IP-SSM-07 APROBAT

STRESUL LA LOCUL DE MUNCA

Angajatorii au obligaţia de a aborda stresul la locul de muncă, prin Directiva-cadru 89/391/CEE, care se
referă la sănătatea şi securitatea în UE. Această directivă şi legislaţia necesară la nivelul statelor membre
încadrează în mod clar stresul la locul de muncă în sfera juridică a sănătăţii şi securităţii la locul de muncă. Acestea
prevăd în mod cert ca stresul să fie abordat în acelaşi mod sistematic şi logic ca şi alte probleme de sănătate şi
securitate, prin aplicarea modelului de gestionare a riscurilor, cu un accent deosebit pe măsurile preventive.
„Acordul cadru privind stresul la locul de muncă” şi „Acordul cadru privind hărţuirea şi violenţa la locul
de muncă” oferă, de asemenea, îndrumări pentru angajatorii din UE în abordarea stresului la locul de muncă. Şi
statele membre au elaborat propriile orientări practice şi instrumente de prevenire a stresului, violenţei şi a altor
riscuri psihosociale.
Stresul la locul de muncă poate fi prevenit, iar măsurile pentru reducerea acestuia pot fi foarte eficiente din punct
de vedere al costurilor. Fiecare loc de muncă este diferit, iar practicile de lucru şi soluţiile la probleme trebuie să fie
adaptate la situaţii specifice prin realizarea unei evaluări a riscurilor. Cu toate acestea, riscurile psihosociale sunt
rareori unice, iar soluţii similare pot fi adoptate în diferite sectoare şi întreprinderi de diferite mărimi şi în statele
membre. Există exemple de bune practici care pot fi folosite pentru abordarea stresului la locul de muncă.
Analiza riscurilor legate de stres presupune aceleaşi principii de bază şi procese ca şi pentru alte pericole
de la locul de muncă – identificarea pericolelor, luarea deciziilor în privinţa măsurilor care să fie adoptat,
comunicarea rezultatelor evaluării şi reluarea acesteia la intervale corespunzătoare. Pentru reuşită, este esenţială
includerea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora în proces.
Printre factorii care trebuie identificaţi în legătură cu stresul, se numără:
 volumul de lucru excesiv sau expunerea la pericole fizice;
 controlul pe care îl deţin lucrătorii în modul de realizare a muncii lor;

 dacă lucrătorii îşi înţeleg atribuţiile;

 relaţiile - se referă la probleme precum hărţuirea şi violenţa,

 sprijinul care există din partea colegilor şi a directorilor, şi

 instruirea de care au nevoie lucrătorii pentru a-şi îndeplini sarcinile.

„Gestionarea stresului” s-a concentrat în trecut mai degrabă asupra indivizilor dec-t a organizaţiilor. Însă cheia
pentru prevenirea stresului la locul de muncă şi a riscurilor psihosociale se află în cadrul organizaţiei şi în
gestionarea muncii. Este mai bine să se prevină consecinţele generate de stresul la locul de muncă, dec-t să se
reacţioneze la acestea atunci c-nd sunt produse.
Printre măsurile eficiente de prevenire a stresului la locul de muncă, se numără:
 acordarea unui timp suficient pentru lucrători pentru a-şi realiza sarcinile;
 furnizarea unei fişe a postului clare;

 recompensarea lucrătorilor pentru realizările lor;

 posibilitatea ca lucrătorii să depună reclamaţii care să fie apoi tratate cu seriozitate;

 posibilitatea ca lucrătorii să deţină controlul asupra muncii lor;

 reducerea riscurilor fizice;

 posibilitatea ca lucrătorii să ia parte la deciziile care îi afectează;

 adaptarea volumului de lucru la capacitatea şi resursele fiecărui lucrător;

 conceperea sarcinilor astfel înc-t să fie stimulatoare;

 definirea clară a atribuţiilor şi a responsabilităţilor;

Page 1 of 2
 oferirea de oportunităţi pentru interacţiuni sociale, şi

 evitarea ambiguităţii în ceea ce priveşte securitatea locului de muncă şi dezvoltarea carierei.

SERV. SSM

Page 2 of 2