Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs de Teologie Paulina
Curs de Teologie Paulina
Cel mai important text autobiografic despre identitatea apostolului Pavel este cuprins =n
Ep. catre Filipeni 3: 4-6. Este un text polemic unde Pavel =n mod special subliniaz] autoritatea
lui de evreu (%...t]iat =mprejur in a opta zi, din neamul lui Israel, din semin[ia lui Beniamin,
Evreu din Evrei; =n ce prive\te Legea, Fariseu, =n ce prive\te rqvna, prigonitor al Bisericii; cu
privire la neprih]nirea, pe care o d] Legea, f]ra prihan].”).
Acest text a ajutat studiile pauline contemporane s] conclud] ca o cultur] ebraic] este
punctul de plecare pentru interpretarea scrierilor apostolului Pavel \i nu o influnt] elenista a\a
cum au sus[inut studiilor teologilor din prima jum]tate a scolului 20 (cf. R. Bultmann - Pavel
este un evreu elenizat care a f]cut parte din Diaspora). De exemplu, cercet]rile recente f]cute de
J. Neyrey demonstreaz] cum antropologia cultural] scoate la suprafa[] caracterul iudaic al
epistolelor pauline \i ale autorului. Argumentul lui Neyrey se bazeaz] in special pe pozi[ia de
Fariseu iudaic pe care apostolul o de[inea \i mediul social =n care acesta a crescut. Fiind Fariseu,
perspectiva lui Pavel despre lume \i realitate a fost limitat]. De asemenea el a avut concep[ii
erarhice \i sus[inea problemele legate de sfin[enie, iar o parte din aceste obiceiuri le-a men[inut \i
dup] convertire. Prin urmare trecutul lui de evreu activ a continuat s]-l influen[eze pe apostolul
Pavel, dar nu neap]rat =ntr-un mod negativ. Pe scurt, prin versetele din Filipeni Pavel explic] =n
mod clar chiar faptul c] pu[ini dintre evrei sau dintre evreii cre\tini pot afirma o asemenea
pozi[ie.
Aceste argumente recente continua s] fie comb]tute de anumi[i teologi liberali, urma\i ai
tradi[iei lui Bultmann, prin refuzul de a recunoa\te textul din Filipeni ca o dovad] suficient de
bun] pentru a sus[ine influen[a iudaismului asupra lui Pavel =ntr-o localitate ca Tars care f]cea
parte din Diaspora. Ei considerau acest fapt mai mult de cqt necesar pentru a-l introduce pe
Pavel in categoria evreilor eleniza[i sincreti\ti.
Oricum, pentru a sus[ine influen[a \i identitatea iudaic] a lui Pavel trebuie luate =n
considerare cel pu[in urm]toarele dovezi externe \i interne. Cele externe, descoperirile
arheologice \i sursele literare antice, dovedesc conceptul iudaic perpetuat =n Palestina de adep[ii
Legii, dar \i de evreii care vorbeau \i scriau =n alte limbi decqt aramaica. Prin compara[ie, avem
o situa[ie asem]n]toare =n Diaspora, chiar dac] predomina limba \i cultura greac] existau scrieri
=n aramaic] \i =n limba greac] care promoveaz] concep[ii iudaice.
Pe plan intern trebuie recunoscut faptul ca Filipeni 3: 4-6 dezvaluie mai mult decat identitatea lui
Pavel ca evreu:
a) Din neamul lui Beniamin. Intelesul exact al acestei afirmatii nu se cunoaste, dar
probabil Pavel sustine ca facea parte din esenta comunitatii evreilor. Ierusalimul si Templul au
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 1
fost alocate teritoriului care apartinea tribului lui Beniamin. Dupa separarea regatului acest trib a
ramas loial regilor din semintia lui David, iar dupa exilul babilonian Beniamin si Iuda devenisera
centrul noii comunitati de evrei. Neemia (11: 7-9, 31-36) relateaza cum Beniamitii incercau sa
traiasca separat de Iudei, fiind cunoscuti ca si %copiii lui Beniamin”.
b) %Evreu din evrei”. Probabil Pavel isi apara puritatea singelui, sustinand ca nu are
predecesori dintre Neamuri (cf. 1 Cor. 11: 22). Oricum, scopul lui principal a fost sa accentueze
diferenta dintre evreii care vorbeauebraica/aramaica \i cei care vorbeau greaca.
c) %Dupa Lege un Fariseu”. Aceasta definitie este foarte precisa, Pavel referindu-se la o
Lege orala despre care Fariseii afirmau c] este din partea lui Dumnezeu asa cum a fost si Legea
scrisa. In antiteza, erau Saducheii care considerau numai Legea scrisa ca fiind din partea lui
Dumnezeu. Galateni 1: 14 - %zelos pentru traditia batranilor” (paradosis - expresie tehnica
pentru %Legea orala”). Prin urmare, Pavel se considera un fost membru al celor care promovau
invataturi atqt din legea scris] – Tora cqt \i din cea oral]. Invierea din morti era de asemenea o
caracteristica a Fariseilor.
Pavel s-a nascut probabil in primul deceniu al erei crestine si a murit aproximativ in anii
60 d.H. S-a nascut ca cetatean Roman (FA 22: 27).
Educatia lui Pavel. FA 22: 3 subliniaza faptul ca apostolul Pavel \i-a primit educatia sa
Iudaica %la piciorele lui Gamaliel”. Gamaliel este posibil sa fi fost nepotul cunoscutului rabin
Hillel, care a fost renumit prin metodele lui exegetice folosite pentru interpretarea Scripturii cele
doua scoli de interpretare: Hillel si |ammai). Metoda de interpretare folosita de scoala Hillel se
poate identifica in scrierile pauline, unde Pavel se foloseste de anumite tehnici midrasice.
Exemplul clasic este Romani 9: 6-26. Oricum, unii critici au convingerea ca elemete de
interpretare folosite de scoala |amai sunt cuprinse in epistolele lui Pavel.
De ce o teologie paulina?
Pavel poate fi considerat primul si cel mai mare teolog Crestin. El face parte din grupul
acelor crestini care si-au inteles chemarea pentru a pune in scris credinta in folosul altora. Cu
toate ca au existat multi buni apostoli, profeti, pastori si invatatori in prima generatie de crestini
Pavel a fost primul care a raspuns la %chemarea de teolog”.
Pavel poate fi numit fara indoiala %al doilea fondator al Crestinismului” si cel mai proeminent
teolog pana in prezent. Prin el s-a facut posibila extinderea internationala a crestinismului intr-un
mod coerent si intelectual in asa fel incat cre\tinismul a fost considerat o religie. Influenta
acestuia in mediul crestin contemporan este de asemenea activa, fapt recunoscut de teologii din
toate generatiile.
Teologia lui Pavel nu a putut fi inca analizata in intregime. In ultimii 25 ani noi
controverse au inceput sa apara, datorita redescoperirii lui Pavel ca evreu.
1. Dumnezeu: axiom]
Problema: expresiile sunt axiomatice (nu sunt elaborate / explicate). Din acest motiv in
epistolele pauline nu putem citi o teologie paulina despre Dumnezeu cum putem citi despe
inviere, indreptatire, etc . De aceea multi teologi evita formarea unei doctrine despre Dumnezeu
exclusiv din scrierile lui Pavel (din punct de vedere biblic).
Solutia: Este de fapt problema. Pavel nu trebuia sa explice aceste afirmatii, cititorii
intelegeau sau acceptau o imagine axiomatica despre Dumnezeu. Contextul istoric al apostolului
nu cerea explicarea acestor afirmatii, deoarece aceste credinte erau de natura iudaica \i
fundamentale traditiei in care apostolul Pavel a fost instruit. In alta ordine de idei, expresiile
folosite pentru ca s]-L descrie pe Dumnezeu apartin VT si se pot explica in lumina acestui
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 4
document.
Romani: limbaj traditional iudaic: Dumnezeu care este binecuvantat in veci (1: 25);
Dumnezeu care da viata celor morti (4: 17); 3: 5; 8: 27. Dupa convertire Pavel a ramas cu acelasi
concept despre Dumnezeu. (Dumnezeul din Genesa l-a luminat 2 Cor. 4: 6 // Gen. 1: 3)
Convertitii dintre Neamuri: Chiar daca majoritatea convertitilor din bisericile cre\tine
=nfiin[ate de Pavel erau dintre neamuri nu se poate sustine ca afirmatiile iudaice promovate de
Pavel despre Dumnezeu sunt fara semnificatie in fata acestora, deoarece se crede ca acesti
crestini dintre neamuri au fost simpatizanti ai sinagogilor din Diaspora. Ei au fost numiti
sebomenoi ton Theon (inchinatori lui Dumnezeu), sugerand interesul neamurilor pentru credin[a
iudaic] in Dumnezeu. Septuaginta (LXX) a fost =n mod sigur predicata in sinagogi, iar
neamurile au avut ocazia sa se familiarizeze cu Dumnezeul iudeilor. Luca prezinta cele doua
predici ale lui Pavel adresate neamurilor scotand in evidenta caracterul lui Dumnezeu si nu al lui
Hristos (FA 14: 15-17; 17: 22-31).
Concluzie: Prin urmare pentru a explica expresiile axiomatice despre Dumnezeu trebuie luat in
consideratie caracterul iudaic despre Dumnezeu prezentat in urmatoarele aspecte: monoteism,
Dumnezeul creator, Dumnezeul suveran, dragostea si dreptatea lui Dumnezeu. (Temele sunt
dezbatute in cursul ITP al lui J. Tipei)
2. Dumnezeul Israelului
In toate referintele facute de Pavel la adresa lui Dumnezeu, implicit sau explicit, putem
observa caracteristicile Dumnezeului la care israelitii se inchinau si-l proclamau ca singurul
Dumnezeu prin |ema. Oricum, israelitii nu pot afirma ca Yahweh este expresia lor nationala de
inchinare la Dumnezeul suprem, deoarece initiativa a fost luata de Dumnezeu care i-a ales ca sa-i
proclame Numele (Deut. 6: 7-8). Ei au fost singurii care au avut o perceptie adevarata despre
Dumnezeu, pentru ca Dumnezeul Cel unic a fost acela care a luat intiativa sa se descopere
parintilor Israelului si lui Moise si a luat hotararea sa-i aleaga (Deut. 32: 8-9).
Deut 32: 8-9 creaza o tensiune de neevitat in teologia israelitilor, intre particularitate
(Dumnezeul lui Israel) si universalitate (singurul Dumnezeu/ Dumnezeul cel unic). Acest aspect
este evident in proorocii: Amos 9: 7; Iona (Dumnezeul Israelului interesat in egalitate de situatia
ninivenilor); Ioan Botezatorul (Mt. 3: 9; Lc. 3: 8 - din pietre sa se ridice copii ai lui Avraam).
Pavel: A fost capabil sa sesizeze aceasta tensiune si s-o foloseasca in argumentul adus in
Romani (ex. 3: 29-30 - majoritatea evreilor din timpul lui Pavel nu ar fi fost de-acord cu
acest concept), prin urmare ajungand si promovand afirmatia ca acest Dumnezeu universal si
unic ii poate indreptatii pe evrei si neamuri in mod egal, prin credinta (3:30). (In aceasta instanta
se foloseste de universalitatea lui Dumnezeu).
Romani 3: 1-3; 9: 6-13; 11: 25-32: Credinciosia lui Dumnezeu. Tensiunea dintre
universalitate si particularitate este exprimata in Romani prin acest concept (%credincio\ia lui
Dumnezeu”). In alta ordine de idei, chiar daca Pavel sustine universalitatea lui Dumnezeu in
favoarea neamurilor, nu face acest lucru bazandu-se pe necredinciosia lui Dumnezeu fata de
evrei, deoarece acestia nu au fos credinciosi Lui. Din contra, ambii au parte de binecuvantarea
mantuirii prin credinta, pentru ca Dumnezeu este Dumnezeul celor alesi de El, si cel care are
mila de toti. In acest mod Pavel pastreaza tensiunea dintre Dumnezeul Israelului si al intregii
omeniri. (Intrebare: Exista un Israel in Israel?)
Experienta lui Pavel in convertire. Evanghelia a venit in viata apostolului Pavel prin
descoperire, atunci cand Dumnezeu s-a hotarat sa-l descopere pe Fiul Sau lui Pavel (Gal. 1: 12,
16). (Cosidera si experienta lui Pavel cu Dumnezeu in lucrare si rugaciune)
Concluzie:
Este greu de apreciat teologia paulina din epistolele apostolului Pavel daca nu intelegem
conceptul antropologic al acestuia, deoarece centrul teologiei pauline este de fapt impactul
revelatiei divine asupra omului. Epistola catre Romani contine toti termenii folositi de apostol,
din care se poate deduce antropologia promovata de acesta (soma -1: 24; sarx - 2: 28; 3: 20;
kardia - 1: 21; 25; nous - 1: 28; psyche - 2: 9; pneuma - 2: 29; syneidesis - 2: 15). Doi dintre
acesti termeni sunt cei mai importanti: soma si sarx.
Conform lui Bultmann %fiecare afirmatie despre Dumnezeu este in acelasi timp o
afirmatie despre om si vice-versa. Din acest motiv si in acest mod teologia paulina este in acelasi
timp si antropologie”. Aceasta afirmatie a dus la un reductionism antropologic, dar in acelasi
timp subliniaza doua aspecte foarte importante din teologia Paulina: a) o teologie practica si nu
speculativa (%sa-l cunosti pe Hristos inseamna sa-i cunosti beneficiile” - Melanchthon); b) o
teologie relationala, cf. Rom. 1: 16 Pavel este interesat in relatia omului cu Dumnezeu, relatia
omului cu alti oameni, si relatia omului cu Hristos ca reprezentat al lui Dumnezeu. Aceste
afirmatii nu indica o antropologie individualista.
Bultmann: Afirmatia lui Bultmann, %omul nu are un soma; el este soma” (adica, prin termenul
trup Pavel se refera la toata persoana umana), poate fi considerat punctul de plecare pentru
analizarea antropologiei pauline.
1. Soma (trup)
Termenul soma este des folosit in Romani, dar izolat - motiv pentru care conceptul nu se
poate deduce cu usurinta
Pentru inceput trebuie clarificat faptul ca soma din LXX si soma din NT nu se refera in
special la organismul material care in gandirea moderna este descris prin trup (Pavel nu foloseste
niciodata soma pentru a descrie un organism material <corpul>, pentru ap. in soma este inclus
trupul fizic).
1 Cor. 6: 13-20 este un exemplu concret: Pavel se refera la trupul fizic in 13, 16, 18, cand
scrie despre relatia cu o prostituata; dar in v. 15 se refera la credinciosi ca fiind trupul lui Hristos
+n 1 Cor. 15: 35-44 apare o deosebire intre trupul prezent si trupul care va invia: 42-43,
trupul prezent (intrupat de suflet) va sfarsi in coruptie si slabiciune; trupul inviat (intrupat de
Spirit) va fi ridicat in glorie si putere
2. Sarx (carne)
Se g]se\te de 91 ori in epistolele pauline / 26 ori in Romani. Este unul dintre cei mai
controversa[i termeni intalni[i in scrierile apostolului Pavel (din cauza folosirii variate a
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 8
termenului - de la aspectul fizic pana la o forta care este impotriva lui Dumnezeu). Intrebarea
principala este: Cum este posibil ca un singur termen sa aib] un numar atat de mare de
intelesuri?
Influenta ar putea fi elenista - antagonismul lui Dumnezeu sau iudaica - trupul material
exprimat de termenul basar. Daca ambele gandiri l-au influentat pe Pavel se creaza o tensiune si
incoerenta in conceptul acestuia despre om?
i) O putere cosmica ostila lui pneuma (Spirit) - Bultmann - carnea si pacatul sunt puteri
carora omul a cazut victima; A. Schweitzer cele doua elemente nu sunt ostile dar se exclud
reciproc - sa fii in Hristos inseamna ca nu mai sunt in carne. Intrebarea pentru aceasta situatie:
Este sarx o forta rea de care crestinul a fost eliberat , sau o forta cosmica ostila a carei autoritate
peste crestin a fost distrusa partial.
iii) Traducerea termenului sarx constituie o problema (ex. firea pamanteasca, natura rea a
omului):
-trupul fizic (neutru), relatii fizice sau genealogice
-slabiciunea (intr-un sens fizic dar neutru - realistic), 1 Cor 15: 50;
2 Cor. 7: 5
-incapabilitate care contrasteaz] cu capabilitatea lui Dumnezeu
(Gal. 1: 16; 2: 20)
-conotatii morale (Rom. 8: 8)
-sfera de desfasurare a pacatului (Rom. 7: 5, 25)
-devine negativ cand este asezat in antiteza cu pneuma (Rom. 2: 28)
-sursa coruptiei si ostilitatii fata de Dumnezeu (Rom. 8: 7)
-kata sarka poate sa insemne legatura de sange (1 Cor. 10: 18), dar si o relatie
personala (Col. 3: 22-24), cat si un aspect moral (1 Cor. 1: 26) (Rom. 8: 13 -
%daca traiesti dupa sarx vei muri cu siguranta...”)
Chiar dac] modul in care Pavel foloseste termenul sarx este diferit, in cele din urma se
poate ajunge la urmatoarea concluzie: Termenul descrie mortalitatea umana, umanitatea
conditionata de slabiciunea care il caracterizeaza pe om datorita pacatului / raului. Din cauza
aceasta Pavel poate folosi un spectru atat de variat, care acopera, relatiile si nevoile umane,
slabiciunile si dorintele umane, imperfectiunea si coruptia umana =ntinzqdu-se pana la antiteza
sarx-pneuma.
Romani 7-8:
2. -in acelasi timp sarx este prezentat ca o putere cosmica: Rom. 7 - firescul %Eu” si
%pacatul”.
-oricum este mai greu sa intelegem cum poate exista o forta distincta de %noi” in %noi”.
-deci, este mai practic sa vorbim despe sarx ca fiind o sfera a existentei sau caracterului
nostru vulnerabil pacatului (kata sarka - viata traita la nivelul material unde nevoile umane si
dorintele egocentrice domina facand loc pacatului - Fil. 3: 19).
3. -%viata traita in sarx” (7: 5; 8: 8-9 -modul de viata al omului) - acest aspect nu mai
apartine credinciosilor.
-dar in Gal 2: 20; Fil. 1: 22 crestinii traiesc in sarx (existenta reala a omului din care va
scapa la moarte).
-exista un contrast intre en sarki si kata sarki (existenta reala a omului si conduita morala
bazata pe slabiciunea omului (sarx) sau puterea omului (pneuma).
Galateni 5: 17 // Romani 8: 7
i) Deosebiri si asemanari
-folosirea a doi termeni diferiti pentru a descrie conceptul antropologic (in ebraica exista
unul singur pentru ambii -basar-in greaca soma si sarx sunt sinonime mult mai apropiate decat
in ep. pauline)
-soma - folosit de cele mai multe ori intr-un sens moral neutru
-sarx - folosit de cele mai multe ori intr-un sens moral negativ
-Pavel foloseste soma cu un inteles negativ (trupul pacatului - Rom. 6:6)
-sarx de asemenea este folosit intr-un sens neutru =n 1 Cor. 10: 18
-termenii sunt cateodata folositi pentru a exprima acelasi lucru, impreuna cu un adjectiv
care stabileste caracterul negativ sau neutru (pentru soma) (1 Cor. 6: 16 si Rom. 8: 13); sarx
poate fi negativ si fara un adjectiv
-interesanta este constructia %trupul de carne al lui Hristos” (Col. 1: 22; 2: 1), sarx insusi
este adjectivul care stabileste natura fizica a trupului muritor a lui Isus.
Probabil Pavel imbina aspecte antropologice din gandirea greaca si iudaica, in acelasi
timp subliniind aspectul integral al omului din conceptia iudaica si observand aspectul negativ
de a trai in carne scos in evidenta de greci. Totusi, pentru Pavel nu a fost importanta existenta
scurta a omului in trupul care degenereaza, ci inclinatia si vulnerabilitatea acestui trup / a omului
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 10
la o viata morala necorespunzatoare voii lui Dumnezeu.
4. Nous si kardia
Kardia (52 ori in ep. pauline, 15 orin in Romani), caracteristic iudaic, dar si grecesc), se
refera la partea interioara emotionala a persoanei si la perceptiile si voia acesteia.
-Pentru Pavel este important aspectul experientei harului lui Dumnezeu, care a patruns in
inima noastra iar credinta cu care am raspuns a fost o expresie a unei hotarari simtite.
-Ambii termeni sunt importanti pentru a identifica antropologia lui Pavel. Omul nu este /
are un aspect rational sau nu este alcatuit numai din emotii, ci din ambele aspecte plus vointa.
Ambii termeni sunt rar folositi de Pavel, dar sunt importanti pentru antropologia
apostolului si cum acesta percepe legatura dintre divin si uman.
Psyche (13 ori; 4 ori in Romani), reprezinta altceva decat folosirea generala din
gandirea greaca.
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 11
-in gandirea greaca psyche poate fi separat de trup si nu ia parte la distrugerea
acestuia (originea credintei ca sufletul este nemuritor, o parte ascunsa a omului care continua sa
traiasca dupa moarte),
-in gandirea ebraica, nephes, inseamna omul in totalitate - %the living
nephes”/duh de via[] Gen. 2: 7
-Pavel urmeaza gandirea ebraica (Rom. 2: 9; 13; 1), dar in unele texte psyche
devine termenul care descrie viata sau centru vitalitatii umane (Rom. 11: 13; Fil. 2: 30)
Pneuma (Num]rul folosirii termenului cu sensul de duh al omului este greu de stabilit,
deoarece se confunda in unele texte cu Dhul Sfant - 1 Cor. 4: 21; 14: 15, 32; etc.)
-Pentru Pavel, Evanghelia este o lucrare a Duhului Sfant intr-o persoana si in jurul acesteia
-Se poate afirma ca duhul omului este dimesiunea acestuia unde se intalneste si comunica
cu Dumnezeu (Rom. 1: 9; 8: 16; 1 Cor. 2: 11; 6: 17)
-unii au afirmat ca duhul omului este o manifestare a Duhului in om (cf. iudaismului)
-intelesul acestor cuvinte in unele situatii se confunda, mai ales daca se subliniaza
influenta greaca in conceptul antropologic al lui Pavel.
-urmand conceptul ebraic (psyche/nephes si pneuma/ruach) vedem ca Pavel se
refera la %suflul” care este forta vitala a omului (vitalitatea) in scriptura ebraica schimbarea
termenilor este evidenta: Gen. 2: 7 - %Dumnezeu a suflat in narile omului suflul / duhul
(nesamah) vietii, iar omul a devenit o fiinta vie (nephes)” (Iov. 27: 3; Is. 57: 16).
-oricum, in epistolele pauline apare o distinctie intre pneuma (aspectul omului
care tinde spre Dumnezeu) si psyche (forta vitala a omului)
Concluzie
In concep[ia lui Pavel omul nu este o fiinta vie care este alcatuita din anumite elemente,
ci aceste elemente =i d] posibilitatea sa functioneze / s] se desfasoare pe diferite planuri /
dimensiuni, in relatia lui cu Dumnezeu si cu alti oameni. Se poate comporta corespunzator voii
lui Dumnezeu sau in opozitie cu Dumnezeu, dand mana libera tendintelor si vulnerabilitatii
trupului pentru a pacatui.
Acest aspect completeaza antropologia lu Pavel, care pe langa apectul pozitiv sau neutru
atasat termenilor folositi pentru a descrie fiinta omeneasca creata de Dumnezeu, apostolul Pavel
se foloseste de anumiti termeni sau expresii pentru a ilustra impulsul si caracterul corupt al
fiecarei functii sau aspect ontologic al omului (soma, sarx, nous, psyche, pneuma, etc.).
Sarx: Viata din aceasta lume este traita de om in carne, (un factor ontologic
inevitabil), dar sa traiesti kata sarka, dominat de poftele acestei lumi, inseamna sa traiesti in
opozitie cu Dumnezeu (Rom. 8: 7-8).
Soma: Un termen folosit in general in sensul neutru, dar in acelasi timp poate
exprima starea pacatoasa a omenirii: %trupul pacatului’ (Rom. 6: 6); "trupul mortii" (Rom. 7:
24); un trup care va muri si are nevoie de eliberare (Rom. 6: 12; 8: 10-11).
Psyche Cu toate ca acest termen descrie principiul vietii, aceasta viata este in
prezent incompleta, subordonata si tranzitorie - %omenirea la nivelul uman” si nu duhovnicesc.
psychikon soma (Rom. 8: 23) trebuie sa devina pneumatikon soma (1 Cor. 15: 44-49).
Pavel apeleaza la Genesa 1-3 pentru a descrie starea de pacat a omenirii, prin urmare teologia
apostolului despre Adam este influentata in mod direct si probabil adaptata de conceptului \i
traditiei iudaice. Chiar daca sustinem ca Pavel nu a fost influentat in aceasta privinta de iudaism,
cel putin este familiarizat cu aceasta doctrina exprimand deci pozitia lui despre Gen. 1-3 dintr-un
punct de vedere mai complex.
In teologia lui Pavel despre Adam intalnim cel putin urmatoarele patru caracteristici
predominante in iudaism:
b) Jocul de cuvinte adam (om)si adamah (pamant) - Ge. 2: 7: Adam a fost format sa
dea nastere lui adamah (2: 5-9), prin urmare adamah este cuprins in adam, deci in pedeapsa data
lui adam (pamantul a fost blestemat si va fi muncit din greu), care va lua sfarsit atunci cand
adam se va intoarce (moare) in adamah (3: 17-19). Este posibil ca Pavel avea aceasta perceptie
in minte cand a vorbit despre desertaciunea creatiei supusa coruptiei (Rom. 8: 19-22). Omul
este legat de creatie, face parte din creatia corupta si vice-versa.
c) Pomul cunoasterii binelui si raului (Ge. 2: 9): Adam a primit ordin sa nu manance
din acest copac (2: 17). Ideea promovata nu este aceea ca Adam prin mancarea fructului va
realiza ce este bun si rau, fapt de care nu avea cunostinta, din contra, comanda insasi insinueaza
ca Adam a fost constient ce inseamna sa asculti si sa nu asculti. Prin urmare, textul se refera la
autonomia morala pe care omul a avut-o, iar mancand din acest fruct Adam a crezut ca nu va
mai depinde de Dumnezeu si nu va mai fi legat de limite morale.
d) Neascultarea lui Adam a dus la moarte (Ge. 2: 17): Aceasta a rezultat dupa oprirea
accesului la pomul vietii, care il facea partener uman la responsabilitatile pentru creatie. Se pare
ca Adam avea acces la viata vesnica prin mancarea unei roade o singura data sau continuu.
Situatie este ambigua, nu se poate deduce daca si atunci moartea fizica exista, iar viata vesnica
trebuia mentinuta printr-un act. Sa fi fost acesta un deficit al creatiei sau rezultatul raului existent
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 14
inainte/dupa creatie?
Pavel, in Romani, face apel repetat la situatiile din Genesa 1-3 pentru a explica situatia
omenirii, preluand idei din scriptura iudeilor, dar in acelasi timp apeland si la unele perceptii
aparute in literatura iudaica post-biblica formulate pe acelasi text (ex. definitia mortii, experienta
mortii, etc).
v. 22 -incepand cu acest verset se observa si mai clar personificarea lui Adam care a refuzat sa
acorde lui Dumnezeu ceea ce I se cuvine, de exemplu, supunere (Ge. 2: 17);
-dorinta de a deveni intelept (care duce la nebunie) este un ecou al dorintei lui Adam de a
cunoaste binele si raul;
-pofta pentru intelepciune individuala, independenta de Dumnezeu - ispita de a deveni ca
Dumnezeu (Ge. 3: 5-6) - rezultatul fiind moartea;
-implicit se demonstreaza ca omul este dependent de Dumnezeu pentru intelepciunea de
sus, chiar mai mult, este o nebunie sa abandonezi Sursa de intelepciune si sa cauti acest lucru in
propria persoana - oamenii neputqnd func[iona nici m]car %fizic” fara Dumnezeu;
-independenta dorita de Adam a dus la nebunie si cofuzie si nu la recunoasterea naturii
omului dintr-o perspectiva noua (fara Dumnezeu).
vv. 23-25
-explica cu ce L-au schimbat oamenii pe Dumnezeu in nebunia lor - pentru idoli facuti de
oameni, poftele inimii lor, imoralitate sexuala, iar adevarul lui Dumnezeu a fost schimbat cu
minciuni oamenii inchinandu-se si slujind creaturii si nu Creatorului;
-explicatia este clara: oamenii au nevoie de Dumnezeu si atunci cand refuza sa se inchine
Dumnezeului adevarat creeaza idoli si devin sclavi poftelor lor, in alta ordine de idei poftele lor
devin dumnezeii carora li se inchina;
-criticand aceasta nebunie omeneasca Pavel face o paralela si cu situatia evreilor vinovati
de idolatrie in pustie (Ex. 32: 25-28), limbaj folosit si in Ps. 106: 20 (// Rom. 1: 23) - au
schimbat gloria lui Dumnezeu cu un bou care mananca iarba (probabil Pavel se refera la traditia
care sustine doua caderi ale omenirii sub pacat -una prin Adam, iar a doua in pustie prin crearea
vitelului de aur).
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 15
Pe scurt, este posibil ca Pavel in Romani 1: 18-32 doreste sa exprime doua lucruri legate
de vinovatia omului. Un aspect legat de vinovatia religioasa si imorala a neamurilor condamnata
de iudei, iar al doilea aminteste iudeilor ca si ei s-au facut vinovati de aceleasi lucruri. Acest
factor dovedeste universalitate vinovatiei omenirii (cf. Rom. 1: 18) - evreii primii si apoi
neamurile (Rom. 2: 9-10).
Pavel prin adam se refer] la omenire / in aceste versete apstolul Pavel cuprinde toata
istoria omenirii sub doua categorii - Adam si Hristos (cf. 5: 18) - ilustrand cele doua alternative
oferite de evanghelie omenirii (sansa la viata sau moarte).
Daca Pavel il considera pe Adam un anume individ istoric care singur a pacatuit inaintea
lui Dumnezeu este mai greu de dovedit mai ales in lumina textului 7: 7-11. Prin urmare este
posibil ca Pavel se foloseste de limbajul teologic iudaic (Ge. 1-3), care personifica o situatie
generala, pentru a exprima mai adecvat experienta omului =n ce prive\te pacatul si moartea.
Moartea, este un subiect tratat de Pavel in acest text si pare sa fie foarte complex
nelamurind ambiguitatea din Genesa 2-3 (oricum acolo este clar ca moartea nu facea parte din
creatia initiala, ci a intrat in lume). Urmatoarele aspecte sunt evidente in teologia lui Pavel
despre moarte:
1)-nu este consecinta naturala a lucrurilor create, dar este rezultatul pacatului;
-moartea a intrat in lume prin pacat (5: 12), si a trecut asupra oamenilor.
4)-personificarea pacatului: a intrat in lume (5: 12); stapaneste dand moarte (5:
21); ia rolul Satanei, chiar mult mai important decat acesta;
-in acelasi timp este un atribut sau o statistica (5: 13);
-creste si se extinde (5: 20);
-este o roada (Fil. 4: 17).
5)-Pavel mai foloseste si alti trei termeni pentru a descrie pacatul lui Adam:
parabasis (calcare a legii in cunostinta de cauza-5: 14); paraptoma (greseala+{1}-5: 15); si
parakoe (neascultare-5:19);
-acestea sunt cuvinte mult mai grave decat hamartia (greseala);
-Adam a incalcat porunca lui Dumnezeu stiind clar care a fost cerinta Creatorului s]u;
-dar si cei care pacatuiesc din greseala mor ca si cei care pacatuiesc constient
(probabil nu exista o deosebire intre termeni sau ambele situatii duc la moarte).
-toti oamenii sunt supusi mortii si pacatului pentruca au gresit inaintea lui Dumnezeu si
nu pentru ca au fost creati in acest mod;
-pacatul este atqt rezultatul intregii societati ducand la moarte cqt \i un act pentru care fiecare
persoana este responsabila (acest aspect creaza o dificultate atunci cand vrem sa decidem cine
este cu adevarat responsabil pentru o fapta);
-situatia actuala este dovada \i rezultatul refuzului Creatorului de c]tre creatura Sa, care dorind sa
fie indepenta de Dumnezeu a abandonat puterea care ar fi putut s-o tina independenta de pacat;
-in cele din urma apostolul apeleaza din nou la experienta iudeilor raportata la Lege, care
a separat pacatul din greseala (necunostinta) si pacatul premeditat (Se referea Pavel la o perioada
fara Lege?)
1. Puterea raului
Este cauza instinctului negativ intalnit in om. Atitudinea omului =n fa[a r]ului este un
subiect deseori privit] din mai multe unghiuri.
Cassius - considera aceasta cauza prezenta in om, facand parte din existenta acestuia.
Shakespeare - afirma ca omul nu poate fi el insusi cauza raului, mai exist] si factori
exteriori care contribuie la manifestarea raului prin om, cum ar fi: relatiile dintre oameni,
bogatiile si lipsurile, puterea si lipsa acesteia, precum si alte aspecte care interactioneaza intre ele
in mediul social din care omul face parte si in acelasi timp isi aduce contributia proprie.
Fara analize amanuntite despre sursa raului nu este gresit s] se afirme ca nu omul singur
produce %tot raul”, deorece exista situatii in care raul manifestat depaseste imaginatia si
rationamentul omului (ex. Holocaustul, Rwanda, Gulagul-Siberia, Bosnia-Her[egovina,
Dunblane).
In lumea antica si mai tarziu in operele scriitorilor si filosofilor, raul a fost numit
DESTIN/SOARTA (heimarmene), cuvant prin care se intelegea ca faptele premeditate pot duce
la un rezultat inevitabil, iar cand se dorea descrierea unui act mai putin probabil, se folosea
termenul daimon care se referea la o persoana necunoscuta, supraumana capabila sa determine
destinul cuiva.
In perioda paulina, intelesul termenului daimones era foarte bine cunoscut (duhuri
semidivine/inferioare zeilor - duhuri rele). Deseori se practicau anumite ritualuri in cinstea
agathos daimon sau pentru practicile impotriva duhurilor rele. Fapte 19:18-19 indica practicile
magice din perioada paulina ca fiind foarte populare.
Acuzatia facuta de Pavel in Romani 1:18-3:20, cautand o explicatie pentru starea
decazuta a omului, apostolul Pavel foloseste pentru prima data termenul %pacat” ca o putere
sub a c]rei povar] toat] omenirea se trudeste (Ro. 3:9). Personificarea pacatului este de asemenea
facuta in 5:12 si 7:8-9.
Pavel se refera, de asemenea, \i la alti zei (1Cor. 8:5-6), demoni (daimonia) care aveau
putere sa influenteze oameni sau sa actioneze prin oameni (1 Cor. 10:20-22), iar in 2Cor. 4:4
este mentionat dumnezeul acestei lumi care a orbit mintea necredinciosilor. Chiar mai mult, in
Romani 8:38-39 Pavel mentioneaza diferite duhuri care se pare c] au puterea de a-i separa pe
credinciosi de dragostea lui Dumnezeu.
2. Puteri ceresti
Aceste puteri cosmice se pare ca intervin intre Dumnezeu si creatia Lui si au puterea sa-i
inspaimante pe credinciosi.
Pavel foloseste un numar mare de termeni pentru a descrie puterile ceresti. Cu exceptia a
doua texte (Ro. 8:38-39 si 1Cor. 15:24) acesti termeni sunt folositi intr-un mod mai liber
indicand idei controversate (ex. Coloseni si Efeseni).
Texte importante: Romani 8:38-39, 1 Corinteni 15:24, Coloseni 1:16, Efeseni 1:20-
21,Efeseni 6:12, 1 Petru 3:22 (prietenul lui Pavel)
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 18
Termeni folositi in aceste texte pentru %puterile ceresti” si activitatea lor:
Idiferent de modul in care aceste puteri sunt interpretate, urmatoarele trei aspecte sunt evidente:
a) sunt subordonate lui Dumnezeu si Hristos;
b) sunt subordonate lucrarii lui Dumnezeu in creatie (si om);
c) au posibilitatea sa intervina in relatia oamenilor/creatiei cu Dumnezeu
Romani 8:38-39
Ar putea insemna: - %inaltimi” - apogeul planetelor, cel mai inalt punct din univers;
- "adancimi" - nu este termenul obisnuit pentru a forma o antiteza
cu %inaltimi”; se refera la spatiul de dupa orizont, de unde rasar
stelele.
- Care este concluzia? Corpurile ceresti influenteaza conduita
umana, sau se refera la fortele care ar putea influenta planetele si
stelele, care de asemenea ii influenteaza pe oameni?
- %Moartea si viata”
- %Lucruri prezente si lucruri viitoare” - ambele expresii au in vedere ca nimic existent
(creat sau creatura) nu are puterea sa ne separe de dragostea lui Dumnezeu.
Coloseni 1:16
Expresia %tronurile” si %autoritatile” // vizibile - se refera la guvernatorii pamantesti?
Probabil ca nu, deoarece in literatura apocaliptica iudaica expresia este des folosita pentru a
indica ierarhia puterilor ceresti (tronul reprezentand locul cel mai inalt). Este un text paralel cu
Efeseni 1:21 (kyriotetes -domnii) unde se face referire la puterile ceresti.
Este unul dintre termenii cei mai interesanti folosit de Pavel pentru puterile ceresti (Gal.
4:3,9 si Col. 2:8)
Intelesul acestui termen pare sa fie stabilit: este o referinta la substantele elementare
care, dupa credintele antice alcatuiau universul (apa, pamant, aer si foc).
Probabil Pavel foloseste anumite expresii pentru ca s] descrie pe toate sau o parte din
fiintele ceresti care sunt in opozitie cu Dumnezeu pentru a explica faptul ca nimic si nimeni,
indiferent de pozitie sau abilitati nu poate schimba scopul lui Dumnezeu infaptuit in Hristos.
Prin urmare, orice analiza a acestor %puteri ceresti” trebuie sa ia =n considerare afirmatia
precedenta. Pe langa aceasta, este evident ca Pavel credea in existenta unor puteri supranaturale,
dar in teologia lui pastorala demitologizeaza acest aspect, \i nu trece cu vederea peste un factor
experimentat de credinciosi si necredinciosi, anume puterea pacatului si a mortii.
3. Pacatul (hamartia)
Subiectul este tratat mai amanuntit in Romani dupa 5:12, dar termenul si anumite idei
sunt mentinute chiar din primele capitole (ex. Rom. 1:18-3:20 - incheie afirmatia ca atat evreii
cat si neamurile sunt sub puterea pacatului (3:9) - implicatia fiind ca tot ce a fost mentionat
negativ incepand cu 1:18 sunt manifestarile puterii pacatului).
Privitor la cuvantul hamartia (pacat) folosit in Romani, doua lucruri trebuie retinute:
1) este folosit de trei ori mai mult in Romani decat in toate celelalte epistole
pauline (48 ori in Rom., 64 in epistolele pauline / 41 ori in Rom. 5:12-8:3);
2) personificarea termenului %pacat” in Romani este un concept aproape
inexistent in celelalte ep. pauline (texte paralele fiind 1Cor. 15:56 si Gal. 2:17; 3:22 - personifica
pacatul). Cu toate acestea, teologia paulina nu este contradictorie.
Probabil Pavel se inspira din Gen. 1-3 sau din mitologia greaca, dar mai sigur este sa ne
bazam pe creativitatea apostolului pentru aceasta personificare.O concluzie ar fi sa intelegem
%pacatul” din perspectiva paulina, ca o forta independenta experimentata de oameni
personal si intr-un plan social, ca un instinct care ii indeamna pe oameni sa actioneze/sa se
comporte intr-un mod in care ei nu vor.
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 20
Pacatul pentru Pavel
- ii face pe oameni sa uite de ce au fost creati si de cine depind.
- o putere care ii opreste pe oameni sa vada adevarata lor identitate.
- o putere care il face pe om sa fie impotriva lui insusi.
- o putere care ii duce pe oameni la disperare, chiar daca au calitati.
Originea pacatului
Pavel nu acorda atentie originii pacatului , la modul cel mai simplu afirma ca %pacatul a
intrat in lume” (5:12) %a inviat” (7:9) (Bultmann \i Conzelmann afirm] c] %pacatul a venit in
lume prin (actul) =nf]ptuirea pacatui” /Afirmatia ramane sub semnul intrebarii deoarece
personificarea pacatului nu poate fi numai %greseala omului”.)
Concluzie
Oricum %pacatul” in teologia paulina nu trebuie inteles intr-un mod individual. (Este
vorba despre conceptul de %p]cat”.) Romani 1:18-32 si 1 Cor. 15:56 subliniaza relatiile sociale /
sau aspectul public al pacatului, nu in sensul ca pacatul ar fi o institutie a nedreptatii si
manipularii, ci in sensul ca lumea si practicile ei sunt impotriva lui Dumnezeu. Pavel face o
legatur] intre puterile ceresti si pacatul ca for[], referindu-se la fortele invizibile care au puterea
sa conditioneze si sa controleze viata sociala intr-un mod in care o persoana nu ar putea s-o faca.
Respingerea lui Dumnezeu: Conform Romani 1:18-32 - primul rezultat al pacatului a fost
greseala omului de a nu-L recunoaste pe Dumnezeu ca Dumnezeul adevarat, =nlocuindu-L pe
Dumnezeu cu animale si chipuri de oameni la care s-au inchinat.
Evreii \i neamurile vinovate =n acea\i m]sur]: Romani 2:1-3:19 - Acest text este adus de
Pavel pentru ca s] arate c] vinovatia se extinde si la evrei nu numai la neamuri. Evreii au
practicat idolatria de fiecare data cand nu au fost supusi lui Dumnezeu. Cu toate acestea evreii au
continuat sa se laude cu Numele lui Dumnezeu.
MANDRIA Bultmann - pe buna dreptate afirma ca pacatul cel mai mare/manifestarea cea
mai mare a pacatului este %mandria religioasa”.
Pavel - explica cum ambele grupuri, evreii si neamurii, sunt vinovate de
mandrie religioasa. Chiar mai mult, evreii sunt priviti ca fiind mult mai vinovati deoarece L-au
cunoscut pe Dumnezeu dar nu L-au inteles, ajungand sa creada intr-o mantuire universala
asigurata prin circumcizie (se bazau pe un Dumnezeu national, care avea datoria sa-i protejeze).
Prin urmare, independenta omului fata de Dumnezeu poate deveni dedicare fata de
poftele personale si in cele din urma supunere fata de ele (Rom. 6:15-23).
-se poate spune c] pacatul este puterea care transform] epithymia din ceva neutru
sau pozitiv in ceva daunator, dorin[a in poft].
Listele cu pacate erau des intalnite in etica antica greaca (ex. Stoicism) dar si in Iudaism.
Listele folosite de Pavel, mai ales aranjarea inconsecventa a pacatelor, indica lipsa folosirii unei
anumite liste.
4. Moartea (thanatos)
Pavel recunoaste existenta unei morti naturale, dar este vazuta ca o forta negativa care
predomina, fiind sfarsitul procesului de degenerare, distrugerea finala a lucrurilor corupte (1Cor.
15:42, 50).
Prin urmare, moartea nu pare sa faca parte din viata normala a omului, dar este
rezultatul pacatului. Viata traita in aceasta era nu poate scapa de moarte, pe de alta parte,
moartea devine scaparea de sub pacat, este singura portita spre viata. Eliberarea vine prin moarte
- prin moartea celui de-al doilea Adam exista eliberare pentru toti cei care iau parte la moartea
Lui, asa cum se fac p]rta\i succesiunii mortii si a pacatului introduse de primul om.
Textul din 1 Corinteni 15:56 se refera la faptul ca pacatul este otrava care produce mortii
efectul final - spinul/tepusul care face experienta mortii dureroasa. (Pavel se refera la natura
mortii daca nu ar fi existat pacatul; inseamna ca nu ar mai fi fost moarte sau moartea nu ar mai fi
dureroasa.)
Pavel vorbeste foarte serios despre existenta mortii, despre realitatea dura c] via[a
aceasta se va sfarsi in moarte si acest fapt trebuie acceptat si tratat in contextul unei teologii care
ofera o speranta, a\a cum este teologia propovaduita de Pavel - speranta si biruinta peste moarte
in Hristos.
B. LEGEA
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 23
1. Pacatul, moartea si legea
Conform cu Romani 6:23 omenirea traieste o viata supusa pacatului, a carui plata este
moartea.
Cu toate acestea, pe langa moarte si pacat mai exista un agent care ajuta la definirea
pacatului:
- Rom. 7:7 - pacatul este experimentat prin lege;
- Rom. 7:8-10 - fara lege, pacatul este mort si fara lege Pavel a fost viu,
dar cand porunca a fost data, pacatul a inviat si el a murit;
- Rom. 5:20-21 - legea este prezenta ca o putere care actioneaza impreuna
cu pacatul si moartea (+1Corinteni 15:56).
- Rom. 7:5 - % ... cand traiam sub carne, poftele pacatelor prin lege lucrau
in ceea ce suntem si facem pentru a aduce roade pentru moarte.”
- Nu este de mirare ca Pavel apeleaza la intrebarea retorica din Rom. 7:7: Este legea
pacat /ceva pacatos?
Tonul lui Pavel in ceea ce priveste legea este de nuanta negativa, fapt greu de contrazis in
lumina concluziei din Rom. 1:18-3:20 si afirmatia din Rom. 10: 4: %Hristos este sfarsitul legii,
pentru ca oricine crede in El sa poata primi neprihanirea.”
+n 2 Cor. 3:6-9 - %Legamantul cel vechi facut cu Moise condamna si duce la moarte”
este comparat cu legmantul cel nou in Hristos.
- Gal. 5:4; Gal. 2:19; 3:10-13; 4:8-10.
Pe baza acestor afirmatii %pauline” s-a format teologia evanghelic] care sustine o
antiteza clara intre Evanghelie si lege.
Multi dintre comentatorii contemporani afirma ca legea, in opinia lui Pavel este o putere
ostila sau chiar demonica cu functiuni asemanatoare Satanei.Cu toate acestea nu trebuie omis si
aspectul pozitiv al legii, subliniat de apostol in special in Romani:
Romani 3:21 - neprihanirea mantuitoare a lui Dumnezeu este confirmata de lege
si prooroci;
Romani 3:31 - legea este stabilita prin credinta;
Rom. 7:12,14 - legea este sfanta si porunca este sfanta, dreapta si buna - legea
este duhovniceasca;
Rom. 8:3, 4 - legea poate fi implinita prin Hristos;
Rom. 13:8 - dragostea implineste legea.
Pe baza acestor afirmatii pozitive despre lege, unii comentatori argumenteaza ca este
prezentata ca o forta buna si nu a fost anulata de Hristos.
+ntrebare:
Cum putem explica aceste doua invataturi diferite?
Este posibil ca Pavel sa-si fi schimbat sau imbunatatit opiniile privitoare la lege in
perioada scrierii cartilor Galateni si Romani?
(Intervalul dintre cele doua epistole nu este mare si principii intalnite in Galateni (dragostea este
implinirea legii) se gasesc si in Romani.
a) Exista o traditie veche care afirma ca evreiescul torra are o nuanta mult mai
complexa decat grecescul nomos, iar Pavel, folosind termenul grecesc diminueaza principiul
iudaic prin afirmatii nejustificate (ex. legalism).
Explicatie: - Exista o deosebire intre cei doi termeni dar deseori nu se tine cont de
acest fapt in V. T. deoarece termenii sunt schimbati intre ei;
- In V.T. apar doua notiuni in Ex. 24:7: %legamant” si %porunca’ -
%cartea legamantului” este expresia folosita pentru colectia
poruncilor (20:1-23:33). In Exod 54:28 %cuvintele legamantului” sunt
cele %Zece Porunci”.
- In Deuteronom, torra reprezinta colectia valorilor/poruncilor care
apartin de obligatia legamantului facut intre Israel si Dumnezeu
(4:8), iar in Deut. 30:10 expresia %cartea legii” se refera in special la
poruncile scrise in aceasta carte.
- In Ezra (partea scrisa in aramaica) termenul torra este inlocuit cu dath
(termenul folosit =n aramaica pentru %lege”), iar in alta literatura din
perioada celui de-al doilea templu, torra si nomos continua sa fie folositi
pentru a descrie poruncile divine care trebuie indeplinite.
- Prin urmare, folosirea termenului nomos de catre Pavel pentru a descrie
obligatiile legamantului lui Dumnezeu cu Israel prin Moise, nu poate fi
numita o greseala de interpretare a termenului torra.
c) O ultima intrebare importanta cu privire la nomos este daca Pavel foloseste termenul
cu intelesul de %ordine” sau %principiu”. Acest aspect ar putea intari argumentul care sustine
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 25
aspectul pozitiv al legii si contributia acestuia la viata crestina.
-Texte importante: Rom. 3:27; 7:23; 8:2 (H. Raisanen - se ocupa =n mod amanuntit de
aceasta studiul acestei probleme, dovedindu-\i punctul s]u de vedere pe baza literaturii greace\ti
si pe felul =n care Pavel folose\te acest termen.)
Conform Romani 3:20; 4:15; 5:13; 7:13 legea defineste si masoara pacatul si greselile
(acest aspect al legii nu este mentinut in Galateni; este standardul universal dupa care lumea va fi
judecata: Rom. 1:19, 21).
Legea are rolul sa masoare pacatul si sa-l aduca la cunostinta omului ca fiind o greseala,
in acelasi timp condamna acea greseala Acelasi rol il are si intre neamuri printr-o cunostinta
generala a lui Dumnezeu si prin constiinta omului. Acest rol al legii este fundamental pentru
identificarea vinovatiei omului, prezentata de Pavel in Rom. 1:18-3:20. Toti oamenii s-au facut
vinovati inaintea lui Dumnezeu de incalcarea legii/poruncii Lui bine cunoscute.
Chiar daca Pavel generalizeaza subiectul %lege” in Romani este evident ca punctul de
plecare este Legea Mozaica. In Romani 2:12 explica acest lucru in modul cel mai clar. Legea a
fost intr-o %relatie special]” cu Israelul cu scopul principal de a disciplina si proteja Israelul in
perioada de la Moise pana la Hristos. Oricum, acest rol a fost provizoriu si nu putem afirma ca
acesta este singurul scop al legii si ca a fost anulata odata cu venirea lui Hristos.
Israelul a fost sub protectia legii iar neamurile sub influenta si protectia principiului stoicheia,
fiecare sub o anumita forma de conducere.
- Romani 7:10; 2Cor. 3:6, 7; Galatei 2:19; Lev. 18:5; Gen. 2-3.
1. Euangelion
Toat] omenirea de pe p]mqnt tr]ie\te sub puterea p]catului. Evreii sau cei dintre neamuri
sunt vinova[i \i stau sub judecata lui Dumnezeu. Opinia lui Pavel despre omenire =n Rom. 1:18-
3:20 nu este deloc pesimist] ci realist], iar gre\eala de a trece cu vederea aceast] realitate duce la
consecin[e \i mai grave (viziuni idealiste).
Critica adus] de Pavel omenirii nu este lipsit] de justificare. Este f]cut] pentru a
accentua necesitatea solu[iei care nu poate fi alta decqt evanghelia lui Hristos.
Termenul %evanghelie” (euangelion) con[ine r]spunsul la problema omenirii. Cuvqntul
este folosit =n NT de cele mai multe ori de Pavel (60 de ori din 76 de folosiri =n NT).
Importan[a cuvqntului a fost ar]tat] de Pavel chiar de la =nceputul prezent]rii teologiei
din Romani, afirmqnd =n 1:1: %chemat pentru a fi un apostol, pus deoparte pentru
%Evanghelia lui Dumnezeu”. Iar motivul pentru care a scris epistola c]tre Romani a fost
dorin[a s] vesteasc] evanghelia \i celor din Roma (1:15). Oricum, folosirea termenului
euangelion f]r] calificativul %a lui Hristos / Dumnezeu” nu sugereaz] predicarea unei =nv]
[]turi aparte de cea a lui Hristos. Termenul este \i unul din cuvintele cheie din afirma[ia
fundamental] unde este prezentat] tema epistolei, anume: %C]ci mie nu mi-e ru\ine de
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 27
evanghelie ... deoarece este puterea lui Dumnezeu pentru mqntuire ...” (1:16)
Conform Romani 2:16, judecata final] va fi dup] evanghelia lui, prin Hristos.
Tema evangheliei, a fost men[inut] de Pavel =n modul cel mai constant =ncepqnd
probabil cu prima epistol] - 1Tesaloniceni \i =ncheind cu ultima epistol] trimis] din =nchisoare -
Filipeni.
Isaia 40:9; 52:7 con[ine un mesaj de =ncurajare redat printr-o succesiune de profe[ii:
proclamatorul de ve\ti bune care vorbe\te ora\elor din Iuda - %Prive\te la Dumnezeul t]u”; \i
predicatorul de ve\ti bune despre pace, care predic] lucruri bune \i anun[] mqntuirea, spunqnd
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 28
Sionului - %Dumnezeul t]u domne\te”
Isus se folose\te de tradi[ia format] =n jurul afirma[iilor din Isaia =n lucrarea lui evanghelizare
(Isus folose\te Isaia 61:1-2 \i 52:7). Iar tradi[ia de a folosi Isaia 61:1\i 52:7 =n expunerea
evangheliei a fost instituit] \i printre primii cre\tini, un exemplu este citatul lui Pavel din Isaia
52:7 =n Rom. 10:15
Explica[ia cea mai corect] ar fi c] Pavel folose\te/inventeaz] forma singular] a substantivului
euangelion pentru a descrie =n totalitate vestea bun] proclamat] de Isus. Prin urmare,
Pavel este primul care a constrqns mesajul cre\tin =ntr-un singur termen %evanghelie” c]ruia
i-a fost atribuit] importan[a necesar] =n teologia apostolului Pavel.
2. +n conformitate cu Scriptura
Al doilea lucru important despre %evanghelie” este interesul lui Pavel s] prezinte
%evanghelia lui Hristos” ca nefiind o surpriz] din partea lui Dumnezeu, ci o promisiune f]cut]
de Dumnezeu cu mult =nainte, prin proorocii din Sfqnta Scriptur] (Rom. 1:1);
Prin urmare, Scriptura a fost interpretat] de Pavel prin Evanghelia lui Hristos,
mai precis, Hristos (Mesia) a fost indicele hermeneutic aplicat de Pavel =n orice aspect al
Scripturii.
Al treilea aspect despre tema %evangheliei” =n Romani este folosirea tradi[iei cre\tine
primare (de c]tre Pavel).
Rom. 1:1-4 - pare s] fie =ntrerupt de o formul] pre-paulin] prezent] =n afirma[ia din vv.
3-4;
Dup] discursul referitor la vinov][ia omului urmeaz] o parantez] care, f]r] =ndoial] este
cunoscut] auditoriului (3:21-26);
+n 1960-1970, au existat studii intensive despre formulele folosite de Pavel, fiind
considerate de unii rezumate sau chiar r]spunsuri liturgice, caracterizate prin forma lor regulat] \i
frecven[a cu care sunt repetate:
i) formula =nvierii - %Dumnezeu L-a =nviat pe Isus din mor[i”;
ii) formula =nso[it] de expresia %a muri pentru noi...”
%Hristos a murit pentru noi”;
iii) forme combinate - %Hristos a murit \i a fost =ngropat”;
iv) forme de m]rturie - %Isus este Domn”.
Unii combat existen[a acestor expresii, sus[inqnd c] nu pot fi mai mult decqt
caracteristici ale autorului. Oricum exist] 3 factori care sus[in existen[a pre-paulin] a acestor
formule:
1) ar fi de a\teptat ca cei din Biserica Primar] s]-\i fi format un
%jargon cre\tin”, rezultat din predicile lor (Rom. 10:9);
2) regularitatea acestor expresii \i apari[ia lor =n alte surse literare;
3) simplicitatea caracteristic] acestor formule.
Aspectul cel mai important =n folosirea acestor formule este sprijinirea ideii c]
evanghelia predicat] de Pavel este de fapt o continuitate a evangheliei predicate =nainte de
convertirea apostolului. Apostolul Pavel =n folosirea acestor expresii, a recunoscut c] evanghelia
predicat] de el era =mp]rt]\it] \i de bisericile c]rora le scrie. Ex. 1Cor. 15:1-3.
Continuitatea autorit][ii care a stat =n spatele acestei evanghelii nu se limiteaz] la
autoritatea Scripturii, ci se extinde la primele apari[ii ale credin[ei comune =n Hristos.
4. Apocalipsa lui Hristos
Afirma[iile precedente despre evanghelie s-au bazat =n mare parte pe afirma[ia f]cut] de
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 30
Pavel =n Rom. 1:1-4 \i textul cheie din 3:21-26, indicqnd urm]toarele:
a) referin[a la evanghelie (1:1, 3:21-22);
b) confirmarea Scripturii (1:2, 3:21)
c) folosirea unei tradi[ii deja stabilite (1:3-4; 3:25-26)
Ultimul punct pare s] contrazic] afirma[ia lui Pavel despre evanghelie =n Galateni
1:11-12 (%Evanghelia predicat] de mine nu vine de la oameni ..., a fost primit] printr-o revela[ie
(apokalypsis) a lui Isus Hristos”). Cum se explic] acest fapt? Probabil ceea ce Pavel a predicat \i
a scris =n epistolele lui a fost =ntr-adev]r convingerea comun] a tuturor cre\tinilor, c] "Hristos a
murit pentru noi \i a fost =nviat din mor[i". Acest lucru a [inut =n unitate toate bisericile crestine
=ntr-o singur] Evanghelie indiferent de diversitatea experientei personale.
Pavel a fost convins de aceast] realitate \i prin experien[a lui =n drum spre Damasc,unde
i-a fost =ncredin[at] evanghelia revela[iei lui Hristos, dar mai ales (mult mai important) El a fost
delegat printr-o =ns]rcinare special] s] predice evanghelia lui Hristos neamurilor. Pavel =n acele
momente a fost numit apostol =n mijlocul neamurilor cu misiune special] \i nu un apostol ca
ceilal[i. Prin urmare, tensiunea dintre Gal. 1 \i 1Cor. 15:1-7 sugereaz] modul =n care
Pavel a =n[eles misiunea lui de proclamare a evangheliei neamurilor \i rolul legii =n via[a
evreului \i efectul acestuia asupra neamurilor.
Dunn: Pavel nu spune c] odat] ce legea nu mai este mijlocul prin care vine mqntuirea,
evanghelia trebuie oferit] pe gratis neamurilor (Pavel nu afirm] niciodat] acest lucru);
Legea, pentru Pavel, chiar dac] nu era d]t]toare de via[] tot =\i p]streaz] importan[a s=n
ce prive\te rolul ei de a crea o via[] ordonat] pentru copiii lui Dumnezeu.
Punctul important de re[inut este fapul c] experien[a convertirii lui Pavel a schimbat sau
a avut un rol important =n reconstruirea teologiei apostolului. A fost o convertire pentru Pavel
teologul \i nu o convertire de la o religie la alta, el a r]mas evreu. Noi putem vorbi despre o
schimbare a formei religiei din care apostolul f]cea parte \i mai ales a teologiei pre-convertire,
care acum are nucleul =n evanghelia lui Hristos.
5. Eshatologicul %acum”
Convertirea lui Pavel nu poate fi observat] numai din punct de vedere al schimb]rii
atitudinii fa[] de religia lui, ci trebuie considerat] \i o tranzi[ie =ntr-un alt plan. A fost
transferarea lui dintr-o er] =n alta; a fost sc]pat de era prezent] rea (Gal. 1:4), aceast lucru –
nsemnqnd pentru apostolul Pavel =nceputul noii crea[ii (2Cor. 5:17 \i Gal. 6:15) \i transformarea
lui =ntr-o nou] via[] (1Cor. 15:8). Aceast] transformare eshatologic] este cel mai clar ilustrat]
=n Rom. 3:21; prin expresia %dar acum”.
Eshatologicul %acum” este perspectiva din care Pavel prezint] noua via[] sub evanghelia lui
Hristos, de asemenea, aspect introdus prin %revela[ie” la =nceputul epistolei c]tre
Romani (1:17, 18; 3:21). Noua perspectiv] prezentat] de Pavel, f]r] =ndoial] umbre\te
perspectiva adus] de era veche Filipeni 3:7-8.
Concluzie
Evanghelia predicat] de Pavel, Evanghelie care aduce solu[ia pentru vinov][ia omului a
fost centralizat] =n =ntregime =n persoana lui Hristos. +ntqlnirea cu Hristos pe drumul
Damascului a revolu[ionat credin[a lui Pavel, iar Hristos a devenit cheia pentru a =n[elege planul
lui Dumnezeu pentru omenire \i cheia pentru a-L =n[elege pe Dumnezeu +nsu\i. Motiv pentru
care, a-L cunoa\te pe Hristos (Fil. 3:10) a devenit noua pasiune pentru apostol.
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 31
S] fim demni de Evanghelia lui Hristos (Fil. 1:27).
Introducere
Moartea \i =nvierea lui Hristos sunt considerate de majoritatea teologilor centrul teologiei
pauline, deoarece lipsa acestor evenimente nu ar fi putut rezolva problema vinov][iei omului \i
%=mp]carea” acestuia cu Dumnezeu (=ntregirea rela[iei de p]rt]\ie existent] =ntre primul
Adam \i Dumnezeu, pierdut] prin p]catul omului, Adam).
Importan[a mor[ii lui Isus Hristos este prezentat] de Pavel printr-o serie de metafore care descriu
eficien[a acestei mor[i. +n Romani, acest lucru este introdus dup] acuzarea omenirii de p]cat
(1:12 - 3:20) =n 3:25: Hristos a avut rolul principal de a deveni %mielul isp]\itor”/isp]\irea
preg]tit] de Dumnezeu pentru p]catele trecute \i prezente. Iar =n Coloseni se pune accent mai
profund pe rolul de isp]\ire al lui Isus, prin metafore care elaboreaz] eficien[a mor[ii Lui (Col.
2:6-23): circumcizie (2:11); =ngropat \i =nviat (2:12); moarte \i via[] (nou]) (2:13); a \ters
zapisul (2:14); a dezbr]cat domniile de biruin[] (2:15).
Oricum, cele mai importante metafore folosite de Pavel pentru a descrie rolul r]stignirii lui
Hristos (cf. Dunn) sunt urm]toarele: reprezentant (ultimul Adam), jertf], blestemul legii;
r]cump]rare; reconciliere (=mp]care); biruin[] peste autorit][i.
Ceea ce =n[elege Isus prin metafor] este modalitatea prin care se exprim] importan[a
unui lucru, =n cazul de fa[] fiind importan[a mor[ii lui Isus, care nu poate fi prezentat] decqt/sau
=n special prin ilustra[ii \i metafore.
Pentru Pavel, Isus a fost Mesia cel crucificat, a fost singurul Hristos pe care apostolul l-a
cunoscut \i acceptat: %Hristos cel crucificat” (1Cor. 1:23; 2:2). Chiar dac] pentru evrei (chiar \i
pentru neamuri) afirma[ia lui Pavel nu era acceptat] deoarece o persoan] crucificat] era
blestemat] (Deut. 21:23), punctul principal al propov]duirii evangheliei a fost pentru apostol,
moartea pe cruce a lui Isus (Gal. 3:1).
+n acela\i mod Pavel =l asociaz] pe Isus cu Adam pentru a scoate =n eviden[] contrastul
dintre cei doi \i mai ales contrastul dintre rezultatele aduse de ei (ex. moarte - via[]).
Imnul din Filipeni despre Hristos poate fi considerat un contrast Hristos – Adam =ntre
supunerea lui Hristos s] devin] om \i neascultarea lui Adam - supunerea lui Hristos a fost pqn] la
moarte, \i o moarte prin r]stignire (Fil. 2:7-9)
Acela\i contrast (Hristos - Adam) devine =n 1Cor. 15:22 un contrast =ntre via[] \i
moarte, unde exist] o via[] care se sfqr\e\te numai prin moarte \i o via[] care, chiar dac] se stinge,
biruie\te moartea printr-o =nviere =n Hristos.
2 Cor. 5:14 - este unul din textele mai importante cu referire la aceast] tem]:
%pentru c] dragostea lui Hristos ne strqnge; fiindc] socotim c] dac] unul
singur a murit pentru to[i, to[i deci au murit.” (hyper panton);
- versetul trebuie citit =mpreun] cu 1Cor. 15:22 pentru a observa
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 32
cristologia adamic], paralela fiind urm]toarea: %a\a cum to[i au murit =n
Adam, ...” aici moartea lui Isus este moartea pentru =ntreaga omenire;
- =n acela\i timp, moartea lu Hristos ne indic] faptul c] nimeni nu poate
sc]pa de moarte (Ro. 8:3) - carnea p]c]toas] a omenirii are singura
sc]pare =n moarte, dar pentru a sc]pa cu adev]rat de moarte va trebui s]
experimenteze moartea =n Hristos.
1 Cor. 15:22 - se ridic] problema mqntuirii universale atunci cqnd termenul %to[i”,
folosit de dou] ori nu este interpretat =n lumina altor texte pauline.
- +ntrebarea: Sus[ine Pavel mqntuirea general] =n Hristos a tuturor
oamenilor =n acela\i fel =n care sus[ine moartea tuturor =n Adam?
- Dac] sunt considerate urm]toarele versete: 1Cor. 1:18; 3:17; 5:13; 6:9;
9:27, unde Pavel vorbe\te despre cei pierdu[i, atunci universalitatea
mqntuirii nu face parte din gqndirea lui Pavel.
- Prin urmare, ar trebui s] interpret]m expresia %to[i" ca fiind o =nlocuire
pentru expresiile %=n Hristos” \i %=n Adam”. +n acest fel, versetul poate
fi interpretat astfel: %to[i cei care sunt =n Adam mor, iar to[i cei care sunt
=n Hristos vor fi f]cu[i vii (vor tr]i)”.
+n concluzie, vorbind despre analogia Hristos - Adam, =n ceea ce prive\te moartea adus]
prin Adam pentru omenire \i moartea unuia (Hristos) pentru toat] omenirea, afirma[ia lui Irineu
r]mqne =n picioare: %Identificarea lui Hristos cu to[i =nseamn] c] moartea Lui a =nlocuit
moartea tuturor. Dar, numai dac] to[i se identific] cu moartea aceluia (Hristos) mai exist] o
continuare.”
Cea mai de efect ilustra[ie folosit] de Pavel, preluat] din VT este prezentarea
importan[ei mor[ii lui Hristos pe cruce ca o jertf] pentru p]cate. +n VT, aceast] jertf] era adus]
=n Ziua Isp]\irii de o persoan] sau un grup (Lev. 16:11-19) pentru iertarea p]catelor.
Ideea de jertfe prin v]rsare de sqnge din VT pentru restaurarea rela[iei dintre om \i
Dumnezeu, =ntqlnit] la Pavel sub aceea\i form] a fost contestat] \i considerat] o oroare de
criticii teologi de dup] perioada iluminismului. Unii argumenteaz] c] analogia lui Pavel nu face
parte din teologia apostolului sau cel pu[in este de natur] secundar] iar al[ii sus[in c] este o
teologie neautentic], deoarece se bazeaz] pe violen[].
Oricum, folosirea ilustra[iei de c]tre Pavel nu pote fi ignorat] sau considerat] secundar]
teologiei acestuia, atunci cqnd observ]m %greutatea” cuvintelor din Romani 3:24-26.
- v. 25 hilasterion - isp]\ire
+n LXX, termenul este folosit tot timpul =n raport cu jertfele aduse =naintea %scaunului
de mil]” =n ziua isp]\irii cqnd isp]\irea era f]cut] pentru locul sfqnt \i pentru toat] adunarea
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 33
Israelului (Lev. 16:16-17).
+n ce prive\te sistemul de jertfe din VT, =n lumina isp]\irii lui Isus, r]mqne neclar]
urm]toarea problem] (Dunn): 1) A inten[ionat Pavel, prin hilaterion s] valideze sistemul de jertfe
sau s] sublinieze caracterul lui provizoriu?; 2) Sau Pavel indic] validarea mor[ii lui Isus ca o isp]\
ire prin existen[a sistemului de jertfe care putea anula pedeapsa - implicqnd c] moartea \i
=nvierea lui Isus aveau un efect mult mai mare?
c) 1Corinteni 5:7
- %Hristos , Mielul nostru pascal, a fost jertfit” // Marcu 14:24.
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 34
- limbajul folosit este cel al jertfelor \i simbolizeaz] isp]\ire, cu toate c] pa\tele nu a fost
strict asociat cu jertfele.
- totu\i, =n Ex. 45:18-22 \i leg]tura dintre "ultima mas]" \i Pa\te, indic] asocierea P\telui
cu isp]\irea.
d) 2 Corinteni 5:2
- f]r] p]cat/f]cut p]cat - aluzia pe care Pavel o face este la calitatea jertfei de p]cat
(curat]/f]r] cusur), doar la func[ia ei - s] devin] p]cat nu peri hamartias (Rom. 8:3).
- poate fi \i o aluzie la Is. 53:4-6.
a) Rom. 8:3 - jertfa adus] anula p]catul p]c]tosului, iar rezultatul era iertarea acestuia
b) Isus s-a =ntrupat =n %carnea p]c]toas]” pentru a rezolva problema p]catului =n carne
(Rom. 8:3). Ini[iativa a fost a lui Dumnezeu, s]-L aduc] pe Hristos ca jertf] de isp]\ire.
c) Modul =n care jertfa rezolva problema p]catului a fost prin distrugerea jertfei
p]catului - povar] (Rom. 6:6): 2Cor. 5:21.
Conlcuzie
Pentru Pavel urm]toarele propozi[ii se refer] la acela\i lucru: a) Isus a murit ca
reprezentantul adamic al omenirii; b) Isus a murit ca jertf] pentru p]catele omenirii.
Chiar dac] nu se poate face tot timpul o leg]tur] logic] =ntre teologia ebraic] despre
jertf] \i gqndirea lui Pavel, este clar c] pentru apostol (cf. Rom. 7:4), moartea lui Isus a definit
sfqr\itul omenirii de sub puterea p]catului \i a mor[ii \i distrugerea omului ca p]c]tos.
Conform la 2Cor. 5:14 - identificarea cu moartea lui Hristos poate s]-i scape de moartea
care rezult] din %via[a” sub p]cat. Dunn face o deosebire =ntre Reprezentare \i Substituire:
Hristos nu a murit =n locul altora pentru a-i sc]pa de moarte (logica substituirii), ci a =mp]rt]\it
moartea lor, f]cqnd posibil ca \i ei s] =mp]rt]\easc] moartea Lui care duce la via[] (reprezentare
sau participare).
3. Fiul iubit
Rareori Pavel folose\te expresia %Fiul lui Dumnezeu” (17 ori) \i atunci cqnd o face este
mai ales =n raport cu moartea pe cruce a fiului iubit (Rom. 5:10, 8:3; Gal. 2:20) Pavel s-ar fi
putut inspira din pilda vierilor (Marcu 12:1-9) sau din VT - Isaac, fiul iubit al lui Avraam, oferit
ca jertf] de tat]l lui (Gen. 22:1-19). Romani 8:32, f]r] =ndoial] poate fi considerat o paralel] cu
Gen. 22:16.
Interferen[a lui Pavel cu tradi[iile avraamice (Akeidah I[hak) sugereaz] urm]toarea
concluzie: atitudinea lui Avraam fa[] de Isac a demonstrat credincio\ia lui fa[] de Dumnezeu, iar
aceast] atitudine simbolizeaz] credincio\ia lui Dumnezeu fa[] de to[i, prin jertfa lui Hristos.
Importan[a mor[ii lui Hristos nu este prezentat] de Pavel numai prin conceptul jertfei dar
\i prin alte expresii. Gal. 3:13 cuprinde o expresie important] - %elibera[i de sub blestemul
legii”: aici situa[ia omenirii nu mai este sub puterea p]catului \i a mor[ii (oricum, este implicat
acela\i lucru).
-Blestemul este:
a) cf. Deut. 27:26 - blestemul cade peste cei care nu se supun legii (evrei
\i neamuri sunt =n afara legii, deci nu ascult] de lege);
b) cf. Deut. 21:23 - crimele pedepsite cu moartea (Dut. 21:22);
- trupul atqrnat pe lemn este blestemat de
Dumnezeu \i devine o mqnjire a p]mqntului, deci
trebuie =ndep]rtat imediat;
- blestemul implic] refuz \i expulzare de pe
p]mqntul mo\tenit;
- cei expulza[i de pe p]mqntul leg]mqntului sunt
expulza[i din leg]mqnt >> neamuri - =n afara
leg]mqntului.
Prin urmare, conform Gal. 3:13:
- Hristosul blestemat a fost pus =n afara leg]mqntului;
- =n moartea Lui, s-a identificat cu evreii \i cu neamurile f]cqnd posibil]
primirea Duhului Sfqnt de c]tre %to[i” (3:14, 10)
5. R]scump]rarea
apolytrosis - este o alt] metafor] folosit] de Pavel pentru eficien[a mor[ii lui Hristos;
- termenul este rar folosit dar face parte din afirma[ia-cheie din Rom.
3:24;
- paralela este cu cea a unei pl][i f]cute =n schimbul prizonierilor;
- Pavel face leg]tura cu pre[ul r]scump]r]rii pl]tit pentru sclavii Israelului
=n Egipt;
6. Reconcilierea
1Cor. 15:24-28 - victoria asupra mor[ii este =nc] un proces care a\teapt] s] fie =ncheiat.
Col. 2:15 - rezultatul crucii reprezint] o victorie public] peste domnii \i autorit][i
care sunt legate \i conduse spre victoria final].
Concluzie
A\a cum crucea st] la baza teologiei pauline, tot atqt de important] este \i =nvierea lui Isus.
Amqnduu] sunt importante iar una este dependent] de cealalt], chiar dac] Pavel face referin[e la
moartea lui Hristos f]r] a sublinia imediat \i =nvierea (Ex. Rom. 3:21-26; Gal. 3:1; 1Cor. 1:18-
25).
Nu trebuie omis faptul c] introducerea scris] de apostolul Pavel la epistola sa c]tre Romani (1:4)
indic] deja %puterea Fiului lui Dumnezeu ... prin invierea mor[ilor”., iar Rom. 4:17 arat] cum c]
la baza procesului de r]scump]rare se afl] =nvierea lui Hristos.
- Rom. 5: 9-10: expresia pallo mallon (%cu atqt mai mult^) - ajut] la determinarea
valorii mor[ii \i =nvierii lui Hristos.
Alte texte care scot =n eviden[] acela\i lucru ar fi: Rom. 6:3-11; 7:1-4; 8:34; 10:9-10.
De asemenea, sumarul evengheliei a\a cum Pavel l-a primit \i a continuat s]-l proclame
bisericilor se g]se\te =n: 1Cor. 15:3-4 urmat de 1Cor.15:5-8 (ar]t]rile lui Isus dup] =nviere) \i 1
Cor. 15:13-20 (=nvierea mor[ilor confirmat] prin izb]virea lui Isus) (1Cor. 15:14,17; Rom. 6:12-
23 etc).
Toate aceste referin[e la =nvierea lui Hristos dovedesc clar convingera lui Pavel c] acest
eveniment a avut loc \i este indispensabil pentru schimbarea omului sau a rela[iei om-
Dumnezeu. Oricum, num]rul referin[elor cu privire la inviere nu este lucrul cel mai important in
teologia lui Pavel, ci modul =n care acestea apar arat] cqt de fundamental este acest fapt,
adic] =nvierea, pentru evanghelia \i credin[a proclamat].
Conceptul nu este strict paulin, chiar afirma[ia apostolului subliniaz] acest lucru =n 1Cor.
15:3-4 - indic] stabilirea crezului =nainte de Pavel (%=nviat =n a treia zi” - kata tas graphas).
+ntrebare: La ce Scripturi se refer] Pavel =n 1Cor. 5:3-4?
- Prima referin[]la %Scripturi^ (15:3) nu constituie o problem], fiind Is. 53:5-6; Zah.
13:7 etc;
- A doua afirma[ie (15:4) este sub semnul =ntreb]rii atunci cqnd se analizeaz] textele propuse:
Osea 6:1-2 \i Iona 1:17-22 (relatat \i =n Matei 12:40). Deoarece ini[ial nici unul dintre texte nu
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 39
cereau o interpretare mesianic] \i este posibil c] expresia %a treia zi^ s] fi fost introdus] =n v. 4
(care a fost folosit] la interpretarea textelor din VT).
- cele dou] texte din VT pot fi interpretate sub forma unor promisiuni constante =n Scripturi,
f]g]duind reabilitarea celor drep[i care au trecut prin suferin[];
- aceast] idee a format baza gandirii lui Pavel despre cruce \i =nviere, provenit]
din tradi[ia cre\tin] despre Mesia crucificat \i restaurarea celor =ndrept][i[i;
- oricum, se observ] de fapt c] principiul teologic nu provine din a\tept]rilor
indicate de tradi[ia iudaic] despre Mesia ci din evenimentele din perioada Pa\telor
care au format un crez specific \i autentic despre Hristos, care a stat la baza
credeului primilor cre\ini \i proclamat de ace\tia;
- 1Cor. 15:8 - implic] cele dou] elemente care au contribuit la
principiul lui Pavel: tradi[ia cre\tin] \i experien[a personal] =n drum spre
Damasc;
- m]rturisirea original] a lui Pavel sau o form] mai timpurie a acesteia
poate fi observat] =n 1Tes. 4:14 (%noi credem c] Isus a murit \i a =nviat”).
Prin urmare - teologia paulin] despre =nvierea Celui crucificat este o declara[ie a credin[ei lui
Pavel;
- nu trebuie s] =ncerc]m s] g]sim explica[ii filosofice =n epistolele lui Pavel
despre cum s-au =ntqmplat aceste lucruri sau cum sunt ele posibile;
- Pavel, ca \i primii cre\tini, a acceptat o realitate care i s-a descoperit printr-o
revela[ie, demonstrqnd c] moartea nu este sfqr\itul lucrurilor \i exist] o speran[]
=n Cel =nviat.
- experien[a lui Pavel care a avut loc la =ntqlnirea lui cu Hristos crucificat -
=nviat a devenit punctul de plecare pentru fiecare afirma[ie f]cut] de apostol =n
proclamarea evangheliei.
Probabil cel mai important aspect al teologiei pauline despre =nviere este =nceputul
/inaugurarea erei noi sau (pentru unii teologi) a zilelor de pe urm]. Expresiile din Rom. 1:4 \i
1Cor. 15:20, 23 (%=nvierea lui Isus reprezint] prima road] a =nvierii generale” \i =nvierea celor
mor[i/(nu) =nvierea Lui din mor[i), confirm] importan[a eshatologic] a =nvierii experimentat]
deja de cei care sunt =n Hristos.
2. Ultimul Adam
Scopul cristologiei adamice este bazat pe moartea \i =nvierea lui Hristos (Rom. 5:15-19 \
i 1 Cor. 15:21-22)
-1 Cor. 15:21-22 a\a cum Adam reprezint] c]derea =ntregii omeniri de la via[] la moarte, tot a\a
Hristos reprezint] omenirea trecqnd de la moarte la via[].
1 Cor. 15:45 - %primul Adam a devenit un suflet viu; ultimul Adam (a devenit) un duh d]t]tor
de via[]” - un citat din Gen.2:7;
- trebuie remarcat contextul =n care versetul este citat: %=nvirea trupului”;
-trupul prezent diferit de trupul care va =nvia (sau primit la =nviere). Primul trup este
caracterizat de psyche deci este psychikos; cel]lat de pneuma (spirit/Spirit), deci este
pneumatikos;
- Adam reprezint] trupul psychikos care sfqr\e\te =n moarte \i nu poate trece
prin moarte f]r] transformare;
- Pneumatikos - sunt oamenii care =ncep s] tr]iasc] dup] =nvierea din mor[i
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 40
(aceast] =nviere fiind par[ial realizat] aici).
Concluzie:
1) +nvierea lui Hristos inaugureaz] o nou] realitate =n care omul poate exista, egal] cu realitatea
inaugurat] de Adam.
2) A doua realitate este caracterizat] de p]cat \i moarte, iar prima de =nviere \i via[].
3. Fiul lui Dumnezeu cu Putere
Pavel vorbe\te rar despre Isus ca Fiu a lui Dumnezeu. +n majoritatea referin[elor cu privire la
Isus ca Fiu a lui Dumnezeu, Hristos cel =nviat este prezentat =n leg]tur] cu Cel =n]l[at.
Romani 1:3-4:
- Se refer] la o rela[ie filial] divin] care cuprinde toat] via[a lui Isus (ca fiu al lui David) dar \i o
rela[ie tat]-fiu continuat] dup] =nviere (trad. lit. %numit Fiul lui Dumnezeu =n putere”).
Cristologia adop[iunii
- nu este implicat] =n aceste versete;
- o persoan] poate fi adoptat] numai dac] nu a fost =nainte fiu;
- textul se refer] la o reconfirmare a pozi[iei de fiu, dar de data aceasta =n puterea =nvierii.
- se refer] \i la numirea lui Isus =ntr-o nou] pozi[ie pe care nu a experimentat-o =nainte;
- haristhentos (numit) - singurul loc =n teologia lui Pavel unde apare verbul horizo - de
regul] =n[elesul s]u este de %numit”, %declarat” sau %proclamat”;
- %numit” este traducerea cea mai apropiat] pentru acest context, pentru a exprima actul
(=nvierea) care L-a ridicat pe Isus la acea pozi[ie sau rol;
- prin urmare, expresia %Fiul lui Dumnezeu” este modul prin care Pavel descrie
=n]l[area lui Isus;
- nu numai c] ucenicii au intrat =ntr-o epoc] nou] ci \i Isus, iar acest nou mod de existen[]
trebuie exprimat prin pozi[ia nou] a lui Hristos.
- acela\i lucru este subliniat \i =n Gal. 1:16; 1Tes. 1:9-10.
1Cor. 15:28: - contextul se refer] la pozi[ia \i rolul pe care le-a ob[inut Hristos
=ncepqnd cu =nvierea.
- dar (=n contrast cu Rom. 1:3-4) acest rol pare s] fie temporar, atingqnd punctul
culminant atunci cqnd Fiul este supus Tat]lui (%pentru ca Dumnezeu s] fie totul
=n to[i”).
Concluzie: Pentru Pavel, pozi[ia lui Isus ca Fiu divin a fost =ntr-o oarecare m]sur] o func[ie a
=nvierii Lui.
4. Domnul (kyrios)
- Titlul folosit cel mai des de Pavel atunci cqnd se adreseaz] lui Hristos;
- Faptul c] termenul/titlul kyrios este ata\at de atqt de multe ori de Isus Hristos =nspecial
=n limbajul formal folosit la deschiderea \i =ncheierea scrisorilor, este un indicativ al
pozi[iei \i importan[ei Domnului Isus Hristos;
- Folosirea expresiei ^Domnul^ este pentru Pavel un alt mod de a-L caracteriza pe Isus ca
%Suveran”.
Texte importante:
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 41
- 2Corinteni 4:5 - %Isus Hristos Domnul” - reprezint] sumarul evangheliei
predicate de Pavel.
- Coloseni 2:6 - %a\a cum am primit tradi[ia lui Isus Hristos Domnul’;
- 1Cor. 12:3 - Pavel folose\te m]rturisirea %Isus este Domn” ca o verificare
decisiv] dac] inspira[ia este de la Duhul Sfqnt sau nu.
+n texele unde teologia lui kyrios este explicit] este evident faptul c] =nvierea a jucat un
rol important =n pozi[ia de Domn a lui Hristos.
Romani 10:9 sugereaz] c] m]rturisirea lui %Isus ca Domn” a fost expresia public] a
credin[ei c] ^Dumnezeu L-a =nviat pe El din mor[i” sau, Rom. 14, motivul pentru care Hristos a
murit \i a tr]it din nou, ca s] fie Domn peste to[i cei mor[i \i vii.
Filipeni 2:6-11 - numele dat pare s] fie %Domn”, deoarece m]rturisirea acelei domnii
constituie =nchinarea crea[iei.
Afirma[ia despre %domnia” lui Isus poate fi =ntqlnit] =nainte de scrierile pauline.
Ace\ti cre\tini, bazqndu-se pe Ps. 110:1 au ajuns la acelea\i concluzii (acest text este \i
baza urm]toarelor texte pauline: Rom. 8:34; 1Cor. 15:25; Col. 3:1; Efes. 1:20).
a) La modul cel mai simplu, descrie superioritatea unei persoane - rela[ia st]pqn-servitor;
proclamarea st]pqnului de c]tre servitor =nsemna dedicare \i =nchinare total] acestuia;
b) Un mod de a te adresa zeit][ilor din anumite culte (ex. Egipt) (ex. Antiteza %Cezar
este Domn” \i %Hrisos este Domn”). Pavel era la curent cu %domnii” onora[i =n alte
culte (1Cor. 8:5), dar apostolul Pavel nu este influen[at de principiile contemporane lui despre
%domni”. 1Cor. 16:22 - arat] c] titlul a fost atribuit lui Isus cu mult =nainte (mar - Aramaic
pentru %domn”). Pentru Pavel, Hrisos a fost singurul Domn (1Cor. 8:6).
c) kyrios - Acest termen era foarte folosit de iudei pentru a-L descrie pe Dumnezeu,
iar Pavel se folose\te de titlu pentru a-L prezenta iudeilor pe Isus ca %singurul
Domn”kyrios - Yahweh
- Rom. 10:9-13 // Is. 28:16 // Ioel 2:3 - =n acest text Pavel =l aseam]n] pe kyrios
cu Yahweh \i pe Hristos cu kyrios (de asemenea, Filip. 2:9-11 // Is. 45:23 -2:11
- afirm] c] Dumnezeu nu este =nlocuit cu Hristos; Dumnzeu este glorificat prin
m]rturisirea c] Isus Hristos este Domn. Singurul Dumnezeu <Dumnezeul cel
unic> a ales s] =mp]rt]\easc] suveranitatea cu Hristos Cel =n]l[at, tot de El.)
Concluzie
1Cor. 15:24-28 -Universalitatea domniei lui Isus Hristos a fost determinat] \i =nf]ptuit] de
Dumnezeu, iar gloria suprem] este tot a Lui Dumnezeu.
Fil. 2:10-11 -+nvierea lui Isus L-a =n]l[at pe acesta pe pozi[ia de Domn.
Intrebare: A fost Hristos calificat de Dumnezeu sau efectiv Pavel se refer] la recunoa\terea lui
Hristos ca persoan] divin]?
5. Isus ca Dumnezeu?
+n gqndirea iudaic] anumi[i eroi puteau fi =n]l[a[i (Enoh, Ilie). +n alt] ordine de idei,
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 42
monoteismul iudaic era =nso[it de ideea c] cineva putea fi =n]l[at f]r] s] compromit] credin[a
monoteist]. Motiv pentru care Pavel poate discuta =n acela\i timp despre domnia lui Hristos \i
Dumnezeu ca unul singur. (ex. 1Cor. 8:5-6 // Dut. 6:4 Shema)
Rom. 15:6: %Dumnezeul \i Tat]l Domnului nostru Isus Hristos”;
- Pavel nu se refer] a Dumnezeul lui Hristos ci la Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, fapt
care sugereaz] o deosebire \i nu o identificare a lui Isus cu Dumnezeu (de asemenea 1Cor. 3:23;
11:3);
- Pavel poate de asemenea s] vorbeasc] despre scaunul de judecat] a lui
Dumnezeu \i a lui Hristos (Rom. 14:16);
- Pavel nu sugereaz] c] Dumnezeu s-a dat la o parte \i Isus L-a =nlocuit ,
din contr], Dumnezeu a =mp]rt]\it domnia Lui cu Hristos, dar cu toate
acestea nu a =ncetat s]-I apar[in] lui Dumnezeu singur;
- Isus ca Domn ia parte la suveranitatea lui Dumnezeu.
Concluzie:
2. Nu se poate face o deosebire =ntre =nvierea \i =n]l[area lui Hristos =n teologia paulin].
+nvierea a fost ea =ns]\i =n]l[area care a definit pozi[ia lui Hristos.
1. Etimologie
2. Epistolele Pauline
+n epitola c]tre Romani, conceptul nu pare s] fie o tem] abordat] de apostol, oricum alte
texte pot fi considerate pentru a sublinia pre-existen[a lui Hristos, implicit sau explicit =n
contextul =n[elepciunii divine \i =n prezentarea lui Isus +nsu\i ca =n[elepciunea divin]
personificat].
1Cor. 8:6b % .... Tat]l de la care vin toate lucrurile \i pentru care tr]im \i noi, \i un singur Domn:
Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile \i prin El \i noi.”
Pavel se refer] la crea[ie prin expresia ta panta (toate lucrurile), un mod clasic de a
descrie totul, tot universul \i totalitatea entit][ilor create =n acesta. De asemenea, prepozi[iile
%de la care”, %pentru care” \i %prin care” erau expresii comune pentru a vorbi despre
Dumnezeu \i cosmos.
Prin urmare, este greu de omis faptul c] Pavel atribuie un rol =n crea[ie lui Isus Hristos.
Interesant este \i faptul cum au fost =mp]r[ite prepozi[iile =ntre singurul Dumnezeu \i singurul
Domn. Dunn afirma %c] a\a cum Pavel =mparte Shema =ntre un singur Dumnezeu \i un singur
Domn, aceea\i formul] este aplicat] de apostol pentru a =mp]r[i rolul lui Dumnezeu ca Creator
=ntre Tat]l \i Isus Hristos”. %Singurul Domn Isus Hristos prin care sunt toate lucrurile,
=ntr-adev]r a existat =nainte de crea[ia tuturor lucrurilor.”
Col. 1:15-20
Textul este un imn citat \i adaptat de apostol pentru a explica leg]tura dintre Hristos \i
crearea tuturor lucrurilor.
Tema este aceea\i cu 1Cor. 8:6, deci textul nu ridic] semne de =ntrebare =n ceea
ce prive\te autorul \i nici nu se poate interpreta gre\it pronumele %cine” atunci cqnd se ia
=n considera[ie 1:13 (%... Fiului dragostei Lui ...Dumnezeu”)
Expresia ta panta \i prepozi[iile %=n El”, %prin El” \i %pentru El” sunt din nou
men[ionate pentru a sublinia tema crea[iei care este de asemenea explicit afirmat] =n v.
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 45
16.
%Cel =ntqi n]scut din toat] crea[ia” (1:15) - cu toate c] aceast] expresie se poate echivala
cu sensul de ^primul lucru creat^ - contextul are =n vedere faptul c] Isus a existat
=nainte de crea[ie.
F]r] =ndoial], se observ] cum =i este atribuit Fiului lui Dumnezeu un rol =n crea[ia
original].
Care este rolul acestui limbaj =n raport cu Hristos \i care sunt implica[iile cristologice?
A. +n[elepciunea
Se poate observa o asem]nare foarte strqns] =n aceste exemple \i 1 Cor. 8:6; limbajul
cqt \i prepozi[iile folosite sunt acelea\i. Prin urmare, tradi[ia folosit] de Pavel sugereaz] deja
existen[a conceptului pre-existen[ei =n tradi[ia iudaic], unde Dumnezeu Creatorul a creat
lucrurile printr-un anumit mjloc: +n[elepciunea sau Cuvqntul. Chiar mai mult, Pavel atribuie lui
Hristos rolul atribuit =nainte =n[elepciuini. Dar cine a fost aceast] +n[elepciune?
Probabil putem considera +n[elepciunea o ipostaz] a atributelor divine, ceva care ocup]
un loc intermediar =ntre personalit][i \i fiin[e abstracte, sau, am putea spune drumul pqn] la
jum]tate =ntre persoan] \i personificare. Oricum, trebuie s] avem =n vedere c] ipostaza a devenit
un termen tehnic teologic =n sec. 3-4 al erei cre\tine, pentru a rezolva dilema cre\tin]. Aceast]
deosebire nu a ap]rut =n primul secol.
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 46
Cu toate acestea, cqnd se identific] asem]n]rile teoriei ipostazei \i conceptul despre
=n[elepciune (ex. stilul metaforic folosit) probabil nu este gre\it s] discut]m despre +n[elepciune
ca o ipostaz] a lui Dumnezeu.
B. Isus \i +n[elepciunea
D. Filipeni 2:6-11
Este unul dintre cele mai importante texte pentru aceast] discu[ie a pre-existen[ei lui
Hristos, din nou prezentate =ntr-un imn.
Textul este deseori discutabil, dar majoritatea teologilor remarc] paralela dintre acest
imn \i Adam, sau mai exact spus, cristologia adamic] (de asemenea consider] \i Rom. 1:18-25 \i
7:7-13).
De exemplu Dunn): 2:6a dup] chipul (forma) lui Dumnezeu // Gen. 1:27
(2:6bc ispitit s] fie deopotriv] cu Dumnezeu // Gen. 3:5;
2:7 a luat chip de rob (al corup[iei \i p]catului) // Rom. 8:3, 18-21;
2:8 ascult]tor pqn] la moarte // Gen. 2:17; 3:22-24, Rom. 5:12-21;
2:9-11 =n]l[at \i glorificat // Ps. 8:5; 1Cor. 15:27, 45;
Concluzie
1) Pavel are o concep[ie despre pre-existen[a lui Hristos, dar trebuie privit] prin perspectiva
=n[elepciunii divine indentificat] cu Hristos \i cristologia adamic].
2) Oricum, nu trebuie ignorat faptul c] (ex. Dunn) pre-existen[a este un atribut direct a lui
Hristos prezentat =n epistolele pauline. Preluat de apostol din tradi[ia iudaic] \i cre\tin], prima
tradi[ie preg]tind limbajul corespunz]tor pentru abordarea realit][ii =n mijlocul cre\tinilor
Hristodo afirma c] pre-existen[a nu a fost atribuit] lui Hristos =n urma unei analize
intelectuale, ci =n urma un convingeri fundamentale n]scute din lucrarea \i via[a religioas] a lui
Isus. Iar scrierile pauline arat] c] aceast] pre-existen[] a lui Hristos a fost folositoare din punct de
vedere practic pentru =ncurajare etic] (ex. Fil. 2:5-11 \i 2 Cor. 8:9) \i identitatea religioas] (ex.
Col. 1:15-20).
Evanghelia lui Isus Hristos /Cristologie: Perioada pqn] la venirea lui Hristos
a) Semantica termenului: - pareimi - denot] prezen[a activ] a unei persoane sau a unui grup
(2Cor. 10:10);
- parousia - a veni, sosirea.
Elenism - pentru vizita unui conduc]tor, a unei zeit][i
NT - importan[a istoric] a cuvqntului este atqt de mare =ncqt nu este folosit pentru Isus -
exist] o singur] parousia =n raport cu Isus.
Pentru a completa acest capitol al cristologei pauline o analiz] a venirii lui Hristos este
indispensabil], deoarece este aspectul care r]spunde cel mai bine \i =n acela\i timp completeaz]
importan[a =nvierii \i pre-existen[ei lui Hristos. A\a cum =nvierea lui Hristos a inaugurat
=nceputul unei noi ere (\i a unei noi omeniri), tot a\a parousia lui Hristos va aduce aceast] era la
punctul maxim, completqnd lucrarea mqntuitoare care a fost atunci =nceput]. (1 Cor. 15:23; Fil.
1:6)
Cf. Cerfanx: %+n gqndirea cre\tin], parousia va r]mqne =ntotdeauna punctul final pentru
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 49
a merge =nainte, =nceput de evenimentele =nvierii: parousia este umbrit] de =nvierea lui
Hristos, iar =nvierea lui \i a doua venire sunt =mpreun] implicate =n moartea Lui.”
Chiar mai mult, dac] putem afirma c] pre-existen[a lui Hristos este o alt] modalitate de a spune
c] Dumnezeu =n Hristos a fost de asemenea Dumnezeu implicat =n crea[ie, atunci presupunerea
c] Hristos va veni din nou indic] faptul c] Dumnezeu =n Hristos este \i Dumnezeu implicat =n
judecata final].
(Analiza care va urma despre parousia se va ocupa =n special de acest concept \i caracteristicile
specifice care, f]r] =ndoial], fac parte din scenariul eshatologic mult mai extins al cristologiei
pauline).
Sunt considerate ca fiind primele epistole pauline, prin urmare aici se poate observa un
prim scop sau o prim] direc[ie a teologiei apostolului.
Parousia este tema predominant] din aceste epistole =ntr-un mod pu[in =ntqlnit =n
celelalte epistole.
Faptul c] acestea sunt primele epistole al apostolului, probabil ne putem permite s]
accept]m oarecare schimbare =n conceptul apostolului despre parousia sau cel pu[in o
schimbare de accent tematic =n epistolele care au urmat.
a) 1Tesaloniceni
1 Tes. 1:9-10
- este introdus] tema principal] a epistolei (parousia), urmat] de =ndrumarea apostolului
s] fie perseveren[i =n a\teptarea evenimentelor care vor avea loc (2:12). Chiar mai mult,
tesalonicenii erau ei =n\i\i %speran[a, bucuria \i coroana” mqndriei apostolului =naintea
venirii %Domnului nostru Isus” (parousia 2:5)
- iar rug]ciunea apostolului pentru ei este =n conformitate cu aceea\i tem], \i anume %s] fie f]r]
pat] =n sfin[enie” %=naintea lui Dumnezeu, Tat] nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos
=mpreun] cu to[i sfin[ii S]i” (3:13);
1 Tes. 4:13-5:14
-reprezint] centrul discu[iei din Tesaloniceni. Situa[ia se prezint] =n modul urm]tor:
- Pavel se adreseaz] tesalonicenilor pentru a rezolva o problem] serioas] ap]rut]
imediat dup] plecarea sa din Tesalonic
- unii dintre credincio\ii din Tesalonic decedaser]
- ceilal[i, r]ma\i =n via[], erau =ngrijora[i c] cei mor[i erau dezavantaja[i, sau
chiar pierduser] ocazia: parousiei(4:15)*
- r]spunsul lui Pavel pune la dispozi[ia noastr] singura afirma[ie clar] a
apostolului despre parousia (4:13-18)
* Nu exist] nici un indiciu =n 1 \i 2 Tes. c] problema a fost cauzat] de Pavel =n urma unor =nv]
[]turi despre eshatologia realizat], pe care =n aceste epistole =ncearc] s] le corecteze cu o
%teologie a =n]l[]rii despre gloria prezent].”(vezi 1&2 Thessalonians, Wanamaker, pp.164-166)
Urm]toarele aspecte din 4:13-17 au captivat imagina[ia cre\tin] de-a lungul secolelor:
- portretul lui Isus (Domnul) coborqnd din cer =ntqlnindu-se cu cei vii \i cei =n via[]
(sfin[i) la jum]tatea drumului.
- r]pi[i =n nori
- =n aer (probabil pentru a-L =nso[i pe p]mqnt - cf. Bruce, 1&2 Tess., pp. 102-103)
1 Tes. 5:3-8 - =ndrumarea la veghere - iar]\i un ecou al pildelor din evanghelii (Mat. 24:42-43;
25:13; Marcu 13:34-47; Luca 12:37);
- evolu[ia tradi[ional] este de asemenea vizibil] - Pavel folose\te imagini profetice
clasice \i uncontrast apocaliptic: %durerile na\terii, copii luminii/=ntunericului,
adormi[i/treji; zi/noapte, treji/be[i” (5:3-8).
1 Tes. 5:9-10 - punctul culminant este asigurarea c] Dumnezeu nu ne-a rqnduit la mqnie ci s]
ob[inem mqntuirea prin Domnul nostru Isus Hristos care a murit pentru noi, pentru ca fie c]
veghem, fie c] dormim, noi vom tr]i =mpreun] cu El.
1Tes. 5:23-24 - binecuvqntarea de =ncheiere are ca scop s]-i asigure c] nu vor uita u\or scopul
principal al epistolei: %Dumnezeul p]cii s] v] sfin[easc] pe voi =nsu\i pe deplin, \
i duhul vostru, sufletul \i trupul s] fie [inute =ntregi, f]r] prihan] la venirea
Domnului nostru Isus Hristos. El care v] cheam] este credincios \i o va face”.
b) 2 Tesaloniceni 1:7-10
- acest text are ca rol confirmarea cristologiei parousiei prezentat] de Pavel anterior \i poate fi
considerat] ca una dintre cele mai puternice afirma[ii pe care apostolul le-a f]cut despre acest
concept.
- tesalonicenilor le este garantat] odihna =n urma suferin[ei lor: %+n revela[ia
(apokalipsei)
Domnului Isus din cer ...”
Ultima parte a epistolei con[ine teme f]r] leg]tur] =ntre ele (lucru ne=ntqlnit =n 1 Tes.),
f]r] referin[e la parousia.
Cel mai plauzibil motiv pentru discu[ia lui Pavel r]mqne de fapt dorin[a acestuia de a le
ar]ta Tesalonicenilor, c]rora le-a r]spuns imediat f]r] s] le dea prea multe explica[ii, c] =nainte de
venirea Domnului vor avea loc evenimente specifice.
Dintre cele 7 referin[e directe la parousia lui Hristos, 6 sunt =ntqlnite =n 1\i 2 Tes., iar
unul este =n 1 Cor. 15:23.
a) 1 Corinteni
- +n 1 Corinteni mai exist] 4 alte referin[e importante:
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 53
i) 1:7-8 - salut]rile de la =nceputul epistolei vorbesc despre revela[ia lui Hristos c]
=i va sus[ine pqn] la acel moment;
ii) 4:4-5- o avertizare =mpotriva judec][ii premeditare care =i apar[ine Domnului la
momentul potrivit;
iii) 11:23- raportat] la Cina Domnului;
iv) 16:22- Maranatha (Vino Doamne!).
b) Romani 11:26-27
c) Filipeni 3:20-21
d) Coloseni 3:3-4
- se fac referin[e la revela[ia final] a lui Hristos ca o revela[ie glorioas]: %via[a ta a fost ascuns]
(kekryptai) cu Hristos =n Dumnezeu. Atunci cqnd Hristos, care este via[a noastr], a fost revelat
(phanerothe), atunci ve[i fi \i voi revela[i cu El =n glorie”.
- avem aici o paralel] la misterul care a fost ascuns (apokekrymmenonn) din toate timpurile \i
genera[iile %... acum revelat (ephanerothe) sfin[ilor lui ... care este Hristos =n voi, speran[a
gloriei” (1:26-27)
Scopul =n Coloseni este acela de a dovedi cum a doua venire a lui Hristos se potrive\te \i
completeaz] importan[a primei veniri.
e) Alte texte
- Analiza acestei teme nu trebuie s] se concentreze =n exclusivitate asupra unor texte explicite
despre Hristos \i parousia Lui. Deoarece de aceast] tem] se leag] o mul[ime de evenimente care
completeaz] imaginea final] (ex. referin[e la judecat]).
4. +ntqrzierea Parousiei
Acest aspect al =ntqrzierii (amqn]rii) parousiei are un cuvqnt de spus =n importan[a schimb]rii
eshatologiei pauline atunci cqnd lucrurile sunt privite la modul obiectiv: =n prima faz], Pavel
pune accent pe parousia lui Hristos (1 \i 2 Tesaloniceni), iar mai tqrziu face numai referiri
ocazionale la aceast] tem] deoarece nu mai tr]ie\te cu impresia c] Hristos va veni =n timpul vie[ii
lui
Dac] se compar] urm]toarele dou] expresii - %noi care suntem =n via[]” (1Tes.4:15) \i
%speran[a de a pleca (=n moarte)” (Fil. 1:19-23) - se poate crede c] pe m]sur] ce Pavel s-a
maturizat =n credin[] entuziasmul eshatologic s-a diminuat, fiind treptat =nlocuit de realitatea
mor[ii lui. Acest factor ar fi putut influen[a gqndirea apostolului atunci cqnd a scris epistolele
mai tqrzii
Oricum, urm]torii factori trebuie considera[i pe aceast] tem]:
i) - discu[ia lui Pavel despre parousia =n Tesaloniceni a fost rezultatul problemelor
din aceast] biseric] iscate pe aceat] aceast] tem];
- analizqnd celelalte dou] epistole putem deduce c] problemele din celelalte
biserici nu erau de aceea\i natur], prin urmare, fiecare epistol] trebuie citit] =n lumina
circumstan[elor =n care a fost scris].
ii) - este evident] a\teptarea venirii lui Hristos =n toate episoadele pauline
nediscutate;
- %a\teptarea continu]” (apekdechomai) a venirii lui Hristos este la fel de intens]
=n toate episoadele (ex. Gal. 5:5; 1Cor. 1:7; Rom. 8:19; 1Cor. 16:23);
- de remarcat sunt urm]toarele texte: 1Cor. 7:29, 31 (vremea s-a scurtat) \i Rom.
13:11-12 (mqntuirea este mai aproape ...), care f]r] =ndoial] men[in importan[a parousiei =n
gqndirea paulin] mai tqrzie, ca un eveniment %aproape”;
- chiar =n Fil. 4:5 (o epistol] scris] mai tqrziu) Pavel poate s]-i asigure c]
Domnul este aproape.
iii) - timpul care a\tepta Pavel s] treac] pqn] la parousia nu trebuie exagerat =n nici
una din direc[ii, dar s] accept]m faptul c] Pavel =n[elege lucrarea lui apostolic] =n termeni
eshatologici, tr]ind tot timpul =n alert] cu scopul de a predica evanghelia neamurilor pqn] la
punctul unde suferin[a lui misionar] va completa toat] tribula[ia eshatologic] =nainte ca noua er]
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 55
s] intre =n ac[iune (cf. Col. 1:24).
Accentul deosebit pus de Pavel pe tema parousiei, fapt care nu este =ntqlnit =n celelalte
epistole, ar trebui s] fie determinat =n cea mai mare parte de circumstan[ele =n care fiecare
epistol] a fost scris] \i nu pe baza unei schimb]ri teologice =n gqndirea paulin] care a rezultat din
dezam]girea c] Hristos nu a venit =n timpul vie[ii sale.
Chiar \i =n a\a-numita ultima epistol] a lui Pavel (Coloseni) a\teptarea final] a lui Hristos
face parte din via[a apostolului a\a cum apare \i =n 1&2 Tesaloniceni (cf. Col. 3:4). Nu exist]
nici o aluzie =n epistolele lui Pavel c] acesta ar fi trecut printr-o criz] cauzat] de ^=ntqrzierea
parousiei^. Pin urmare, modul =n care acest concept este prezentat de Pavel nu poate fi folosit
pentru a identifica o evolu[ie a teologiei sale.
5. Concluzie
1. Se poate afirma cu =ncredere c] parousia lui Hristos este un concept teologic paulin
men[ionat cu consecven[] de apostol de la prima pqn] la ultima epistol]. El a fost convins de
iminen[a parousiei care se apropie =n orice moment odat] cu trecerea timpului.
2. Este foarte posibil c] =nv][]tura lui Pavel din 1\i 2 Tesaloniceni a fost o prim]
expresie a teologiei pauline maturizate sau Pavel folose\te limbajul apocaliptic tradi[ional pentru
a face afirma[ii vizionare, fiind convins c] acestea sunt folositoare audien[ei.
3. Ideea general] este c] parousia este un element principal =n teologia lui Pavel, fiind
punctul culminant spre care evenimentele decisive din via[a lui Isus (moartea \i =nvierea) se
=ndreapt].
Oricum, parousia nu face parte din centrul cristologiei pauline, cum sunt crucea \i
=nvierea. Speran[a lui Pavel =n parousia nu a devenit o m]rturie pentru apostol. Faptul c]
Hristos nu a venit =n timpul s]u nu l-a deranjat, probabil pentru c] aten[ia (speran[a)
centralizat] =n ` moartea \i =nvierea lui Hristos a permis apostolului o atitudine indefinit] fa[] de
concept.
1. O epoc] nou]
Situa[ia omenirii:
- omul de carne este slab/vulnerabil;
- necesitatea de a satisface dorin[ele/poftele naturale poate fi un punct ferm (pozitiv)
numai atunci cqnd exist] dependen[] de Dumnezeu;
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 56
- dar omenirea a =ntors spatele lui Dumnezeu, depinzqnd de %=n[elepciunea proprie”;
- prin urmare, omul a devenit robul p]catului, =ntorcqndu-se =mpotriva lui =nsu\i;
- via[a omului inten[ionat] pentru a fi tr]it] =naintea lui Dumnezeu \i dirijat] de Dumnezeu, a
devenit o frustrare unde omul alearg] pentru a sc]pa de puterea mor[ii;
- puterea p]catului \i a mor[ii, chiar \i legea lui Dumnezeu manipulat] \i corupt] duce la
=nrobirea omului =n p]cat.
+ntrebarea:
Cum vor deveni oamenii membri ai unei noi umanit][i exemplificat] =n moartea \i =nvierea lui
Isus? Cum vor intra ei =n familia =n care Hristos este primul n]scut? Cum vor sc]pa de puterea
p]catului \i a mor[ii?
3)Tranzi[ia de la o epoc] la alta are pentru Pavel dou] aspecte care au avut loc =ntr-un
singur moment:
a) a avut un =nceput;
b) are o continuare (este proces).
Argumentul - Cele dou] timpuri verbale folosite de Pavel:
- aoristul: denot] un eveniment important /decisiv care a avut loc =n trecut;
- prezentul: denot] un eveniment =n continu] desf]\urare.
Ex. 1 Cor. 1:18, 15:2; 2 Cor. 2:15 - cei care sunt mqntui[i, =n procesul
mqntuirii sau al transform]rii (Rom. 12:2; 2 Cor. 3:18)
- Proces exemplificat \i =n dou] sacramente principale cre\tine: unicitatea botezului \i repetarea
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 57
Cinei Domnului;
- Pentru Pavel, ambele aspecte sunt importante \i trebuie experimentate pentru a
=n[elege Evanghelia lui Hristos.
3) - =n greaca contemporan] a lui Pavel: charis (frumos, tinde spre bune inten[ii favor,
gratitudine, pl]cere =n ceva), nu avea neap]rat un caracter teologic sau religios;
- de asemenea charis - %o favoare”, folosit de Pavel la plural charites - %favoare dat] sau
returnat]”, era folosit =n greaca contemporan] lui Pavel pentru a descrie binefacerile zeilor \i/sau
ale unei persoane =ndrepate spre anumite institu[ii sau spre oameni;
- este probabil c] atunci cqnd cititorii lui Pavel =ntqlneau termenul charis sensul
principal pe care i-l atribuiau era acela de binefacere.
1) Rela[ia om-Dumnezeu s-a bazat pe convingerea c] scopul lui Dumnezeu pentru omenire
a rezultat dintr-o ini[iativ] generoas] \i credin[] sus[inut] de la =nceput pqn] la sfqr\it;
- un exemplu fiind rela[ia dorea /dorean - charis (folose\te dorea (dar) \i dorean (un dar
nemeritat) - Rom. 12:3, 6 - %har d]ruit” (de Dumnezeu)
2) Harul ca %ac[iune” - nu numai o atitudine sau dispozi[ie dar \i faptul care exprim]
atitudinea;
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 58
- este un concept dinamic - %harul este actul eshatologic al lui Dumnezeu”(Bultmann);
- 2 Cor. 12:9 - harul descrie experien[a dinamic] de a fi luat \i umplut de harul lui
Dumnezeu.
3) - Folosirea singularului de c]tre Pavel poate fi =n urma influen[ei VT (chen - num. sg.
iar chesed - pl., foarte rar), dar \i pentru a sublinia unica surs] a harului (Dumnezeu) \i
unica expresie primar] a harului (actul de eliberare realizat de Hristos);
- Tot harul este o manifestare a harului divin; fiecare fapt este a\a atqta timp cqt reflect]
harul lui Dumnezeu =n Hristos.
Un lucru care face acest aspect foarte important =n teologia paulin] este frecven[a cu care
Pavel reaminte\te audien[ei lui despre momentul decisiv al =nceputului: momentul
dedic]rii/hot]rqrii, experien[a ini[ial] a harului. Aorisul este folosit pentru a rechema la stadiul
ini[ial, acest lucru fiind important pentru ucenicia lor continu].
Exemple: -Rom. 6:3-4; 6:17-18; 7:4, 6; 8:15; 13:11;
-1 Cor. 1:4-5; 2;12; 6:11; 12:14; 15:1-2;
-2 Cor. 1:21-22; 3:3; 4:6;
-Galateni 1:6; 2:16; 3:2-3; 5:1-13;
- toate aceste texte indic] foarte clar un eveniment cu caracter decisiv cu urm]ri pentru viitor \i
care transform] loialitatea omului;
- f]r] acest =nceput, o dedicare con\tient], procesul nu poate s] =nceap].
+nceput = convertire
-Ideea de convertire - reversul de la o ordine veche la cea nou] - era bine cunoscut] =n lumea
antic].
-Probabil c] este un termen apropiat pentru a descrie acel moment, =ns] urm]toarele aspecte
trebuie luate =n considerare:
Din vocabularul lui Pavel fac parte o serie de metafore folosite pentru a descrie tranzi[ia \
i noul =nceput:
a) dikaiosyne / dikaiosis (justificare) - un termen legal/tehnic; imaginea este anularea unei
datorii/pedepse (Col. 2:14);
b) lytrosis / apolytrosis (achitare, r]scump]rare) - ideea de cump]rare =napoi a unui ostatec;
c) eleutheria (libertate) / eleutheroo (a elibera) / eleutheros (liber) / lytrosis (eliberare) -
termeni importan[i pentru Pavel =n special =n %convertirea lui”;
d) katallage (r]scum]rare) / apokatallasso (vb) - =mp]carea a dou] p]r[i la o nou] pace \i
cooperare;
e) politeyma en ouranois (cet][enia =n cer) - Fil. 3:20;
f) soteria (mqntuire) - folosit pentru salvare sau a aduce pe cineva la ad]post. Pentru
Pavel denot] \i integritatea unei persoane s]n]toase;
g) klleronomia (mo\tenire) Gal. 3:18;
h) a se trezi (Rom. 13:11), a pune sau a da jos hainele /armura (Rom. 13:12).
Din religie: - hagioi (sfin[i) - termen preferat (39 ori, sunt cei pu\i deoparte \i dedica[i
lucr]rii lui Dumnezeu;
not]: subst. hagiasmos (sanctificare) este folosit pentru a descrie
procesul mqntuirii (Rom. 6:19, 22), dar verbul de regul] arat] =nceputul
ac[iunii unei persoane individuale care a fost pus] deoparte pentru ve\nicie
(Rom. 15:16)
- charisma (a unge: 2Cor. 1:21);
- slujba de preot (Rom. 1:9);
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 61
- limbaj de cult (1 Cor. 3:16-17 -templu);
not]: nu folose\te imaginea preotului (contrast. 1Petru 2:5)
- circumcizie, sp]lare, purificare;
- o nou] crea[ie (2 Cor. 5:17);
2) – Prin folosirea diversificat] a metaforelor se =ncearc] o apropiere tot mai mare de vitalitatea
experien[ei care cerea un nou mod de exprimare care trebuia creat.
Concluzie:
Se pare c] pentru Pavel tranzi[ia a fost un eveniment cu multe fe[e, nu neap]rat la fel pentru
fiecare persoan], pentru aceasta el a avut nevoie de un vocabular care s] exprime diversitatea
experien[ei individuale.
Putem impune experien[a noastr] la momentul convertirii altora? Care este impactul
evenimentelor asupra individului?
Oricum, pentru Pavel exist] trei sau patru aspecte-cheie care fac posibil] \i scot =n
eviden[] caracteristicile noului =nceput. Importan[a lor pentru Pavel \i =n istoria bisericii au o
analiz] aparte. Ele sunt: - justificare - prin credin[];
- p]rt]\ia / participarea =n Isus Hristos;
- darul Duhului Sfqnt;
- botezul (ca o categorie separat])
- vocabularul paulin pentru justificare este un concept =mprumutat din VT care promoveaz]
ideea %dreptate”/%corectitudine / exactitate” sau %corectitudine /sinceritate”.
- VT. prefer] folosirea verbului decqt a substantivului; Acesta este un indiciu c] accentul se pune
pe justificare ca rezultat al ac[iunii lui Dumnezeu, adic] persoana este pus] =ntr-o rela[ie dreapt]
cu Dumnezeu - reabilitat sau declarat =n pozi[ia corespunz]toare.- Influen[a VT este sesizat] la
Pavel =n folosirea frecvent] a verbului dikaioo (a justifica), \i faptul c] evit] folosirea
substantivului dikaiosis (justificare) (Rom. 4:25).- verbul denot] puterea cosmic] a lui Dumnezeu
\i ac[iunea universal] pentru a pune =n practic] o schimbare =n situa[ia dintre omul p]c]tos \i
Dumnezeu; prin aceast] ac[iune El este capabil s] reabiliteze rela[ia dintre El \i credincio\i
punqndu-i =ntr-o rela[ie credincioas] cu El.
E. P. Sanders: - discu[iile pe tema rela[iei dintre justificarea paulin] \i cea a iudaismului din
primul decol d.H. se fac luqnd =n considerare scrierile lui Sanders (cel pu[in dou]
dintre ele: %Paul and Palestinian Judaism” (1977) \i %Pavel, the Law and the Jewis People”
(1983);
- analiza lui Sanders a contribuit la observarea rela[iei lui Pavel cu iudaismul;
- Observqnd c] Pavel a fost interpretat (pe aceast] tem] a justific]rii) prin perspectiva lui
Luther (Luther argumenteaz] c] Pavel a criticat legalismul iudaic pentru a g]si pl]cere \i
acceptare =n fa[a lui Dumnezeu, de a fi =ndrept][i[i prin faptele Legii) - =i scuz] pe
Kasemann \i Bultman pentru folosirea acestei metode, ignorqnd contactul istoric al lui
Pavel cu iudaismul din primul secol.
Prin urmare, Sanders: - neag] faptul c] dreptatea care vine de la lege este o dobqndire meritat]
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 64
care permite unuia s] cear] o r]splat] de la Dumnezeu, un refuz al harului;
- %faptele legii” nu era metoda prin care se putea intra sub leg]mqnt, dar
era modul prin care se men[inea leg]mqntul;
- citat: "faptele sunt condi[ia de a r]mqne %=n” dar ele nu %adun]”
mqntuirea.”
- dac] el are dreptate, atunci interpretarea lui Luther despre conceptul
paulin este incorect].
Preocuparea lui Pavel a fost aceea de a intra \i a r]mqne =n leg]mqnt (la fel \i iudaismul),
dar continu] s] afirme c] iudeii nu sunt privilegia[i din punct de vedre na[ional, deorece ca s] fii
membru al leg]mqntului este o posibilitate general] pentru to[i care au credin[] =n Hristos \i sunt
=n linia lui Avraam (Rom. 4).
Argumentul promovat de Sanders este important, mai ales c] are o explica[ie a rela[iei
dintre Pavel \i iudaism \i a rela[iei dintre participarea =n Hristos \i justificare. Interesant este \i
faptul c] atqt Luther cqt \i Calvin au considerat participarea =n Hristos esen[ial] doctrinei despre
justificare. (Calvin a fost de p]rere c] justificarea este rezultatul particip]rii =n Hristos.)
a) - explica[iile lui despre diferen[a dintre cre\tinism \i iudaism sunt relative \i superficiale;
- iudaismul este gre\it pentru simplul fapt c] nu este cre\tinism;
- Pavel separ] cre\tinismul de iudaism \i nu-l consider] o mutare dispensa[ional] =n
iudaism
c) - ideea lui Sanders, de asemenea, insinueaz] c] doctrina justific]rii este pentru Pavel o
provocare la adresa na[iunii c] Israelul are un drept special din cauza identit][ii na[ionale: dqnd
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 65
o nuan[] negativ] conceptului.
3. Pavel \i dreptatea lui Dumnezeu
- Romani 1:16-17 - exprim] importan[a revela[iei drept][ii lui Dumnezeu pentru Evanghelie.
+ntrebare: Cum traducem dikaiosyne tou theou? : %justi[ia lui Dumnezeu”? sau %dreptatea lui
Dumnezeu”? - un fapt care poate fi determinat numai de conota[iile expresiei =n contextul ei
istoric/sau istoria interpret]rii.
Conota[ii: Augustin din Hipo - %dreptatea lui Dumnezeu” nu este o referin[]
la dreptatea personal] a lui Dumnezeu (dreptate prin care Dumnezeu +nsu\i are
drept), ci dreptatea pe care El o =mparte p]c]to\ilor pentru a-i justifica /=ndrept][i
dreptatea care vine de la Dumnezeu); o interpretare care a dominat teologia din
vest 14 secole, pqn] Gabriel Biel a reinterpretat-o punqnd accentul pe
%dreptatea prin care Dumnezeu +nsu\i este drept”.
Reforma: Luther \i-a pus problema =n modul urm]tor: %Ce =nseamn] s] vorbim
despre Dumnezeu ca fiind drept?” - ini[ial a crezut c] Dumnezeu +nsu\i este
drept, folosind dreptatea Lui s]-i r]spl]teasc] pe cei supu\i \i s]-i pedepseasc] pe
cei p]c]to\i - mai tqrziu, (cqnd a recunoscut c] este \i el p]c]tos) a descoperit c]
este o referin[] la dreptatea pe care Dumnezeu o imputeaz] p]c]to\ilor,
acoperindu-le p]catele, f]cqndu-i drep[i =n fa[a lui Dumnezeu.
R]spunsul Kasemann:
- dreptatea lui Dumnezeu trebuie =n[eleas] ca referindu-se la Dumnezeu +nsu\i
lui \i nu la ceea ce El d]ruie\te: adic] se refer] la Dumnezeu =n ac[iune – puterea \i
darul Lui (deci el nu se refer] la atributele lui Dumnezeu ci la ac[iunea Lui).
- tema este puterea lui Dumnezeu mqntuitoare =n ac[iune revelat] eshatologic =n
Isus Hristos;
- conceptul lui Kasemann ne ajut] s] teoretiz]m sau s] antropocentriz]m
%dreptatea lui Dumnezeu”, =ns] ambele elemente trebuie privite =mpreun] ca,
fiind modalitatea ac[iunii mqntuitoare a lui Dumnezeu =n Hristos, care aduce o
via[] nou] credincio\ilor (P. Stuhlamacher).
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 66
- dreptatea lui Dumnezeu este demonstrat] \i v]zut] =n ac[iune =n eliberarea adus]
de Hristos ca o manifestare a credincio\iei lui Dumnezeu pentru leg]mqntul lui \i
pentru transformarea mqntuitoare a credincio\ilor.
K. Stendhal: - o perspectiv] mult mai critic] decqt cea a lui Kasemann, argumentqnd c]
Kasemann a ignorat importan[a istoriei mqntuirii (Heilsgeschichte)
- Pavel localizeaz] evenimentul justific]rii =ntr-un context specific - anume - istoria comunic]rii
lui Dumnezeu cu cei ale\i de el, Israel (cf. Rom. 9-11).
- Pavel acord] importan[] faptului c] mqntuirea a ajuns la el prin istorie (de la
Dumnezeu prin istoria Israelului), \i nu prin ideea abstract] a justific]rii prin
credin[].
J. Reuman: - ne ajut], sugerqnd c] patru linii mari de interpretare a %drept][ii lui Dumnezeu”
trebuie discernate =mpreun] cu promovatorii lor:
a) un genitiv obiectiv: %o dreptate care este valabil] =naintea lui Dumnezeu.” (Luther)
b) un genitiv subiectiv: %dreptatea ca un atribut sau o calitate a lui Dumnezeu.”
(Kasemann)
c) un genitiv de autor: %o dreptate care pleac] de la Dumnezeu.” (Bultmann)
d) un genitiv de origine: %statutul drept al omului care este rezultatul ac[iunii de
justificare a lui Dumnezeu.” (Granfield).
Not]: %dreptatea lui Dumnezeu” nu este pentru Pavel =n primul rqnd o concep[ie moral], ci (cf.
1:16-17) reprezint] o afirma[ie profund] despre revela[ia lui Dumnezeu pentru situa[ia omenirii.
* Cea mai important] clasificare a rela[iei dintre credin[] \i fapte a fost cea care s-a bazat pe
clasificarea temelor lui Pavel despre %justificarea prin credin[]” \i %judecata dup] fapte”.
- Pavel poate vorbi despre judecata viitoare =n termeni negativi (ca o =ncurajare pentru
ascultare).
Sanders: - Pavel are o atitudine iudaic]: %Dumnezeu judec] dup] faptele lor
pe cei pe care =i mqntuie prin har” (justificarea prin credin[] este o manifestare a
harului lui Dumnezeu, prin urmare, de ce vor fi credinicio\ii judeca[i pe baza
faptelor lor (ex. Romani 2:12; 14:19; 1 Cor. 3:15; 2Cor. 5:10) care ofer] un motiv
pentru manifestarea rezultatelor personale?
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 67
- Explica[ia lui Sanders ignor] faptul c] justificarea nu este numai un eveniment trecut dar unul
care apar[ine viitorului (Rom. 2;13; 8:33; Gal. 5:4-5).
- Nu este vorba despre o justificare =n trecut \i o judecat] =n viitor; elementul
%nu =nc]” care apar[ine =nv][]turii lui Pavel despre o justificare nu =i era
cunoscut lui Sanders.
Problema lui Watson: Cum determin]m care este Cuvqntul final al lui Dumnezeu \i care este
penultimul? Se pare c] este compromis caracterul decisiv al judec][ii.
5. Binecuvqnt]rile Justific]rii
b) - Sumarul evanghelie din 5:1a este urmat de afirma[ia interesant] din 5:1-11
- Dac] justificarea =nseamn] acceptatea omului de c]tre Dumnezeu (5:8), de asemenea
=nseamn] c] Dumnezeu a\eaz] binecuvqntarea p]cii peste cei care =nainte erau du\mani.
(5:10).
- Pacea:- =n acest context nu trebuie limitat] la conceptul grecesc de =ncetare a
r]zboiului sau la un =n[eles spiritualizat (calm interior).
- Pacea - Shalom (ebr.) - ideea de baz] fiind %stare bun]”, incluzqnd armonia social] \i starea
bun] a comunit][ii.
- Aceast] pace este un aspect fundamental pentru existen[a rela[iilor dintre oameni, f]r] de care
oamenii nu pot produce roade.
- Acces ne=mpiedicat la Dumnezeu: - tot este posibil prin justificare - o metafor] oarecum
ocult], dar exprim] posibilitatea de a intra =n %prezen[a regelui”.
- -%mqndria cu speran[a gloriei lui Dumnezeu” (5:7) - posibil] tot prin justificare:
- speran[a =nseamn] c] gloria care =i lipse\te omului =n prezent va fi restabilit] (3: 23)
- deci, rela[ia justificatoare este o restaurare la rela[ia inten[ionat] ini[ial de Dumnezeu
dintre El \i creatur] (1:21)
- cu aceast] rela[ie omul se poate mqndri, =n contrast cu mqndria nepotrivit] a Israelului
c] sunt privilegia[i \i asigura[i.
- paralela justificare-reconciliere (5:10-11)
- %mqntuirea” =n ambele versete denot] procesul complet
- %justificarea” \i %reconcilierea” au rolul s] sublinieze =nceputul procesului-
metaforele sunt complementare \i nu =n contrast.
Concluzie:
Experien[a lui Pavel a justific]rii prin credin[] a devenit o pl]cere cqnd \i-a dat seama c] a
fost eliberat de %duhul robiei”, a c]rei motiva[ie a fost fundamental de fric] (Rom. 8;15).
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 69
Deschiderea liber] la bog][iiile lui Dumnezeu este considerat] de Pavel una din binecuvqnt]rile
principale ale justific]rii prin credin[] care nu merit] abandonat].
1. Misticismul hristologic
Acest mod de a gqndi (=n termeni referitotri la participarea %=n Hristos”) i-a ajutat pe
teologii de la =nceputul sec. XX s] schimbe interesul avut pentru doctrin], spre experien[a
doctrinei (ex. cei mai proeminen[i teologi: Adolf Deissmann \i Wilhelm Bousset).
Bousset: - %=n Hristos” denot] un sentiment intens de a apar[ine =n mod personal cuiva \i
un sentiment spiritual rela[ional cu Domnul =n]l[at;
- de asemenea folose\te expresia misticism hristostologic pentru experien[a pe
care cultul se axa \i o sus[inea, de exemplu: %pentru Pavel, Hristos devine
puterea terestr] suprem] care sprijin] \i umple cu prezen[a ei toat] via[a
apostolului” sau %Hristos a fost purificat =n fiin[a abstract] a lui Pneuma, =n
principiul noii vie[i cre\tine” sau %=n umbra misticismului lui Pavel al expresiei
en Christo einai este prezent] experien[a lui kyrios Christos prezent] =n
=nchinare \i =n via[a practic] a comunit][ii”;
Observa[ii:
Metodele mistice de abordare a teologiei pauline s-au extins considerabil pqn] la punctul
unde cre\tinismul putea fi considerat o form] de mit gnostic despre un r]scump]r]tor.
Oricum, un limbaj se cere pentru a descrie %misticismul” lui Pavel, chiar =n sec. XX
pentru a explica participarea =n Hristos.
O perioad] =ndelungat] s-a pus accent deosebit pe teologia botezului \i trupul
sacramental al lui Hristos, iar =n a doua jum]tate a sec. XX aten[ia s-a =ndreptat spre experien[a
Duhului Sfqnt ca un mod pentru participarea =n Hristos.
Prin urmare, discu[iile pe aceast] tem] s-ar putea =mp]r[i =n urm]toarele dou] grupe:
a) Studii pentru a =n[elege rolul botezului \i al trupului lui Hristos (Exist] multe lucr]ri dar
interesul a fost =n special determinarea originii conceptului. Acum interesul este asupra
implica[iei lor dinamice sociale)
Aceste dou] metode oarecum au descurajat studiile directe asupra misticismului paulin
(=ncercqnd s]-l explice prin alte mijloace) rezumat cel mai bine =n expresia %=n Hristos” \i
care de fapt le include =n acest concept (=n Hristos/cu Hristos).
Probabil este mai indicat s] reintegr]m =n teologia paulin] importan[a misticismului hristologic \
i experien[a duhului, g]sind mijlocul cel mai potrivit pentru a corola acestea cu =nv][]turile
sumare date de Pavel despre botez \i trupul lui Hristos. Am putea spune c] participarea =n
Hristos (exprimat] de Pavel =n mod mistic) este o tem] apropiat] de alte teme cum ar fi: darul
Duhului, procesul mqntuirii, botezul \i trupul lui Hristos sau chiar include le include pe acestea.
Pentru a clasifica misticismul paulin la aceast] tem] este necesar] o analiz] a expresiilor:
%=n Hristos”, %cu Hristos”, %a intra =n Hristos”, %prin Hristos” \i %trupul lui Hristos”.
Oserva[ii:
Folosirea expresiilor poate fi repartizat] pentru analizare =n 3 categorii (ex. dup]
context); ultimele dou] categorii cuprind ambele expresii:
b) Folosirea subiectiv]- unde Pavel vorbe\te =n mod normal despre a fi %=n Hristos”
sau %=n Domnul”.
c) Ambele expresii sunt folosite (=n Hristos / =n Domnul) acolo unde Pavel vorbe\te
direct sau indirect de activitateea lui sau =ndeamn] cititorii s] se comporte =ntr-un anumit mod.
Concluzii:
Aceste exemple dovedesc cqt de importante pentru Pavel sunt motivele =n Hristos/=n Domnul
pentru gqndirea lui \i exprimarea experien[ei vie[ii de cre\tin.
Toat] via[a lui de cre\tin - sursa ei, identitatea \i responsabilit][ile ei - ar putea fi
rezumat] =n aceste dou] expresii. Chiar dac] uneori ata\area expresiilor la anumite idei este
un reflex verbal al lui Pavel, se observ] cum acest limbaj a devenit o parte din teologia lui Pavel,
din el, sau din rela[ia lui cu Hristos.
Importan[a teologic]
- Sunt folosite pentru lucrarea de mqntuire obiectiv] a lui Hristos;
- Denot] un cre\tin sau/\i un membru al comunit][ii care crede =n Hristos
- Exist] o tendin[] de a limita expresiile la aceste dou] aspecte teologice, dar asta ar
=nsemna s] reducem complexitatea gqndirii pauline la o etichet] (cf. Dunn). Deoarece: =n
Hristos denot] transfer de domnie \i participare existen[ial] =n realitatea nou] inaugurat] de
Hristos.
Folosiri complementare
Cqnd Pavel se refer] la Hristos care locuie\te =n credincio\i (Hristos fiind tot o surs]
interioar] de resurse pentru cre\tini).
- +ntrebarea este dac] =n aceste exemple avem de-a face cu descrieri literare sau cu emo[ii
artistice care sunt moduri diferite pentru a exprima experien[a \i transformarea interioar] axat]
=n Hristos?
- Prin urmare, exprimarea mistic] folosit] de Pavel este aproape inevitabil] pentru a defni
prezen[a divin] interioar] /exterioar] a lui Hristos care =l pune \i sus[ine pe individ =n rela[ia cu
Dumnezeu.
Concluzii:
a) - sensul prinicipal este de a sublinia aspectul de a fi =mpreun], dar nu trebuie limitat la
=n[elesul literar;
- deoarece, elementul mistic este proeminent =n evenimentele =nf]ptuirii mqntuirii, al
mor[ii \i =nvierii lui Hristos.
- botezat =n Hristos (Rom. 6:3; Gal. 3:27) - ambele folosiri indic] loca[ia – trecerea
dintr-o anumit] pozi[ie (Fitzmyer)- actul =ncorpor]rii;
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 75
- Rom. 6:3 - %botezat =n (acest) Hristos” - cu inten[ia de a sublinia participarea =n
acest Hristos (cf. 1Cor. 12:13);
- Gal. 3:27 - %a ne =mbr]ca cu Hristos”;
-=n ambele cazuri este implicat] \i identificare cu Hristos
Eis cu sensul de %pentru” - =n contextul convertirii (Rom. 16:5; 2Cor. 1:21; Gal. 3:24; Filimon
6)
%cu referin[] la”
%a merge spre”
Elementul mistic este prezent \i =n aceste situa[ii: - a readuce la o rela[ie cu Hristos
- a fi dedicat lui Hristos
i) metafora descrie un grup de oameni care se identific] prin rela[ia lor unul fa[] de
altul (cf. Rom. 12:5)
ii) trupul este comparat cu hristos sau chiar identificat cu Hristos - membru =n trup,
membru egal =n Hristos - identificare cu Hristos
Pietatea individual] este absent] din scenariu f]cqnd loc particip]riii =n Hristos =mpreun] cu
al[ii, cu implica[ia c] unul f]r] cel]lalt (individualism mistic) nu se poate.
Ex. - Rom. 8:9; 14:8; 1 Cor. 1:12; 3:23; 15:23; 2Cor. 10:7; Gal. 3:29; 5:24;
- ideea de a locui =n - a avea Duhul lui Hristos (Rom. 8:9);
- a fi =n Hristos =nseamn] a apar[ine lui Hristos (Gal. 3:28) - contextul
neamurilor capabili s] spun] c] sunt mo\tenitorii lui Avraam prin Hristos;
- Rom. 14:8 %Sunt cre\tin” / %Sunt a lui Hristos” - o rela[ie emotiv] cu un conduc]tor
contemporan - nu invocarea unui erou din trecut (1Cor. 1:12; 3:33).
e)Hristos \i Duh
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 76
- Rom. 8:9-10:- %=n Duhul”, %cu Duhul”, %Hristos =n voi” - exprim] acela\i lucru;
- experien[a Duhului \i experien[a lui Hristos sunt dou] aspecte
care nu difer];
- =n cel mai bun caz putem vorbi de Hristos ca fiind contextul, iar
Duhul, puterea.
Concluzie:
- Limbajul precedent nu poate fi limitat la aspectul literar sau la cel mistic ci ambele aspecte
trebuie s] fie luate =n considerare.
- Acesta esteo modalitate de a explica experien[a cu Hristos.
- +ns] cum =l vizualiz]m pe Isus care este prezentat de Pavel ca un %loc” =n care credinciosul
este %introdus”, avqnd o rela[ie \i cu al[ii?
- Cum putem vorbi despre Hristos ca %trup” alc]tuit din oameni, sau %capul” universului, sau
interiorul credinciosului?
Pentru descrierea vizauliz]rii lui Isus, Pavel s-a folosit de acelea\i procedeu ca =n cazul descrierii
procesului mqntuirii, caz =n care s-a folosit de o multitudine de metafore. Astfel putem spune c]
=n ambele sensuri a existat o realitate spiritual] care a fost exprimat] prin aceste metafore.
Prin urmare, pentru Pavel, Hristos nu a fost redus la experien[a credin[ei, ci a constituit o
realitatate personal] pentru apostol.(Personal nu este egal cu persoan] uman].)
%Crea[ia nou]” nu =nseamn] %er] nou]” (new age), deoarece prima =ncepe la cruce, iar
%crea[ia nou]” nu este posibil] f]r] r]stignirea personal] fa[] de lume \i a lumii fa[] de individ
(cf. Gal. 6:14-15).
1. Introducere
2) Importan[a deosebit] pe care Pavel o acord] Duhului poate fi explicat] prin prisma
comunit][ilor cre\tine timpurii, anume, experien[a acestora (\i a lui Pavel) a Duhulu =n:
a) perceperea imanen[ei lui Dumnezeu =n timpul =nchin]rii;
b) realizarea de minuni;
c) =n privin[a curajului \i =n[elepciunii de a proclama Evanghelia chiar =n
circumstan[e grele;
d) experien[a bucuriei.
Aceste aspecte experimetale erau pentru cre\tinii primari o dovad] clar] c] Duhul era
prezent \i lucra =n mijlocul lor. Ei au =n[eles aceast] experien[] ca o =mplinire a speran[ei
profetice c] =n era lui Mesia,"Duhul" va fi pogorqt peste Israel." (Ezra 36:25-27; Ioan 2:28-32 //
Rom. 10:13)
Pavel cunoa\te aceast] promisiune eshatologic] deoarece face referiri %promisiunea
Duhului” (Gal. 3:14l; Efeseni 1:13)
Prezen[a Duhului era de asemenea un semn c] Domnul =nviat, Isus, era cu adev]rat
Mesia (Fapte 2:14-24, 36, 38-39; Ioan 16:7-11)
3) +n concep[ia lui Pavel, =n contrast cu cea elen], Duhul nu este o for[] la dispozi[ia
credinciosului. Duhul nu poate fi controlat prin cuvinte, metode sau formule; el este prezent
pentru a-l ajuta pe credinicios pentru a tr]i dup] voia lui Dumnezeu.
A treia modalitate prin care Pavel descrie tranzi[ia culminant] este darului Duhului lui
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 79
Dumnezeu.
Pavel a considerat via[a de cre\tin a celor converti[i =nceput] odat] cu primirea personal]
Duhului.
Acest aspect, %darul Duhului” nu este prezentat de Pavel =n antitez] cu celelalte dou]
etape de tranzi[ie, din contr] este complementar.
De ex. i) Gal. 3:14 - Pavel vorbe\te despre binecuvqntarea lui Avraam ca importan[] dubl]:
justificare \i primirea Duhului (exegeza 3:6-14 confirm] foarte clar acest aspect; 6-9 este o
referire la justificare iar 14 la promisiunea Duhului - cf. S.K. Williams);
ii) Rom. 8:9-10 - %a fi =n Hristos” \i %a avea Duhul =n noi” este acela\i lucru.
+n alt] ordine de idei, justificarea \i a fi %=n Hristos” este contextul nou =n care ce credincio\i
au posibilitatea s] se cunoasc] pe ei =n\i\i \i realitatea din care fac parte, iar darul Duhului =i
echipeaz] cu motiva[ia \i puterea necesar] prin care pot tr]i =n noul context.
cf. Dunn - %Cele trei scenarii - statutul restaurat, participare =n Hristos, echipare divin] –
=mpreun] formeaz] un =ntreg care se sprijin] reciproc, fapt care =n mod sigur l-a mul[umit pe
matrix Pavel ca persoan], teolog, misionar \i pastor, deoarece i-a garantat o combina[ie
experimental] intelectual], practic] \i motiva[ional] etic].”
- Scott \i Robinson: - au fost interesa[i de studii ale Duhului nou-testamental, din punct de
vedere experimental
+mbinarea acestor caracteristici a fost preocuparea teologilor =n ultima jum]tate a secolului, dar
ultimele dou] aspecte ale teologiei pauline despre =nceputul mqntuirii au fost foarte pu[in
studiate =n compara[ie cu primul.
3 Duhul eshatologic
Modul =n care Pavel abordeaz] darului Duhului este diferit de justificare \i misticismul
hristologic, cel pu[in =n dou] privin[e: rolul atribuit acestora \i accentul evident din epistole
(ambele fiind elemente distincte)
4. Primirea Duhului
- Pavel consider] aceast] %primire” a Duhului ca fiind foarte important].
- Pavel a considerat c] fiecare credinicos a primit Duhul, dar nu a acceptat lucrul acesta
f]r] o confirmare
- Pavel pune un accent deosebit pe ac[iunea Duhului de a intra =n via[a oamenilor, deoarece
consider] acest dar ca fiind fundamental pentru momentul de tranzi[ie – atqt pentru =nceputul
uceniciei de cre\tin, cqt \i ca baza a principiilor fundamentale pentru lucrarea de evanghelist,
teolog sau de pastor.
Exemple: 1) 1 Tesaloniceni
- au primit cuvqntul cu bucurie de la Duhul Sfqnt (1:6);
- Dumnezeu ne d]ruie\te Duhul lui Sfqnt (4:8) (didonta - %care d]ruie\te” – se
pare c] nu denot] d]ruiri repetate acelea\i persoane -cf. Horn, ci caracterizez] pe
Dumnezeu ca cel ce d]ruie Duhul Sfqnt). Tema r]mqne consecvent] =n celelalte epistole chiar
dac] este men[ionat] =n prima epistol];
- =n =ncheiere aminte\te tesalonicenilor despre caracterul harismatic al =nchin]rii
lor (5:19-20);
- Duhul soteriologic este \i duhul profe[iei
- =i avertizeaz] cu privire la stingerea duhului.
2) Galateni
- argumentul lui Pavel =ncepe cu un lucru pe care ei \i-l aduc aminte foarte bine -
primirea Duhului (8:1-5);
- Duhul i-a identificat cu Hristos;
- duhul a fost binecuvqntarea lui Avaam =n care intraser] deja (3:14);
- intrarea lor =n experien[a erei noi a fost odat] cu trimiterea Duhului Fiului lui
Dumnezeu =n inima lor (4:29);
- n]scu[i =n conformitate cu Duhul (4:29);
- umblarea =n Duhul produce roade;
- asem]narea cu Duhul (5:5, 16, 18, 22, 25; 6:8).
3) 1 Corinteni
- convingerea lor a fost dovada puterii Duhului (2:4);
- Duhul primit era la baza spiritualit][ii lor (2:11-14) - avqnd Duhul te po[i numi
spiritual;
- Duhul lui Dumnezeu locuie\te acum =n ei (3:16, 6:19);
- au fost cur][i[i, sfin[i[i \i justifica[i =n Duhul lui Dumnezeu (6:11);
- uni[i cu Domnul ca unul =n Duh (6:17);
- baza =nchin]rii (12-14);
- to[i au fost boteza[i =ntr-un singur Duh (12:13) - primirea Duhului i-a f]cut
membri ai trupului lui Hristos.
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 82
4) 2 Corinteni
- limbaj metaforic: arrabon-ul Duhului d]ruit =n inima lor (1:21-22);
- Duhul este garan[ia (=nceptul procesului de mqntuire - 5:5);
- conversa[ia lor este scris] =n inimile lor, de Duhul (3:3)
- contrastul dintre lege \i experien[a Duhului d]t]tor de via[] (3:6);
- implicat] =n convertirea lor (3:7-18).
5) Romani
- circumcizia are loc =n inim] - =n Duh nu =n liter] (2:29) - Pavel face o paralel] la circumcizia
inimii necunoscut] de evrei, care este garan[ia realiz]rii viitoare;
- - 7:6- eliberare fa[] de lege \i slujb] =n noutatea Duhului;
- Duhul primit \i experimentat ca eliberator, motivator \i =mp]ciuitor;
- 5:5 - o aluzie la darului Duhului ca o rev]rsare a dragostei lui Dumnezeu \i
sus[in]torul =n suferin[a ucenicilor
Not]: - este surprinz]toare absen[a Duhului din primele 7 capitole din Romani (excep[ie
7:6);
- oricum aceast] absen[] face parte din metoda lui Pavel - dup] ce explic] cum p]catul
folose\te legea, moartea \i p]catele, =\i exprim] convingerile despre rolul decisiv al
Duhului =n determinarea \i modelarea vie[ii credinciosului;
- 8: 1-27: - punctul teologic cel mai =nalt al teologiei pauline;
- 9:2 - pronun[area victoriei;
- 4-6 - continu] s] umble =n conformitate cu Duhul;
- 9 - Duhul este semnul cre\tinului - dac] ai Duhul apar[ii lui Hristos;
- 10 - Duhul este via[a cre\tinului, anume, via[a lui Dumnezeu =n cre\tin:
- via[a spiritual] a cre\tinului este rezultatul Duhului d]t]tor de;
via[], fiind =n acela\i timp Duhul care locuie\te =n el.
- 11 - punctul final al actului mqntuitor al Duhului; -.13 - darul Duhului
este prima road] a mqntuirii complete, =nceputul procesului \i asigurarea sfqr\itului acestuia;
- 14-16- membri =n familia lui Dumnezeu;
- sunte[i copii ai lui Dumnezeu pentru c] a[i primit Duhul =nfierii;
- prezen[a Duhului confirm] realitatea =nfierii.
6) Filipeni
- 2:1 - koinonia Duhului - experien[a de baz] a vie[ii comune =n Hristos;
- 3:3 - aceea\i tem] cu Rom. 2:28-29.
7) Coloseni
- 1:1 - %=n El a[i fost \i voi t]ia[i =mprejur”;
- referin[ele cu privire la Duhul nu sunt caracteristice pauline.
8) Efeseni
- men[ine teologia autentic] paulin] despre Duhul;
- exemplu: 7:13-14 - paralele la pecetea credinciosului, asigurarea =mplinirii
promisiunii;
- condi[ia pecetei este credin[a.
- 2:18, 22 - mijlocul pentru a avea succes =n fa[a lui Dumnezeu (cf. Rom. 5:2);
- 4:3- 4 - motivul care =i une\te pe to[i ca pe pietrele templului este o paralel] la 1
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 83
Cor. 12-13
Concluzie:
Referin[ele abundente cu privire la acest aspect al =nceputului cre\tinului indic] proeminen[a
Duhului. Pentru a-\i men[ine p]rerea cu privire la darului Duhului, Pavel nu a fost nevoit s]
argumenteze (ex. =n cazul justific]rii) realitatea acestui fapt.
Deoarece primirea Duhului era aproape sub=n[eleas] ca singura modalitate prin care cre\
tinul putea s] existe =n Hristos.
%Pavel =n lucrarea sa misionar] a recunoscut faptul c] primirea Duhului era elementul
hot]rqtor \i decisiv =n tranzi[ia crucial] a convertirii \i c] prezen[a Duhului =n via[a persoanei
era cea mai deosebit] caracteristic] a vie[ii cerut] de Dumnezeu.” Duhul primit determin]
via[a \i tr]irea de cre\tin.
5. Experien[a Duhului
Horn:- pneuma denot] \ase lucruri diferite: - caracterul func[ional, c. substan[ial, c. material
-c. hypostatic, c. normativ, c. antropologic
2. Aceste descrieri sunt rezultatul experiment]rii Duhului de c]tre primii cre\tini, iar pentru
Pavel, Duhul nu era altceva decqt o realitate vie care trebuia experimentat] de la =nceput pqn] la
sfqr\itul vie[ii cre\tine.
Experien[]: - un termen foarte complex care include elemente de genul: emo[ii, con\tien[]
real], senza[ie, dispozi[ie, realizare;
- experien[a este modelat] deseori de condi[ii sociale: aspectul fizic, educa[ie;
- unele experien[e sunt %d]ruite” de oameni: ex. dragostea p]rinte-copil, =nainte
ca acesta s] o poat] exprima verbal;
-nu toate experien[ele pot fi exprimate, deoarece ne lipse\te limbajul adecvat.
Not]: - tradi[ia cre\tin] declara prezen[a Duhului dup] ce m]rturisirea corect] \i primire
sacramentelor au fost efectuate;(%A[i crezut \i a[i fost boteza[i / a[i primit punerea mqinilor,
prin urmare, ave[i Duhul f]r] a \tii sau nu.”)
- pentru Pavel este altfel. El =i =ntreab] pe galateni (3:2): %Cum a[i primit
Duhul” -
deoarece primirea Duhului este o experien[] real] la care te po[i referi direct, nu este o deduc[ie
=n urma unui factor.
Concluzie:
Experien[a \i manifestarea de baz] a Duhului este via[a - Duhul este animatorul vie[ii
+n romani 8 este cea mai clar] descriere a ceea ce Duhul aduce =n via[a omului odat] cu
primirea lui.
a) Libertate (8:2) (de asemenea, Galateni)
d) Dorin[] spiritual] \i speran[] (8:23) - tensiunea dintre =nceput care asigur] sfqr\itul
\i o dorin[] pentru sfqr\it; (8:24-25) - experien[a
speran[ei;
Cele trei aspecte care delimiteaz] =nceputul mqntuirii - justificarea prin credin],
participarea =n Hristos \i darul Duhului - sunt o metod] paulin] de a descrie elementele comune
care au adus o persoan] sub tutela lui Hristos.
a) - toate trei sunt indispensabile (pentru Pavel) pentru a =n[elege lucrarea lui
Dumnezeu de reconciliere a omului cu de El. (%justifica[i cu Dumnezeu, legaliza[i cu
Hristos, d]rui[i cu Duhul”)
c) - accentul diferit pus pe fiecare dintre aspecte nu indic] lips] de interes pentru unul
dintre ele:
- credin[a - nu este condi[ia numai pentru justificare ci \i pentru mqntuire;
- %=n Hristos” - men[ine tensiunea eshatologic] deja \i nu =nc];
- Duhul - este o aducere aminte a realit][ii c] evanghelia nu este numai
o teorie sau principii ci \i o experien[].
Pavel caracterizeaz] mqntuirea prin dou] timpuri verbale, aoristul \i prezentul continuu care la
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 87
rqndul s]u reprezint] cele dou] faze ale mqntuirii: =nceputul \i continuarea.
+n Galateni 3: 3 este exprimat] aceast] caracteristic] a mqnturii: %... dup] ce a[i =nceput =n
Duhul vre[i acum s] sfqr\i[i =n firea p]mqnteasc] ...”
- Filipeni 1:16
%.. acela care a =nceput =n voi aceast] lucrare o va ispr]vi pqn] =n ziua lui Isus
Hristos...”
Scopul lui Pavel este urm]torul: (1) s] arate (c]) caracterul =nceputului trebuie s]
determine continuarea rela[iei om-Hristos; (2) \i c] cele trei faze ale tranzi[ei continu] s] fie
experimentate =n procesul de mqntuire (justificare prin credin[], participarea =n Hristos \i
darul Duhului).
- Eshatologia lui Pavel este chenarul cel mai potrivit =n contextul c]ruia se pot analiza
evenimentele care au loc =n aspectul continuu al mqntuirii
Schimbarea: - venirea lui Hristos a cerut modificarea schemei precedente cunoscut] de Pavel
(vezi Culhmann %Christ and Time”);
- venirea \i =nvierea lui Hristos au fost considerate punctul culminant eshatologic
%plin]tatea/=mplinirea vremurilor” (Gal. 4:4) \i %=nceputul =nvierii
mor[ilor” (Rom. 1:4)
- dar: - mor[ii nu =nvie; judecata nu a avut loc;
- punctul eshatologic culminant este incomplet, scopul complet al
planului divin cere =nc] un moment culminant ;
- Hristos care deja a venit trebuie s] mai vin] o dat] pentru =ncheierea
evenimentelor.
Prin urmare, linia timpului imp]r[it] =n dou] faze, divizqnd veacul prezent de veacul care
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 88
are s] vin], a fost =nc] o dat] divizat] =n dou] faze. (Conform lui Beker, Mesia, punctul final al
istoriei, a devenit \i punctul de mijloc al istoriei.)
Observa[ia soteriologic]: - =n noul spa[iu creat dintre cele dou] veniri ale lui Hristos,
veacurile se intersectez];
- =nceputul veacului viitor este proiectat =napoi =n veacul prezent,
=ncepqnd cu =nvierea lui Hristos
- dar veacul prezent nu s-a =ncheiat ci va persista pqn] =n momentul parousiei
Diagrama revizuit]: veacul prezent -------------------------------->
<---------------------------------- veacul viitor
/ /
punctul punctul final
de mijloc parousia
crucea/=nvierea
Opiniile lui Pavel: - cei care au crezut \i au primit Duhul tr]iesc acum, apar[inqnd lui Hristos,
=ntre punctul de mijloc \i parousia;
- ei tr]iesc la suprapunerea veacurilor, =ntre veacuri.
Credincio\ii: - sunt %=n Adam” \i continu] s] fie %=n Adam”; nu au murit =nc];
- dar sunt de asemenea =n Hristos \i au =nceput s] experimenteze via[a, cu toate
c] nu =mp]r]t]\esc =nc] plin]tatea =nvierii lui Hristos
Concluzii:
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 89
Lucrul fundamantal concep[iei pauline despre procesul mqntuirii este convingerea c] persoana
convertit] nu a ajuns la linia final], nu este =nc] perfect], este tot timpul =n tranzit iar acest fapt
determin] experien[a de %a fi =n continu] mqntuire” ca un proces al %conflictului eshatologic” -
conflictul dintre lucrul %=nceput” \i nu =nc] %terminat”, dintre decisivul %deja”\i %nu =nc]”
care trebuie =nc] dus la bun sfqr\it. (Cullmann - "Christ and Time")
2. Deja \i nu =nc]
Conflictul =ntqlnit la Pavel este proeminent =n toat] soteriologia apostolului, implicit sau
explicit.
Conflictul poate fi exprimat prin expresia %deja \i nu =nc]”, care are rolul de a rezuma
experien[a credinciosului \i anume faptul c] ceva decisiv a avut loc %deja” =n momentul
accept]rii credin[ei, dar acea lucrare a lui Dumnezeu nu este %=nc]” complet].
*Metafore care descriu mqntuirea: a) r]scump]rarea - deja (Rom. 3:24; Col. 1:14)
r]scump]rarea trupului;
- nu =nc] (Rom. 8:3; Ef. 1:14).
b) eliberare /libertate - deja (Rom. 6:18, Gal. 2:4);
- nu =nc] (Rom. 8:21).
c) mo\tenirea - deja (Gal. 4:1-7) mo\tenirea +mp]r][eiei lui
Dumnezeu;
- nu =nc] (1Cor. 6:9-10).
d) sfin[irea - deja (cf. verbului din Rom. 15:16);
- nu =nc] (cf. substantivului din Rom. 6:19).
- Aceste aspecte dovedesc clar rolul darului Duhului =n procesul de mqntuire, deci
conflictul eshatologic.
Not]: Se pare c] pentru Pavel arrabon \i aparche nu sunt p]r[i din Duhul, ci El
+nsu\i este arrabon \i aparche.
iv) Botezul
- Rom. 6:3-4 - asociaz] botezul cu =ngroparea cu Hristos - aceast] metafor] este
oarecum limitat] dar =n lumina lui 6:5 poate fi identificat \i aspectul deja \
i nu =nc].
- viitorul poate fi interpretat ca temporal \i logic; primul aspect
este de preferat de majoritatea - prin urmare, nu exist] =nc] o
participare complet] =n =nvierea lui Hristos
Romani 7:7-25
- unul dintre cele mai discutate texte din NT;
- are rolul s] apere legea; vina adev]rat] pentru robia omenirii p]catului \i mor[ii poart]
=nsu\i p]catul.
Intrebare:
Care este raportul dintre acest text \i soteriologia lui Pavel?
- unii nu observ] nici o leg]tur] -cf. 7:4-6 - avem o descriere a omului sub lege (trecutul
credinicosului);
-cel mai bine este s] lu]m =n considerare 7:7-25 care este o elaborare a lui 7:5 \i de
asemenea 8:1-7 care este o elaborare a lui 7:6.
Rom. 7:14-25: Caracteristic acestui text este natura dubl] a %Eu-lui” \i a legii?
Divizarea %Eu-lui” =n dou] faze: - cel care vrea s] fac] bine (7:18-
19)
- cel care vrea s] fac] r]u
Divizarea Legii: Eu-l aprob] legea lui Dumnezeu (7:21-22)
Legea folosit] de p]cat afecteaz] Eu-l de carne
Rom. 7:24-25: - 7:25b folose\te prezentul continuu - %cu mintea mea continui s] slujesc legi lui
Dumnezeu, iar cu carnea mea continui s] slujesc legii p]catului”;
- Eu-l continu] s] fie divizat =ntre cuvinte \i carne;
- indic] o faz] (7:7-25, v. 25b) continu] a Eu-lui divizat care zice: %Mul[umesc
lui Dumnezeu prin Isus Hristos”;
- =n concluzie trebuie luat =n considerare prezen[a conflictului eshatologic,
creat de prezen[a credinciosului =n suprapunerea veacurilor apar[inqnd =n acela\i
timp ambelor veacuri;
- Pavel afirm] c] persoana nou] =n Hristos nu a fost =nc] %ridicat]” din
teritoriul %c]rnii” - credinciosul =nc] mai este carnal, dar =n acela\i timp cu
mintea lui caut] s] fac] voia lui Dumnezeu;
- Eu-l nu este =nc] eliberat de trupul muritor, a\teapt] =nvierea final], victoria
final] a vie[ii peste moarte.
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 92
Conflictul eshatologic: carne/p]cat/moarte --------------------------------------->
<---------------------------------------Hristos/via[]
/ /
punctul punctul
de mijloc final
convertire Mqntuire
Confuzia interpret]rii cap. 6-7 este creat] de aoristele de la =nceptul fiec]rui capitol.
4. Carnea \i Duhul
+n ambele cazuri nu avem oameni duhovnice\ti ideali, =nc] mai exist] pericolul de a da prilej
c]rnii, motiv pentru care trebuie s] r]mqn] =n pas cu Duhul (care este o garan[ie a vie[ii
duhovnice\ti).
Duhul are rolul s] transforme Eu-l de carne pentru a ajunge la faza final] a =nvierii.
ii) 2Cor. 1:8-11: - tema suferin[ei predomin] -suferin[a \i moartea fac parte din procesul
mqntuirii
2Cor. 4:7: - prezen[a puterii divine =n tranzi[ia omului prin via[a corupt] -
caracteristic] a conflictului eshatologic - putere divin] care locuie\te
=n sl]biciunea uman].
2 Cor. 4:11-12, 16-17:- exprim] acest aspect =n modul cel mai clar:
- credinicosul %din carne” se stinge (4:16)
- suferin[a prezent] este o preg]tire necesar] pentru viitor (4:17-18)
- moartea va pune cap]t situa[iei deschizqnd por[ile spre
re=nnoirea complet] (5;1-5)
iv) Suferin[a este a lui Hristos: - atqt via[a cqt \i moartea credinciosului sunt experien[e care
apar[in lui Hristos;
- conflictul, suferin[a, moartea \i
via[a pe care Pavel le
experimenteaz] sunt rezultatul mor[ii \i =nvierii lui Hristos
(Rom. 6:5 \iRom. 8).
Romani 6:5:
- important] este folosirea perfectului, rolul acestuia fiind de a indica =nf]ptuirea unui
eveniment =n trecut care continu] s] persiste =n prezent;
- rezultatul este asocierea continu] a credinciosului cu asem]narea mor[ii lui Hristos.
Romani 8:14-18:
- suferin[a suferin[a %cu El”este necesar];
- - =ntre experien[a %cu El” care apar[ine %deja-ului” (=ngropa[i %cu El”) \i
experien[a %cu El” care apar[ine fazei %nu =nc]” (=nvia[i %cu El”) exist]
experien[a dintre veacuri (%suferin[a cu El”).
Concluzie:
6. Completarea procesului
b) Judecata final]- (credincio\ii se includ) (2Cor. 5:10, Rom. 1-3) - to[i vor fi judeca[i -
grec sau iudeu (1Cor. 3:10-15) - cei care =l au pe Hristos baza vie[ii lor vor fi mqntui[i);
c) R]splata final]: cei care au tr]it kata sarka vor muri cu siguran[] (Rom. 8:13), dar cei
care au tr]it conform lui Hristos vor fi mqntui[i, dar faptele lor vor fi evaluate prin foc (1Cor.
3:15); iar lucrarea c]rora au tr]it kata pneuma \i care au manifestat credin[a =n via[a lor, va
continua;
7. Concluzii finale
Consecin[e:
a) darului Duhului - punctul de plecare al /spre mqntuire;
b) %spiritualitaea” \i %maturitatea” marcat] prin dragoste - sprituali/maturi erau cei care
tr]iau dup] Duhul;
c) via[a credinciosului este tr]it] =n intersec[ia veacurilor: =n conflictul Adam-Hristos
sau moarte-via[], rezultatul fiind conflictul carne –Duh. (A sc]pa sau a tr]i =n acest conflict este
rolul cre\tinului.)
- cre\tiniii se pot bucura de puterea lui Hristos =n sl]biciunea lor;
- conflictul carne-Duh este un semn c] avem Duhu;
- lipsa conflictului poate fi un semn c] Duhul lipse\te.
d) o teologie a suferin[ei;
e) o baz] pentru un sistem etic - etica paulin] =ncepe cu conflictul deja \i nu =nc] - duce
la o =nnoire continu] a hot]rqrii luate - o nou] lupt] trebuie cq\tigat];
f) apostazia (rebeliunea) - o posibilitate real] =n conflictul eshatologic: Rom11:20, 22;
Rom. 8:13
1.Preliminarii
Pavel persecut] %biserica lui Dumnezeu” (1Cor. 15:9; Gal. 1:13; Fil. 3:6)
Acest fapt sugereaz]:
a) folosirea pre paulin] a termenului;
b) revela[ia =n drum spre Damasc a constat \i dintr-o =n\tiin[are c] ceea ce el persecuta era
biserica/adunarea eshatologic] a lui Dumnezeu.
- rezultatul revela[iei este cunoa\terea lui Pavel c] %biserica lui Dumnezeu” se
extindea \i la alte na[iuni iar el se =mpotrivea lucr]rii lui Dumnezeu =ntre neamuri.
Alte observa[ii:
1) Conceptul lui Pavel despre biseric], pe lqng] continuitatea cu %adunarea lui Yahweh”
este acela al unei biserici specifice, delimitat] de loc sau regiune. Cel pu[in =n primel scrieri nu
apare conceptul de biseric] universal].
a) Folosirea singularului din Gal. 1:13 - %biserica” - este deseori considerat o referin[] la
biserica universal]. Dar =n acel context Pavel vorbe\te despre persecu[ie cu implica[ia c]
recunoa\te rolul central al bisericii din Ierusalim ca nucleul eshatologic al adun]rii Israelului - nu
este absolut o referire la persecu[ia bisericii universale.
b) 1Cor. 12:28: - este un text citat pentru a sus[ine referirile lui Pavel la biserica
universal]: %Dumnezeu a numit mai =ntqi =n biseric] apostoli, prooroci, =nv][]tori ...” Oricum,
asta denot] faptul c] apostolatul era deja considerat un oficiu universal. Dar s-ar p]rea c] Pavel =i
considera pe apostoli cei care fondau biserici (1cor. 9:1-2), cu scopuri limitate =n mandatul lor
(2Cor. 16:13-16), prin urmare, fiecare biseric] avea apostolii, proorocii \i =nv][]torii ei. +n
1Cor. 12:27-28 Pavel se refer] la biserica din Corint.
c) 1Cor. 10:32 - succesiunea indic] c] Pavel se refer] la biserica din Corint (10:23-33).
Aspectul universal:
-Versetele din Coloseni 1:18 \i 24 realizeaz] tranzi[ia spre folosirea constant] =n Efeseni
a termenului ekklesia cu =n[elesul de biseric] universal];
- Oricum Pavel nu =n[elege prin biserica universal] un grup de biserici individuale
(institu[ionalizate) care apar[in de o entitate universal]. Identitatea bisericii depindea
pentru Pavel de existen[a ei continu] prin Hristos =n adunarea lui Yahweh.
Romani 12
Deschiderea acestui capitol aduce =n aten[ia cititorului urm]torul lucru: limbajul jertfelor de
cult, obliga[iile care caracterizau toate sectele \i religiile centralizate =ntr-un templu \i =n
=nchinarea oferit] acolo.
a) %Trupurile voastre”
- singur Pavel nu se refer] la o jertf] propriu-zis] a trupurilor;
- este o referin[] la caracterul trupului uman, aspectul corporativ al societ][ii umane, trupul ca
mijloc prin care oamenii =ntrupa[i pot comunica unii cu al[ii;
- o chemare s] se ofere pe ei =n\i\i =ntr-o rela[ie corporativ];
- Pavel folose\te acest limbaj religios dintr-o practic] zilnic] \i se folose\te de el
pentru a descrie o rela[ie zilnic];
- trupurile devin locul sfqnt - %Pavel ... secularizeaz] sanctuarul prin sfin[irea
treburilor zilnice.” (Kaesemann)
c) Limbajul preo[esc
- Pavel nu face referiri la preo[i =n biserici dar consider] lucrarea lui =n slujba
evangheliei ca o lucrare preo[easc]
- Romani 15:16: - leitourgos (preot); hierourgeo (%a face slujb] de preot”);
prosphora (%a oferi o jertf]” - actul sau jertfa); \i euproslektos (%pl]cut]”) \i
hagiazein (%sfiin[it]”) - se refer] la jertf].
- Pavel nu s-a considerat un preot, separat de ceilal[i credincio\i sau c] apostolii
au preluat rolul preo[ilor
Not]: - Epafrodit (Fil. 2:25) - leitourgos , lucrarea lui fiind compania lui Pavel =n
=nchisoare;
- colecta bisericilor dintre neamuri pentru biserica din Ierusalim este o
leitourgein (Rom. 15:27);
- conform la Romani 12:1 - to[i pot s] aib] rolul de preo[i, s] aduc] jerfe.
Prin urmare, Pavel =n[elege lucrarea \i slujba pentru evanghelie o lucrare preo[easc],
lucrare la care se pot angaja to[i credinico\ii f]r] limit].
Limbajul religios este =nc] o dovad] c] Pavel considera noile adev]ruri cre\tine o anex] a
adun]rii lui Dumnezeu (Yahweh), dar lipsit] de ritualurile caracteristice aduse la templu de Israel
\i f]r] preo[i care acum au un rol diferit, acela de a sluji Evanghelia.
Acest lucru caracteriza bisericile pauline de cas]; mqncau =mpreun], se =ntqlneau
sistematic pentru =nchinare; nu aveau templu, preo[i \i nu aduceau jertfe. Probabil erau
considera[i ei templul (collegia) sau anexe ale sinagogii?
+ntrebarea este dac] o asemenea comunitate f]r] un cult era practic] \i stabil], =n timp ce
comunitatea =ns]\i era prins] =n suprapunerea veacurilor care rezult] =n conflict eshatologic?
b) Folosirea metaforei
- nu este o folosire stereotipic] sau uniform], ci variat].
Exemplu: - %pqinea pe care o frqngem este ... participarea =n trupul lui Hristos”
(1Cor. 10:16);
- %a\a cum trupul este una \i are mai multe membre ... a\a este \i Hristos”
(12:12);
- %sunte[i trupul lui Hristos \i fiecare =n parte m]dulare” (12:27;)
- %noi suntem to[i un trup =n Hristos” (Rom. 12:5).
Folosirea variat] a metaforei indic] lipsa unui concept sau a unei teorii fixe
c) De ce %trup”? (soma)
- r]d]cina conceptului paulin la aceast] tem] a fost c]utat] =n diferite p]r[i: cristologie adamic];
%=n Hristos” ; personalitate corporativ]; Mesia. (Nici una din aceste =ncerc]ri nu r]spunde
direct la =ntrebarea de ce aceast] metafor]);
- Kaesemann, Jewett, Kummel: conceptul lui Pavel provine de la Gnosticism:
mitul omului primitiv (persoanele individuale sunt buc][i din trupul original al
omului ceresc - (o teorie abandonat].)
ii) %Trupul” este expresia vital] a unit][ii comunit][ii =n ciuda diversit][ii membrilor
(Schwitzer - Rom. 12:4-5; 1Cor. 12:14-16; Col. 2:19; Ef. 4:11-16)
1Cor. 12:14-26: - un ecou al fabulei lui Mennesius Agrippa - unitatea statului depindea
de interdependen[a diversit][ii membrilor.
- pentru Pavel - adunarea de cre\tini este un trup, a\a cum este \i trupul politic secular, dar
este diferit doarece caracteristica diferit] este apartenen[a la Hristos: %trupul lui Hristos”.
5. O comunitate Harismatic]
Cea mai important] caracteristic] a conceptului paulin despre templul lui Hristos este
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 100
aceea c] de fiecare dat] cqnd apare =ntr-un text =n epistolele pauline =ntr-o form] mai complex]
este considerat (trupul lui Hristos) o comunitate charismatic]: Rom. 12:4-8; 1Cor. 12;4-27;
Efeseni 4:7-16
5) Charism – a un eveniment
- este cuvqntul rostit;
- ac[iunea pus] =n practic];
- este o func[ie (praxix), o slujb] (diakonia), o activitate (energema), o manifestare
(phanerosisi) a Duhului;
- nu trebuie pierdut caracterul charism-ei; ceva d]ruit de Dumnezeu pentru binele altora
- unele charism-e sunt paralele cu "abilit][ile naturale" (pericolul este s] se considere
ale noastre);
- discernerea charism-ei =n comunitatea charism-atic] este un beneficiu pentru toat]
comunitatea.
8) Caracterul dinamic al trupului lui Hristos exprimat prin metafora %boteza[i =ntr-un
singur Duh, =ntr-un singur trup”(1Cor. 12:13);
- imaginea botezului cu Duhul Sfqnt devine centrul discu[iei despre charism \i trupul lui
Hristos.
Concluzii:
Aceste caracteristici ale charism-ei exprim] =nc] ceva din caracterul corporativ al
comunit][ii cre\tine - trupul lui Hristos. O comunitate =n care Hristos \i Duhul sunt
caracteristicile esen[iale, anume harul lui Hristos \i charism-a dat] de Duhul.
Concluzie
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 103
F]r] =ndoial], realitatea conflictului eshatologic - deja \i nu =nc] - este experimentat \i la nivelul
identit][ii corporative ale cre\tinilor - biserica, la trupul lui Hristos. Aspectul eshatologice nu este
limitat numai de individ =n procesul mqntuirii. Din punct de vedere practic, biserica se confrunt]
cu realit][ile acestei lumi, motiv pentru care Pavel promoveaz] o viziune charim-atic] pentru
biseric] \tiind c]-i va putea ajuta s] p]streze caracterul lui Hristos =n timp ce =mp]rt]\esc lucrarea
Duhului =ntre ei.
1. Harism \i oficiu
a) - Discu[ia lui Pavel despre trupul harismatic al lui Hristos introduce =n scen] \i slujbele
deja bine definite: apostol, profet \i =nv][]tor.
- Acestea sunt men[ionate aparte de celelalte daruri, la sfqr\itul cap. 12 din 1Cor., iar
discu[ia despre profe[ii apare =ntr-o form] mai ampl] la sfqr\itul cap. 14 (=n contextul discu[iei
despre vorbirea =n alte limbi).
b) - Romani 12:6-7 - discu[ia este despre profe[ie (nu despre profe[i) \i despre cel care
=nva[] (nu despre =nv][]tori).
Aceste dou] puncte au constituit de-a lungul istoriei biserice\ti esen[a discu[iei
polemice cu privire la reac[ia repetat] =mpotriva clericalismului \i birocra[iei biserice\ti, \i
dorin[a de =ntoarcere la %structurile” bisericii primare. Iar =n secolul trecut a =nceput o
dezbatere rela[ia dintre charism] \i oficiu. (vezi N. Baumert, %Charisma und Amt bei Paules”,
1996)
Rudolph Sohm \i Adolf Harnack (sfqr\itul sec. XIX \i =nceputul sec. XX)
Harmack:- este de aceea\i p]rere cu Sohm la punctul democra[iei spirituale dar consider]
biserica mai mult decqt o entitate spiritual]: are \i o form] social] \i corporativ];
- ambii recunosc un conflict existent =n biserica primar] =ntre Duh \i oficiu;
- Harnack consider] conflictul simultan \i nu consecutiv (=ntre oficiile harismatice ale
bisericii universale \i oficiile administrative la nivelul local).
Sohm \i Harnack ridic] urm]toarea =ntrebare: %Cum poate fi =n[eleas] viziunea lui
Pavel despre biserica harismatic] =n raport cu realitatea cu care apostolul s-a confruntat =n
activitatea sa pastoral] din bisericile fondate de el?” sau %Institu[ia”, %ierarhia” \i %oficiul” au
f]cut parte din viziunea ini[ial] a lui Pavel sau acestea sunt o caracteristic] inevitabil] a aplic]rii
viziunii apostolului =n practic]?
Cei trei reprezint] un punct de vedere protestant dar dac] se consider] opinia catolic] a lui
Schnackenburg nu se va observa o re[inere =n promovarea oficiilor, ierarhiei \i autorit][ii
deasupra harismei \i libertatea Duhului. Schnackenburg accentuez] prioritatea lui Petru \i statutul
autorizat al lui Pavel de apostol cqt \i ierarhia implicit] din 1Cor. 12:28.
Trezirea harismatic] din anii 1960 a fost un timp =n aten[ia criticilor preocupa[i de
aceast] discu[ie (harism/oficiu) dar nu a contribuit la schimbarea problemei.
John Schutz: - primul care a aplicat defini[ia lui Weber despre autoritatea harismatic], lui
Pavel;
- folosind o teorie alc]tuit] din trei aspecte diferite =ntre ele: putere, autoritate \i
legitimitate - unde puterea este sursa autorit][ii, autoritatea este aplicarea puterii,
iar legitimitatea este forma autorit][ii.
M. MacDonald: - subliniaz] existen[a liderilor care existau deja =n interirul comunit][ii - cf.
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 106
1Cor. 12:28 \i 16:15-18 - =l contrazice pe Campenhauser sus[inqnd un grad de institu[ionalizare
prezent deja =n biserica din Corint.
1Cor. - Pavel pune =n practic] autoritatea lui pentru a-i =ncuraja pe corinteni s] fie
totali responsabili pentru tot ce fac: prin urmare, urm]torul principiu reiese cu privirea la
autoritatea apostolic] a lui Pavel.
Filimon: - autoritatea lui Pavel are un caracter delicat, apostolul este mediator
=ntre dou] persoane din clase sociale diferite; rezultatul fiind men[inerea demnit][ii ambelor
persoane implicate.
a) Profe[ii:
- cf. 1Cor. 12-14 un num]r mare de credincio\i erau considera[i profe[i;
- faptul c] aveau loc profe[ii =n biserici \i c] profe[ii aveau ca rol =ncurajarea /zidirea
bisericii putem sus[ine c] exist] un num]r de profe[i =n fiecare biseric] paulin].
Autoritatea profetului:
i) - autoritatea profetului este de fapt autoritatea profe[iei \i inspira[iei;
- autoritatea profetic] nu se extinde =n afara inspira[iei;
- profe[ii trebuie s] vorbeasc] numai =n raport cu credin[a lor (Rom. 12:6), adic],
=n limita =ncredin[]rii c] cuvintele lor sunt de la Dumnezeu – acest lucru era
valabil pentru profetul %propriu-zis” \i pentru cei care profe[eau ocazional (1Cor.
14:30, 32).
ii) - inspira[ia profetului era subordonat] evalu]rii celorlaltor (1Cor. 14:29) (=n
context este vorba de ceilal[i profe[i);
- deci, autoritatea profetului include autoritatea de a evalua oracolul altui profet - cei care
practic] aceast] harism] sunt cei mai experimenta[i pentru a o evalua.
ii) - Autoritatea profetic] nu era limitat] profetului, al[i membrii ai comunit][ii puteau
primi darul profe[iei (14:1, 5, 24, 31).
iii) - Autoritatea profetic] era subordonat] evalu]rii altora - pqn] cqnd inspira[ia nu este
recunoscut], profe[ia nu este profe[ie.
Pavel face referiri la profe[i existen[i =n biserici \i la profe[ii ocazionale care au loc =n
biserici ca rezultat al harismei. Autoritatea ambelor aspecte (profet/profe[ie) era o autoritate
harismatic].
b) +nv][]tori
- anumite texte sugereaz] c] Pavel se refer] la =nv][]torii bisericilor sau din biserici
(Rom. 12:7; 1Cor. 12:28-29; Gal. 6:6; Ef. 4:11);
- ace\tia aveau rolul de a re[ine, =nmqna \i interpreta tradi[ia de baz] a adun]rii,
incluzqnd interpretarea Scripturii profetice iudaice \i a tradi[iei lui Isus;
- probabil =nv][]torii sunt primii care au o caracteristic] profesional], deoarece sunt
responsabili s] cunoasc] tradi[ia bisericii;
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 109
- o slujb] care necesit] foarte mult timp probabil are nevoie \i de sprijin material (cf.
Gal. 6:6) - a\a cum =nv][]torilor li se cerea s] =i =nve[e pe noii cre\tini, tot a\a \i cei
instrui[i trebuiau s] contribuie la =ntre[inerea =nv][]torului;
- 1Cor. 14:26 – posibiltatea de a-i =nv][a pe membrii nu era limitat] =nv][]torului;
- Col. 3:16- =ntreaga comunitatea avea responsabilitatea de a =nv][a.
Autoritatea =nv][]torului:
- era mult mai circumscris] decqt a apostolului \i profetului;
- autoritatea nu era a =nv][]torului ci a tradi[iei pe care acesta o =nva[];
- se include \i un element de interpretare; cu toate acestea, Pavel nu vorbe\te despre
deosebirea duhurilor =n opozi[ie cu =nv][]tura (a\a cum se cere la profe[ie);
- pe baza tradi[iei Pavel evalueaz] =nv][]tura, iar cqnd tradi[ia este dep]\it] apeleaz] la
inspira[ia lui \i la practica tuturor bisericilor (1Cor. 7:10, 12, 40; 4:17; 7:17).
c. Alte slujbe
- oficiul preo[esc, al b]trqnilor, nu apre =n Corinteni (cel al b]trqnilor numai =n ep.
pastorale) ;
- diakonos - =n contextul din 1 Corinteni nu pare s] fie o slujb] sacerdotal];
- nu avea nici un indiciu c] au existat lideri =n Corint;
- Pavel face apel la membri nu la lideri s] judece \i s] reconcilieze situa[ia cu =n[elepciunea lui
Dumnezeu (1Cor. 5:3-5);
- nu exista un lider pentru =nchinare \i oficierea Cinei Domnului \i se a\tepta de la profe[i sau
=nv][]tori s] fac] lucrul acesta.
- |tefan \i casa lui - (etaxton heantous) s-au numit singur =n slujb] (1Cor. 16:15-18) - ei pot
fi considera[i conduc]torii bisericii sau ai adun]rii de cas];
- Pavel cere comunit][ii din Corint s]-i recunosc] (16:16, 18)
- autoritatea harismatic] a deciziilor f]cute de ace\tia trebuia recunoscut].
- 1Tes. 5:12-13 - trebuie recunoscu[i cei care lucreaz] din greu (kopiao) =n mijlocul
vostru \i au grij] de voi;
- aprecia[i =n func[ie de munca lor;
- sfatul lui Pavel este general, nu pentru un anume grup de oameni care au rolul de %lideri”.
- Galateni 6:1 - %cei duhovnice\ti” au rolul s]-i ajute pe cei care au p]c]tuit ;
- probabil Pavel =i provoac] pe to[i din Galatia, sperqnd ca
m]car unii s] r]spund] pozitiv apelului;
- se a\tepta de la cei condu\i de Duhul (5:25) s] pun] la dispozi[ie o conducere delicat] pentru o
situa[ie asem]n]toare.
Se poate discuta existen[a liderilor =n bisericile pauline, =ns] cum a ap]rut acest rol \i
care este autoritatea lui este greu de identificat. Probabil este mai potrivit s] discut]m despre
autoritate harismatic] decqt despre autoritatea unui oficiu.
a) Femeile erau implicate =n slujbe: Rom. 16; Fil. 4:2-3; Col. 4:15;
Rom. 16:1-2: - Fivi descris] ca %diaconi[]” \i %patroana” bisericii din Chencrea;
- este prima persoan] din istoria cre\tin] numit] %diacon” (termenul este
diakonos - masculin nu diaconi[]), dac] Romani 16 este scris =nainte de
Filipeni;
- prostatis (patron) - probabil era o femeie singur], bogat] care a preluat conducerea acelei
biserici din cauza statutului ei social.
Rom. 16:3-5: - Priscila \i Aquila - deoarece Pavel o nume\te pe Priscila =naintea
so[ului sugereaz] faptul c] pozi[ia ei era mai dominant];
- este greu s] ne =ndoim de faptul c] Priscila avea un rol de conducere =n casa de rug]ciune;
Rom. 16: - Andronic \i Iunia - cu vaz] =ntre apostoli, sau chiar apostoli care
au fost numi[i pentru misiune apostolic] de Domnul Cel =nviat (1Cor.
15:7);
- nu putem ignora faptul c] ei ar putea fi apostoli care au fondat
biserica din Roma.
- Patru din cei din Romani 16 sunt selecta[i pentru munca lor din greu
(kopia o) termen folosit =n raport cu cei care se afl] =n slujbe de
conducere
- +n Romani 16 sunt patru femei descrise: Maria, Trifenei, Trifosei,
Persida (Rom. 16: 6, 12)
Rom. 12:4-5 - nu ne putem imagina o adunare harismatic] din punct de vedere paulin
alc]tuit] numai din b]rba[i ca membri ai trupului lui Hristos, ca singurele
membre ale trupului care func[ioneaz]
b) Dovada este clar] c] Pavel a fost ru\inat de slujba practicat] de unele femei: 1Cor.
11:2-16 \i 14:33-36 \i 1Tim. 2:12-14 (%nu permit unei femei s] =nve[e \i s] aib]
autoritate peste b]rbat.”)
1Cor. 11: 2-16 - o serie de calificative \i restric[ii pentru femei chiar dac] li se recunoa\
te rolul =n rug]ciune \i profe[ie.
Calificative \i restric[ii:
- o rela[ie ierarhic] - femeia este subordonat] b]rbatului (11:2);
- capul femeii trebuie s] fie acoperit cand se roag] sau profe[e\te (p]rul fiind acoperirea capului
femeii);
- ultima afirma[ie, oarecum ru\inoas], (11:16) \i femeia nu trebuie s] vorbeasc] =n biseric]
(14:33b-36).
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 111
Conflictul dintre 11:2-16 \i 14:33b-36:
Ambele teme trebuie discutate =n raport cu Galateni 3: 28, deoarece Pavel alege =n mod
special acest mod de exprimare pentru a acoperi o gam] larg] a deosebirilor sociale existente =n
societate - rasiale/culturale/sociale/economice/sex. Credincio\ii iudei erau iudei (Gal. 2:15),
credincio\ii sclavi ereu =nc] sclavi (1Cor. 7:21), so[iile erau =nc] so[ii. Aceste diferen[e sociale,
rasiale \i de sex nu mai avea nici o importan[] =naintea lui Dumnezeu, dar se pare, conform
viziunii lui Pavel despre slujb], c] realit][ile sociale condi[ionau punerea =n practic] a
principiilor.
Not]: De asemenea, trebuie luat =n considerare faptul c] Pavel se refer] la so[ii \i nu la femei.
5. Autoritatea adun]rii
a) Conceptul lui Pavel despre biseric] ca trupul lui Hristos, permite ca fiecare membru s]
aib] o func[ie/rol =n adunare, cqt \i o responsabilitatea pentru via[a lui/ei corporativ] \i
=nchinare.
b) - cu excep[ia Filip. 1:1, Pavel nu se adreseaz] niciodat] unui grup de lideri din adunare,
el se adreseaz] bisericii =n totalitate;
- este o dovad] c] responsabilitatea este a tuturor membrilor \i nu a unei singure
persoane.
Este un fapt prin care Pavel consider] c] se poate recunoa\te autoritatea slujbei \i se poate
lua =n considerare.
Pavel folose\te o succesiune de criterii, atunci cqnd are de-a face cu harisma \i
comunitatea de cre\tini (1Cor. 12-14) pentru a identifica autoritatea harismatic].
Trei criterii
Concluzie final]
- viziunea lui Pavel despre biserica lui Dumnezeu ca trup al lui Hristos a fost una
realist] din toate punctele de vedere: ex. sociale.
Dunn: - Este bine s] ne =ntreb]m dac] modelul paulin de biseric], al comunit][ii harismatice, a
slujbei autorit][ii, echilibrat cu o caracteristic] a interdependen[ei \iresponsabilit][ii reciproce
=ncurajate continuu de apostol, exprim] idealismul entuziasmului mi\c]rii harismatice primare,
sau este numai un punct de plecare, contrapunctul sau schi[a primelor principii care =nc] mai
sunt valabile =n afara primei genera[ii?
- Dac] se consider] 1Cor. 12-14 \i epistolele pastorale se observ] c] exist] o continuitate
a viziunii pauline.
+n contextul discu[iei despre biseric] \i mai ales despre biseric] ca templu al lui Hristos, nu poate
fi ignorat acest subiect al Cinei Domnului =n lumina textului din 1 Corinteni 10:17-17
Importan[a acestui act a fost men[inut] de-a lungul istoriei cre\tine =n special =n biserica
ortodox] \i catolic], unde euharistia este %inima” vie[ii comune a cre\tinilor.
Oricum, Pavel a fost teologizat datorit] epistolelor, epistole care au fost scrise ocazional.
Prin urmare, acolo unde nu au existat probleme referitoare la Cina Domnului, Pavel nu a discutat
subiectul, dar acolo unde se cerea abordarea subiectului, Pavel face apel la o tradi[ie cre\tin] bine
stabilit] (1Cor. 11:2, 23)
(2) Exist] o dependen[] prea mare de o singur] epistol] \i de con[inutul /fundalul capitolelor
10-11 din 1 Corinteni; =n alt] ordine de idei, teologia paulin] despre Cina Domnului este
adaptat] la situa[ia specific] a corintenilor.
+n aceast] situa[ie este important s] cunoa\tem cqt mai mult despre fundalul afirma[iilor
lui Pavel despre Cina Domnului pentru a teologiza pozi[ia lui =n context \i pentru a =n[elege de
ce o aplic] =n afara acestuia.
A\a cum este \i =n cazul botezului \i =n aceast] situa[ie criticii moderni pun problema sursei
teologiei pauline sacramentale; aceast] discu[ie a =nceput odat] cu istoria mi\c]rii religioase.
Observa[ii: (1) - multe din paralelele cu misterele grece\ti sunt interesante dar nu
substan[iale;
- analiza prin metoda paralelismelor nu s-a dovedit =ntotdeauna
satisf]c]toare chiar atunci cqnd paralela a fost =ntre un text paulin \i
unul iudaic-elen (ex. Iosif \i Asenet - scris] =n Egipt =n jurul anului 1=.H.
- =ntre Cina Domnului din corinteni \i aceast] roman[] exist]
asem]n]ri, dar nu duc la concluzii favorabile).
(2) -s-a crezut c] analogiile trebuiau explicate din punct de vedere al originei
c] depinzqnd de practici cre\tine bazate pe practica extins] a cultelor
elene;
- dar problema const] =n natura ritualurilor care erau normale =n mijlocul
oric]rei religii (ritualuri de purificare \i mese ceremoniale); ar fi
surprinz]tor s] nu =ntqlnim aceste asem]n]ri;
- analogia nu este o genealogie.
A.D. Nock - remarc] trei categorii de mese religioase, dar numai una cuprinde asem]n]ri
directe (o mas] la care se credea c] un zeu ia parte), celelalte nu au nici o leg]tur] cu Cina
Domnului (prima - comemorarea unui fondator mort printr-o mas]; cre\tinii +l comemorau pe
Hristos cel =nviat, nu mort; a treia - ritualul Dionisiac de a mqnca carne crud] (omophagia) nu
are nici o leg]tur] cu situa[ia din Corinteni).
Existau asem]n]ri =ntre cre\tinism \i mitranism dar nu avem nici o dovad] c] mitranismul
s-a extins pqn] =n Grecia =n timpul lui Pavel.
%A mqnca la masa domnului Sarapis” este o invita[ie =ntqlnit] =n lumea antic], promi[qnd
prezen[a zeului la mas]: dar limbajul lui Pavel nu reflect] aceast] tradi[ie - %masa (zeului)” este
folosit] \i pentru acolo unde jertfa este f]cut] (sau de unde vine) - dar Pavel nu deriv] acest
vocabular de la discu[ia despre "masa Domnului/demonilor" din LXX, care =i nume\te zei pe
demoni (cf. 10:20-21), \i altarul lui Yahweh "masa Domnului" (cf. 10:18). Asemenea joc de
cuvinte nu sugereaz] c] Pavel a considerat masa Domnului un altar sau Cina Domnului o jertf].
Conform 1 Cor. 10:19-22 - Pavel are =n vedere petrecerile publice care aveau loc =n templele
p]gqne, unde compania idolilor cu gazda este motivul obiec[iunilor lui Pavel \i nu promovarea
unei teologii a mqntuirii alternative prin mqncare \i b]utur] (cf. Wedderburn) - problema lui
Pavel este =nr]d]cinat] =n ideea tradi[ional] iudaic] de a fi profanat prin contactul cu idolii
(8:10), nu prin mqncare (10:25-27)
Faptul c] Pavel vorbe\te despre a mqnca \i bea ca fiind judecat] =mpotriva persoanei
=ns]\i =n raport cu pqinea \i paharului Domnului (11:27-29) \i nu =n raport cu o mas] =n templu
(8:10) sugereaz] c] teologia din 10:16-17 este distinct] =n tradi[ia cre\tin] \i este probabil c] a
fost =mprumutat] din alt] parte.
Chiar dac] exist] dificult][i =n derivarea teologiei Cinei Domnului din alte religii
contemporane, nu exist] dificult][i =n ce prive\te derivarea mesei timpurii a cre\tinilor din
tradi[ia ei:
- diferit de %masa” altarului din Ierusalim (10:18), masa de p]rt]\ie era o caracteristic] \i a
fariseilor \i a esenienilor;
- particparea lui Isus la o mas] de p]rt]\ie a fost criticat] pentru %dep]\irea limitelor” cunoscute
(cf. Marcu 2:16-17; Mat. 11:9);
- sensibilitatea acestei p]rt]\ii este subliniat] \i de nara[iunea lui Luca despre Petru \i Corneliu
(Fapte 10-11) cqt \i =n incidentul din Antiohia (Gal. 2:11-14), care explic] direct lucrurile
adresate de Pavel =n 1 Cor. 8-10 \i Rom. 14:15:6;
Pavel =nregistreaz] tradi[ia Cinei Domnului ca un eveniment care a avut loc =ntre Isus \i
ucenici, pe care Pavel =nsu\i a primit-o (tradi[ia) \i a =nmqnat-o corintenilor atunci cqnd a
format biserica lor (11:23).
Elabor]rile probabil au rolul s] ridice chenarul liturgic, ilustrqnd forma celebr]rii Cinei.
Concluzie: - Pavel deriva tradi[ia lui despre Cin] din tradi[ia comun] cre\tin].
- +ntrebarea, dac] 10:16-17 apar[ine tradi[iei pauline sau altei influen[e, r]mqne
f]r] r]spuns.
- Majoritatea dovezilor indic] o dezvoltare intern] a conceptului; tradi[ia comun]
con[ine deja to[i termenii pentru identificare (%aceast] pqine] este trupul Meu”,
%acest pahar este Noul Leg]mqnt =n sqngele Meu.”)
+ntrebare: Nu au fost suficiente cuvintele acestea pentru a explica teologia din
10:16-17?
+nainte de teza lui G. Thiessen, opinia general] era c] problemele din 1 Corinteni 10-11
erau de natur] teologic] sau religioas]: p]reri diferite despre Cina Domnului \i influen[e din
partea altor religii sau culte.
Thiessen: - problemele erau de natur] social], deoarece comunitatea era alc]tuit] din
diferite clase sociale (boga[i \i s]raci);
- conflictul este =ntre cei boga[i (cei care aveau suficient de b]ut \i mqncat) \i
cei s]raci (11:21-22);
- =n vedere sunt bisericile de cas], care probabil aveau loc la cei boga[i; este
posibil ca ace\tia s] fi preg]tit mqnc]ruri diferite pentru cei boga[i \i s]raci.
- Eranos (%masa la care contribuia fiecare membru”): fiecare =\i aducea
mqncarea sau o preg]teau =n comun.
Problema: - unii veneau mai devreme \i =ncepeau s] m]nqnce =naintea celorlal[i (11:21);
- cei care veneau mai tqrziu nu aveau ce mqnca sau nu mai aveau loc la mas].
Greco-Roma: - masa avea dou] faze: %prima parte” unde se serveau diferite feluri \i
%symposimii” (petrecerea pentru b]uturi), unde se servea pu[in] mqncare \i deserturi.
Problema: - cei boga[i care g]zduiau adunarea p]strau aceast] tradi[ie:considerqnd %adoua
mas]” Cina Domnului;
- oricum, Pavel combate abuzul unei singure cine \i nu una separat].
Exemplele precedente sugereaz] c] problemele din cap. 10-11 erau de natur] social], nu
teologic].
- Alte trei exemple: i) 11:17 - reveleaz] diviziunea care exista =ntre ei;
ii) 11:19 - haireseis - certuri =ntre ei;
iii) 11:18 - Pavel a auzit despre situa[ie, dar acesta nu a fost
adresat] =n epistola lor ca una dintre probleme.
Observa[ii:
i) - Cina Domnului trebuia considerat] o mas] aparte, care probabil nu era pentru
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 117
public =n sensul serviciului de =nchinare din cap. 14: probabil era o mas] la care
participau numai cei boteza[i (Bornkamm sau Monle)
- 10: 21 numai cei care sunt ferm dedica[i lui Hristos pot participa la Cin]
ii) - Sfin[enia lucrului sacru: bunul sau obiectul sacru care poate s]-i apere pe cei care au
dreptul s] participe \i s]-i disting] pe cei care particip] %ilegal”
- un aspect religios des =ntqlnit (ex. iudaism Mt. Sinai- Lev. 10:1-3; Anania \i Safira
(Fapte 5:1-16);
- probabil pentru cei din Corint botezul \i participarea la Cina Domnului erau considerate un
mod de a ob[ine via[a ve\nic] - asigurarea pentru via[a ve\nic].
5. Teologia lui Pavel despre Cina Domnului
1. Hran] spiritual]
1Cor. 10:3-4: - analogia cu experien[a Israelului pentru a exemplifica gre\eala
corintenilor (ob[inerea mqntuirii prin participarea la Cina Domnului)
- 10:5 - Israelul a fost favorizat dar \i pedepsit pentru idolatrie cqt \i alte p]cate
(10:6-10)
- corintenii sunt =ndruma[i s] fie aten[i s] nu fac] =n continuare aceea\i gre\eal]
(10:11-12)
Oserva[ii terminologice:
Pavel folose\te termeni generali pentru hran] - broma, poma (includ \i alte mqnc]ruri nu
numai artos \i poterion (pqinea \i paharului Cinei Domnului) - 10:16-17).
Texte: - 10:16-17
- 11:24
- 11:27
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 118
- 11:29
Limbajul acestor texte trebuie analizat
Observa[ii:
i) Pavel, aceste texte nu face aluzii la opiniile altora din biserica din Corint, (Este
teologia lui Pavel bazat] pe tradi[ia despre Cin]?)
ii) Dac] sunt acceptate textele a\a cum sunt citate exist] pericolul de a atribui o
putere mirific] pqinii \i paharului, crezqnd c] motivul pentru situa[ia corintenilor se
datoreaz] desconsider]rii sfin[eniei %elementelor”. Dar, cf. contextului, Pavel pune
accent pe elemente ca fiind o expresie a unit][ii congrega[iei \i un mijloc de unitate cqnd
este s]rb]torit] corect.
- trei aspecte sunt legate =ntre ele, nu dou]: o pqine ---> un trup; dar o pqine --->
=mp]rt]\irea ---> un trup
iv) Pavel are =n vedere o mas] (deipnon - cina - o mas] principal] avut] seara)
- pentru unii, %pqinea” \i %vinul” erau o ceremonie aparte;
- dar se pare c] %pqinea” \i %vinul” reprezint] chenarul mesei: cu frqngerea pqinii
=ncepea masa =n conformitate cu tradi[ia iudaic], iar paharul (11:25 - dup] cin]) se
servea =ncheierea cinei;
- integrarea pqinii \i a paharului =n cin] sublinia importan[a cinei: de aceea Pavel se
opune atitudinilor egoiste ale unora, fiind responsabili la mas] pentru trupul \i sqngele
Domnului (en ochos - responsabil) (11: 27);
v) Aceeea\i tem] este abordat] de Pavel din nou =n cap. 12 (trupul lui Hristos)
- care este rela[ia dintre capitolul 11 \i capitolele 12-14?
- anume rela[ia dintre adunarea pentru Cina Domnului \i adunarea pentru =nchinare
(14:23, 26);
- faptul c] vorbe\te despre dou] adun]ri separate =n scop, probabil Pavel se refer] la dou]
=ntqlniri;
- adunarea pentru =nchinare este deschis] \i particip]rii altora (14:24);
- iar cealalt] =ntqlnire =n mod special pentru Cin] (o =ntqlnire mai intim]);
- important este s] =n[elegem cum vizualizeaz] Pavel cele dou] adun]ri ca parte din
trupul lui Hristos;
- probabil Pavel consider] adunarea ca trup al lui Hristos independent] de Cina Domnului
(oriunde Duhul aduce manifestarea harismei congrega[ia func[ioneaz] ca trup al lui
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 119
Hristos).
vi) Atitudinea lui Petru =n Antiohia este un refuz la participarea la Cina Domnului? (Gal.
2:14-16 - rezultatul atitudinii lui Petru).
3. Christologie
- 1 Cor. 10:4 - Pavel identific] pe Hristos cu piatra din care Domnul a dat ap] pentru
Israel =n pustie (o identificare spiritual] sau tipologic])
- Hristos este prezentat ca sursa %b]uturii spirituale” dar nu ca \i sursa %hranei spirituale”.
- 10:16-17 - pqinea frqnt] \i paharul binecuvqntat este =mp]rt]\irea =n trupul \i
sqngele lui Hristos
- scopul Cinei Domnului este acela de a men[ine \i hr]ni rela[ia cu Hristos: ca o rela[ie
corporativ];
- caracteristic] este loialitatea comunit][ii lui Hristos (10:21-22) care identific] biserica lui
Dumnezeu;
- 11:23-25 - subliniaz] continuitatea evenimentului prin p]strarea limbajului
tradi[ional - limbaj folosit =n special pentru a indica sursa \i continuitatea;
- Cina Domnului era considerat] %a Domnului” numai dac] avea ca scop
=nt]rirea p]rt]\iei comunit][ii printr-o rela[ie de responsabilitate reciproc], unul
fa[] de altul.
Concluzie:
Eclesiologie:Etic] Paulin]
Introducere
Pentru Pavel caracterul personal face parte din via[a nou] a individului creat] prin
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 120
credin[a acestuia =n Isus Hristos. Acest caracter este manifestat atqt =n via[a personal] cqt \i =n
familie, biseric] \i societate.
Caracterul moral al persoanei nou-create nu poate fi manifestat =n totalitate decqt dup]
parousia, =ns] pqn] =n acel moment caracterul moral se raporteaz] la era prezent]. +n alt] ordine
de idei, caracterul moral este condi[ionat \i integrat =n conflictul eshatologic creat de intersec[ia
celor dou] veacuri: veacul prezent \i cel viitor; %deja \i nu =nc]” caracterizeaz] pozi[ia eticii
pauline.
a) O realitate nou]
Bultmann: - intituleaz] apelui etic: %indicativul \i imperativul” (cf. Gal. 1:25) - adic]
%s]devenim =n caracter \i comportament ceea ce ne-a f]cut Dumnezeu prin
Hristos.”
1Tes. 5:23 - Pavel folose\te imperativul =nc] din primele epistole \i nu numai pentru cei
imaturi ci \i pentru to[i care sunt =n Hristos, pentru a men[ine aspectul sfqnt al vie[ii pqn] =n
ziua judec][ii.
Rom. 5:21 - harul lui Dumnezeu d] putere credinciosului pentru o via[] moral].
Fil. 2:12-13 - Dumnezeu lucreaz] prin voia \i ac[iunea credincio\ilor pentru scopul S]u;
- darul lui Dumnezeu creaz] r]spunsul integral al persoanei al c]rei comportament
(Gal. 6:4) \i road] (Gal. 5:22) sunt descrise la singular.
b) Harul corespunz]tor
- Harul lui Dumnezeu este o putere =n credincios care produce un caracter corespunz]tor
Efes. 4:32 - imitatori ai lui Dumnezeu \i plini de har unul fa[] de altul;
4:32:5:2 - o atitudine de dragoste bazat] pe dragostea lui Dumnezeu
manifestat] =n jerfa lui Hristos.
Rom. 6:5-12 - indicativul este uniunea cu Hristos =n botez, motiv pentru care sunt
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 121
obliga[i s] tr]iasc] via[a lui Hristos cel =nviat;
- harul lui Dumnezeu manifestat =n Hristos trebuie s]-i motiveze pe cre\tini s] manifeste acela\i
har ; Harul este motivatorul bisericii (2Cor. 8:9);
- harul manifestat prin grija pentru cei s]raci (2Cor. 8-9).
- Este de dorit ca asepctul etic social din 2Cor. 8-9 s] fie =mp]rt]\it =n comunitatea
credincio\ilor \i nu numai =n afara bisericii
Ex. 2Cor. 8:4 - colecta este pentru sfin[i (cf. Rom. 15:26).
2Cor. 9:13, Gal. 6:10 - cine sunt cei nevoia\i =n acest context?
Gal. 6:10 - ergazesthai to agathon - %face[i bine” - a ajuta pe al[ii de bun] voie.
Rom. 12:13-14 - philoxenia - dragoste manifestat] de Pavel fa[] de cei necredincio\i.
2. O etic] a dragostei
-Dragostea este modelul specific al vie[ii prin care harul creaz] realitatea nou] =n care se
afl] credinciosul.
Rom. 5:3-5 - dragostea primit] prin Duhul Sfqnt produce caracterul prin care se zide\
te speran[a eshatologic] despre judecata final] a lui Dumnezeu.
Dunn: - sarx - reprezint] \i sfera %p]mqnteasc]” din care persoana face parte \i din care
sustrage valorile \i scopurile pentru via[] (Rom. 7:5).
- chemarea la mqntuire: este sfera nou] =n care persoana este inclus], unde
valorile \i scopurile nu mai corespund cu cele %din trecut”.
4. Aspectul eshatologic
5. Conflictul eshatologic
Este ilustrat de Pavel =n contrastul aparent dintre libertatea cre\tinului =n Hristos \i codul
etic de subordonare a acestuia pqn] la venirea lui Hristos.
Gal. 5:16-25 - venirea Duhului schimb] situa[ia credinciosului dar =n acela\i timp o
men[ine =n colaborare cu acesta.
R]ul exist] \i controleaz] societatea (kosmos) influen[qnd individul (Ef. 2:1; Rom. 12:2).
R]ul este infiltrat =n diferite aspecte ale societ][ii: rela[ii economice (1Cor. 7:31);
categorii sociale (1Cor. 1:27-28); grup]ri diferite bazate pe religie (Gal. 6:14-15) \i =n[elepciune
personal] (1Cor. 1:20).
- Efes. 6:12f - aspectul universal al r]ului ilustrat prin c]derea puterilor angelice
- c]derea ordinii sociale fiind influen[at] de acestea
- Acesta fiind scopul general al epistolei \i presupozi[ia teologic] din spatele fiec]rui
imperativ folosit de Pavel.
- Prin urmare, chiar dac] =n 1 Corinteni =ntqlnim un limbaj apocaliptic-cosmologic,
mqntuirea este ilustrat] =n special =ntr-un limbaj etic-moral.
Consecin[a etic]
- Evanghelia transform] vie[ile oamenilor;
- Mqntuirea =n Hristos nu este complet] f]r] o atitudine \i un comportament similar lui
Dumnezeu/Hristos.
1Cor. 5:7 - rela[ia dinte Evanghelie \i etic] (indicativul \i imperativul) este exprimat] de
Pavel cel mai clar =n acest context.
- Avertizarea lui Pavel pentru cei care tr]iesc =n p]cat continu] (6:9-10; 15:34);
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 123
- Important este s] [inem poruncile lui Dumnezeu (7:19);
- Punerea =n practic] a evangheliei ca har \i dar al Duhului Sfqnt este singura cerin[]
necesar];
- Ordinea divin] =nc] mai are absoluturi etice \i morale.
Pentru Pavel, aspectul etic este de natur] teologic], deoarece totul este raportat la
Dumnezeu \i la ceea ce Dumnezeu a f]cut \i face prin Hristos \i Duhul:
a) Scopul (sau baza) eticii cre\tine este gloria lui Dumnezeu (10:13);
b) Modelul pentru o etic] cre\tin] este Hristos (11:1);
c) principiul eticii este dragostea - deoarece reflect] caracterul lui Dumnezeu (8:2-3;
13:1-8);
d) puterea pentru o via[] etic] -moral] este Duhul Sfqnt (6:11-19).
Concluzie:
Fiecare aspect =n parte poate fi argumentat din perspectiva paulin] (=n special din 1Cor.
10) pentru a sus[ine rela[ia dintre mqntuire \i etic], fapt care dovede\te importan[a teologic] \i
practic] eticii apostolului Pavel.