.54T 472
4-65T 284
64T 471
8Ed 144; PK 68, 78
9Ed 219
10MH 210
18ML 142

Ecclesiast 6:1 Este un rău, pe care l-am văzut sub soare, şi care se întâlneşte des
între oameni.
Se întâmplă des. Literal, "e mult asupra oamenilor". Solomon spune ceea ce a văzut
personal.

Ecclesiast 6:2 Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogăţii, şi
slavă, aşa că nu-i lipseşte nimic din ce-i doreşte sufletul; dar Dumnezeu nu-l lasă să
se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un
rău mare.
I-a dat Dumnezeu. Creatorul şi Stăpânul universului e Dumnezeu. Tot ce e bun pe lume e de
pus în contul Lui.
Avere, bogăţii şi slavă. David Îl recunoştea pe Dumnezeu ca izvor al acestor binecuvântări (1
Cronici 29,12). "Slava" la care se face referire aici este aceea a măreţiei materiale, de felul aceleia
pe care Dumnezeu a revărsat-o asupra lui Solomon (1 Regi 3,13; 2 Cronici 1,11.12).
Sufletul. Adică omul însuşu (vezi cap. 2,24; 4,8).
Să se bucure. [Să mănânce, KJV]. "Să mănânce" [KJV] e folosit la modul figurat, cu sensul de

- 26 -
"a se bucura," "a avea plăcere de", ca în Isaia 3,10; Ieremia 15,16.
Un străin. Literal, "un om, un străin." Vezi şi Deuteronom 14,21; 15,3. Aici se pune accentul
pe faptul că acest om nefericit nu are un moştenitor care să ducă mai departe lucrarea lui şi să-i
perpetueze numele. Compară cu experienţa lui Avraam (Genesa 15,2).
Rău. [Boală, KJV]. Acelaşi cuvânt e tradus "suferinţă" în Isaia 53,3.4; Ieremia 6,7; 10,19.

Ecclesiast 6:3 Chiar dacă un om ar avea o sută de copii, şi ar trăi mulţi ani, oricât de
mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de
bunătăţile agonisite de el, şi dacă nici de înmormântare n-are parte, eu zic că o
stârpitură este mai fericită decât el.
O sută de copii. Cuvântul tradus "copii" nu se află în textul ebraic, ci e subînţeles. A avea
mulţi copii constituia nădejdea aprinsă a fiecărui iudeu, care îi considera pe copiii săi o
binecuvântare bogată, primită de la Domnul (Genesa 24,60; Psalm 127,3-5). Cifra este rotundă,
folosită ca echivalent pentru "mulţi" (Genesa 26,12; 2 Samuel 24,3; Proverbe 17,10). Dar compară
cu mărimea familiei lui Roboam (2 Cronici 11,21) cu aceea a lui Ahab (2 Regi 10,1).
Ar trăi mulţi ani. Moartea prematură era privită ca un blestem, după cum longevitatea era
privită ca o binecuvântare de dorit (Exod 20,12; Deuteronom 11,9.21; cf. Psalm 90,10).
Nici de înmormântare. Aceasta reprezintă un presupus punct culminat al tuturor relelor ce pot
să vină peste un om. A nu fi înmormântat cum se cuine era privit ca dezonorare dintre cele mai
mari. Compară cu ameninţarea lui David către Goliat (1 Samuel 17,46) şi cu experienţa lui Ioiachim
(Ieremia 22,18.19). Ca şi păgânii din jurul lor, evreii acordau o importanţă mare înmormântării
onorabile (vezi Isaia 14,19.20; Ieremia 16,4.5).
O stârpitură. [Naştere prematură, KJV]. Un copil născut mort, care n-a trăit deloc (vezi Iov
3,16; Psalm 58,8). Deşi nu se bucură de nici una din plăcerile vieţii, un copil născut mort nici nu
suferă vreunul din chinurile sau vreuna din dezamăgirile vieţii.

Ecclesiast 6:4 Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întuneric,
şi numele îi rămâne acoperit cu întuneric;
Acesta. Adică, copilul născut mort.
Piere o dată cu venirea lui. [Vine în deşertăciune, KJV]. Copilul născut mort vine pe lume fără
nici un scop.
Întunerec. Copilul născut mort e îngropat imediat, fără ritualuri funerare, fără nici o
ceremonie care să-l cinstească, să-l păstreze în amintire. El rămâne fără nume, neînregistrat. Un
copil poate să ajungă în cele din urmă la slavă, onoare şi faimă, dar copilul născut mort nu iese
niciodată din tăcerea şi întunericul morţii.

Ecclesiast 6:5 n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele; şi de aceea este mai bine de ea
decât de omul acela.
N-a cunoscut soarele. O figură de stil în care soarele reprezintă toate experienţele şi plăcerile
vieţii (vezi Iov 3,16; Psalm 58,8).
Mai bine de ea. [Mai multă odihnă, KJV] Odihna este un ideal oriental, un ideal care şi-a aflat
expresie în concepte precum Nirvana, starea ideală viitoare a religiei budiste, şi dorinţa hindusă a
reabsorbţiei în marele Atman. Experienţa unui copil născut mort este aici privită cu cinism ca mai de
dorit decât vicisitudinile care constituie partea obişnuită a existenţei umane.

Ecclesiast 6:6 Şi de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se
bucure de fericire, nu merg toate la un loc?
De două ori o mie de ani. Dacă un om bogat trăieşte de două ori mai mult decât Metusala
(vezi Genesa 5,27), dar nu are decât puţină sau deloc bucurie adevărată în viaţă, viaţa lungă nu ar

- 27 -
avea nici un folos pentru el. Fără sănătate şi fericire, anii lungi de viaţă nu contează prea mult.
Fără să se bucure de fericire. [Dar nu a văzut binele, KJV]. Pentru om e mai bine să nu se fi
născut decât să nu profite de binele pe care-l doreşte Dumnezeu fiecăruia dintre copii Lui născuţi pe
pământ. Viaţa se dovedeşte valoroasă numai dacă se realizează acest bine bine.
Un loc. Vechea credinţă iudaică susţinea că toţi oamenii, buni sau răi, merg într-un singur loc,
în mormânt (Eclesiast 3,20; vezi la Proverbe 15,11). Mormântul îi primeşte pe toţi cei care mor.
Copilul născut mort, spune Solomon, e de felicitat pentru că ajunge în she'ol fără să fi trecut printr-
o viaţa de durere, boală şi dezamăgire.

Ecclesiast 6:7 Toată truda omului este pentru gura lui, şi totuşi poftele nu i se
împlinesc niciodată.
Gura. O figură de stil pentru satisfacerea plăcerilor simţurilor (Psalm 128,2; Proverbe 16,26;
Eclesiast 2,24; 3,13).
Poftele. Ebr. nephesh. Acelaşi cuvânt apare în v. 3 ca "suflet" şi în v. 9 ca "pofte" ["dorinţe,"
KJV]. Aici se face referire la latura mai senzuală a fiinţei cuiva (vezi Iov 21,11; Proverbe 16,26; Isaia
29,8). Omul îşi petrece viaţa muncind pentru a satisface cerinţele unui apetit nesăţios, observă
înţeleptul, totuşi fără dobândirea binelui suprem.
Ce are înţeleptul? Literal, "ce avantaj are înţeleptul?" Ebraicul yother, lăsat netradus de KJV,
înseamnă "superioritate", "avantaj", "profit". Ca şi nebunul, înţeleptul se străduieşte să satisfacă
cerinţele apetitului.
Ce folos are nenorocitul? Fără îndoială că se are în vedere aici un alt contrast asemănător cu
acela din prima parte. "Ce folos are săracul, care ştie să umble înaintea celor vii, faţă de nebunul
care nu ştie?" Săracul în sărăcia lui şi în situaţiile lui protivnice a învăţat cum să folosească cel mai
bine ceea ce are. Nebunul, care nu se gândeşte decât la dorinţele şi poftele lui, se frământă şi se
luptă continuu să aibă mai mult decât are. Dar săracul şi nebunul sunt la fel prin aceea că nici unul,
nici altul nu obţine tot ce ar dori să aibă.

Ecclesiast 6:9 Mai bine ce vezi cu ochii decât frământare de pofte neâmplinite: şi
aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.
Ce vezi cu ochii. E mai bine să fi mulţumit cu ce este la îndemână decât să doreşti veşnic
ceea ce nu e. Ochii nebunului sunt la capătul pământului.
Frământare. Dorinţa înfocată de a avea imposibilul. Această "frământare de pofte" duce
adesea la păcate mari şi la violenţă.

Ecclesiast 6:10 Ce este omul, se cunoaşte după numele care i s-a dat de mult: se
ştie că este din pământ, şi nu poate să se judece cu cel ce este mai tare decât el.
Se cunoaşte. [s-a numit deja, KJV]. Un alt fel de a exprima punctul de vedere prezentat în
cap. 1,9: "Nu este nimic nou sub soare."
Omul. [E om, KJV]. Nimeni nu e mai mult decât om, indiferent cine ar fi. Cuvântul ebraic
folosit aici pentru "om" este 'adam, care descrie o fiinţă omenească luată din ţărână, 'adamah (vezi
la Genesa 1,26; Numeri 24,3). Cei mai mari oameni sunt simpli muritori, destinaţi să se întoarcă în
ţărână (Eclesiast 12,7).
Să se judece cu cel ce. E de presupus cu Dumnezeu, potrivit cu Isaia 45,9; Romani 9,20 (vezi
Iov 33,12). Comentatorii evrei preferă traducerea "mai puternic ca el", făcând pronumele să se
refere la moarte. Traducerea KJV e preferabilă.

Ecclesiast 6:11 Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulţeşte
deşertăciunea, ce folos are omul din ea?

- 28 -
 Vorbă. [Lucruri, KJV]. Preferabil "vorbe," sensul de bază al cuvântului ebraic tradus astfel.
Oamenii sunt înclinaţi să vorbească şi să se plângă, dar o supraabundenţă de cuvinte nu poate să
îmbunătăţească nici o situaţie. E mai de folos ca omul să se deprindă a se încrede în Creatorul său
(Isaia 45,11-18; Fapte 17,24-31).
Ce folos are omul? [Ce e mai bun omului? KJV]. Literal, "ce folos pentru om?" Multitudinea de
cuvinte şi speculaţii deşarte nu contribuie la soluţionarea problemelor vieţii.

Ecclesiast 6:12 Căci cine ştie ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui
de vieţuire deşartă, pe care le petrece ca o umbră? Şi cine poate să spună omului
ce va fi după el sub soare?
Ce este bine? Adică lucrurile din viaţă pentru care merită să trăieşti. Întrucât omul însuşi nu
e în stare să descopere binele suprem în viaţă, el ar trebui să recunoască că nu are nici un rost să
se plângă lui Dumnezeu sau să-I ceară socoteala. Întrebarea pusă aici anticipează un răspuns
negativ.
O umbră. Omul este comparat cu o umbră trecătoare, aici pentru o clipă şi apoi nimic (vezi 1
Cronici 29,15; Iov 8,9; Psalm 102,11; 144,4; cf. Iacov 4,14).
Ce va fi? Omul nu poate să desluşească viitorul. Viaţa lui e doar o clipă între două veşnicii.
Lucrurile prezente sunt trecătoare; cele nevăzute sunt veşnice şi se află în mâinile lui Dumnezeu.

Ecclesiast 7:1 Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor, şi ziua morţii
decât ziua naşterii.
Un nume bun. Compară cu Proverbe 22,1. O reputaţie bună, bazată pe trăsături de caracter,
este o avere inestimabilă.
"Cine mă jefuieşte de numele meu bun
Îmi fură ceea ce pe el nu-l îmbogăţeşte
Dar pe mine mă sărăceşte rău de tot."
Una din răsplătirile esenţiale care urmează să fie acordate celor mântuiţi este "numele nou"
făgăduit tuturor celor care biruiesc lumea (Apocalipsa 2,17).
Untdelemnul mirositor. [alifie scumpă, KJV]. Cuvântul redat "scumpă" [KJV] e acelaşi cuvânt
tradus "bun"- "un nume bun". Cuvântul tradus "alifie" [KJV] este redat "untdelemn" în Genesa
28,18; 35,14; Exod25,6; 29,2; Proverbe 27,9.16; Eclesiast 9,8; 10,1 (vezi Cânt. Cânt. 1,3).
Untdelemnul mirositor era foarte mult preţuit în Orient, unde nu exista săpunul fin (vezi Rut 3,3; 2
Samuel 12,20). În ebraică există o asemănare de sunete între cuvintele "nume", shem, şi
"untdelemn" sau "parfum", shemen.
Ziua morţii. Natura analoagă a celei de-a doua propoziţii cu cea dintâi e clară când e înţeles
faptul că persoana care trăieşte onorabil şi se bucură de o reputaţie bună nu are de ce să se teamă
de moarte. La naştere, viaţa îi stă înainte şi nu cunoşte nimic despre capcanele, dezamăgirile,
durerile şi înfrângerile ei. O corabie ridică ancora şi părăseşte portul fără ştie ce pericolele care pot
fi întâlnite pe drum. La intrarea în port, la sfârşitul unei traversări cu bine a oceanului, un vas este
întâmpinat cu bucurie.
Ziua naşterii. Naşterea cuiva este începutul unei perioade scurte de "şaptezeci de ani" (Psalm
90,9, 10), dar moartea poate fi preludiul unei veşnicii pe noul pământ (Luca 20,36; 1 Corinteni
15,51-55), de odihnă (Apocalipsa 14,13), de mulţumire supremă (Apocalipsa 7,16) şi de slavă
veşnică, în contrast cu suferinţele prezente (2 Corinteni 4,17).

Ecclesiast 7:2 Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de
petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi
pune la inimă lucrul acesta.

- 29 -
 Jale. Perioada de jale la iudei era de şapte zile (Genesa 50,10), la care participau bocitorii
pentru mângâierea celor întristaţi (Marcu 5,38; Ioan 11,19.31).
Petrecere. Şi petrecerile la nuntă ţineau şapte zile (Genesa 29,27), şi, ca şi ocazia de jale, la
ele participau şi alţii (Romani 12,15; cf. Galateni 6,2).
Oricărui om. [Toţi oamenii, KJV]. Literal, "fiecare om". Un gând serios, pe care omul să-l
poarte în minte e că va veni ziua când va trebui să-L întâlnească pe Creatorul său. Pe tot parcursul
vieţii, el nu va pierde din vedere să se pregătească pentru acel moment solemn al întâlnirii cu
Făcătorul său.

Ecclesiast 7:3 Mai bună este întristarea decât râsul; căci prin întristarea feţei, inima
se face mai bună.
Întristările. Neseriozitatea nu întăreşte caracterul. Există o maximă grecească care zice: "A
suferi înseamnă a învăţa" (vezi Evrei 2,10; 12,1-11).
Inima. Durerea sufletească este adesea o binecuvântare mascată care înmoaie inima. Focul
suferinţei curăţă motivele şi creează capacitatea de a simţi împreună cu alţii.

Ecclesiast 7:4 Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este
în casa petrecerii.
Înţelepţilor. Inima celor înţelepţi se îndreaptă spre lucrurile către care aduc profunzime în
viaţă şi se deprinde să aprecieze învăţăturile ei morale şi spirituale. Nebunul, pe de altă parte, este
atras de latura mai uşoară a vieţii şi caută satisfacţie în distracţii, fără să gândească la cele viitoare.

Ecclesiast 7:5 Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului decât să asculţi la cântecul
celor fără minte.
Mustrarea. Versetul 5 dezvoltă mai mult ideea din v. 4. "Mustrarea" lui Iehova este
protejarea poporului Său.
Cântecul celor fără minte. [Cântecul celor nebuni, KJV]. Sunt incluse, fără îndoială, cântecele
neruşinate şi aiurite din locurile destinate distracţiei (vezi Amos 6,5), dar se referă şi la tipul de sfat
pe care cineva se poate aştepta să-l primească de la cei nebuni.

Ecclesiast 7:6 Căci râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Şi
aceasta este o deşertăciune.
Pârâtul. În Orient lipseşte adesea combustibilul de bună calitate şi din cauza aceasta frunzele
şi ramurile uscate sunt adunate pentru a fi folosite la fierberea hranei şi încălzirea caselor. Spinii,
ramurile şi paiele uscate ard repede şi cu zgomot, dar nu dau constant căldura necesară pentru a
fierbe mâncarea şi a încălzi camera (vezi Psalm 58,9; 118,12; cf. Isaia 9,18).
Râsul. Râsul nebunului se declanşează repede, e zgomotos şi inutil (vezi Iov 20,5).Unii înţeleg
că aceasta s-ar referi la aplauzele unui nebun, care n-au valoare, deoarece sunt fără rost şi
iresponsabile.

Ecclesiast 7:7 Averea luată prin silă înebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima.
Silă. Acelaşi cuvânt ebraic e tradus "silă" ["stoarcere" KJV] în Ezechiel 22,12. Se referă la
folosirea despotică a ocaziei şi capacităţii de a fura de la alţii pentru îmbogăţire personală.
Înnebuneşte. Adică îl demoralizează. Dacă un înţelept cade pradă obiceiului păcătos al
oprimării şi stoarcerii, va ajunge corupt şi cât se poate de sigur dispreţuit de alţii.
Mita. [Dar, KJV]. Adică, mită. Judecata unui om este pervertită şi devine ineficientă prin
primirea de mită (vezi Exod 23,8; Deuteronom 16,19; Proverbe 15,27). "Inima" este simbolul
priceperii, precum şi al laturii morale a omului (Osea 4,11).

- 30 -
Ecclesiast 7:8 Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun
la suflet decât cel îngâmfat.
Unui lucru. Cuvântul ebraic tradus astfel este mai des tradus "cuvânt" sau "observaţie".
Rareori se întâmplă ca cineva să poată vedea mai dinainte influenţa finală a unui cuvânt sau a unei
observaţii făcute.
Bun la suflet. [Răbdător cu duhul, KJV]. Rădăcina cuvântului tradus "răbdător" [KJV]
înseamnă "a fi lung." Astfel, o persoană "răbdătoare cu duhul" este literal "lungă cu duhul".
Compară cu expresia "încet la mânie" [iute cu duhul KJV] (Proverbe 14,29). O folosire
asemănătoare apare în NT unde expresia "a aştepta cu răbdare" (Evrei 6,15) şi "fiţi... îndelung
răbdători" (Iacov 5,8) sunt, literal, "fiţi lungi cu duhul."
Îngâmfat. Literal, "înalt" sau "înălţat cu duhul" (vezi Psalm 138,6; Isaia 5,15; 10,33; cf.
Ieremia 13,1-15).

Ecclesiast 7:9 Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul
nebunilor.
Nu te grăbi. [Nu fii grăbit, KJV]. Sau "neliniştit", "îngrijorat", "tulburat". Emoţiile trebuie să fie
ţinute în frâu (vezi Iacov 1,19).
Să te mânii. Vezi Efeseni 4,26.31; Tit 1,7.
Locuieşte. [Odihneşte, KJV]. Cuvinte şi fapte care decurg din mânie produc adesea mult rău,
sunt extrem de greu de uitat şi adesea păstrate împotriva autorului lor timp de mulţi ani (vezi
Proverbe 14,33).

Ecclesiast 7:10 Nu zice: "Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât
acestea?" Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.
Zile de mai înainte. Persoana cu minte nedisciplinat are adeseori impresia că prezentul e mai
greu decât trecutul şi ca urmare devine nemulţumit şi irascibil. De asemenea, e uşor ca cei în vârstă
să ia o astfel de atitudine, uitând de problemele din trecut şi poate de propriile lor defecte. În
pustie, copiii lui Israel au privit de obicei în urmă, la viaţa lor din Egipt. Iov dădea pe faţă o
slăbiciune asemănătoare (Iov 29,2). Compară cu atitudinea bătrânilor descrişi în Ezra 3,12 şi Hagai
2,3, precum şi cu cea a psalmistului (Psalm 77,5-9).

Ecclesiast 7:11 Înţelepciunea preţuieşte cât o moştenire, şi chiar mai mult pentru cei
ce văd soarele.
Înţelepciunea preţuieşte. [Înţelepciunea e bună, KJV]. Unii consideră că aceasta declaraţie
spune că înţelepciunea este cea mai bună moştenire; alţii că o moştenire, alături de înţelepciunea
de a o folosi în chipul cel mai bun, constituie o îndoită binecuvântare.

Ecclesiast 7:12 Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos

mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.
Ocrotire. [Apărare, KJV]. Sau "protecţie". Prima parte a versetului zice literal: "În umbră e
înţelepciune, în umbră e argint". Atât înţelepciunea cât şi banii oferă ocrotire şi ajutor, deşi nu de
acelaşi tip. Bogatul care e şi înţelept are astfel un adăpost dublu. "Umbră" este o imagine obişnuită,
folosită pentru a ilustra adăpostul în faţa primejdiei (Psalm 17,8; 91,1; Isaia 32,2). Bogăţiile
salvează adesea vieţi (Proverbe 13,8), iar înţelepciunea poate salva o cetate (Eclesiast 9,15).
Bogăţia nu poate să cumpere mântuirea veşnică (Psalm 49,6, 7) sau să asigure adevărata pace
sufletească (Luca 12,15). Doar înţelepciunea adevărată poate să aducă pe om în legătură adevărată
cu Dumnezeu (Psalm 111,10; cf. Iov 28,28). Iacov 3,17 prezintă un tablou inspirator al adevăratei
înţelepciuni.

- 31 -
 Un folos mai mult al ştiinţei. [Superioritatea ştiinţei, KJV]. Cuvântul tradus "superioritate"
[KJV] e folosit de 12 ori în această carte. "Folos" e o redare preferabilă aici, cu referire la
superioritatea ştiinţei faţă de bani.
Ţine în viaţă. [Dă viaţă, KJV]. Mai bine "păstrează viaţa". Înţelepciunea poate să salveze viaţa
cuiva în caz de primejdie, în timp ce bogăţiile pot să fie cauza morţii unui om bogat. Înţelepciunea
poate să-l protejeze pe om de excesele apetitului, care scurtează viaţa; bogăţiile fac posibilă lăsarea
excesivă în voia apetitului, fiind astfel mijlocul de a aduce pe om la boală şi chiar la moarte. Dar aici
e sugerat ceva mai mult decât simpla viaţă fizică. Înţelepciunea, în sensul cel mai înalt al cuvântului,
duce la trăirea adevăratei evlavii (Proverbe 3,13-18; 8,35). Tocmai în domeniul spiritual e realizată
adevărata păstrare a vieţii, care duce la nemurire (Ioan 5,21; 6,63).

Ecclesiast 7:13 Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să
îndrepte ce a făcut El strâmb?
Lucrarea lui Dumnezeu. Adică felul în care Dumnezeu ne conduce prin viaţă (vezi Iov 9,12;
11,10; 12,14).
Strâmb. Probabil o referire la diferitele experienţe ale vieţii, la necazurile, dificultăţile şi
suferinţele ei. Avraam a avut să-şi ducă "crucea" (Genesa 15,2.3), ca şi Ana (1 Samuel 1,5.6) şi
Pavel (2 Corinteni 12,7). Trebuie să recunoaştem mâna lui Dumnezeu în toate şi să umblăm în
credinţă (Romani 11,36; 2 Corinteni 4,18, Evrei 2,10) fără să punem niciodată la îndoială
înţelepciunea sau bunătatea Lui (Iov 9,12; 11,10; 12,14).

Ecclesiast 7:14 În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că

Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic
din ce va fi după el.
Fii fericit. Literal, "fii bine." Când cuiva îi merg lucrurile bine, el ar trebui să fie fericit şi
recunoscător. Compară cu experienţa poporului lui Dumnezeu în zilele Esterei (Estera 8,16.17).
În ziua nenorocirii, gândeşte-te. Literal, "în ziua răului, vezi." Chiar dacă lucrurile nu merg aşa
cum am fi dorit, nu e nevoie să ne plângem şi să ne facem sânge rău. Punerea la îndoială a lui
Dumnezeu şi descurajarea sunt păcat.
A făcut şi pe una şi pe alta. [A pus pe una împotriva celeilalte, KJV]. Literal, "a făcut".
Dumnezeu echilibrează lucrurile aşa cum trebuie. Prosperitatea corespunde cu necazul. Nu e bine ca
un om să trăiască cu totul lipsit de griji şi încercări (vezi Iov 1,21; 2,10). Omul ar trebui să
examineze cu atenţie întâmplările zilnice ale vieţii (Proverbe 4,26). Adevărata fericire nu constă în
posedarea de bunuri materiale (Luca 12,15; cf. Matei 6,33.34).
Nimic din ce va fi după el. Omul nu poate prevedea ce-i rezervă viitorul şi nici nu poate
controla cu totul împrejurările în care va fi implicat. Prin urmare, e privilegiul lui acela de a se
încrede în Dumnezeu şi de a se supune voinţei Lui, cu încrederea că în mâinile Lui toate vor lucra
împreună spre bine omului (Romani 8,28; cf. Genesa 42,36).

Ecclesiast 7:15 Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este câte un
om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, şi este câte un nelegiuit, care o duce
mult în răutatea lui.
Tot felul de lucruri. [Toate lucrurile, KJV]. Literal, "totul."
Deşertăciunii mele. Adică, zilele mele trecătoare (vezi cap. 1.2)
Piere. Evreii credeau, în general, că Dumnezeu l-ar binecuvânta pe cel drept cu viaţă lungă
(Exod 20,12; Deuteronom 4,40; Proverbe 3,1,2.13-16; 4,10; cf. Psalm 91,16). NT prezintă un alt
aspect al vieţii omului drept pe pământ (Matei 5,10-12; Ioan 17,15; 2 Timotei 3,12).
O duce mult. Iov se plânge de acelaşi lucru (Iov 12,6; 21,7; cf. Psalm 37,7). Dreptul Abel a
pierit de tânăr, în timp ce Cain a trăit până la o vârstă înaintată. Această aparentă răsturnare a

- 32 -
ordinii lucrurilor a frământat mintea oamenilor drepţi în decursul istoriei. Gândirea ebraică a
presupus, în general, că cei nelegiuiţii să fie tăiaţi la începutul vieţii (Psalm 37,9.10; 55,23; 58,3-9).
Fireşte că linia finală se va trage la a doua venire a lui Hristos (Matei 16,27; cf. Apocalipsa 20.12-
15).

Ecclesiast 7:16 Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te

pierzi singur?
Prea neprihănit. [Drept peste mult, KJV]. O mustrare a legalismului cu încrederea lui pe
forme şi formule exterioare. Adevărata religie este o legătură personală cu sfântul Dumnezeu
(Levitic 19,2; Efeseni 3,14) şi cu Isus Hristos Mântuitorul (Efeseni 3,17-19).
Prea înţelept. Solomon a vorbit despre valoarea înţelepciunii, acum avertizează împotriva unei
atitudini care ar fi putut determina pe cineva să pună la îndoială metodele lui Dumnezeu. Apostolul
Pavel dă aceeaşi învăţătură (Romani 9,20-23).
Pierzi. Forma ebraică a verbului este reflexivă, scoţând astfel în evidenţă faptul că purtarea
decide soarta. Fariseul din parabolă este un exemplul celui care prin îndreptăţire de sine şi prin
înţelepciune omenească se autodistruge (Luca 18,9-14).

Ecclesiast 7:17 Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei
să mori înainte de vreme?
Peste măsură de rău. Nu înlătura toate obstacolele; în cele din urmă, vei ajunge în punctul în
care Duhul Sfânt nu mai poate produce pocăinţa sinceră. Feriţi-vă să-L ignoraţi sau să-L subestimaţi
pe Dumnezeu (Psalm 10,11; cf. Maleahi 1,2.6; 2,17; 3,8.13).
Fără minte. [Nebun, KJV]. Omul care păcătuieşte cu voia, crezând greşit că Dumnezeu nu ia
seama la ceea ce face, poate să fie atât de mult obsedat de un anumit mod de a acţiona încât, în
orbirea lui spirituală, ajunge să-şi închipuie că, de fapt, Dumnezeu nu există (Psalm 14,1).
Înainte de vreme. Nelegiuirea peste măsură are adesea drept rezultat moarte prematură, ca
şi în cazul antediluvieni (Iov 22,16) şi al păcătoşilor de mai târziu (Psalm 55,23; Proverbe 10,27).

Ecclesiast 7:18 Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o laşi din mână;
căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea.
Să ţii. Un îndemn de a evita activitatea în exces sau necumpănită. Moderaţia este o regulă
bună de viaţă, extremele fiind în general primejdioase.
Se teme de Dumnezeu. Capacitatea de a trece prin viaţă realizând adevăratele ei obiective e
posibilă doar în temere de Dumnezeu (Neemia 5,9; Iov 28,28, Psalm 111,10; Isaia 33,6).

Ecclesiast 7:19 Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji, care
sunt într-o cetate.
Înţelepciunea face.... mai tare. Cel care este cu adevărat înţelept câştigă biruinţe prin
umplerea cu acea înţelepciune care vine de sus. Acelaşi verb ebraic tradus aici "face... tare" apare şi
sub forma "a fi puternic", "a răzbuna" (Judecători 3,10; 6,2; Psalm 9,19; cf. Proverbe 24,5).
Zece viteji. Literal, "zece cârmuitori". Acelaşi cuvânt ebraic e redat "mai mare" ["guvernator"
KJV] în Genesa 42,6 şi "cel ce cârmuieşte" în Eclesiast 10,5, ca şi expresia aramaică din Daniel 5,29.

Într-o cetate. Comparaţia este făcută cu vechiul consiliu de bătrâni care judeca toate treburile
locale. Acelaşi tip de consiliu s-a perpetuat în viaţa satului hindus, unde e numit panch sau "cinci,"
cu referire la cei cinci bătrâni aleşi pentru a pune în vigoare regulile vieţii de comunitate.

Ecclesiast 7:20 Fiindcă pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă
binele fără să păcătuiască.

- 33 -
 Nu este nici un om fără prihană. [Nici un om drept, KJV]. Mai bine "căci cu privire la om, nu
este nici unul drept." Chiar şi copilul lui Dumnezeu s-ar putea ca uneori să facă greşeli grave,
precum Avraam şi David, dar prin harul al lui Hristos el va câştiga biruinţa asupra lor (vezi 1 Ioan
3,6; 5,4).
Fără să păcătuiască. Vezi 1 Regi 8,46; Proverbe 20,9; Romani 3,23; 1 Ioan 1,8.

Ecclesiast 7:21 Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-
auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!
Care se spun. Adică ale unora despre cineva. Preocuparea cu privire la ce gândesc alţii nu
contribuie la reuşită.
Sluga vorbindu-te de rău. [Servul tău blestemându-te, KJV]. Familiarismul dă naştere
adeseori la dispreţ. Totuşi, creştinul ar trebui să fie preocupat mai mult de părerea lui Dumnezeu
decât de cea a omului (1 Corinteni 4,3.4).

Ecclesiast 7:22 Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.
Vorbit de rău. [Blestemat, KJV]. Literal, "a fi uşor", "a fi de nimic", de unde "a dispreţui", "a
dezonora". Sensul este aici de "a vorbi dispreţuitor", "a vorbi de rău".

Ecclesiast 7:23 Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis: "Mă voi
înţelepţi." Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.
Departe de mine. Compară cu Iov 28: 12-28.

Ecclesiast 7:24 Cu mult mai departe decât era mai înainte, şi ce adâncă! Cine o va
putea găsi?
Ce adâncă! [Excesiv de adâncă, KJV]. Compară cu Iov 11,7-9; Romani 11,33.

Ecclesiast 7:25 M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gând să înţeleg, să

adâncesc, şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi
rătăcirea prostiei.
M-am apucat şi am cercetat. [Mi-am pus inima să cunosc, KJV]. Literal, "Eu, chiar inima mea,
ne-am îndreptat să cunoaştem". Un mod emfatic de a-şi declara sinceritatea în căutarea
înţelepciunii.
Rostul. Cuvântul ebraic tradus astfel apare "rost" în v. 27 şi "chibzuială" în cap. 9,10. O formă
feminină a cuvântului este redată în 2 Cronici 26,15 "maşini" şi în Eclesiast 7,29 "şiretenii".

Ecclesiast 7:26 Şi am găsit că mai amară decât moartea este femeia, a cărei inimă
este o cursă şi un laţ, şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu
scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.
Femeia. Vezi Proverbe 7,5-23.
Lanţuri. Cuvântul tradus "lanţuri" este folosit în altă parte pentru "legăturile" folosite de Dalila
pentru a-l lega pe Samson (Judecători 16,8). Cuvintele "cursă", "laţ" şi "lanţuri" zugrăvesc pe
femeia extrem de imorală (vezi Proverbe 5,22; 22,14).
Plăcut lui Dumnezeu. Literal, "e bine înaintea lui Dumnezeu".

Ecclesiast 7:27 Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetând lucrurile unul câte unul,
ca să le pătrund rostul;
Unul câte unul. Literal, "unul la unul." Compară cu Ieremia 5,1-5.

- 34 -
Ecclesiast 7:28 iată ce-mi caută şi acum sufletul şi n-am găsit. Din o mie am găsit
un om: dar o femeie n-am găsit în toate acestea.
O mie. Folosit în general ca număr rotund (vezi Exod 20,6; 34,7; Psalm 105,8). Solomon
vrea să spună aici că un bărbat desăvârşit e cu totul rar.
O femeie. Solomon nu spune că nu sunt femei desăvârşite, ci dă de înţeles că el a găsit că
astfel de femei sunt mult mai rare decât bărbaţii desăvârşiţi. Experienţele lui avute cu cele o mie de
soţii şi concubine, dintre care multe păgâne şi toate fără îndoială geloase şi certăreţe - aşa cum e
de obicei cazul într-o asemenea casă - adusese fără îndoială lui Solomon o stare conflictuală
neîntreruptă. El pare să învinuiască de aceste dificultăţi pe femei şi nu pe sine însuşi, pentru că
încheiase atât de multe căsătorii (vezi Genesa 3,12).

Ecclesiast 7:29 Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără

prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.
Fără prihană. [Drept, KJV]. De la verbul "a fi drept", "a fi cinstit". Se face referire integritatea
morală.
Şiretenii. [Scorneli, KJV]. Acest cuvânt este redat în 2 Cronici 26,15 prin "maşini", adică
născociri, sau prin maşini de război, ca de pildă pentru aruncare de pietre. Verbul-rădăcină
înseamnă "a gândi","a născoci", "a inventa" (vezi Amos 6,5). Omul a decăzut din starea lui iniţială
de integritate morală şi a devenit adeptul lucrurilor născocite, care deşi nu sunt neapărat rele în
sine, sunt folosite în aşa fel încât duc pe oameni la imoralitate.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
85T 50
12Ed 126; ML 107
29CH 108; FE 449; ML 128; PP 49; 3T 72; 4T 293

Ecclesiast 8:1 Cine este ca cel înţelept, şi cine pricepe rostul lucrurilor?
Înţelepciunea omului îi luminează faţa, şi asprimea feţei i se schimbă.
Cine este ca cel înţelept? Câteva versiuni vechi zic: "Cine este deci înţelept?"
Înţelept. Înţelepciunea, susţine Solomon, este mai presus de toate avuţiile.
Cine pricepe? Omul cu adevărat înţelept va ştii cum să interpreteze experienţele vieţii. Daniel
a fost un exemplu nobil în privinţa aceasta (Daniel 5,10-29). Apostolii Pavel (1 Corinteni 2,15) şi
Ioan (1 Ioan 2,27) subliniază acelaşi adevăr. Forma aramaică a cuvântului tradus "rost"
[interpretare, KJV] e găsită de 31 de ori în cartea lui Daniel.
Luminează faţa. [Îi face faţa să strălucească, KJV]. Calmul şi înţelepciunea sunt reflectate de
faţa celui cu adevărat înţelept (vezi Iov 29,24; cf. Numeri 6,25; Psalm 4.6).
Asprimea. [Îndrăzneala, KJV]. Ebr. 'oz, de obicei tradus "tărie". Aici probabil înseamnă
"asprime", în descrierea unei înfăţişări lipsite de amabilitatea, de cultură şi de virtuţi mai speciale.
Se schimbă. Harul lui Dumnezeu, care transformă inima, se va reflectă pe faţă printr-o
expresie de bucurie senină.

Ecclesiast 8:2 Eu îţi spun: "Păzeşte poruncile împăratului, din pricina jurământului,
făcut înaintea lui Dumnezeu.
Îţi spun. [Te sfătuiesc, KJV]. Cuvintele acestea sunt adăugate de traducători. Traducerile
cele mai vechi redau expresia "să ţii porunca împăratului" ca un imperativ: "Ţine porunca
împăratului", care apare mai potrivit cu contextul şi cu structura propoziţiei.
Poruncile. [Porunca, KJV]. Literal, "gura"; şi astfel, la figurat, poruncile vorbite sau scrise.
Folosirea acesta e obişnuit în VT (Exod 17,1; 38,21; Numeri 3,39; 10,13; etc.).
Jurământului făcut înaintea lui Dumnezeu. [Jurământului lui Dumnezeu, KJV]. Împăratul era
privit ca unsul Domnului, rânduit de El să domnească. "Jurământul" se referă la jurământul de
credinţă faţă de împărat, rostit în numele lui Dumnezeu (vezi 2 Cronici 36,13; Ezechiel 17,13-19).

- 35 -
Compară cu învăţătura lui Pavel despre conştiinţă (Romani 13,5).

Ecclesiast 8:3 Nu te grăbi să pleci dinaintea lui, şi nu stărui într-un lucru rău: căci el
poate face tot ce vrea,
Nu te grăbi să pleci dinaintea Lui. Literal, "Nu te grăbi să mergi din faţa lui". Împăratul era
atotputernic, de aceea nimeni nu trebuia să se grăbească nici să nu-şi mai manifeste supunerea faţă
de el şi nici să nu-şi părăsească postul. Puterea absolută a împăratului îl făcea adesea dictatorial şi
neraţional, şi de aceea slujitorii lui trebuia să rămână calmi şi stăpâni pe ei înşişi.
Face tot ce vrea. Servul împăratului poate să aibă dreptate, dar puterea împăratului e
supremă. De aceea e înţelept ca acesta să nu i se opună în mod inutil.

Ecclesiast 8:4 pentru că vorba împăratului are putere. Cine poate zice: "Ce faci?"
Ce faci? Aceeaşi expresie este folosită cu privire la Dumnezeu în Iov 9,12; Isaia 45,9; cf. Iov
34,18; Daniel 4,32.

Ecclesiast 8:5 Pe cine păzeşte porunca, nu-l va atinge nici o nenorocire, dar inima
înţeleptului cunoaşte şi vremea şi judecata.
Porunca. Vezi la v. 2. Termenul de aici este folosit de obicei pentru poruncile lui Dumnezeu,
în timp ce în v. 2 provine de la cuvântul ebraic pentru "gură" (vezi la v. 2).
Nu-l va atinge nici o nenorocire. [Nu va simţi nici un rău, KJV]. Literal, "nu va cunoaşte [adică
nu va avea de suferit] nici un rău". Supunerea inteligentă faţă de legile ţării şi de legea lui
Dumnezeu este premiza păcii şi a siguranţei, atât aici cât şi în viaţa veşnică (vezi GC 584, 585).
Vremea şi judecata. "Inima" înţeleptului, adică mintea lui, sesizează timpul potrivit pentru a
vorbi şi timpul potrivit pentru a tăcea. Înţeleptul cunoaşte şi adoptă metode bune şi proceduri
corecte. El identifică ocaziile şi le fructifică atunci când se ivesc.

Ecclesiast 8:6 Căci pentru orice lucru este o vreme şi o judecată şi nenorocirea
paşte pe om.
Lucru. [Scop, KJV]. Rădăcina verbală a cuvântului ebraic tradus astfel înseamnă "a se
desfăta în" şi e folosit de poate 60 de ori. Substantivul înseamnă "desfătare", "dorinţă", "plăcere" şi
apare de peste 40 de ori. Sensul de aici este că există un timp potrivit şi o metodă potrivită pentru
tot ce e de dorit.
Nenorocirea. De preferat, "răul" sau "necazul". Fiecare iniţiativă are nevoie de o planificare
atentă şi metode potrivite, ca să aibă sorţi de izbândă şi să producă necaz în loc de binecuvântare.

Ecclesiast 8:7 Dar el nu ştie ce şi cum se va întâmpla, căci n-are nici cine-i spune.
Ce şi cum? [Când, KJV]. Faptul că nu poate prezice ce i se va întâmpla şi când va avea loc
un eveniment constituie unul din punctele slabe ale omului şi o cauză majoră de îngrijorare (vezi
Isaia 47,13).

Ecclesiast 8:8 Omul nu este stăpân pe suflarea lui ca s-o poată opri, şi n-are nici o
putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este izbăvire, şi răutatea nu poate
scăpa pe cei răi.
S-o poată opri. [Să-şi reţină duhul, KJV]. Viaţa se poate încheia în orice clipă (Iov 21,17.18;
34,14.15).
Izbăvire. Sau "scutire". După cum mercenarii nu puteau să obţină o scutire de îndatoriri în
timpul războiului, tot astfel nici omul nu poate să evite moartea când vine.

- 36 -
Ecclesiast 8:9 Toate acestea le-am văzut, şi mi-am îndreptat inima spre tot ce se
face sub soare. Este o vreme când un om stăpâneşte peste alt om, ca să-l facă
nenorocit.
Toate acestea le-am văzut. Solomon a avut multiple experienţe în viaţă şi a învăţat multe din
cele observate.
Să-l facă nenorocit. [Spre propria sa rănire, KJV]. Unii oameni îi "rănesc" pe alţii, alţii se
rănesc singuri. În ultimă analiză, cel care răneşte pe semenul său se autodistruge.

Ecclesiast 8:10 Atunci am văzut pe cei răi îngropaţi şi ducându-se la odihna lor, iar
pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărtându-se de locul sfânt şi uitaţi în cetate. Şi
aceasta este o deşertăciune!
Am văzut. Vezi Iov 21,30-32. Unii nelegiuiţi sunt îngropaţi cu multă pompă (2 Cronici
16,13.14; cf. Ieremia 22,18.19).
Locul sfânt. ["Şi am văzut pe nelegiuiţi îngropaţi, care veniseră la locul sfânt şi plecaseră de
acolo şi care au fost uitaţi în cetatea unde făcuseră aşa, KJV]. Adică locul sanctuarului (vezi Levitic
7,6). Unii oameni, nepocăiţi şi răi, participă la serviciile de închinare din biserică, se conformează
cerinţelor exterioare ale calităţii de membru, iar la moarte li se organizează funeralii bisericeşti
costisitoare. Lucrul acesta a fost adevărat în ce priveşte capetele încoronate în multe cazuri.
Uitaţi. Multe manuscrise vechi ebraice, alături de numeroase versiuni vechi zic: "lăudaţi", care
se potriveşte mai bine cu contextul.
Cetate. Probabil Ierusalim.

Ecclesiast 8:11 Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva

faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.
Hotărârea. Ebr. pithgam, "edict", "decret", dintr-o veche rădăcină persană. E tradus în Estera
1,20 prin "decret" [KJV]; iar în aramaica lui Ezra şi a lui Daniel apare tradus în diverse moduri,
precum "răspuns", "scrisoare", "cuvânt", şi "chestiune". Aici ideea e de sentinţă divină.
Repede. Aceeaşi idee greşită susţinută de nelegiuiţi, că nu vor avea să dea seama pentru
faptele lor, apare în Psalm 10,6; 50,21 (vezi Isaia 26,10; 2 Petru 3,4).
Plină. Compară cu Psalm 73,8-11 şi cu cuvintele lui Hristos despre inima oamenilor (Matei
15,17-20).

Ecclesiast 8:12 Totuşi, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruieşte
multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, şi au
frică de El.
De o sută de ori. Păcătosul face adesea fapte rele şi pare să scape fără să primească vreo
pedeapsă pentru faptele lui rele (vezi Proverbe 7,10).
Stăruieşte. Unii sunt revoltaţi din cauza amânării aparente a judecării celor nelegiuiţi (Maleahi
2,17). Cu toate acestea, la timpul hotărât de Dumnezeu judecata va fi aplicată (vezi Isaia 3,11;
Matei 16,27; Apocalipsa 20,11-15).
Fericirea este. [Va fi bine, KJV]. În cele din urmă, totul va fi bine pentru aceia care se tem de
Dumnezeu (Psalm 37,11; Isaia 3,10; Maleahi 3,16).

Ecclesiast 8:13 Dar cel rău nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra,
pentru că nu are frică de Dumnezeu.
Nu este fericit. [Nu va fi bine, KJV]. Compară cu Iov 20,4-9; 22,15.16.
Umbra. Vezi învăţătura psalmistului (Psalm 102,11; 109,23; 144,4).

- 37 -
Ecclesiast 8:14 Este o deşertăciune care se petrece pe pământ: şi anume, sunt
oameni neprihăniţi, cărora le merge ca şi celor răi care fac fapte rele, şi sunt răi,
cărora le merge ca şi celor neprihăniţi, care fac fapte bune. Eu zic că şi aceasta este
o deşertăciune.
Deşertăciune. În ciuda convingerilor afirmate în v. 12.13, el se simte totuşi tulburat din cauza
unor paradoxuri descumpănitoare.
Oameni neprihăniţi. [Oameni drepţi, KJV]. Termenul ebraic redat astfel sugerează oameni
care pun în practică neprihănirea. Iov a întâmpinat aceeaşi problemă (Iov 9,22; cf. Eclesiast 9,2.3;
Ezechiel 21,3.4).
Răi. [Oameni nelegiuiţi, KJV]. Compară cu Iov 21,7; Psalm 73,3; Ieremia 12,1. Inechităţilor
vieţii acesteia nu ar trebui să li se permită să slăbească credinţa cuiva în modul de lucru al lui
Dumnezeu. În lumea veşnică toate relele vor fi îndreptate.

Ecclesiast 8:15 Am lăudat dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om
sub soare decât să mănânce şi să bea şi să se veselească; iată ce trebuie să-l
însoţească în mijlocul muncii lui, în zilele vieţii pe care i le dă Dumnezeu sub soare.
Petrecerea. Adică a trăi pentru plăceri. Aceasta sugerează întunecarea credinţei lui Solomon
printr-un punct de vedere materialist.
Să mănânce. Lucrările enumerate aici nu sunt rele în sine. Dumnezeu i-a dat omului
capacitatea de a mânca, de a bea şi de a se bucura de lucrurile bune pe care viaţa le are de oferit.
Totuşi, sensul urmărit de Solomon aici este că, întrucât stăpânirea de sine şi înfrânarea apetitului
nu-i adusese se pare nici o răsplată la un moment dat, el a tras concluzia că e mai bine să trăiască
pentru satisface simţurilor, pentru a obţine cât mai mult cu putinţă din lucrurile materiale ale vieţii.
Să se veselească. Ebr. śamach, "a fi vesel", "a se bucura".
Să-l însoţească. Solomon continuă descrierea sentimentelor care puseseră stăpânire cândva
pe inima lui.

Ecclesiast 8:16 Când mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să mă uit cu

băgare de seamă la truda pe care şi-o dă omul pe pământ, căci omul nu vede somn
cu ochii, nici zi, nici noapte,
Inima. Adică mintea.
Truda. [Ocupaţie, KJV]. Acelaşi cuvânt ebraic e tradus "trudă" în cap. 1,13; 2,23, "grijă" în
cap. 2,26, "îndeletnicire" în cap. 3,10, "muncă" în cap. 4,8, "întâmplare" în cap. 5,14 şi "griji" în cap.
5,3. Solomon se referă la şirul nesfârşit de osteneli încordate ale omului.
Somn. Oamenii lucrează adesea peste măsură, dar munca a fost menită să fie o
binecuvântare (vezi la Genesa 3,19). Prea adesea omul, în starea lui decăzută, nu foloseşte cu
înţelepciune timpul său liber. Munca zilnică a omului este disciplinară şi dezvoltă caracterul. După o
zi de trudă, odihna e plăcută (Proverbe 3,21-24; cf. Ieremia 31,23-26).

Ecclesiast 8:17 am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul nu
poate să pătrundă ce se face sub soare; oricât s-ar trudi el să cerceteze, tot nu va
putea afla; şi chiar dacă înţeleptul ar zice că a ajuns să înţeleagă, tot nu poate să
găsească.
Lucrarea lui Dumnezeu. Adică scopul veşnic al lui Dumnezeu şi modul de lucru al Lui cu
oamenii (vezi Romani 11,33-36; cf. Iov 11,7.8).
Înţeleptul. Omul are privilegiul să studieze lucrurile create de Dumnezeu şi Cuvântul Lui
descoperit, dar trebuie să se ferească "să se creadă înţelept" (Proverbe 26,5) şi să se socotească
destoinic să înţeleagă profunzimile Dumnezeirii (vezi Iov 11,7). Atitudinea corectă a omului faţă de

- 38 -
Dumnezeu e arătată în tabloul celor mântuiţi zugrăvit de Ioan (Apocalipsa 15,3-4).
COMENTARII ELLEN G WHITE
11CH 109; CS 314; GC 286; PP 124; Te 45; 3T 72; 5T 208, 523
11-13PK 78; 2T 448
12.13GC 286, 540

Ecclesiast 9:1 Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat
toate aceste lucruri, şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor, sunt în
mâna lui Dumnezeu, atât dragostea cât şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte;
totul este înaintea lor în viitor.
Tuturor acestor. Adică problema necazului celor drepţi şi a prosperităţii celor nelegiuiţi.
Căutarea. Solomon şi-a pus mintea la lucru în dorinţa arzătoare de a rezolva problema.
Cei neprihăniţi. [Cei drepţi, KJV]. Faptele unui om vorbesc despre cum e el. După roadele lui
va fi cunoscut (Matei 7,15-20).
Mâna lui Dumnezeu. Voinţa Lui e supremă. Mâna este simbolul puterii şi autorităţii
(Deuteronom 33,3; Isaia 62,3).
Atât dragostea cât şi ura. Adesea e dificil să cunoşti ce se ascunde în spatele diferitelor
întâmplări ale vieţii. În cea mai mare parte a lor, aceste întâmplări ilustrează principiul cauzei şi al
efectului (vezi Galateni 6,7). Din când în când este posibil ca Dumnezeu să intervină pentru
realizarea a ceea ce, în înţelepciunea Lui, ştie că e cel mai bine. Dar orice experienţă, în providenţa
lui Dumnezeu, poate să devină o ocazie de dezvoltare a caracterului.
Totul este înaintea lor. Raţiunea omenească singură nu poate să înţeleagă rostul vicisitudinlor
vieţii, natura planurilor lui Dumnezeu pentru viaţă sau ceea ce stă ascuns în viitor. Câteva versiuni
vechi iau primul cuvânt ebraic al v. 2 hakkol în mod literal, "total", ca ultim cuvânt al v. 1 şi îl citesc
ca hebel, "deşertăciune". În textul ebraic consonantic aceasta reprezintă schimbarea unei singure
litere, b în k, litere care sunt foarte asemănătoare (vezi vol. I, 22) şi pot fi confundate foarte uşor
între ele. În consecinţă, asemenea versiuni sună astfel: "totul înaintea lor e deşertăciune" (RSV).
Vezi la v. 2.

Ecclesiast 9:2 Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel
neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel
ce n-aduce jertfă; cel bun, ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!
Tuturor. [Toate lucrurile, KJV]. În cea mai mare parte, toţi oameni au parte de aceleaşi
experienţe de bază. Natura oferă tuturor din belşugul ei (Matei 5,45). Ploaia şi soarele, furtuna şi
liniştea vin deopotrivă peste buni şi peste răi (vezi Iov 9,22).
Aceeaşi soartă. În Rut 2,3 acelaşi cuvânt este tradus "s-a întâmplat", în 1 Samuel 6,9
"întâmplare", iar în 1 Samuel 20,26 "s-a întâmplat".
Cel neprihănit. [Cel drept, KJV]. Adică drept din punct de vedere moral.
Cel bun. Toate versiunile vechi, cu excepţia Targumilor, adaugă "şi cel rău", expresie ce pare
necesar pentru întregirea paralelei.
Curat. Probabil o referire la curăţia ceremonială.
Cel ce aduce jertfă. Adică omul, care e scrupulos în ascultarea de cerinţele exterioare, rituale
ale vieţii religioase.
Cel bun. În sensul cel mai larg, mai cuprinzător.
Cel ce jură. Vezi la Levitic 19,12; vezi şi Deuteronom 6,13; Psalm 63,11; Isaia 65,16. Omul
care se teme de un jurământ legal e, în general, o persoană care n-are de gând să-şi împlinească
obligaţiile şi a cărui conştiinţă îl face să se teamă "să jure" (vezi Numeri 5,19-22). Compară şi cu
învăţătura lui Hristos (Matei 5,33-37) şi aceea a apostolului Iacov (Iacov 5,12).

- 39 -
Ecclesiast 9:3 Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare: anume că aceeaşi
soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate, şi de aceea este
atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.
Cel mai mare rău. Solomon e tot neîmpăcat cu gândul că şi oamenii buni şi cei răi mor la fel.
Plină inima oamenilor de răutate. Orice păcat este lipsit de raţiune şi de judecată sănătoasă.
Este incredibil faptul că majoritatea preferă distracţiile acestei vieţi în locul veşniciei pe noul pământ.

Se duc la cei morţi. Literal, "apoi la [cei] morţi" (vezi Iov 30,23; Isaia 14,9; 38,18; Ezechiel
32,18).

Ecclesiast 9:4 Căci cine este scutit? Oricine trăieşte, tot mai trage nădejde; căci un
câine viu face mai mult decât un leu mort.
Nădejde. Acest cuvânt emfatic în ebraică tradus "nădejde" este redat "încredere" în 2 Regi
18,19 şi în Isaia 36.4. Rădăcina verbală are sensul de "încredere" (vezi Psalm 25,2; 26,1; 28,7).
Un câine viu. În Biblie câinele este cel mai dispreţuit dintre toate animalele (Exod 22,31; 1
Samuel 17,43, Proverbe 26,11; 2 Petru 2,22) şi aşa e privit şi astăzi în ţările răsăritene. Câinele este
un simbol al omului nelegiuit, plin de vicii (Psalm 22,16; 59,2.6.14; Isaia 56,10.11; Apocalipsa
22,14.15).
Un leu mort. Leul este prezentat ca simbol al maiestăţii şi puterii (Proverbe 30,30) şi, prin
urmare, al lui Dumnezeu şi al lui Hristos (Apocalipsa 5,5; cf. Osea 13,4-7).

Ecclesiast 9:5 Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic,
şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.
Cei vii... ştiu. Ei pot să facă planuri şi pregătiri pentru moarte, pe care ştiu că urmează să o
întâlnească.
Cei morţi nu ştiu. Vezi Psalm 88,10-12; 115,17.
Răsplată. Nu e o referire la răsplătirile veşnice, fie moarte pentru cei nelegiuiţi (Apocalipsa
20,11-15), fie nemurire pentru cei neprihăniţi (vezi Apocalipsa 21,1-4; cf. Matei 16,27; 1 Corinteni
15,51-54). Solomon vorbeşte aici despre gustarea din roadele muncii în această viaţă.
Pomenirea. Adică pomenirea lor în mintea celor vii, nu propria lor capacitate mentală de a-şi
aduce aminte. Lucrul acesta este clar din sensul cuvântului zeker, "amintire", "memorial" şi din
întrebuinţarea lui în VT. Fără excepţie, el se referă la "pomenirea" persoanelor sau a evenimentelor,
niciodată la memorie (Iov 18,17; Psalm 31,12; 112,6).
Uită. Adică se pierde.

Ecclesiast 9:6 Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor, de mult au şi pierit, şi
niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.
Şi dragostea lor. Iubirea, ura şi invidia sunt în general sentimentele cele mai puternice şi mai
importante în cursul vieţii, dar în moarte ele nu mai există.
Pierit. În ebraică verbul acesta este la singular, lucru prin care se atrage atenţia asupra
fiecărei pasiuni în mod individual.
Parte. Când un om este viu, el are un rol de îndeplinit şi poate să se bucure de răsplata
ostenelilor sale. Dar moartea pune capăt rolului lui în viaţă. Iov exprimă acelaşi adevăr (Iov 14,10-
14), aşa cum face şi psalmistul (Psalm 30,9) şi profetul Isaia (Isaia 38,10).

Ecclesiast 9:7 Du-te, dar, de mănâncă-ţi pâinea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună
vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.

- 40 -
 Du-te. Fă în viaţă tot ce poţi mai bine, sfătuieşte Solomon; nu sta inactiv, meditând la
aparentele nedreptăţi şi zădărnicii ale vieţii.
Mănâncă-ţi pâinea. Pâinea şi vinul sunt folosite aici în mod figurat pentru necesităţile şi
pentru extravaganţele vieţii (vezi Genesa 14,18; Deuteronom 33,28).
Ce faci tu. [Lucrările tale, KJV]. Dumnezeu oferă din belşug binecuvântările vieţii acesteia, şi e
voia Lui ca oamenii să se bucure de ele. Dar vine o zi când trebuie să se facă deosebire între cei
drepţi şi cei nelegiuiţi (Maleahi 3,18), avându-se în vedere dacă au folosit aceste binecuvântări
pentru satisfacerea plăcerilor personale sau ca să slujească nevoilor semenilor (Matei 25,31-46).

Ecclesiast 9:8 Hainele să-ţi fie albe, în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi
lipsească de pe cap.
Hainele. Hainele albe era purtate la sărbători şi erau socotite ca simbol al bucuriei şi veseliei.
Îngerii s-au arătat îmbrăcaţi în alb (Marcu 16,5; Ioan 20,12), iar Ioan i-a văzut astfel îmbrăcaţi pe
sfinţii nemuritori (Apocalipsa 6,11; 7,9; 19,8), ca simbol al curăţiei de caracter şi al stării de bucurie.

Untdelemnul. [Alifia, KJV]. Literal, "uleiul." Era un obicei oriental de a aplica untdelemn pe
cap pentru a răcori trupul şi ca parfum (vezi Psalm 23,5; Amos 6,6). Neungerea capului era
considerată un semn de doliu sau de post (2 Samuel 14,2; Matei 6,17). Untdelemnul este folosit şi
ca simbol pentru binecuvântările cele mai bogate ale lui Dumnezeu (Psalm 92,10; 104,15; cf. Isaia
61,3).

Ecclesiast 9:9 Gustă viaţa cu nevasta, pe care o iubeşti, în tot timpul vieţii tale
deşerte, pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare; căci
aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare.
Gustă viaţa. [Trăieşte vesel, KJV]. Propoziţia spune literal: "vezi viaţa cu o femeie pe care o
iubeşti". Căsătoria a fost rânduită să aducă bucuriile cele mai mari, iar căminul să fie un colţ de cer
pe pământ (vezi Proverbe 5,18.19; 18,22).
Iţi este partea. Adică un bărbat să aibă o căsătorie fericită. Era planul lui Dumnezeu acela ca
omul să trăiască o viaţă fericită, având conştiinţa pe deplin curată. Omul trebuie să se folosească pe
deplin de privilegiile şi răspunderile pe care i le oferă viaţa.

Ecclesiast 9:10 Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în
locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă,
nici înţelepciune!
Tot. Cel înţelept se va angaja cu toată energia în împlinirea sarcinilor pe care i le cere viaţa,
bineştiind că după moarte nu vor mai putea răscumpăra ocaziile neglijate în viaţa aceasta (Ioan 9,4;
cf. Galateni 6,10).
Locuinţa morţilor. [Mormânt, KJV]. Ebr. she'ol, împărăţia simbolică a celor morţi (vezi la 2
Samuel 12,23; Proverbe 15,11). Aceasta este singura menţionare în Eclesiast a cuvântului she'ol.
Este evident că Solomon credea într-o stare de inconştineţă în she'ol (vezi la Eclesiast 3,19-21).
În care mergi. Moartea este soarta tuturor oamenilor, deoarece "toţi mor în Adam" (1
Corinteni 15,22; vezi la Eclesiast 3,19-21).

Ecclesiast 9:11 Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji
câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei
învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări.
Cei iuţi. Spre deosebire de oameni, Domnul nu depinde de calităţi omeneşti precum forţa
fizică şi mentală (1 Samuel 14,6; 17,47). Tot astfel, în ceea ce-l priveşte omul, nu calităţile
exterioare, care par să ofere unora un avantaj, sunt cele mai de seamă în viaţă.

- 41 -
 Vreme... şi împrejurări. Există o vreme potrivită, o clipă adecvată pentru o anumită lucrare.
Când un om lasă să treacă vremea potrivită, eforturile lui vor da greş, total sau parţial, în
îndeplinirea lucrurilor posibil de realizat, indiferent de zelul ulterior pe care îl pune el la lucru.

Ecclesiast 9:12 Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi
în mreaja nimicitoare, şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sunt prinşi şi fiii oamenilor
în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.
Omul. Prin articolul hotărât se subliniază legătura fiecărui om cu problema morţii.
Ceasul. [Timpul său, KJV]. Se presupune că este o referire la moarte (vezi cap. 7,17), cu
toate că ar putea avută în vedere şi oricare altă nenorocire.
Mreaja. O imagine care descrie un dezastru ivit pe neaşteptate (Psalm 91,3; 124,7; Proverbe
1,17; 6,5; Osea 7,12).

Ecclesiast 9:13 Am mai văzut următoarea înţelepciune sub soare, şi mi s-a părut
mare.
Mi s-a părut mare. Literal, "era mare", adică a făcut o impresie adâncă.

Ecclesiast 9:14 Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un
împărat puternic, a împresurat-o, şi a ridicat mari întărituri împotriva ei.
O mică cetate. Dimensiunile cetăţii erau nesemnificative, de aceea apărătorii ei, care erau
puţini, n-ar fi putut să se opună atacatorilor decât pentru puţin timp.
Un împărat puternic. [Un împărat mare, KJV]. Comentatorii au făcut speculaţii multe cu
privire la care cetate se referă Solomon, în cazul că se referea la vreuna. Totuşi, nu există nici o
bază pentru a determina care ar fi putut să fie cetatea la care s-a gândit scriitorul sau cine ar fi fost
"împăratul puternic". Aceasta ar putea fi vreo aluzie voalată la vreun eveniment istoric.

Ecclesiast 9:15 În ea se afla un om sărac dar înţelept, care a scăpat cetatea cu

înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gândise la omul acela sărac.
Se afla. Literal, "a aflat," probabil referindu-se la cârmuitorul cetăţii.
Un om sărac, dar înţelept. Literal, "un om, unul sărac şi înţelept".
A scăpat. Compară cu 2 Samuel 20,14-22, unde o femeie înţeleaptă a scăpat o cetate de la
distrugere.
Nu-l ascultă. [Nu l-a păstrat în amintire, KJV]. După ce criza trecuse, eliberatorul a fost uitat
şi ignorat. Compară cu experienţa lui Iosif (Genesa 40,23). Ovaţiile publice sunt nestatornice şi
nevrednice de încredere. Acest înţelept sărac a fost lăsat să se afunde din nou în anonimat.

Ecclesiast 9:16 Atunci am zis: "Mai bună este înţelepciunea decât tăria!" Totuşi,
înţelepciunea săracului este dispreţuită, şi nimeni nu-l ascultă.
Mai bună este înţelepciunea. Vezi cap. 7,19. Cuvântul tradus "tărie" e folosit de obicei pentru
puterea unui războinic (vezi Ieremia 9,23, unde e tradus "tărie").
Dispreţuită. Înţelepciunea acestui sărac nu a fost dispreţuită, în sensul de a fi ignorată, ci el
însuşi a fost dispreţuit şi dat la o parte, de îndată ce şi-a îndeplinit slujba.
Nu-l ascultă. [Cuvintele lui nu sunt ascultate, KJV]. El dăduse dovadă că are o judecată
sănătoasă; dar cuvintele suplimentare de sfat, poate nebinevenite, nu au fost acceptate.

Ecclesiast 9:17 Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, sunt mai de preţ decât
strigătele unuia care stăpâneşte între nebuni.

- 42 -
 Linişte Vezi Isaia 30,15.
Stăpâneşte între nebuni. Într-un moment de entuziasm, un demagog poate fi ascultat şi
urmat, spre marea pagubă a naţiunii.

Ecclesiast 9:18 Înţelepciunea este mai de preţ decât sculele de război; dar un singur
păcătos nimiceşte mult bine.
Sculele de război. Lumea de astăzi are nevoie de înţelepciune dumnezeiască mai mult decât
de o rezervă de bombe atomice şi cu hidrogen.
Nimiceşte. Un singur om poate aduce o mare pagubă unei naţiuni (Iosua 7,1.4).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
3PK 78
5AA 289; EW 59, 87, 262; GC 546; LS 48; 1T 39
5.6COL 270; DA 558; Ev 249; PP 685; 1T 298
6GC 546
10COL 346; Ed 267; FE 301, 316; GC 546; MH 153, 473; ML 131; 2T 504; 6T 432; 9T 127, 129
11AA 313; 4T 410; 5T 180
12AH 331
18PK 85; PP 118; 3T 125

Ecclesiast 10:1 Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori;

tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.
Muştele moarte. Literal, "muşte ale morţii", adică muşte pe moarte. Ţările orientale sunt
îndeosebi bântuite de mulţimi de muşte şi de alte roiuri de insecte. Dacă un număr dintre aceste
muşte moarte ar cădea în loţiunea parfumată a celui care face parfumuri şi s-ar descompune acolo,
loţiunea s-ar strica.
Negustorului de unsori. [Farmacistului, KJV]. Mai degrabă a "celui care face parfumuri",
literal, "celui care amestecă" sau "celui care combină".
Strică şi acresc. [Fac să dea un gust înţepător, KJV]. Literal, "a înţepa" sau "a fermenta", "a
face să clocotească."
Puţină nebunie. Ultima parte a versetului zice literal: "mai grea decât înţelepciunea şi onoarea
e puţină nebunie". Doar o singură faptă nebunească poate să distrugă total o reputaţie. O viaţă
trăită cu băgare de seamă poate să se încheie în ruină ca urmare a unei singure fapte nebuneşti.

Ecclesiast 10:2 Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stânga
lui.
Inima înţeleptului. Afirmaţia zice literal: "Inima [mintea] unei persoane înţelepte [este] la
dreapta ei". Partea dreaptă a fost considerată ca fiind partea bunăvoinţei, onoarei şi succesului (vezi
Psalm 16,8.11; 110,5; Matei 25,31-34, vezi la Genesa 35,18; Luca 1,11).
La stânga lui. Partea stângă era privită ca fiind latura rea şi nefericită. În unele ţări orientale,
astăzi mâna stângă e privită ca necurată. Imaginea de aici arată că gândurile şi planurile omului
nebun sunt slabe, irealizabile, nechibzuite şi că, prin urmare, duc la nenorocire şi dezamăgire.

Ecclesiast 10:3 Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi
spune tuturor că este un nebun!
Pe orice drum ar merge. [Umblă pe cale, KJV]. Adică, atunci când se ocupă de treburile sale
şi este în contact cu alţi oameni.
Îi lipseşte mintea. El dă pe faţă lipsă de inteligenţă medie şi de simţ practic.
Spune tuturor. Lipsa lui de judecată, reflectată în cuvintele şi acţiunile sale, îl califică drept
nebun, şi el, la rândul lui, îi socoteşte pe alţii nebuni.

Ecclesiast 10:4 Când izbucneşte împotriva ta mânia celui ce stăpâneşte, nu-ţi părăsi
locul, căci sângele rece te păzeşte de mari păcate.
Când izbucneşte... mânia. [Dacă duhul ... se ridică, KJV]. Duhul, KJV. Ebr. ruach, "răsuflare"
(vezi la Numeri 5,14). Aici se referă la temperamentul cuiva sau dispoziţia lui sufletească. În

- 43 -
Judecători 8,3 ruach e tradus "mânie".
Nu-ţi părăsi locul. Nu renunţa la postul tău. Acţiunile pripite făcute dintr-un impuls de
răzbunare denotă instabilitate emotivă şi lipsa unei judecăţi sănătoase; şi în plus, persoana care ia o
astfel de poziţie e afectată în mod negativ. E mai bine să răbdăm nemulţumirea trecătoare a unui
superior.
Sângele rece te păzeşte de mari păcate. [Renunţarea linişteşte mari ofense, KJV]. Mai bine
"blândeţea anulează," adică blochează drumul unor manifestări mai mari de mânie din partea
conducătorului.

Ecclesiast 10:5 Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşeală, care vine
de la cel ce cârmuieşte:
O greşeală. Un cârmuitor nechibzuit, autocrat, un administrator despotic e înclinat să facă
greşeli de judecată. Cu cât are mai multă putere, cu atât mai răspândite sunt rezultatele acestor
greşeli. Când un conducător se înconjoară cu prieteni lipsiţi de scrupule, al căror singur scop e de a
linguşi, greşelile lui de judecată şi de conduită se vor înmulţi.

Ecclesiast 10:6 nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de
jos.
Dregătorii. [Demnitate, KJV]. În afacerile lumii, nebunia nebunilor e uneori înălţată ca fiind
înţelepciune şi e urmată de dezastru naţional.
Locuri de jos. Bărbaţi care prin naştere şi stare socială sunt conducători înnăscuţi, gata să-şi
slujească ţara din raţiuni de loialitate, sunt adesea trecuţi cu vederea şi daţi la o parte.

Ecclesiast 10:7 Am văzut robi călări, şi voievozi mergând pe jos ca nişte robi.
Robi călări. Pe vremea lui Solomon numai cei privilegiaţi mergeau călare pe cai sau catâri (2
Samuel 18,9; 1 Regi 1,38; 2 Cronici 25,28; Estera 6,8; Ieremia 17,25); oamenii din clasele
inferioare ale societăţii foloseau măgari pentru scopul acesta. În istoria israelită timpurie chiar şi
împăraţii şi prinţii călăreau pe măgari sau catâri (Judecători 5,10; 10,4; cf. 1 Regi 1,33).
Voievozi mergând pe jos. Adică bărbaţi de rang înalt trataţi în chip nedemn.

Ecclesiast 10:8 Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi
muşcat de un şarpe.
Sapă groapa. Vezi Psalm 7,15; 57,6; Proverbe 26,27. Afirmaţia se poate referi fie la cineva
care urzeşte un complot împotriva cârmuirii sau la cineva care face planuri rele împotriva unui
semen.
Un zid. Vezi Numeri 22,24; Ezra 9,9; Isaia 5,5; Ezechiel 42,7; Osea 2,6; Mica 7,11.
Un şarpe. Crăpături din zidurile neprelucrate din ţările răsăritene, zidite fără mortar, asigură
un loc propice în care astfel de vietăţi, precum şerpii şi scorpionii, se pot ascunde (vezi Amos 5,19).

Ecclesiast 10:9 Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, şi cine despică lemne este în
primejdie.
Sfarmă. [Duce, KJV]. Verbul ebraic în forma folosită aici înseamnă "a extrage", "a tăia pentru
a scoate", adică a desprinde din locul ei, din peretele carierei, o piatră tăiată. O asemenea lucrare,
realizată cu metode primitive, era însoţită de mult pericol. În 1 Regi 5,17 cuvintele "să se scoată"
vin de la acelaşi verb. Pe baza textului din Deuteronom 19,14 unii comentatori aplică expresia
aceasta la îndepărtarea pietrelor de hotar.
Despică lemne. Vezi Deuteronom 19,5. Aici e o paralelă la afirmaţia precedentă cu privire la
cineva care extrage pietre dintr-o carieră. Probabil că Solomon nu vorbeşte despre tăierea lemnelor
pentru foc, care nu e deosebit de primejdioasă, ci despre doborârea copacilor.

- 44 -
Ecclesiast 10:10 Când se toceşte fierul, şi rămâne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti
puterile; de aceea, la izbândă ajungi prin înţelepciune.
Fierul. Adică fierul unui topor sau al unei securi (vezi 2 Împăraţi 6,5).
Rămâne neascuţit. [Nu e dat la tocilă, KJV]. Literal, "a mişca repede", ca la ascuţirea gurii
unui topor. Cuvântul ebraic tradus astfel apare în Ieremia 4,24 "se clatină" ["se mişcă uşor" KJV].
Prin înţelepciune. [Înţelepciunea e de folos, KJV]. Pregătirea corespunzătoare pentru orice
iniţiativă are ca rezultat o lucrare mai bună, săvârşită cu mai puţin efort. Pregătirea iscusită
constituie adesea deosebirea dintre succes şi nereuşită. Creştinul ar trebui să caute şi să folosească
instrumentele cele mai fine ale artei spirituale pentru sarcina edificării caracterului. Doar nu e de
ajuns; trebuie să existe şi cunoştinţă şi zel (vezi Romani 10,2).

Ecclesiast 10:11 Când muşcă şarpele, fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are nici un
câştig din meşteşugul lui.
N-a fost vrăjit. [Fără vrajă, KJV]. Sau "înainte să fie vrăjit" (RSV). Ideea e că dacă şarpele
muşcă pe îmblânzitor înainte ca acesta să-şi pună în practică arta, nu foloseşte la nimic abilitatea lui
de a îmblânzi şerpi.
Vrăjitorul n-are nici un câştig. [Un limbut nu e mai bun, KJV]. Literal, "nu există câştig pentru
cel care are limbă". Expresia "posesorul limbii", tradusă aici "vrăjitorul" [limbutul, KJV] se referă în
mod specific la îmblânzitorul de şerpi. Îmblânzirea şerpilor se făcea, pe cât se pare, prin rostirea de
şoapte sibilante, şuierătoare.

Ecclesiast 10:12 Cuvintele unui înţelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc
pieirea.
Plăcute. Adică acceptabile pentru ascultători (vezi Psalm 45,2; Proverbe 22,11; Luca 4,22).
Cuvintele fermecătoare sunt totdeauna plăcute.
Îi aduc pieirea. [Îl vor înghiţi, KJV]. Adică vor fi cauza propriei sale ruine, îl vor face de ocară
(vezi Proverbe 10:8.21; 18,7; 29,9).

Ecclesiast 10:13 Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă
este o nebunie şi mai rea.
Nebunie. Nebunul îşi deschide gura şi vorbeşte fără să gândească ce spune şi astfel nu
rosteşte decât nebunii (vezi Proverbe 15,2; 17,12; Isaia 32,6).
Cel din urmă. [Sfârşitul, KJV]. Când a terminat de vorbit, nebunul a făcut declaraţii care nu
sunt altceva decât absurdităţi.

Ecclesiast 10:14 Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcar că omul nu ştie ce se va

întâmpla, şi cine-i va spune ce va fi după el?
Spune o mulţime de vorbe. [E plin de vorbe, KJV]. Literal, "înmulţeşte." El trăncăneşte
despre orice şi despre tot fără să cunoască subiectul despre care vorbeşte (vezi 1 Timotei 1,7).
Omul. Adică cel care aude pe nebun ţinând discurs. Adesea este dificil să înţelegi nu numai ce
vrea să spună nebunul, dar chiar şi ce spune. După toate probabilităţile, cu cât un om e mai nebun,
cu atât va fi înclinat să facă afirmaţii dogmatice cu privire la cele mai profunde taine.

Ecclesiast 10:15 Truda nebunului oboseşte pe cel ce nu cunoaşte drumul spre

cetate.
Oboseşte pe cel ce. [Oboseşte pe oricine, KJV]. Literal, "se oboseşte pe sine", adică fiecare
persoană nebună se oboseşte pe sine.
Nu cunoaşte. Nebunul e atât de limitat în gândire, încât dacă e trimis undeva să facă ceva, se

- 45 -
aşează pe marginea drumului, uitând ce are de făcut, şi descoperă că s-a rătăcit (vezi Proverbe
10,26; 26,6; Eclesiast 4,5). Drumul spre locul unde trebuie să ajungă e marcat, aşa încât nimeni
altul decât nebunul nu-l poate nimeri (vezi Isaia 35,8).

Ecclesiast 10:16 Vai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil, şi ai cărei voivozi
benchetuiesc de dimineaţă!
Al cărui împărat. Literal, "tânăr". Accentul este pus pe tinereţe, o vârstă care adesea este
caracterizată prin lipsă de gândire şi de înţelepciune (vezi Isaia 3,4).
Benchetuiesc de dimineaţă. Aceşti "voivozi" ["principi," KJV] îşi irosesc în chef şi în desfrâu
timpul care ar fi trebuit să fie dedicat obligaţiilor de stat (vezi Isaia 5,11; Ieremia 21,12).

Ecclesiast 10:17 Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei
voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se
dedea la beţie!
De neam mare. Bărbaţii de origine aleasă şi de neam nobil, deci se presupune că au un
caracter şi o purtare excelente. Cuvântul poate fi tradus fie "liberi", fie "nobili".
Mănâncă la vremea potrivită. La timpul potrivit, când sarcinile zilei au fost împlinite.
Să-şi întărească puterile. Potrivit nevoilor fizice, nu de dragul satisfacerii apetitului, sau mai
ales ca activitate socială.
Beţie. Satisfacerea poftelor tinde spre deteriorare morală şi fizică. Oamenii în poziţii de
răspundere ar trebui să-şi fixeze un standard înalt de conduită pentru ei înşişi şi ca exemplu pentru
alţii.

Ecclesiast 10:18 Când mâinile sunt leneşe, se lasă grinda, şi când se lenevesc
mâinile, plouă în casă.
Leneşe. Forma duală a cuvântului ebraic accentuează intensitatea. Rădăcina se găseşte şi în
Proverbe 6,6; 10,26; 20,4; 24,30; 26,13.
Plouă în casă. Literal, "pică". Acoperişurile plate ale caselor orientale au nevoie de o atenţie
constantă. Acoperişurile prin care plouă sunt ceva obişnuit (vezi Proverbe 19,13; 27,15). Tot astfel
neglijenţa celor cu răspundere va aduce ţara la ruină.

Ecclesiast 10:19 Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar
argintul le dă pe toate.
Ospeţele. Literal, "pâine" sau "hrană".
Pentru petrecere. [Înveselesc, KJV]. Literal, "fac viaţa veselă" (vezi Psalm 104,15).
Argintul. [Banii, KJV]. Banii asigură celui care îi are aproape tot ce ţine de latura materială.

Ecclesiast 10:20 Nu blestema pe împărat nici chiar în gând, şi nu blestema pe cel

bogat în odaia în care te culci; căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă
vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.
Nu blestema. Un îndemn la atenţie în gândire şi vorbire. În general, e periculos să faci
afirmaţii tari despre alţi oameni, mai ales despre la cei cu autoritate (vezi Exod 22,28).
Pasărea. O expresie proverbială aflată în mai toate limbile şi variind doar ca formă.
Înaripat. Literal, "stăpânul aripilor".
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1.5.6PK 85
16GC 165; PK 323
16.17Te 53
17AH 261; CH 118, 577; Ed 206; MH 295; ML 82; 7T 110

- 46 -
Ecclesiast 11:1 Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi!
Aruncă-ţi. Ebr. shalach, "trimite".
Pâinea. Interpretarea tradiţională este de punere în practică a binefacerii sau bunătăţii faţă de
alţii, care va fi răsplătită într-o zi. O altă aplicaţie posibilă este legată în speculaţii comerciale şi
afaceri înţelepte de tot felul.
Pe ape. Literal, "pe feţele apelor".
O vei găsi. Compară cu Luca 16,9. Indiferent la ce s-ar referi imaginea cu "pâinea", învăţătura
este aceea de a lucra într-un spirit de dărnicie şi fără să se aştepte dobânzi imediate.

Ecclesiast 11:2 Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da
peste pământ.
Împarte-o. Poate un sfat adresat cuiva de diversificare a activităţile sale comerciale şi nu de
limitare la un singur domeniu, de a-şi investi capitalul în mai multe iniţiative. Din punct de vedere
etic, sugerează binefacere faţă de câţi mai mulţi cu putinţă. Cele două numere "şapte" şi "opt,"
folosite împreună, sugerează un număr nedefinit, cu tendinţă spre mai mult decât spre mai puţin.
Ca exemple de asemenea enumerări vezi Iov 33,14; Psalm 62,11; Proverbe 30,15. 18.21; Isaia
17,6; Mica 5,5.
Nenorocire. [Rău, KJV]. Omul nu poate să spună ce nenorocire stă să vină, fie inundaţie,
cutremur, război sau eşec în afaceri.

Ecclesiast 11:3 Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ. Ori încotro ar
cădea copacul, fie spre miază-zi, fie spre miază-noapte, în locul unde cade, acolo
rămâne.
Când se umplu norii. [Dacă norii, KJV]. Afirmaţia ar fi de preferat să spună: "Dacă norii sunt
plini, ei varsă ploaia pe pământ". Natura lucrează în ascultare de legi. Tot astfel există legi în sfera
morală.
Ar cădea copacul. Nimeni nu poate să spună în ce direcţie va cădea un copac în timpul unei
furtuni puternice. Omul trebuie să se deprindă să fie pregătit pentru furtună cât se poate mai bine şi
apoi să se aplece odată ea decât să încerce să o ţină sub pe ea. Interpretări fanteziste care fac din
acest verset un comentariu despre moarte şi la soarta omului sunt fără fundament valabil.
Acolo rămâne. Orice necaz ar veni, omul nu trebuie să cedeze, ci să ia lucrurile aşa cum sunt
şi să meargă înainte plin de curaj. Unele evenimente depăşesc puterea de influenţă a omului. Viaţa
are multe evenimente neprevăzute, dar acestea nu trebuie să fie transformate în ocazii de disperare
şi de pierdere a hotărârii.

Ecclesiast 11:4 Cine se uită după vânt, nu va semăna, şi cine se uită după nori, nu
va secera.
Cine se uită. Dacă un om se preocupă excesiv de mult de starea vremii şi cere cu insistenţă
şi exactitate condiţiile cele mai bune înainte de a porni a lucru, munca lui agricolă va avea de
suferit. Omul nu poate aştepta o zi perfectă sau condiţii perfecte ca abia atunci să încerce să treacă
la lucru. Unele riscuri trebuie să fie asumate.

Ecclesiast 11:5 Cum nu ştii care este calea vântului, nici cum se fac oasele în
pântecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le
face pe toate.
Vântului. [duh, KJV]. Tradus din acelaşi cuvânt care e redat "vânt" în v. 4, dar probabil mai
bine e înţeles aici ca "duh".
Oasele. Creşterea şi dezvoltarea scheletului osos al fătului este un motiv de uimire (Iov 10,8-
11; Psalm 139,13-17).

- 47 -
 Lucrarea lui Dumnezeu. Vezi la cap. 7,13.

Ecclesiast 11:6 Dimineaţa, seamănă-ţi sămânţa, şi până seara nu lasă mâna să ţi se

odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt
deopotrivă de bune.
Dimineaţa. Evreii erau un popor agricol, iar ilustraţiile din lucrările agricole trebuie să fie
înţelese ca reprezentând afaceri în general.
Nu lăsa mâna să ţi se odihnească. [Nu-ţi retrage mâna, KJV]. Cu toate că nu cunoaştem
viitorul, aceasta nu îndreptăţeşte lenea. Succesul nu vine la întâmplare. Este nevoie de pregătire
sârguincioasă şi completă, la început şi mai târziu.
Izbuti. De la acelaşi cuvânt-rădăcină tradus "potrivit" [bine, KJV] în Estera 8,5.
Amândouă. Nesiguranţa ar trebui să fie un îndemn în plus la sârguinţă, nu la inactivitate.
Experimentarea constantă şi efortul sunt preludiul succesului.

Ecclesiast 11:7 Dulce este lumina şi o plăcere pentru ochi să vadă soarele.
Dulce este lumina. Numai la lumină este posibil să apreciem frumuseţile lumii naturale, să
lucrăm bine sau să călătorim în siguranţă. Urmând sfatul dat în v. 6, omul poate ajunge la o
experienţă mai plină şi mai satisfăcătoare în viaţă.
O plăcere. A trăi este bine. A fi în stare să faci faţă îndatoririlor zilei e ceva plăcut pentru orice
persoană normală. Soarele este folosit ca simbol al grijii ocrotitoare a lui Dumnezeu în Psalm 84,11
şi Maleahi 4,2.

Ecclesiast 11:8 Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure, în toţi anii aceştia,
şi să se gândească ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni este
deşertăciune.
Să se bucure. [Şi se bucură, KJV]. Mai bine "să se bucure." Conjuncţia "şi" [KJV] nu e în
ebraică. Viaţa este mult prea scurtă şi perioada de timp rânduită omului trebuie să fie întrebuinţată
cu folos. Dacă cineva e binecuvântat cu viaţă lungă, timpul ar trebui să fie folosit în întregime în
mod profitabil şi fericit.
Zilele de întuneric. Incidentele potrivnice ale vieţii ar trebui să nu fie uitate pentru valoarea
lor disciplinară. Izbăvirea din primejdie sau pagubă ar trebui să fie apreciată în mod corespunzător.
Unii comentatori aplică expresia "întuneric" la mormânt citând Psalm 88,12; 143,3; cf. Iov 10,21.22.

Ecclesiast 11:9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr,
umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate
acestea te va chema Dumnezeu la judecată.
Bucură-te. Sunt recomandabile o dispoziţie veselă şi o atitudine voioasă faţă de viaţă. Sunt
bucurii care fac ca viaţa să aibă valoare. Sfatul lui Solomon nu e o invitaţie la exces, ci la o
apreciere a binecuvântărilor vieţii.
Tinereţea. Prima apariţie a acestui cuvânt în v. 9, ebr. yalduth, se referă la tinereţe, al doilea,
ebr. bachur, la floarea vârstei. Primul mai apare în Psalm 110,3, al doilea în Eclesiast 12,1.
Inima ta. Toate dorinţele şi nevoile legitime trebuie să fie împlinite, dar desfrâul şi
satisfacerea peste măsură a plăcerii trebuie să fie osândite şi evitate.
Judecată. Ce gând serios! Omul nu poate să evite să-L întâlnească pe Judecătorul său. Nu-i
va folosi la nimic dacă se preface că nu urmează să facă faţă unei judecăţi, deoarece Dumnezeu nu-
Şi va opri mâna (vezi Maleahi 3,5; cf. Apocalipsa 20,11-15).

Ecclesiast 11:10 Goneşte orice necaz din inima ta, şi depărtează răul din trupul tău;
căci tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare.
- 48 -
 Necaz. [Întristare, K JV]. Mai degrabă "supărare" sau "provocare" [KJV] (vezi Deuteronom
32,19; 1 Regi 15,30; 21,22; Ezechiel 20,28), "ocări" [mânie, KJV] (Deuteronom 32,27; Psalm 85,4;
Proverbe 12,16; Eclesiast 7,9) sau "suferinţe" (Psalm 10,14). Forma verbală a cuvântului este în
general tradusă "a aţâţa la mânie".
Răul. Ceea ce aduce vătămare trupului, o referire mai ales la excesele morale care duc la
degradare fizică (vezi 1 Corinteni 6,18.19; 2 Corinteni 7,1).
Tinereţea. [Copilăria, KJV]. De la acelaşi cuvânt ebraic tradus "tinereţe" în prima parte a v. 9.
Zorile vieţii. [Tinereţe, KJV]. Ebr. shacharuth, un cuvânt folosit în forma aceasta doar aici. S-
ar putea să provină dintr-o rădăcină care înseamnă "negru" (vezi Cântarea Cântărilor 5,11). Sensul
cuvântului shacharuth e nesigur, dar sugestia anterioară l-ar face să se refere la zorile vieţii, când
un om are un cap cu părul negru. Unii cred că shacharuth poate fi derivat de la shachan "[lumina
roz care precede] zorile." Astfel, shacharuth ar însemna aici "zorile [vieţii]".
Trecătoare. Atât tinereţea cât şi zorile vieţii trec repede.
COMENTARIILE LUI ELLEN G WHITE
1Ed 140
4TM 183
6CE 18; ChS 153; COL 65; Ed 105, 267; Ev 62; GW 187; LS 184, 207; 2T 11; 3T 209, 248,
420; 5T 381, 658; 6T 333; 9T 35; WM 266
7ML 138
7-10PK 80
92T 626; 4T 339

Ecclesiast 12:1 Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin
zilele cele rele şi până nu se apropie anii, când vei zice: "Nu găsesc nici o plăcere în
ei";
Adu-ţi aminte. [Adu-ţi aminte acum, KJV]. Literal, "şi adu-ţi aminte" sau "de asemenea adu-ţi
aminte", legând cap. 12 de cap.11, îndeosebi cu cap. 11,9. Cuvântul tradus "acum" [KJV] este
tradus de obicei prin "şi" şi nu are valoare temporală, aşa cum este, în general, cazul cuvântului
"acum" în alte limbi.
Făcătorul. În ebraică e folosit participiul verbului "a crea", ca în Genesa 1,1. El îndreaptă
atenţia spre Dumnezeu ca Autor şi Creator al Universului. Aici, în ebraică, cuvântul e la plural în
formă, ca şi cuvântul "Dumnezeu" din Genesa 1,1 (vezi la Genesa 1,1.26.27).
Tinereţii. Vezi la cap. 11,9. În floarea vârstei, o persoană e din punct de vedere fizic în
culmea vitalităţii; atunci, cu siguranţă, forţele vitale ale vieţii trebuie să fie devotate lui Dumnezeu şi
folosite spre slava Lui.
Zilele cele rele. Adică, zilele slabe ale bătrâneţii, în contrast cu zilele viguroase şi pline de
speranţă din floarea vârstei. Bătrâneţea aduce infirmităţi şi neputinţe, şi zilele ei sunt "rele" în
sensul că sunt împovărate de suferinţe şi de necazuri.
Nici o plăcere. Cuvântul tradus "plăcere" este aşezat la sfârşitul propoziţiei pentru accentuare.
Când au trecut dorinţele, entuziasmul şi nădejdile tinereţii depline, nu mai există decât puţin
entuziasm în viaţa unui om. Compară cu experienţa lui Barzilai (2 Samuel 19,34. 37).

Ecclesiast 12:2 până nu se întunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi până nu se

întorc norii îndată după ploaie;
Până. Imaginile deosebit de simbolice din v. 2-4 au fost interpretate diferit. Mulţi
comentatori, atât iudei cât şi creştini, au explicat succesiunea aceasta ca o descriere a puterilor
fizice istovite din anii de apus ai vieţii şi diferitele imagini individuale ca referindu-se la detalii
anatomice ale corpului uman. Nu există nici o îndoială că Solomon, cu măiestria lui literară fără
pereche, descrie aici bătrâneţea şi moartea, aşa cum se afirmă în mod specific în v. 1.5.7. Sensul
alegoriei, în ansamblul ei, este clar: de aducere aminte de Creator înainte de venirea bătrâneţii şi

- 49 -
devotarea vieţii omului în ocupaţii care să corespundă unor concepte precum datorie şi destin.
Aceasta este, de fapt, tema întregii cărţi
Din fericire, Solomon "şi-a adus aminte" de Creatorul său către sfârşitul unei vieţi în care
uitase de Dumnezeu şi în care alesese calea nebuniei, descrisă atât de plastică în toată această
carte. Privind înapoi spre anii irosiţi ai propriei sale vieţi, Solomon ar fi dorit foarte mult să îi
îmbărbăteze pe alţii să evite dezamăgirile pe care le avusese el în perioada de căutare deşartă a
fericirii. Dar când se ajunge la interpretarea detaliilor alegoriei, e bine să se manifeste o atenţie
deosebită, datorită faptului că Scripturile nu oferă o explicaţie clară a simbolurilor folosite. Orice
interpretare nu poate reflecta mai mult decât părerea personală a celui care o emite. Cea
prezentată în comentariul următor la v. 2-6 este doar o sugestie.
Soarele. Luminătorii care pălesc ai cerului sunt folosiţi aici pentru a ilustra "zilele rele" din v.
1, apropierea bătrâneţii. Unii comentatori fac aplicaţia la vederea slăbită. Comentatorii iudei au mers
până la extrem în aplicarea detaliilor, spunând că "soarele" reprezintă fruntea, "lumina", nasul,
"luna", sufletul şi "stelele", obrajii.
Se întorc norii. Aici comentatorii iudei fac observaţia că aici se are în gând vederea, slăbită de
atâta plâns într-o vreme de necaz. E de preferat să interpretăm această figură de stil ca un tablou
general în cuvinte pentru descrierea vieţii care trece, odată slăbirea facultăţilor naturale adusă de
ea.

Ecclesiast 12:3 până nu încep să tremure paznicii casei (mâinile), şi să se încovoaie

cele tari (picioarele); până nu se opresc cei ce macină (dinţii), căci s-au împuţinat;
până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii);
Paznicii casei. Figura aceasta de stil este probabil folosită în sens larg, pentru a descrie
degradarea organismului. Unii comentatori iudei aplică expresia la partea trupului aflată între coaste
şi şolduri; alţii o aplică la mâini şi la braţe.
Cele trei. [Oamenii tari, KJV]. Literal, "oameni ai tăriei", "oameni destoinici". Aplicaţia uzuală e
la coapse şi la picioare. Alţii se gândesc la genunchi şi la labele picioarelor sau la şira spinării.
Se încovoaie. Mai bine "se vor strâmba" (vezi cap. 1,15; 7,13, unde e folosit acelaşi cuvânt
ebraic).
Se opresc cei ce macină. Cuvântul "cei ce macină" e la feminin şi se referă la femeile din
gospodărie care macină (vezi Exod 11,5; Matei 24,41). Unii comentatori văd aici o referire la dinţi
(vezi Ieremia 25,10).
S-au împuţinat. Puţinii "măcinători", probabil puţinii dinţi vechi şi stricaţi, fac o lucrare de
proastă calitate şi nu sunt în stare să procure "făina" necesară întreţinerii vieţii.
Cei ce se uită. O formă la feminin, care se referă la femeile dintr-o gospodărie orientală care
nu prea apar în public şi care adesea se uită cu curiozitate prin ferestrele cu zăbrele ale locuinţelor
lor (vezi la Genesa 18,10; vezi şi Judecători 5,28; 2 Samuel 6,16).
Se întunecă. O figură de stil care schimbă tabloul femeilor care se uită prin ferestrele cu
zăbrele cu cel al privirii întunecate (vezi Genesa 27,1; cf. Deuteronom 34,7).

Ecclesiast 12:4 până nu se închid cele două uşi dinspre uliţă (buzele), când uruitul
morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cântăreţelor se aude
înăbuşit,
Uşi. În ebraică cuvântul acesta este o formă duală şi se referă astfel la cele două canaturi ale
unei uşi. Comentatorii iudei aplică simbolul aceasta la porii pielii, de pildă, sau la cele două buze ale
gurii.
Ciripitul. [Vocea, KJV]. De obicei considerat un simbol pentru lipsa de somn a celor bătrâni,
precum şi a unei persoane mai în vârstă care e trezită de primul ciripit de păsare din zorii zilei.
Cântăreţelor. [Fiicelor cântării, KJV]. Organele vorbirii şi ale cântării, coardele vocale - poate o
referire la vocea răguşită şi slabă a unei persoane vârstnică.

- 50 -
Ecclesiast 12:5 te temi de orice înălţime, şi te sperii pe drum; până nu înfloreşte
migdalul cu peri albi, şi de abia se târăşte lăcusta, până nu-ţi trec poftele, căci omul
merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele;
Te temi. O persoană vârstnică trebuie adesea să fie foarte atentă la fiecare pas. O persoană
vârstnică se teme de asemenea aglomeraţie. Oasele unor astfel de persoane sunt casante şi prin
urmare se rup uşor la cădere sau într-un alt accident şi se vindecă foarte greu, dacă se mai vindecă.
De asemenea respiraţia scurtă şi imobilitatea corpului fac din urcare la o oarecare înălţime un efort
foarte chinuitor.
Înfloreşte. Migdalul era primul pom palestinian care înflorea. Simbolul de aici a fost aplicat
părului cărunt al bătrâneţii sau cheliei. Inflorescenţa albă bogată a migdalului poate că a reamintit
lui Solomon de capul alb al unei persoane înaintate în vârstă.
Lăcustă. Poate un simbol al micimii sau al lipsei de importanţă (vezi Numeri 13,33; Isaia
40,22). Persoane vârstnice simt adesea că lucrurile mărunte sunt o povară grea.
Trec poftele. Literal, "boabele de caper nu vor mai avea efect". Se presupunea că boabele de
caper aveau însuşiri afrodisiace (vezi la Genesa 30,14). Traducătorii folosesc aici "pofte" ca pe un
eufemism pentru "dorinţe sexuale".
Omul merge. Compară cu Iov 10,21; Luca 16,9.
Bocitorii. Vezi la 2 Samuel 3,31; Ieremia 22,10.18.

Ecclesiast 12:6 până nu se rupe funia de argint, până nu se sfarmă vasul de aur,
până nu se sparge găleata la izvor, şi până nu se strică roata de la fântână;
Funia de argint. "Funia" este un otgon gros şi tare (vezi acelaşi cuvânt ebraic cum e tradus în
2 Samuel 17,13; 1 Regi 20,32). Argintul simbolizează poate valoarea omul. Aici poate se referă la
viaţa însăşi, comoara cea mai de preţ a omului. Interpretările care aplică "funia de argint" şi " vasul
de aur" la şira spinării şi la creier, deşi atractive din punct de vedere literar şi poate avute în vedere
de Solomon, sunt lipsite de o bază biblică precisă (vezi la Eclesiast 12,2).
Se rupe. [Se slăbeşte, KJV]. Tabloul de aici poate fi al unei mari lămpi suspendate de o funie
din fire de argint. Funia se rupe, lampa se zdrobeşte de pământ. Partea întâi a v. 6 zice literal:
"până când nu se va rupe funia de argint."
Găleata. Timp de secole femeile orientale au mers la fântâna satului cu vase de pământ (vezi
Genesa 24,14.15; Ioan 4,7.28, etc.). Tabloul de aici este al unui vas de lut care se sparge în bucăţi
(vezi Levitic 6,28; 15,12). În Orient, fântâna satului are în general o roată sau o cumpănă de lemn.
Fiecare locuitor al satului îşi aduce propria sa frânghie şi propriul său vas de apă. Folosirea
permanentă şi condiţiile climatice fac ca roata să se desfacă şi să se strice. Aici fântâna, sau izvorul,
este fără îndoială un simbol al vieţii (vezi Psalm 36,9; cf. Ioan 4,10; 7,37). Diferitele simboluri ale v.
6 reprezintă moartea.

Ecclesiast 12:7 până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se

întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
Până. Adică la momentul morţii (vezi v. 1.5.6).
Ţărâna. Adică partea fizică a omului (vezi Genesa 2,7).
Cum a fost. Partea fizică a omului se descompune şi se reîntoarce în mediul din care a
provenit. La moarte se spune despre om că "adoarme în ţărână" (Iov 7,21; cf. cap. 17,16; 20,11;
21,26). La înviere cei care acum "dorm" în ţărâna pământului vor învia (vezi Daniel 12,2; Ioan
11,11-13.23-26; 1 Tesaloniceni 4,13-17).
Duhul. Ebr. ruach, "suflare," "vânt," "duh" (vezi la Numeri 5,14). Ruach este tradus [KJV]
"suflarea" corpului de 33 de ori, ca în Ezechiel 37,5; "vânt" de 117 ori, ca în Genesa 8,1; "duh" de
76 de ori cu sensul de vitalitate (Judecători 15,19), "curaj" (Iosua 2,11), mânie (Judecători 8,3) şi
cu referire la dispoziţie (Isaia 54,6). Ruach este totodată folosit pentru a descrie principiul de viaţă

- 51 -
din oameni şi animale de 25 de ori, ca în Psalm 146,4; sediul emoţiilor de 3 ori, ca în 1 Samuel
1,15; mintea de 9 ori, ca în Ezechiel 11,5; voia sau voinţa sau inima (2 Cronici 29,31) de 3 ori;
caracterul moral de 16 ori, ca în Ezechiel 11,19; şi Duhul lui Dumnezeu de 94 de ori, ca în Isaia
63,10. În nici una din cele 379 de ocazii de folosire a lui în VT ruach nu indică o entitate inteligentă,
capabilă să existe separat de trupul fizic, în ceea ce îl priveşte pe om, şi de aceea trebuie să fie clar
că un astfel de concept nu are fundament biblic (vezi şi la Genesa 2,7; 35,18; Numeri 5,14;
Eclesiast 3,19-21; cf.la Numeri 5,2; 9,6). Ceea ce se întoarce la Dumnezeu este doar principiul vieţii
dat de Dumnezeu atât omului, cât şi animalelor (vezi la Eclesiast 3,19-21, unde ruach este tradus
"suflare").

Ecclesiast 12:8 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este

deşertăciune.
Deşertăciune. Vezi la cap. 1,2.

Ecclesiast 12:9 Pe lângă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe

popor, a cercetat, a adâncit şi a întocmit un mare număr de zicători.
Eclesiastul. [Propovăduitorul, KJV]Vezi la cap. 1,1.
Ştiinţa. Ordinea cuvintelor în originalul ebraic pune accent pe "ştiinţă"."Poporul" pentru care
scrisese Solomon sunt clasele educate.
A întocmit. [A pus în ordine, KJV]. Sau "a aranjat" (vezi 1 Regi 4,32).

Ecclesiast 12:10 Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie întocmai

cuvintele adevărului.
Cuvinte plăcute. [Cuvinte acceptabile, KJV]. Sau "cuvinte plăcute" (RSV), literal, "cuvinte de
desfătare". Autorul a căutat să confere tratatului o înfăţişare literar care să-l recomande acelora
pentru care fusese scris în mod special, acelora care se socotesc înţelepţi în lucrurile acestei vieţi.
Întocmai. Strădaniile lui de a realiza o formă literară acceptabilă, totuşi, nu l-a făcut să
discrediteze adevărul.

Ecclesiast 12:11 Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte bolduri; şi, strânse la un loc, sunt
ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpân.
Bolduri. [Ţepuşe, KJV]. Folosite pentru a îmboldi, pentru a stimula la acţiune, pentru a obţine
rezultate. Poate că e dureros să fii îmboldit, dar îmboldirea dă deseori rezultate care altfel nu ar fi
realizate. Vezi Evrei 12,11.
Cuie bătute. Cuie sau stâlpi bine bătuţi sunt greu de scos (vezi Isaia 22,23). Problemele bine
clarificate, ideile temeinic aprofundate, rămân în minte şi nu se pierd uşor. Cuvântul tradus "bătute"
înseamnă, în general, "a sădi" la figurat, "a stabili".
Stăpân. [Stăpâni ai adunărilor, KJV]. Literal, "domni ai colecţiilor". Cuvântul tradus "strânse la
un loc" ["adunări" KJV] vine de la 'asaph, "a aduna" (vezi la Exod 3,16; 23,10; Rut 2,7; Ioel 2,16)
Deşi de cele mai multe ori e folosit pentru strângerea poporului laolaltă, 'asaph poate să însemne
orice adunare sau strângere, iar contextul ar trebui să determine natura adunării. În paralelismul
poetic al v. 11 expresia ebraică tradusă "stăpânii adunărilor" este paralelă cu "cuvintele înţelepţilor".
Pentru a păstra sensul paralel e necesar să înţelegem că partea a doua ei se referă la o "colecţie"
sau "antologie" de zicale înţelepte şi nu de oameni. Cuvântul tradus "stăpâni" e folosit aici idiomatic
pentru a arăta superioritatea calităţii şi organizaţiei. Întreaga frază poate foarte bine fi redată "o
măiastră colecţie [de zicale înţelepte]" sau simplu "o antologie aleasă", iar a doua parte a
paralelismului poetic, "asemenea unor cuie bine bătute sunt antologiile alese ale unui păstor".
Eclesiastul [propovăduitorul, KJV] se referă astfel la sfatul pe care l-a dat, asemenea unui bold,
pentru a-i stimula pe oameni să aleagă o cale înţeleaptă de acţiune, şi asemenea unor cuie bine

- 52 -
înfipte, pentru ca sfatul să nu fie uitat.

Ecclesiast 12:12 Încolo, fiule, ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o
mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai isprăvi, şi multă învăţătură oboseşte trupul.
În învăţătură. Sau "avertizare".
Mulţime de cărţi. Solomon poate s-a gândit la cărţi care au fost scrise pentru a preamări pe
autorii lor sau pe aceia despre care au fost scrise şi nu cu scopul de a transmite învăţătura practică.
Cât de puţin din ceea ce a fost scris e cu adevărat vrednic de citit! Fără îndoială că Solomon citise
toate "cărţile" pe care le găsise, poate literatura canaanită destul bogată din vremea sa (vezi vol. I,
pag. 124-129; vol. II, pag. 37, 44; şi la Judecători 1,11) şi literatura didactică egipteană deja vestită
pe vremea sa (vezi 1 Regi 4,30).
Multă învăţătură. Studiul făcut de dragul studiului, ca scop în sine, studiul de tipul căruia
Solomon îi dedicase atât de mult timp din viaţa sa, s-a dovedit zadarnic. Era fără scop practic şi de
aceea, "deşertăciune". Doar atunci când studiul devine un mijloc în vederea unui scop mai mare
decât el însuşi se poate evita situaţia ca să devină ceva care"oboseşte trupul". Când Autorul a tot
adevărul e recunoscut ca "începutul înţelepciunii" (Psalm 111,10) şi când studiul devine un mijloc de
a căuta să-ţi însuşeşti gândurile Lui după El, cu scopul ca viaţa ta să se conformeze scopului divin
care te-a adus la existenţă, atunci studiul devine o plăcere plină de emoţii. Speculaţiile filozofice ale
scriitorilor păgâni nu pot contribui cu nimic la gândirea creştină (vezi CT 444).

Ecclesiast 12:13 Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de

Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
Teme-te de Dumnezeu. Vezi la Deuteronom 4,10; 6,2; Luca 1,50; vezi şi Apocalipsa 14,6.7.
Poruncile. Vezi Psalm 78,1-7. Ebr. mişwah, un cuvânt comun pentru cerinţele lui Dumnezeu,
incluzând, în mod sigur, legea morală. Mişwah şi torah, "legea" (vezi la Numeri 19,14), sunt, pentru
scopuri practice, folosite ca sinonime.
Datoria. [Toată datoria, KJV]. Ultima propoziţie a v. 13 zice literal: "pentru aceasta fiecare
om". Cuvântul "aceasta" se referă evident la afirmaţia precedentă despre temerea de Dumnezeu şi
ţinerea poruncilor Lui. Cuvintele "datoria oricărui " nu sunt în ebraică, iar cuvântul tradus "toată"
[KJV] este ataşat cuvântului pentru "om." Aceeaşi construcţie ebraică este redată "fiecare om" [KJV]
în cap. 3,13; 5,19. Solomon are în vedere aici recunoaşterea lui Dumnezeu şi ascultarea de cerinţe
Lui înţelepte ca ţintă supremă a vieţii. Pavel afirmă acelaşi adevăr în Fapte 17,24-31; Romani 1,20-
23 (vezi Iacov 2,10-12).
E datoria omului, destinul lui, de a asculta de Dumnezeu şi, făcând aşa, el va găsi fericirea
supremă. Oricare i-ar fi soarta, fie că are parte de necaz sau prosperitate, rămâne de datoria lui să
asculte din iubire de Făcătorul său.

Ecclesiast 12:14 Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata

aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.
Faptă. [Lucrare, KJV]. Atât cuvintele cât şi faptele vor fi judecate (Matei 13,36.37). Dar
Dumnezeu cere şi mai mult - chiar în gândurile sale omul trebuie să fie ascultător (vezi 2 Corinteni
10,5; vezi la Matei 5,22.28; etc.)
Tot ce este ascuns. [Fiecare lucru tainic, KJV]. Oamenii s-ar putea gândi să-şi ascundă
cuvintele şi faptele de alţi oameni, dar "totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Acelui cu care
avem de-a face" (Evrei 4,13). Chiar şi gândurile inimii noastre sunt supuse cercetării Lui atente (1
Samuel 16,7; Psalm 7,9; Ieremia 17,10; cf. Fapte 1,24; Evrei 4,12). Dumnezeu citeşte motivele
tainice ale inimii noastre. El ştie cât de mult din lumina adevărului a pătruns în întunericul inimii
noastre, şi pentru fiecare rază de adevăr El ne face responsabili (vezi Romani 2,16; 1 Corinteni 4,5).
În ziua cea mare a socotelilor finale, aceia care au făcut voia lui Dumnezeu vor intra în împărăţie
(Matei 7,21-27). Dacă mărturisim că ascultăm de Dumnezeu şi în acelaşi timp călcăm chiar şi o

- 53 -
singură cerinţă pe care înţelepciunea şi iubirea Sa ni le pun înainte înseamnă că tăgăduim realitatea
acelei ascultări (vezi Ioan 15,10; 1 Ioan 2,3-6). A face mai puţin înseamnă a ne închina zadarnic lui
Dumnezeu (vezi Marcu 7,7-9), deoarece în ziua aceea mare fiecare om va fi răsplătit "după faptele
lui" (Matei 16,27; cf. Apocalipsa 22,12).
COMENTARIILE LUI ELLEN G WHITE
1AH 297; CG 491; FE 83; ML 156, 160; MYP 21, 369; 1T 396; 5T 323
1-7PK 81
6GC 550
9PK 79
10-14PK 80
12ML 144; 3T 149; 4T 497
13AH 104; FE 111, 128, 186; GC 436; ML 167; 3T 164; 4T 31
13.14GC 482; PK 187
14CH 412; DA 398; GC 481; ML 163; 2T 300, 625; 3T 189, 444; 5T 245; 8T 83
CÂNTAREA CÂNTĂRILOR

- 54 -