TEMA – IUBIREA

TEST DE EVALUARE

Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a răspunde la cerințele formulate.
Textul 1
”Luând-o atunci în braţe, i-am spus în glumă:
- Îmbătrânesc, Lena!
M-a privit uimită; şi - dar poate mi s-a părut mie - cu o uşoară ironie. Nu mi-a răspuns nimic. A
început să mă mângâie pe păr, absentă.
- Şi din păcate îmbătrânesc numai eu, adăugai, tot în glumă. Tu rămâi mereu tânără...
Ea începu să râdă.
- Nu m-ai ales tu aşa? mă întrebă, cu oarecare orgoliu.
- E adevărat, spusei, începând să devin serios. Şi totuşi, ce frumos e să vezi doi oameni
îmbătrânind împreună...
Nu ştiu de ce i-am spus asta. Cuo clipă înainte nu-mi trecuse prin minte ca i-aş putea spune un
asemenea lucru. M-a privit şi mai mirată.
- Îmbătrânesc şi eu, adăugă, dar în felul meu... Tu nu observi nimic?
- Eşti atât de tânără! exclamai eu, aproape cu invidie, privind-o.
- Am visat întotdeauna un soţ care sa mă ocrotească şi să mă înveţe lucruri grele şi necunoscute,
şopti ea.
Dar parcă nu-mi adresa mie cuvintele acestea. Parcă şi le şoptise sieşi. Aş fi vrut să-i spun:”Şi eu
am visat o soţie- care să-mi fie tovarăşă şi să mă ocrotească”... Dar mi-am dat seama că aş fi spus o
prostie într-o clipă de slăbiciune, şi m-am mulţumit să zâmbesc.
- Ce s-a întâmplat cu tine? mă întrebă ea brusc, mirată, cuprinzându-mi capul în palme. N-ai fost
niciodată aşa...
Cum eram? Nu-mi dădeam seama. Poate că nu mai eram cel dinainte, poate că mă trezisem dintr-
un fel de letargie în care mă adâncise treptat dragostea şi căsătoria. Adevărul este că oricât de
tulbure m-aş fi simţit în acea zi, îmi dădeam totuşi seama că sunt altul. M-a mirat doar puterea ei de
ghicire. Mă cunoştea oare, atât de bine? Mă învăţase oare atât de bine pe dinafară? Eram intimidat
oarecum, nu cumva să înţeleagă mai mult din şovăielile mele» din acea zi, dar, în acelaşi timp, eram
flatat că sunt atât de iubit, încât cea mai ascunsă schimbare a sufletului meu nu-i poate scăpa
ochiului iubitei.
- Mă gândeam numai... spusei tărăgănat, privind-o în ochi. Mă gândeam că ar fi timpul să avem
un copil...
Nu ştiu cum m-am hotărât să-i spun cuvintele acestea. Dar, îndată ce le-am rostit; o emoţie
covârşitoare mi-a înmuiat sufletul. Încă puţin şi ochii mi s-ar fi împăienjenit de lacrimi... Dumneata
cred că n-ai să înţelegi niciodată lucrurile acestea. Nu te judec, dar n-ai să poţi înţelege. Nici eu nu
înţelesesem nimic până atunci. Crezusem că e vorba de dragoste, de oboseală, de pierderea tinereţii,
dar toate acestea, mi-am dat atunci seama, fuseseră doar stări provizorii, nedemne chiar.
Descoperisem atunci, la întâmplare, că îmi lipsise altceva, că în toţi aceşti trei ani îmi lipsise altceva.
- ...E timp, adăugai eu cu fervoare.
Lena mă privi zâmbind.
- Dar cum, aşa, deodată? mă întrebă ea.
Am ridicat din umeri, neputincios să exprim tot ce mie mi se părea evident şi urgent. Voiam totuşi
să-i spun o sumă de lucruri, dar i-am întâlnit privirile şi mi-a fost deodată ruşine de patosul cu care
mă pregăteam să-i vorbesc. Am început să zâmbesc prosteşte.
- Mă întreb mereu cum de ţi-a venit asta aşa, deodată? repetă ea.
 Părea că o interesează mai mult să rezolve această enigmă decât să-mi răspundă mie. Nu ştiu de
ce, în clipa aceea mi-a fost ciudă pe ea. Atâtea şi atâtea sentimente obscure, pe care anevoie le pot
desluşi, deşi m-am gândit apoi multă vreme, şi am căutat să-mi amintesc moment cu moment discuţia
noastră… O priveam, aşa cum era foarte tânără şi foarte proaspătă, şi cred că între toate acele
gânduri care mi-au trecut atunci prin cap era şi acesta: să te văd pe urmă...
- Suntem încă destul de tineri, şopti ea. Şi doar nu ne-am luat pentru asta...
Mi s-au părut cuvintele ei de o rece vulgaritate. Toată bucuria mea era coclită, strivită de
neînţelegerea aceasta totală. Simţeam cum îşi apără ceva necunoscut mie, cum îşi apără un egoism
pe care, până atunci, nu i-1 bănuisem.
- ...Ne-am luat ca să fim fericiţi... vorbi ea din nou, mai stins, aproape cu oboseală.
Nu i-am răspuns nimic. Rămăsesem trântit lângă ea, cu privirile în tavan. Mă simţeam umilit,
tulburat, furios. Simţeam toate acestea, parcă descoperisem prea multe lucruri în câteva ceasuri.
Gândul că trebuie să am un copil începea să mă obsedeze. Şi ea vorbea de fericire ca de un lucru
pe care nu l-ar fi cunoscut niciodată....
În acea clipă am fost chemaţi la masă şi ne-am ridicat amândoi, foarte tulburaţi.”

Mircea Eliade – ”Nuntă în cer”

Textul 2

”Fetiţule dragă,
Nu te supăra dacă nu-ţi scriu numaidecât după ce-ţi primesc scrisorile dar în adevăr înot în stele.
Acuma m-a[u] apucat frigurile versului şi vei vedea în curând ceea ce scriu. Îndată ce mă voi muta de
aici, îţi trimit bani de drum; pân-atunci „Legenda" la care lucrez va fi gata şi fiindcă luceafărul răsare
în această legendă, tu nu vei fi geloasă pe el, fetiţul meu gingaş şi mititel, şi nu te-i supăra că nu-ţi
scriu imediat, nici că nu-ţi scriu mult. Cred că e un gen cu totul nou acela pe care-l cultiv acum. E de-
o linişte perfectă, Veronică, e senin ca amorul meu împăcat, senin ca zilele de aur ce mi le-ai dăruit.
Căci tu eşti regina stelelor din cerul meu şi regina gândurilor mele graziosa grazziosissima donna pe
care o sărut de mii de ori în somn şi trează şi mă plec ei ca robul din „O mie şi una de nopţi".

Emin 10 aprilie 1882

(corespondența între Mihai Eminescu și Veronica Micle, în volumul ”Dulcea mea doamnă/Eminul
meu iubit”

1. Notează doi indici de timp și doi indici de spațiu din textul 1. 4p

2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. 4p
Bărbatul îi spune Lenei că își dorește:
a. o mașină
b. o călătorie
c. un copil
d. o casă
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. 4p
De ce crede Lena că s-au căsătorit:
a. să fie fericiți
b. să plece în călătorii
c. să aibă o casă
d. să aibă copii
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 4p
La ce lucrează Mihai Eminescu:
a. La un roman
b. La o legendă
c. La o baladă
d. La o schiță
5. Notează ”X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea acestuia,
bazându-te pe informațiile din cele două texte. 5p

Enunțul Corect Incorect

Bărbatul îi spune Lenei că îmbătrânește.
Lena își dorește un soț care să o ocrotească.
Cei doi sunt chemați la telefon.
Eminescu este cuprins de frigurile bolii.
Eminescu o consideră pe Veronica regina gândurilor lui.

6. Rescrie enunțul de mai jos, integrând sinonimele cuvintelor ”să rezolve”, ”enigmă”, și ”obscure”.
”Părea că o interesează mai mult să rezolve această enigmă decât să-mi răspundă mie. Nu știu de ce
în clipa aceea mi-a fost ciudă pe ea. Atâtea și atâtea sentimente obscure pe care anevoie le pot desluși
deși m-am gândit apoi multă vreme…” 6p
7. Selectează, din fragmentul următor, trei verbe aflate la timpuri diferite, pe care le vei preciza: ”Acuma
m-a[u] apucat frigurile versului şi vei vedea în curând ceea ce scriu”. 6p
8. Corectează răspunsul unui coleg la întrebarea adresată de către profesor: - De ce crezi că Lena nu își
dorește încă un copil ?
”A avea copiii este o decizie esențială în viața oricărei fințe, nu una obțională. Ea trebuie luată în
deplină cunoștiință de cauză. Eu cred că decizia Lenei e legată de dorința s-a de al cunoaște mai bine
pe iubitul ei și a construi împreună o relație puternică.” 6p
9. Menționează tiparul textual identificat în fragmentul de mai jos, motivându-ți răspunsul, în minimum
15 de cuvinte, prin indicarea a două trăsături ale acestuia.”M-a privit uimită; şi - dar poate mi s-a
părut mie - cu o uşoară ironie. Nu mi-a răspuns nimic. A început să mă mângâie pe păr, absentă”. 8p
10. Prezintă, în cel puțin 30 de cuvinte, o legătură care se poate stabili, la nivelul conținutului, între textul
„Nuntă în cer” de Mircea Eliade și scrisoarea lui Mihai Eminescu către Veronica Micle. 13p
11. Crezi că prin iubire omul poate învinge toate vicisitudinile existenței? Motivează-ți răspunsul, în
minimum 50 de cuvinte, valorificând ambele texte. 15p
12. Redactează un text de 50 – 100 de cuvinte, în care să asociezi textul 1 cu un alt text citit sau studiat de
tine, în vederea prezentării acestuia în fața clasei. 15p

Din oficiu – 10p

 Sugestii de rezolvare

1. ”atunci”, din acea zi”, ”în acea clipă” etc.

2. c
3. a
4. b 5.
Enunțul Corect Incorect
Bărbatul îi spune Lenei că îmbătrânește. X
Lena își dorește un soț care să o ocrotească. X
Cei doi sunt chemați la telefon. X
Eminescu este cuprins de frigurile bolii. X
Eminescu o consideră pe Veronica regina gândurilor lui. X

6. ”să rezolve” – să descifreze, să descopere

”enigmă” – taină, mister
”obscure” – sumbre, ascunse
7. ”vei vedea”– viitor
”scriu” – prezent
”m-au apucat” –perfect compus
8. ”A avea un copil este o decizie esențială în viața oricărei ființe, nu una opțională. Ea trebuie luată în
deplină cunoștință de cauză.”
9. Tiparul textual identificat în fragment este narativ, idee susținută de frecvența verbelor („a privit”,
„a răspuns”, „a început” etc.), dar și de prezența naratorului, a personajelor, a firului epic etc.
10. O legătură care se poate stabili, la nivelul conținutului, între textul între textul „Nuntă în cer” de
Mircea Eliade și scrisoarea lui Mihai Eminescu către Veronica Micle. este dragostea. În primul text,
este redată relația dintre Lena și bărbătul iubit, în vreme ce în cel de-al doilea este ilustrată legătura
profundă dintre Mihai Eminescu și Veronica. Dacă în cel dintâi fragment, bărbatul își dorește un copil,
care, în opinia sa, ar consolida relația, în textul epistolar, poetul își împărtășește fericirea, numind-o pe
Veronica ”regina stelelor din cerul meu şi regina gândurilor mele”.
11. Cred că iubirea adevărată poate învinge vicisitudinile existenței. Așa cum reiese din primul text, când
cei doi pot găsi cu siguranță soluția dilemei în care se află, comunicând și încercând să înțeleagă
viziunea celuilalt asupra existenței, respectându-și deciziile și alegerile. Scrisoarea lui Eminescu este
un exemplu de dăruire și prețuire față de ființa dragă. In pofida greutăților, poetul scrie, este fericit și
împlinit, dezvăluindu-și preaplinul sufletului.
12. Asocierea cu un text citit sau studiat, evidențiind asemănările, deosebirile, dar și ceea ce a determinat
alegerea făcută.