Curs de Teologie Paulina

Viata si activitatea apostolului Pavel /Pavel si lumea in care a tr]it
Ce este teologia Paulin]? /Opinii cu privire la persoana apostolului Pavel.
1. Introducere: Afirma[ii autobiografice:
Cel mai important text autobiografic despre identitatea apostolului Pavel este cuprins =n
Ep. catre Filipeni 3: 4-6. Este un text polemic unde Pavel =n mod special subliniaz] autoritatea
lui de evreu (%...t]iat =mprejur in a opta zi, din neamul lui Israel, din semin[ia lui Beniamin,
Evreu din Evrei; =n ce prive\te Legea, Fariseu, =n ce prive\te rqvna, prigonitor al Bisericii; cu
privire la neprih]nirea, pe care o d] Legea, f]ra prihan].”).
Acest text a ajutat studiile pauline contemporane s] conclud] ca o cultur] ebraic] este
punctul de plecare pentru interpretarea scrierilor apostolului Pavel \i nu o influnt] elenista a\a
cum au sus[inut studiilor teologilor din prima jum]tate a scolului 20 (cf. R. Bultmann - Pavel
este un evreu elenizat care a f]cut parte din Diaspora). De exemplu, cercet]rile recente f]cute de
J. Neyrey demonstreaz] cum antropologia cultural] scoate la suprafa[] caracterul iudaic al
epistolelor pauline \i ale autorului. Argumentul lui Neyrey se bazeaz] in special pe pozi[ia de
Fariseu iudaic pe care apostolul o de[inea \i mediul social =n care acesta a crescut. Fiind Fariseu,
perspectiva lui Pavel despre lume \i realitate a fost limitat]. De asemenea el a avut concep[ii
erarhice \i sus[inea problemele legate de sfin[enie, iar o parte din aceste obiceiuri le-a men[inut \i
dup] convertire. Prin urmare trecutul lui de evreu activ a continuat s]-l influen[eze pe apostolul
Pavel, dar nu neap]rat =ntr-un mod negativ. Pe scurt, prin versetele din Filipeni Pavel explic] =n
mod clar chiar faptul c] pu[ini dintre evrei sau dintre evreii cre\tini pot afirma o asemenea
pozi[ie.
Aceste argumente recente continua s] fie comb]tute de anumi[i teologi liberali, urma\i ai
tradi[iei lui Bultmann, prin refuzul de a recunoa\te textul din Filipeni ca o dovad] suficient de
bun] pentru a sus[ine influen[a iudaismului asupra lui Pavel =ntr-o localitate ca Tars care f]cea
parte din Diaspora. Ei considerau acest fapt mai mult de cqt necesar pentru a-l introduce pe
Pavel in categoria evreilor eleniza[i sincreti\ti.
Oricum, pentru a sus[ine influen[a \i identitatea iudaic] a lui Pavel trebuie luate =n
considerare cel pu[in urm]toarele dovezi externe \i interne. Cele externe, descoperirile
arheologice \i sursele literare antice, dovedesc conceptul iudaic perpetuat =n Palestina de adep[ii
Legii, dar \i de evreii care vorbeau \i scriau =n alte limbi decqt aramaica. Prin compara[ie, avem
o situa[ie asem]n]toare =n Diaspora, chiar dac] predomina limba \i cultura greac] existau scrieri
=n aramaic] \i =n limba greac] care promoveaz] concep[ii iudaice.
Pe plan intern trebuie recunoscut faptul ca Filipeni 3: 4-6 dezvaluie mai mult decat identitatea lui
Pavel ca evreu:
a) Din neamul lui Beniamin. Intelesul exact al acestei afirmatii nu se cunoaste, dar
probabil Pavel sustine ca facea parte din esenta comunitatii evreilor. Ierusalimul si Templul au
Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 1
fost alocate teritoriului care apartinea tribului lui Beniamin. Dupa separarea regatului acest trib a
ramas loial regilor din semintia lui David, iar dupa exilul babilonian Beniamin si Iuda devenisera
centrul noii comunitati de evrei. Neemia (11: 7-9, 31-36) relateaza cum Beniamitii incercau sa
traiasca separat de Iudei, fiind cunoscuti ca si %copiii lui Beniamin”.
b) %Evreu din evrei”. Probabil Pavel isi apara puritatea singelui, sustinand ca nu are
predecesori dintre Neamuri (cf. 1 Cor. 11: 22). Oricum, scopul lui principal a fost sa accentueze
diferenta dintre evreii care vorbeauebraica/aramaica \i cei care vorbeau greaca.
c) %Dupa Lege un Fariseu”. Aceasta definitie este foarte precisa, Pavel referindu-se la o
Lege orala despre care Fariseii afirmau c] este din partea lui Dumnezeu asa cum a fost si Legea
scrisa. In antiteza, erau Saducheii care considerau numai Legea scrisa ca fiind din partea lui
Dumnezeu. Galateni 1: 14 - %zelos pentru traditia batranilor” (paradosis - expresie tehnica
pentru %Legea orala”). Prin urmare, Pavel se considera un fost membru al celor care promovau
invataturi atqt din legea scris] – Tora cqt \i din cea oral]. Invierea din morti era de asemenea o
caracteristica a Fariseilor.
Pavel s-a nascut probabil in primul deceniu al erei crestine si a murit aproximativ in anii
60 d.H. S-a nascut ca cetatean Roman (FA 22: 27).
Educatia lui Pavel. FA 22: 3 subliniaza faptul ca apostolul Pavel \i-a primit educatia sa
Iudaica %la piciorele lui Gamaliel”. Gamaliel este posibil sa fi fost nepotul cunoscutului rabin
Hillel, care a fost renumit prin metodele lui exegetice folosite pentru interpretarea Scripturii cele
doua scoli de interpretare: Hillel si |ammai). Metoda de interpretare folosita de scoala Hillel se
poate identifica in scrierile pauline, unde Pavel se foloseste de anumite tehnici midrasice.
Exemplul clasic este Romani 9: 6-26. Oricum, unii critici au convingerea ca elemete de
interpretare folosite de scoala |amai sunt cuprinse in epistolele lui Pavel.
2. Pavel si lumea in care a trait (vezi curs J. Tipei)
3. Opinii cu privire la persoana apostolului Pavel (R. Bultmann; A. Schweitzer; C.

H. Dodd) (vezi curs J. Tipei)
4. Teologia Paulina (J. D. G. Dunn)
De ce o teologie paulina?
Pavel poate fi considerat primul si cel mai mare teolog Crestin. El face parte din grupul
acelor crestini care si-au inteles chemarea pentru a pune in scris credinta in folosul altora. Cu
toate ca au existat multi buni apostoli, profeti, pastori si invatatori in prima generatie de crestini
Pavel a fost primul care a raspuns la %chemarea de teolog”.
Pavel poate fi numit fara indoiala %al doilea fondator al Crestinismului” si cel mai proeminent
teolog pana in prezent. Prin el s-a facut posibila extinderea internationala a crestinismului intr-un
mod coerent si intelectual in asa fel incat cre\tinismul a fost considerat o religie. Influenta
acestuia in mediul crestin contemporan este de asemenea activa, fapt recunoscut de teologii din
toate generatiile.
Teologia lui Pavel nu a putut fi inca analizata in intregime. In ultimii 25 ani noi
controverse au inceput sa apara, datorita redescoperirii lui Pavel ca evreu.
Ce este teologia paulina?

%Teologie” (logos + theos) - %discutie despre Dumnezeu”. Problema se pune: cum
trebuie vorbit despre Dumnezeu si cand se poate asocia termenul %teologie” cu alte cuvinte (ex.
teologie biblica cu caracter istoric, teologie dogmatica cu caracter didactic, etc.). (J. P. Gabler,
=n 1787, face o deosebire intre cele doua teologii).
Pentru a defini teologia paulina urmatorii factori trebuie considerati: a) caracterul
comunicarii lui Pavel (scrisori, nu tratate teologice); b) personalitatea apostolului \i contextul
s]u istoric (teolog, misionar, fondator de biserici sau pastor); c) caracterul retoric, literar si
religios al teologiei lui Pavel Prin urmare, cititorul epistolelor pauline, tinand cont de aceste
caracteristici va fi capabil sa intre in lumea gandirii pauline si sa analizeze problemele teologice
continute in text pentru a le transpune in viata bisericii contemporane.
Este important de retinut faptul c] =n timp ce cercetarile istorice si contextuale sunt intr-o
oarecare masura relative analizele retorice si literare ale epistolelor pauline au ajutat la
subliniarea unor particularitati literare care au dovedid c] scrisorile dateaz] din primul secol d.H.
Cum se poate scrie o teologie paulina?

Teologia paulina nu trebuie scris] analizand fiecare epistola in parte ci facand o sinteza a
tot ceea ce apostolul Pavel a scris pentru a evita crearea unor principii contradictorii.
In al doilea rand trebuie gasit centrul teologiei pauline. Acest subiect a fost mult dezbatut
in special in randul teologilor germani. De exemplu F. Baur trateaz] tensiunea dintre crestinii
iudei si cei dintre neamuri, R. Bultmann si E. Kaesemann indreptatirea prin credinta, A.
Schweitzer participarea in Hristos / partasia cu Hristos iar U. Wilckens teologia crucii. Din
perspectiva lui Dunn, pentru a stabili centrul teologiei pauline trebuie acceptat faptul ca teologia
apostolului Pavel a trecut printr-un proces de evolu[ie, nu neaparat o evolu[ie =n timp deoarece
unele epistole au fost scrise inainte. Exemplul clasic este eshatologia lui Pavel =n intarzierea
parusiei a fost cauza schimb]rii conceptului paulin cu privire la procesul de transformare.
Prin urmare Dunn sustine c] centrul teologiei pauline cuprinde toate aspectele
precedente, ele fiind incercari premature pentru a descoperi esenta teologiei lui Pavel. Dar in
lucrarea lui J. Becker (Paulus. De Apostel der Voelker, 1989) toate aceste incercari sunt
combinate reusind sa formuleze definitia cea mai actuala si plauzibila despre centrul teologiei
pauline.
Teoria lui Becker este urmatoarea: impartita in trei p]r[i teologia paulin] este centralizata
in: 1) teologia lui Pavel despre alegere (1 Tes.); 2) teologia crucii (Cor.); 3) si mesajul despre
indreptatirea prin credinta (Galateni). Din aceste trei centre al doilea este cel mai important,
deoarece: %teologia crucii” este %canonul” prin care teologia alegerii este definita, iar mesajul
indreptatirii este limbajul =n teologia crucii este imbracata. Becker afirma c] dac] teologia lui
Pavel este privita din acest unghi se va ajunge la concluzia ca ea este coerenta si idispensabil] =n
cazul unei analize teologice a NT.

Dumnezeu si Omenirea: Teologie
1. Dumnezeu: axiom]
Un studiu sistematic al teologiei pauline trebuie sa inceapa cu prezentarea conceptului

apostolului Pavel despre Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este punctul de plecare al fiecarui
principiu introdus de Pavel (theos: 548 in ep.; 153 Romani). Dumnezeu este men[ionat de Pavel
ca singurul initiator si motivator al vietii si lucrarii acestuia.
De exemplu: chemat sa fie apostol prin voia lui Dumnezeu (1 Cor. 1: 1); apostol prin
Dumnezeu Tatal (Gal. 1: 1); 2 Cor. 1: 1; Ef. 1: 1; Col. 1: 1; 2 Tim. 1: 1. Romani este (primul
cap.), incarcat de expresii genitivale care descriu pe Dumnezeu: evanghelia lui Dumnezeu; fiul
lui Dumnezeu; voia lui Dumnezeu; iubit de Dumnezeu; puterea lui Dumnezeu.
Problema: expresiile sunt axiomatice (nu sunt elaborate / explicate). Din acest motiv in
epistolele pauline nu putem citi o teologie paulina despre Dumnezeu cum putem citi despe
inviere, indreptatire, etc . De aceea multi teologi evita formarea unei doctrine despre Dumnezeu
exclusiv din scrierile lui Pavel (din punct de vedere biblic).
Solutia: Este de fapt problema. Pavel nu trebuia sa explice aceste afirmatii, cititorii
intelegeau sau acceptau o imagine axiomatica despre Dumnezeu. Contextul istoric al apostolului
nu cerea explicarea acestor afirmatii, deoarece aceste credinte erau de natura iudaica \i
fundamentale traditiei in care apostolul Pavel a fost instruit. In alta ordine de idei, expresiile
folosite pentru ca s]-L descrie pe Dumnezeu apartin VT si se pot explica in lumina acestui
document.
Romani: limbaj traditional iudaic: Dumnezeu care este binecuvantat in veci (1: 25);
Dumnezeu care da viata celor morti (4: 17); 3: 5; 8: 27. Dupa convertire Pavel a ramas cu acelasi
concept despre Dumnezeu. (Dumnezeul din Genesa l-a luminat 2 Cor. 4: 6 // Gen. 1: 3)
Revelatia lui Dumnezeu in Hristos: Revela[ia lui Dumnezeu prin/=n Hristos a

influen[at conceptul lui Pavel despre Dumnezeu. Felul =n care revelatia lui H. a influentat
conceptul lui P. despre D. este unul dintre cel mai interesant studii din epistolele pauline. (Se va
explica pe parcurs).
Convertitii dintre Neamuri: Chiar daca majoritatea convertitilor din bisericile cre\tine
=nfiin[ate de Pavel erau dintre neamuri nu se poate sustine ca afirmatiile iudaice promovate de
Pavel despre Dumnezeu sunt fara semnificatie in fata acestora, deoarece se crede ca acesti
crestini dintre neamuri au fost simpatizanti ai sinagogilor din Diaspora. Ei au fost numiti
sebomenoi ton Theon (inchinatori lui Dumnezeu), sugerand interesul neamurilor pentru credin[a
iudaic] in Dumnezeu. Septuaginta (LXX) a fost =n mod sigur predicata in sinagogi, iar
neamurile au avut ocazia sa se familiarizeze cu Dumnezeul iudeilor. Luca prezinta cele doua
predici ale lui Pavel adresate neamurilor scotand in evidenta caracterul lui Dumnezeu si nu al lui
Hristos (FA 14: 15-17; 17: 22-31).
Concluzie: Prin urmare pentru a explica expresiile axiomatice despre Dumnezeu trebuie luat in
consideratie caracterul iudaic despre Dumnezeu prezentat in urmatoarele aspecte: monoteism,
Dumnezeul creator, Dumnezeul suveran, dragostea si dreptatea lui Dumnezeu. (Temele sunt
dezbatute in cursul ITP al lui J. Tipei)
2. Dumnezeul Israelului
In toate referintele facute de Pavel la adresa lui Dumnezeu, implicit sau explicit, putem
observa caracteristicile Dumnezeului la care israelitii se inchinau si-l proclamau ca singurul
Dumnezeu prin |ema. Oricum, israelitii nu pot afirma ca Yahweh este expresia lor nationala de
inchinare la Dumnezeul suprem, deoarece initiativa a fost luata de Dumnezeu care i-a ales ca sa-i
proclame Numele (Deut. 6: 7-8). Ei au fost singurii care au avut o perceptie adevarata despre
Dumnezeu, pentru ca Dumnezeul Cel unic a fost acela care a luat intiativa sa se descopere
parintilor Israelului si lui Moise si a luat hotararea sa-i aleaga (Deut. 32: 8-9).
Deut 32: 8-9 creaza o tensiune de neevitat in teologia israelitilor, intre particularitate
(Dumnezeul lui Israel) si universalitate (singurul Dumnezeu/ Dumnezeul cel unic). Acest aspect
este evident in proorocii: Amos 9: 7; Iona (Dumnezeul Israelului interesat in egalitate de situatia
ninivenilor); Ioan Botezatorul (Mt. 3: 9; Lc. 3: 8 - din pietre sa se ridice copii ai lui Avraam).
Pavel: A fost capabil sa sesizeze aceasta tensiune si s-o foloseasca in argumentul adus in
Romani (ex. 3: 29-30 - majoritatea evreilor din timpul lui Pavel nu ar fi fost de-acord cu
acest concept), prin urmare ajungand si promovand afirmatia ca acest Dumnezeu universal si
unic ii poate indreptatii pe evrei si neamuri in mod egal, prin credinta (3:30). (In aceasta instanta
se foloseste de universalitatea lui Dumnezeu).
In ce priveste particularitatea, Pavel explica cum neamurile au parte de binecuvantarea

lui Dumnezeu care a fost promisa prin Israel (Gal. 3: 6-14; 4: 8-9).
Pentru a explica si mai clar cum este posibil evreii si neamurile sa aiba acelasi
Dumnezeu, Pavel se foloseste de un concept binecunoscut in VT si in evanghelii, \i anume:
mostenirea Imparatiei lui Dumnezeu (1 Cor. 6: 8-10; Gal. 5: 21; Ef. 5: 5). Oricum, conceptia
paulina despre +mp]r][ia lui Dumnezeu, asa cum este prezentata in evanghelii de Isus, nu are
caracteristici nationale devenind o expresie universala a conducerii lui Dumnezeu.
Romani 3: 1-3; 9: 6-13; 11: 25-32: Credinciosia lui Dumnezeu. Tensiunea dintre
universalitate si particularitate este exprimata in Romani prin acest concept (%credincio\ia lui
Dumnezeu”). In alta ordine de idei, chiar daca Pavel sustine universalitatea lui Dumnezeu in
favoarea neamurilor, nu face acest lucru bazandu-se pe necredinciosia lui Dumnezeu fata de
evrei, deoarece acestia nu au fos credinciosi Lui. Din contra, ambii au parte de binecuvantarea
mantuirii prin credinta, pentru ca Dumnezeu este Dumnezeul celor alesi de El, si cel care are
mila de toti. In acest mod Pavel pastreaza tensiunea dintre Dumnezeul Israelului si al intregii
omeniri. (Intrebare: Exista un Israel in Israel?)
3. Experimentarea lui Dumnezeu
a) Filozofii si religii antice: a cunoaste despre Dumnezeu

b) Versa: teologie VT si NT - a-L cunoaste pe Dumnezeu
-Psalmi
-Inspiratiile profetilor
-Intelepciunea data de sus
-Viziunile si experientele apocaliptice
Pavel este familiarizat cu ambele situatii, sustinand o cunoastere despre Dumnezeu si o

cunoastere a lui Dumnezeu, dar scoate in evidenta cunoasterea lui Dumnezeu printr-o revelatie a
Acestuia: Romani 1: 19 %...ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit in ei
(lumea pacatoasa), caci le-a fost aratat de Dumnezeu”.
Termenul - ginosko (a cunoaste): 1)=n greac] denot] o perceptie rationala despre un

anumit lucru/persoana; 1) =n ebraic] denot] o relatie personala.
Conform Bultmann: %Folosirea termenului in lb. eb. este mult mai ampla decat in lb.
gc., iar elementele de verificare obiective sunt mai putin proeminente decat cele
descoperite, invatate, sau simtite prin experienta”. Asemanator trebuie gandit cand se vorbe\te
despre cunoasterea lui Dumnezeu, care nu este o cunoatere teoretica despre Dumnezeu. (teism).
Sa-L cunosti pe D., inseamna sa te inchini lui D. (Romani 1: 21). Pavel mentioneaza ca
intelepciunea umana este incapabila sa ajunga la o cunostinta despre D. (1 Cor. 1: 21); sa-L
cunosti pe D. inseamna sa fii cunoscut de El (Gal. 4: 9). Simplu exprimat, sa-L cunosti pe
Dumnezeu include experienta lucrarii Lui in aceasta lume intr-un mod personal si universal.
Experienta lui Pavel in convertire. Evanghelia a venit in viata apostolului Pavel prin
descoperire, atunci cand Dumnezeu s-a hotarat sa-l descopere pe Fiul Sau lui Pavel (Gal. 1: 12,
16). (Cosidera si experienta lui Pavel cu Dumnezeu in lucrare si rugaciune)
Concluzie:
Pavel accepta caracterul lui Dumnezeu fara explicatii.

Acest Dumnezeu a fost in acelasi timp si Dumnezeul evreilor si al neamurilor.
Teologia lui Pavel despre Dumnezeu nu a fost o speculatie abstracta / teoretica, dar
sustinuta de experienta lui personala cu Dumnezeu in convertire, lucrare si rugaciune.
Dumnezeu si omenirea: Antropologie
Este greu de apreciat teologia paulina din epistolele apostolului Pavel daca nu intelegem
conceptul antropologic al acestuia, deoarece centrul teologiei pauline este de fapt impactul
revelatiei divine asupra omului. Epistola catre Romani contine toti termenii folositi de apostol,
din care se poate deduce antropologia promovata de acesta (soma -1: 24; sarx - 2: 28; 3: 20;
kardia - 1: 21; 25; nous - 1: 28; psyche - 2: 9; pneuma - 2: 29; syneidesis - 2: 15). Doi dintre
acesti termeni sunt cei mai importanti: soma si sarx.
Conform lui Bultmann %fiecare afirmatie despre Dumnezeu este in acelasi timp o
afirmatie despre om si vice-versa. Din acest motiv si in acest mod teologia paulina este in acelasi
timp si antropologie”. Aceasta afirmatie a dus la un reductionism antropologic, dar in acelasi
timp subliniaza doua aspecte foarte importante din teologia Paulina: a) o teologie practica si nu
speculativa (%sa-l cunosti pe Hristos inseamna sa-i cunosti beneficiile” - Melanchthon); b) o
teologie relationala, cf. Rom. 1: 16 Pavel este interesat in relatia omului cu Dumnezeu, relatia
omului cu alti oameni, si relatia omului cu Hristos ca reprezentat al lui Dumnezeu. Aceste
afirmatii nu indica o antropologie individualista.
Influenta antropologiei pauline: Nu putem fi siguri daca Pavel a fost influentat de

gandirea elena despre omenire sau cea iudaica. Gandirea elena il considera pe om alcatuit din
diferite parti, dar cea iudaica il vede pe om ca o persoana integrala care traieste in diferite
dimensiuni (ex. fizica, spirituala). Pavel se pare ca oscileaza de la un aspect la altul in functie de
terminologia pe care o foloseste. De exemplu, cand foloseste termenul psyche este evident ca nu
intotdeauna urmeaza intelesul termenului nephes, la fel si cu soma, care nu are un echivalent
direct in ebraica. Prin urmare, metoda de lucru pentru identificarea antropologiei pauline, in
acest caz nu se bazeaza pe elementele care au influentat gandirea lui Pavel, ci pe coerenta
gandirii apostolului intalnita in epsistole, chiar daca in unele aspecte se poate recunoaste
influenta elena sau iudaica.
Bultmann: Afirmatia lui Bultmann, %omul nu are un soma; el este soma” (adica, prin termenul
trup Pavel se refera la toata persoana umana), poate fi considerat punctul de plecare pentru
analizarea antropologiei pauline.
1. Soma (trup)
Termenul este folosit pentru a descrie trupul omenesc:

-trupul pacatului si trupul mortii (Rom. 6: 6; 7: 24)
-trupul de carne a lui Hristos (Col. 1: 22)
-trupul inviat (1 Cor. 15: 44)
-painea sfanta (1 Cor. 10: 16-17)
-biserica; trupul lui Hristos
-Coloseni: trupul universului (1: 18); trupul omenesc (2: 23); trupul de carne a lui
Hristos (1: 22; 2: 11); Hristos ca intruchiparea totala a lui Dumnezeu (2: 9); si trupul bisericii (1:
8; 24; 2: 19; 3: 15).
Trupul omenesc (soma)
Termenul soma este des folosit in Romani, dar izolat - motiv pentru care conceptul nu se
poate deduce cu usurinta
1 Corinteni contine folosirea termenului intr-un cotext mai clar
Pentru inceput trebuie clarificat faptul ca soma din LXX si soma din NT nu se refera in
special la organismul material care in gandirea moderna este descris prin trup (Pavel nu foloseste
niciodata soma pentru a descrie un organism material <corpul>, pentru ap. in soma este inclus
trupul fizic).
Urmatoarele texte sprijina afirmatia precedenta: Rom. 1: 24, 1Cor. 7: 4 (dezonoreaza

trupurile si sa aiba autoritate peste trupurile lor); 1 Cor. 5: 3 si 2 Cor 5: 6, 8 (prezent in Duhul
absent in trup, dar prezenta in trup inseamna si absenta din fata Domnului si vice-versa); 2 Cor
12: 2-3 (se refera la o experientra in afara trupului, dar nu este sigur daca s-a intamplat in trup
sau in afara trupului); Gal. 6: 17 si 2 Cor. 4: 10 (sunt semnele lui Hristos pe trupul lui si duce
moarte Domnului in trupul lui); 1 Tes. 5: 23 (holoteles, holokleron - complet, in totalitate),
enumerarea spirit, suflet, trup, este de fapt Deut. 6: 5 care indica dedicatie, complementaritate \i
unitate .
1 Cor. 6: 13-20 este un exemplu concret: Pavel se refera la trupul fizic in 13, 16, 18, cand
scrie despre relatia cu o prostituata; dar in v. 15 se refera la credinciosi ca fiind trupul lui Hristos
+n 1 Cor. 15: 35-44 apare o deosebire intre trupul prezent si trupul care va invia: 42-43,
trupul prezent (intrupat de suflet) va sfarsi in coruptie si slabiciune; trupul inviat (intrupat de
Spirit) va fi ridicat in glorie si putere
Prin urmare: ar fi gresit sa limitam termenul soma numai la aspectul fizic si sa nu

includem si personalitatea omului, deoarece omul participa in creatie si functioneaza ca o parte
din creatie cu trupul fizic, intelectul, etc. Mentinand aceasta idee evitam interpretarea
antropologiei lui Pavel intr-un mod dualist intre creatie si mantuire. Pentru ca impreuna cu
creatia si facand parte din creatie Pavel participa si in viata paganilor asteptand eliberarea
trupului din aceasta stare (Rom. 8: 22-33). Nu ar fi eronat sa spunem ca prin termenul soma
teologia lui Pavel are si un aspect social si chiar ecologic. (Dunn)
2. Sarx (carne)
Se g]se\te de 91 ori in epistolele pauline / 26 ori in Romani. Este unul dintre cei mai
controversa[i termeni intalni[i in scrierile apostolului Pavel (din cauza folosirii variate a
termenului - de la aspectul fizic pana la o forta care este impotriva lui Dumnezeu). Intrebarea
principala este: Cum este posibil ca un singur termen sa aib] un numar atat de mare de
intelesuri?
Influenta ar putea fi elenista - antagonismul lui Dumnezeu sau iudaica - trupul material
exprimat de termenul basar. Daca ambele gandiri l-au influentat pe Pavel se creaza o tensiune si
incoerenta in conceptul acestuia despre om?
i) O putere cosmica ostila lui pneuma (Spirit) - Bultmann - carnea si pacatul sunt puteri
carora omul a cazut victima; A. Schweitzer cele doua elemente nu sunt ostile dar se exclud
reciproc - sa fii in Hristos inseamna ca nu mai sunt in carne. Intrebarea pentru aceasta situatie:
Este sarx o forta rea de care crestinul a fost eliberat , sau o forta cosmica ostila a carei autoritate
peste crestin a fost distrusa partial.
ii) Sarx - %placerea carnii” (senzualitate); explicatie psihologica si nu cosmologica,

exprima slabiciunea si coruptia omenirii - are un aspect negativ si il influenteaza pe om numai
atunci cand acesta isi bazeaza viata pe sarx (en sarki si kata sarki). Intrebare: pot exista doua
aspecte distince, unul negativ si altul neutru?
iii) Traducerea termenului sarx constituie o problema (ex. firea pamanteasca, natura rea a
omului):
-trupul fizic (neutru), relatii fizice sau genealogice
-slabiciunea (intr-un sens fizic dar neutru - realistic), 1 Cor 15: 50;
2 Cor. 7: 5
-incapabilitate care contrasteaz] cu capabilitatea lui Dumnezeu
(Gal. 1: 16; 2: 20)
-conotatii morale (Rom. 8: 8)
-sfera de desfasurare a pacatului (Rom. 7: 5, 25)
-devine negativ cand este asezat in antiteza cu pneuma (Rom. 2: 28)
-sursa coruptiei si ostilitatii fata de Dumnezeu (Rom. 8: 7)
-kata sarka poate sa insemne legatura de sange (1 Cor. 10: 18), dar si o relatie
personala (Col. 3: 22-24), cat si un aspect moral (1 Cor. 1: 26) (Rom. 8: 13 -
%daca traiesti dupa sarx vei muri cu siguranta...”)
Chiar dac] modul in care Pavel foloseste termenul sarx este diferit, in cele din urma se
poate ajunge la urmatoarea concluzie: Termenul descrie mortalitatea umana, umanitatea
conditionata de slabiciunea care il caracterizeaza pe om datorita pacatului / raului. Din cauza
aceasta Pavel poate folosi un spectru atat de variat, care acopera, relatiile si nevoile umane,
slabiciunile si dorintele umane, imperfectiunea si coruptia umana =ntinzqdu-se pana la antiteza
sarx-pneuma.
Romani 7-8:
1. Aici termenul sarx descrie persoana insasi \i nu o forta cosmica exterioara

-problema nu este %legea” sau %Eu”, ci %pacatul” (7: 17, 20); problema cu sarx (este
vorba despre concept) nu consta in sarx care este pacatoasa ci =n vulnerabilitatea sa =n fa[a
pacatului.
-prin urmare, Pavel este preocupat de pericolul pe care sarx il reprezinta, fapt ostil lui
Dumnezeu (slabiciunea omului fata de influenta pacatului), si posibilitatea omului de a da mana
libera pacatului (practic impotriva lui Dumnezeu) - Rom. 8: 6-13.
2. -in acelasi timp sarx este prezentat ca o putere cosmica: Rom. 7 - firescul %Eu” si
%pacatul”.
-oricum este mai greu sa intelegem cum poate exista o forta distincta de %noi” in %noi”.
-deci, este mai practic sa vorbim despe sarx ca fiind o sfera a existentei sau caracterului
nostru vulnerabil pacatului (kata sarka - viata traita la nivelul material unde nevoile umane si
dorintele egocentrice domina facand loc pacatului - Fil. 3: 19).
3. -%viata traita in sarx” (7: 5; 8: 8-9 -modul de viata al omului) - acest aspect nu mai
apartine credinciosilor.
-dar in Gal 2: 20; Fil. 1: 22 crestinii traiesc in sarx (existenta reala a omului din care va
scapa la moarte).
-exista un contrast intre en sarki si kata sarki (existenta reala a omului si conduita morala
bazata pe slabiciunea omului (sarx) sau puterea omului (pneuma).
Galateni 5: 17 // Romani 8: 7
Discutati - luand in considerare Gal. 1: 13-14 si Fil. 3: 5-6
Traducerea lui sarx
-natura neduhovniceasca, firea pacatoasa, pamantaesca - conduce la o gandire dualista;

-de preferat %carne”.
3. Relatia dintre soma si sarx
i) Deosebiri si asemanari
-folosirea a doi termeni diferiti pentru a descrie conceptul antropologic (in ebraica exista
unul singur pentru ambii -basar-in greaca soma si sarx sunt sinonime mult mai apropiate decat
in ep. pauline)
-soma - folosit de cele mai multe ori intr-un sens moral neutru
-sarx - folosit de cele mai multe ori intr-un sens moral negativ
-Pavel foloseste soma cu un inteles negativ (trupul pacatului - Rom. 6:6)
-sarx de asemenea este folosit intr-un sens neutru =n 1 Cor. 10: 18
-termenii sunt cateodata folositi pentru a exprima acelasi lucru, impreuna cu un adjectiv
care stabileste caracterul negativ sau neutru (pentru soma) (1 Cor. 6: 16 si Rom. 8: 13); sarx
poate fi negativ si fara un adjectiv
-interesanta este constructia %trupul de carne al lui Hristos” (Col. 1: 22; 2: 1), sarx insusi
este adjectivul care stabileste natura fizica a trupului muritor a lui Isus.
Importanta teologica a relatiei dintre soma si sarx
Probabil Pavel imbina aspecte antropologice din gandirea greaca si iudaica, in acelasi
timp subliniind aspectul integral al omului din conceptia iudaica si observand aspectul negativ
de a trai in carne scos in evidenta de greci. Totusi, pentru Pavel nu a fost importanta existenta
scurta a omului in trupul care degenereaza, ci inclinatia si vulnerabilitatea acestui trup / a omului
la o viata morala necorespunzatoare voii lui Dumnezeu.
4. Nous si kardia
Ca si termenii precedenti, ceilalti termeni mai putin importanti se trateaza pe perechi.
Nous (21 ori in ep. / 6 ori Romani si 1 Corinteni 7 ori)

-este aproape in exclusivitate un concept paulin (mai apare de 3 ori in NT)
-folosirea lui in LXX indica ca nu a fost un concept iudaic ferm, dar in conceptia
greaca nous a fost partea cea mai inalta a unei persoane (fapt care indica accentul pus de greci pe
cauza si logica in raport cu ce este divin, face parte din ceea ce este divin si explica divinul
prezent in om).
-Romani 1: 20 - foloseste conceptul grecesc pentru a construi podul apologetic

necesar pentru a trece la conceptia iudaica despre Dumnezeu
-Importanta %mintii” / %intelectului”

-Pavel confirma legea lui Dumnezeu cu mintea (Rom. 7: 23, 25)
-transformarea mintii crestinului (Ef. 4: 23)
-aspectul rational este important pentru a lua hotarari etice (Rom. 14:5)
-mintea lui Pavel era de acord cu gandirea lui Hristos (1 Cor. 2: 16)
-inchinarea adusa lui Dumnezeu trebuie sa implice atat mintea cat si duhul
(1 Cor. 14: 14-15)
-Romani 12: 2 nu se refera la puterea de a deosebi voia lui Dumnezeu prin
metode rationale, ci la integrarea rationalului in persoana transformata, recuperarea functiilor
mintii distruse de pacat (Rom.1:28)
Kardia (52 ori in ep. pauline, 15 orin in Romani), caracteristic iudaic, dar si grecesc), se
refera la partea interioara emotionala a persoanei si la perceptiile si voia acesteia.
Rom. 8: 27 - Dumnezeu cerceteaza inimile

Rom. 2: 15, 29 - circumcizia si legea penetreaza inima
Rom. 6: 17; 10: 9-10 - ascultarea si credinta vin din inima
1 Cor. 7: 37 -locul de unde pornesc hotararile
-Pentru Pavel este important aspectul experientei harului lui Dumnezeu, care a patruns in
inima noastra iar credinta cu care am raspuns a fost o expresie a unei hotarari simtite.
-Ambii termeni sunt importanti pentru a identifica antropologia lui Pavel. Omul nu este /
are un aspect rational sau nu este alcatuit numai din emotii, ci din ambele aspecte plus vointa.
5. Psyche si pneuma (cu sensul de duhul omului)
Ambii termeni sunt rar folositi de Pavel, dar sunt importanti pentru antropologia
apostolului si cum acesta percepe legatura dintre divin si uman.
Psyche (13 ori; 4 ori in Romani), reprezinta altceva decat folosirea generala din
gandirea greaca.
-in gandirea greaca psyche poate fi separat de trup si nu ia parte la distrugerea
acestuia (originea credintei ca sufletul este nemuritor, o parte ascunsa a omului care continua sa
traiasca dupa moarte),
-in gandirea ebraica, nephes, inseamna omul in totalitate - %the living
nephes”/duh de via[] Gen. 2: 7
-Pavel urmeaza gandirea ebraica (Rom. 2: 9; 13; 1), dar in unele texte psyche
devine termenul care descrie viata sau centru vitalitatii umane (Rom. 11: 13; Fil. 2: 30)
Pneuma (Num]rul folosirii termenului cu sensul de duh al omului este greu de stabilit,
deoarece se confunda in unele texte cu Dhul Sfant - 1 Cor. 4: 21; 14: 15, 32; etc.)
-Pentru Pavel, Evanghelia este o lucrare a Duhului Sfant intr-o persoana si in jurul acesteia
-Se poate afirma ca duhul omului este dimesiunea acestuia unde se intalneste si comunica
cu Dumnezeu (Rom. 1: 9; 8: 16; 1 Cor. 2: 11; 6: 17)
-unii au afirmat ca duhul omului este o manifestare a Duhului in om (cf. iudaismului)
Relatia dintre psyche si pneuma
-intelesul acestor cuvinte in unele situatii se confunda, mai ales daca se subliniaza
influenta greaca in conceptul antropologic al lui Pavel.
-urmand conceptul ebraic (psyche/nephes si pneuma/ruach) vedem ca Pavel se
refera la %suflul” care este forta vitala a omului (vitalitatea) in scriptura ebraica schimbarea
termenilor este evidenta: Gen. 2: 7 - %Dumnezeu a suflat in narile omului suflul / duhul
(nesamah) vietii, iar omul a devenit o fiinta vie (nephes)” (Iov. 27: 3; Is. 57: 16).
-oricum, in epistolele pauline apare o distinctie intre pneuma (aspectul omului
care tinde spre Dumnezeu) si psyche (forta vitala a omului)
Concluzie
In concep[ia lui Pavel omul nu este o fiinta vie care este alcatuita din anumite elemente,
ci aceste elemente =i d] posibilitatea sa functioneze / s] se desfasoare pe diferite planuri /
dimensiuni, in relatia lui cu Dumnezeu si cu alti oameni. Se poate comporta corespunzator voii
lui Dumnezeu sau in opozitie cu Dumnezeu, dand mana libera tendintelor si vulnerabilitatii
trupului pentru a pacatui.

Dumnezeu si Omenirea: Harmatologie - ADAM
Vinovatia (hupodikos) Omului
1. Aspectul negativ al omului
Acest aspect completeaza antropologia lu Pavel, care pe langa apectul pozitiv sau neutru
atasat termenilor folositi pentru a descrie fiinta omeneasca creata de Dumnezeu, apostolul Pavel
se foloseste de anumiti termeni sau expresii pentru a ilustra impulsul si caracterul corupt al
fiecarei functii sau aspect ontologic al omului (soma, sarx, nous, psyche, pneuma, etc.).
Sarx: Viata din aceasta lume este traita de om in carne, (un factor ontologic
inevitabil), dar sa traiesti kata sarka, dominat de poftele acestei lumi, inseamna sa traiesti in
opozitie cu Dumnezeu (Rom. 8: 7-8).
Soma: Un termen folosit in general in sensul neutru, dar in acelasi timp poate
exprima starea pacatoasa a omenirii: %trupul pacatului’ (Rom. 6: 6); "trupul mortii" (Rom. 7:
24); un trup care va muri si are nevoie de eliberare (Rom. 6: 12; 8: 10-11).
Nous Este de asemenea corupta: %mintea blestemata” (Rom. 1: 28);

%desertaciunea mintii” (Ef. 4: 17); %minte de carne” (Col. 2: 18).
Psyche Cu toate ca acest termen descrie principiul vietii, aceasta viata este in
prezent incompleta, subordonata si tranzitorie - %omenirea la nivelul uman” si nu duhovnicesc.
psychikon soma (Rom. 8: 23) trebuie sa devina pneumatikon soma (1 Cor. 15: 44-49).
Pneuma trebuie sa ne curatim de %intinaciunea duhului” (2 Cor. 7: 1).

Starea de pacat a omenirii este descrisa de Pavel in special in Romani 1: 18-32; 3: 23;
5: 12-21; 7: 7-13; 8: 19-22 si Efeseni 2: 1-3, prin prezentarea personajului VT Adam
(concentrandu-se asupra neascultarii acestuia - Ge. 2-3) si prin folosirea unor caracteristici
specifice impulsului rau existent in om (asebie - fara Dumnezeu; si adikia - nedreptate).
Impulsul raului prezent in om descris de Pavel, conform Rom. 5: 6-10 si Ef. 2: 1-3, a fost
identificat si de alte filozofii sau religii, care au incercat prin anumite metode sa opreasca
atidudinile autodestructive ale oamenilor.
2. Adam in scriptura iudeilor
Pavel apeleaza la Genesa 1-3 pentru a descrie starea de pacat a omenirii, prin urmare teologia
apostolului despre Adam este influentata in mod direct si probabil adaptata de conceptului \i
traditiei iudaice. Chiar daca sustinem ca Pavel nu a fost influentat in aceasta privinta de iudaism,
cel putin este familiarizat cu aceasta doctrina exprimand deci pozitia lui despre Gen. 1-3 dintr-un
punct de vedere mai complex.
In teologia lui Pavel despre Adam intalnim cel putin urmatoarele patru caracteristici
predominante in iudaism:
a) Folosirea termenului adam: folosit in scriptura evreilor cu intelesul de omenire sau

fiinta umana. In Gen. 1-2 este de asemenea folosit cu acest inteles, dar incepand cu 2: 18 si 2:
23-24 apare o neclaritate in ce priveste individualitatea unei persoane pe nume Adam si
generalizarea omenirii prin termenul adam. Confuzia apare mai ales cand sunt folositi termenii
ish (om/barbat) si ishah (femeie, sotie). Pavel creaza aceasi situatie cand foloseste termenul aner
(om/barbat), in loc de antropos, pentru a ar]ta c] omul este asemanarea si gloria lui Dumnezeu si
gune (femeie/sotie) care este folosit pentru a ar]ta c] femeia este gloria barbatului (1 Cor. 11: 7).
Oricum, chiar daca in Genesa se vorbeste despre o singura persoana, omenirea, sau un barbat /
femeie, ideea promovata este caderea in pacat a omenirii. Acelasi principiu este promovat si de
Pavel atunci cand vorbeste despre Adam, anume, se refera la intreaga omenire.
b) Jocul de cuvinte adam (om)si adamah (pamant) - Ge. 2: 7: Adam a fost format sa
dea nastere lui adamah (2: 5-9), prin urmare adamah este cuprins in adam, deci in pedeapsa data
lui adam (pamantul a fost blestemat si va fi muncit din greu), care va lua sfarsit atunci cand
adam se va intoarce (moare) in adamah (3: 17-19). Este posibil ca Pavel avea aceasta perceptie
in minte cand a vorbit despre desertaciunea creatiei supusa coruptiei (Rom. 8: 19-22). Omul
este legat de creatie, face parte din creatia corupta si vice-versa.
c) Pomul cunoasterii binelui si raului (Ge. 2: 9): Adam a primit ordin sa nu manance
din acest copac (2: 17). Ideea promovata nu este aceea ca Adam prin mancarea fructului va
realiza ce este bun si rau, fapt de care nu avea cunostinta, din contra, comanda insasi insinueaza
ca Adam a fost constient ce inseamna sa asculti si sa nu asculti. Prin urmare, textul se refera la
autonomia morala pe care omul a avut-o, iar mancand din acest fruct Adam a crezut ca nu va
mai depinde de Dumnezeu si nu va mai fi legat de limite morale.
d) Neascultarea lui Adam a dus la moarte (Ge. 2: 17): Aceasta a rezultat dupa oprirea
accesului la pomul vietii, care il facea partener uman la responsabilitatile pentru creatie. Se pare
ca Adam avea acces la viata vesnica prin mancarea unei roade o singura data sau continuu.
Situatie este ambigua, nu se poate deduce daca si atunci moartea fizica exista, iar viata vesnica
trebuia mentinuta printr-un act. Sa fi fost acesta un deficit al creatiei sau rezultatul raului existent
inainte/dupa creatie?
Pavel, in Romani, face apel repetat la situatiile din Genesa 1-3 pentru a explica situatia
omenirii, preluand idei din scriptura iudeilor, dar in acelasi timp apeland si la unele perceptii
aparute in literatura iudaica post-biblica formulate pe acelasi text (ex. definitia mortii, experienta
mortii, etc).
3. Adam in teologia paulina - Romani 1: 18-32
Exprima vinovatia omului in raport cu :

-cu Dumnezeu creatorul;
-caracterul lui Dumnezeu care se putea deduce din lucrurile create de El (v. 20);
-necesitatea de a I se supune \i de a-L glorifica pe Dumnezeu, de a I se =nchina lui \i de a-I fi
recunosc]tor Creatorului s]u;
-cu faptul c] a cunoa\te pe Dumnezeu nu este echivalent cu a recunoaste cine este
Dumnezeu;
-nerecunoa\terea faptului c] via[a omului este un dar din partea lui Dumnezeu, =n acest
caz ea devenind o de\ert]ciune \i se autodistruge;
-neacceptarea lui Dumnezeu de c]tre om, neacceptare care are ca rezultat activarea =n
=ntuneric f]r] a avea o direc[ie anume.
v. 22 -incepand cu acest verset se observa si mai clar personificarea lui Adam care a refuzat sa
acorde lui Dumnezeu ceea ce I se cuvine, de exemplu, supunere (Ge. 2: 17);
-dorinta de a deveni intelept (care duce la nebunie) este un ecou al dorintei lui Adam de a
cunoaste binele si raul;
-pofta pentru intelepciune individuala, independenta de Dumnezeu - ispita de a deveni ca
Dumnezeu (Ge. 3: 5-6) - rezultatul fiind moartea;
-implicit se demonstreaza ca omul este dependent de Dumnezeu pentru intelepciunea de
sus, chiar mai mult, este o nebunie sa abandonezi Sursa de intelepciune si sa cauti acest lucru in
propria persoana - oamenii neputqnd func[iona nici m]car %fizic” fara Dumnezeu;
-independenta dorita de Adam a dus la nebunie si cofuzie si nu la recunoasterea naturii
omului dintr-o perspectiva noua (fara Dumnezeu).
vv. 23-25
-explica cu ce L-au schimbat oamenii pe Dumnezeu in nebunia lor - pentru idoli facuti de
oameni, poftele inimii lor, imoralitate sexuala, iar adevarul lui Dumnezeu a fost schimbat cu
minciuni oamenii inchinandu-se si slujind creaturii si nu Creatorului;
-explicatia este clara: oamenii au nevoie de Dumnezeu si atunci cand refuza sa se inchine
Dumnezeului adevarat creeaza idoli si devin sclavi poftelor lor, in alta ordine de idei poftele lor
devin dumnezeii carora li se inchina;
-criticand aceasta nebunie omeneasca Pavel face o paralela si cu situatia evreilor vinovati
de idolatrie in pustie (Ex. 32: 25-28), limbaj folosit si in Ps. 106: 20 (// Rom. 1: 23) - au
schimbat gloria lui Dumnezeu cu un bou care mananca iarba (probabil Pavel se refera la traditia
care sustine doua caderi ale omenirii sub pacat -una prin Adam, iar a doua in pustie prin crearea
vitelului de aur).
Pe scurt, este posibil ca Pavel in Romani 1: 18-32 doreste sa exprime doua lucruri legate
de vinovatia omului. Un aspect legat de vinovatia religioasa si imorala a neamurilor condamnata
de iudei, iar al doilea aminteste iudeilor ca si ei s-au facut vinovati de aceleasi lucruri. Acest
factor dovedeste universalitate vinovatiei omenirii (cf. Rom. 1: 18) - evreii primii si apoi
neamurile (Rom. 2: 9-10).
4. Adam in teologia paulina - Romani 3: 23
Explica de ce dreptatea lui Dumnezeu este universala:

-pentru ca toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu (axiomatic);
-incepand cu Adam toata omenirea a fost prinsa in asocierea pacatului cu moartea.
Ce inseamna acest lucru?
a) Pacatul lui Adam a avut ca rezultat pierderea slavei lui Dumnezeu avuta de
acesta, prin urmare putem spune ca speranta erei viitoare este restaurarea omului la slava avuta
initial.
b) Se refera la ambiguitatea creata de termenul hustereo (a nu avea/a-i lipsi),
anume, a pierdut omul slava lui Dumnezeu avuta sau posibilitatea de a avea slava lui Dumnezeu
(cei doi au pierdut ceva ce au avut (viata vesnica) - Ge. 2: 16 sau posibilitatea de a avea viata
vesnica - Ge. 3: 22?)
-rezultatul este evident: oamenii in dorinta de a fi ca Dumnezeu au pierdut chiar si slava
avuta la inceput
5. Adam in teologia paulina - Romani 5: 12-21
Explicit Adam este mentinut in concluzia argumentului inceput in cap. 1, explicand

intr-un mod mai concis perspectiva universala.
Pavel prin adam se refer] la omenire / in aceste versete apstolul Pavel cuprinde toata
istoria omenirii sub doua categorii - Adam si Hristos (cf. 5: 18) - ilustrand cele doua alternative
oferite de evanghelie omenirii (sansa la viata sau moarte).
Daca Pavel il considera pe Adam un anume individ istoric care singur a pacatuit inaintea
lui Dumnezeu este mai greu de dovedit mai ales in lumina textului 7: 7-11. Prin urmare este
posibil ca Pavel se foloseste de limbajul teologic iudaic (Ge. 1-3), care personifica o situatie
generala, pentru a exprima mai adecvat experienta omului =n ce prive\te pacatul si moartea.
Moartea, este un subiect tratat de Pavel in acest text si pare sa fie foarte complex
nelamurind ambiguitatea din Genesa 2-3 (oricum acolo este clar ca moartea nu facea parte din
creatia initiala, ci a intrat in lume). Urmatoarele aspecte sunt evidente in teologia lui Pavel
despre moarte:
1)-nu este consecinta naturala a lucrurilor create, dar este rezultatul pacatului;
-moartea a intrat in lume prin pacat (5: 12), si a trecut asupra oamenilor.
2)-este fiecare individ responsabil pentru moartea lui?

-dintr-un anumit punct de vedere, moartea pentru cei din Adam este rezultatul
pacatului lui Adam, dar cf. 5: 12 toti mor pentruca toti pacatuiesc;
-cei care nu au pacatuit au fost facuti pacat, prin urmare Pavel se refera la o
situatie continua unde viata sfarseste in moarte de la Adam pana in prezent;
-concret este faptul ca aceasta situatie a inceput cu Adam si continua =n activitatea pacatoasa a
omenirii.
3)-s-ar putea afirma ca Pavel are o perceptie dubla despre moarte, facand o
deosebire intre moartea omenirii care a rezultat din atitudinea lui Adam si moartea ca un rezultat
al pacatului comis de fiecare individ.
4)-personificarea pacatului: a intrat in lume (5: 12); stapaneste dand moarte (5:
21); ia rolul Satanei, chiar mult mai important decat acesta;
-in acelasi timp este un atribut sau o statistica (5: 13);
-creste si se extinde (5: 20);
-este o roada (Fil. 4: 17).
5)-Pavel mai foloseste si alti trei termeni pentru a descrie pacatul lui Adam:
parabasis (calcare a legii in cunostinta de cauza-5: 14); paraptoma (greseala+{1}-5: 15); si
parakoe (neascultare-5:19);
-acestea sunt cuvinte mult mai grave decat hamartia (greseala);
-Adam a incalcat porunca lui Dumnezeu stiind clar care a fost cerinta Creatorului s]u;
-dar si cei care pacatuiesc din greseala mor ca si cei care pacatuiesc constient
(probabil nu exista o deosebire intre termeni sau ambele situatii duc la moarte).
Probabil Pavel intentioneaza sa afirme urmatoarele:
-toti oamenii sunt supusi mortii si pacatului pentruca au gresit inaintea lui Dumnezeu si
nu pentru ca au fost creati in acest mod;
-pacatul este atqt rezultatul intregii societati ducand la moarte cqt \i un act pentru care fiecare
persoana este responsabila (acest aspect creaza o dificultate atunci cand vrem sa decidem cine
este cu adevarat responsabil pentru o fapta);
-situatia actuala este dovada \i rezultatul refuzului Creatorului de c]tre creatura Sa, care dorind sa
fie indepenta de Dumnezeu a abandonat puterea care ar fi putut s-o tina independenta de pacat;
-in cele din urma apostolul apeleaza din nou la experienta iudeilor raportata la Lege, care
a separat pacatul din greseala (necunostinta) si pacatul premeditat (Se referea Pavel la o perioada
fara Lege?)
6.Adam in teologia paulina - Romani 7: 7-13

Legea nu este responsabila pentru experienta mortii de catre omenire / om
7.Adam in teologia paulina - Romani 8: 19-22

Creatia a fost supusa desartaciunii : metaiotes - descrie defectiunea unui obiect care
nu functioneaza in modul in care a fost predispus sa functioneze
Dumnezeu si Omenirea: Harmatologie –Pacatul, moartea \i legea

A. PACATUL SI MOARTEA
1. Puterea raului
Este cauza instinctului negativ intalnit in om. Atitudinea omului =n fa[a r]ului este un
subiect deseori privit] din mai multe unghiuri.
Cassius - considera aceasta cauza prezenta in om, facand parte din existenta acestuia.
Shakespeare - afirma ca omul nu poate fi el insusi cauza raului, mai exist] si factori
exteriori care contribuie la manifestarea raului prin om, cum ar fi: relatiile dintre oameni,
bogatiile si lipsurile, puterea si lipsa acesteia, precum si alte aspecte care interactioneaza intre ele
in mediul social din care omul face parte si in acelasi timp isi aduce contributia proprie.
Fara analize amanuntite despre sursa raului nu este gresit s] se afirme ca nu omul singur
produce %tot raul”, deorece exista situatii in care raul manifestat depaseste imaginatia si
rationamentul omului (ex. Holocaustul, Rwanda, Gulagul-Siberia, Bosnia-Her[egovina,
Dunblane).
In lumea antica si mai tarziu in operele scriitorilor si filosofilor, raul a fost numit
DESTIN/SOARTA (heimarmene), cuvant prin care se intelegea ca faptele premeditate pot duce
la un rezultat inevitabil, iar cand se dorea descrierea unui act mai putin probabil, se folosea
termenul daimon care se referea la o persoana necunoscuta, supraumana capabila sa determine
destinul cuiva.
In perioda paulina, intelesul termenului daimones era foarte bine cunoscut (duhuri
semidivine/inferioare zeilor - duhuri rele). Deseori se practicau anumite ritualuri in cinstea
agathos daimon sau pentru practicile impotriva duhurilor rele. Fapte 19:18-19 indica practicile
magice din perioada paulina ca fiind foarte populare.
Acuzatia facuta de Pavel in Romani 1:18-3:20, cautand o explicatie pentru starea
decazuta a omului, apostolul Pavel foloseste pentru prima data termenul %pacat” ca o putere
sub a c]rei povar] toat] omenirea se trudeste (Ro. 3:9). Personificarea pacatului este de asemenea
facuta in 5:12 si 7:8-9.
Pavel se refera, de asemenea, \i la alti zei (1Cor. 8:5-6), demoni (daimonia) care aveau
putere sa influenteze oameni sau sa actioneze prin oameni (1 Cor. 10:20-22), iar in 2Cor. 4:4
este mentionat dumnezeul acestei lumi care a orbit mintea necredinciosilor. Chiar mai mult, in
Romani 8:38-39 Pavel mentioneaza diferite duhuri care se pare c] au puterea de a-i separa pe
credinciosi de dragostea lui Dumnezeu.
2. Puteri ceresti
Aceste puteri cosmice se pare ca intervin intre Dumnezeu si creatia Lui si au puterea sa-i
inspaimante pe credinciosi.
Pavel foloseste un numar mare de termeni pentru a descrie puterile ceresti. Cu exceptia a
doua texte (Ro. 8:38-39 si 1Cor. 15:24) acesti termeni sunt folositi intr-un mod mai liber
indicand idei controversate (ex. Coloseni si Efeseni).
Texte importante: Romani 8:38-39, 1 Corinteni 15:24, Coloseni 1:16, Efeseni 1:20-
21,Efeseni 6:12, 1 Petru 3:22 (prietenul lui Pavel)
Termeni folositi in aceste texte pentru %puterile ceresti” si activitatea lor:
angeloi (ingeri) kosmokrator (puteri cosmice)

archai (stapaniri) (folosit cel mai des) kyriotes (domnii)
bathos (conductor) mellonta (lucruri care vor veni)
dynameis (puteri) pneumatika (forte spirituale)
enestota (lucruri prezente) hypsoma (inaltimi)
exousia (autoritate)
zoe (viata)
thanatos (moarte) (folosit cel mai des)
Idiferent de modul in care aceste puteri sunt interpretate, urmatoarele trei aspecte sunt evidente:
a) sunt subordonate lui Dumnezeu si Hristos;
b) sunt subordonate lucrarii lui Dumnezeu in creatie (si om);
c) au posibilitatea sa intervina in relatia oamenilor/creatiei cu Dumnezeu
Romani 8:38-39
Expresia  (nici inaltimi nici adancimi) manifest] deseori probleme

=n interpretare:
Ar putea insemna: - %inaltimi” - apogeul planetelor, cel mai inalt punct din univers;
- "adancimi" - nu este termenul obisnuit pentru a forma o antiteza
cu %inaltimi”; se refera la spatiul de dupa orizont, de unde rasar
stelele.
- Care este concluzia? Corpurile ceresti influenteaza conduita
umana, sau se refera la fortele care ar putea influenta planetele si
stelele, care de asemenea ii influenteaza pe oameni?
- %Moartea si viata”
- %Lucruri prezente si lucruri viitoare” - ambele expresii au in vedere ca nimic existent
(creat sau creatura) nu are puterea sa ne separe de dragostea lui Dumnezeu.
Coloseni 1:16
Expresia %tronurile” si %autoritatile” // vizibile - se refera la guvernatorii pamantesti?
Probabil ca nu, deoarece in literatura apocaliptica iudaica expresia este des folosita pentru a
indica ierarhia puterilor ceresti (tronul reprezentand locul cel mai inalt). Este un text paralel cu
Efeseni 1:21 (kyriotetes -domnii) unde se face referire la puterile ceresti.
Stoicheia (elemente spirituale / componente in serie)
Este unul dintre termenii cei mai interesanti folosit de Pavel pentru puterile ceresti (Gal.
4:3,9 si Col. 2:8)
Intelesul acestui termen pare sa fie stabilit: este o referinta la substantele elementare
care, dupa credintele antice alcatuiau universul (apa, pamant, aer si foc).
- Aceste substante/elemente au fost divinizate, mitologizate si personificate (perioada

greco-romana), iar in Galateni 4:3, 8-9 sa fii sub stapanirea acestor elemente inseamna sa fii
supus altor dumnezei.
Concep[ia Paulina pare sa fie destul de clara, apostolul Pavel impartasea credinta omuna
ca existau mai multe ceruri iar in cerurile mai joase existau puterile ostile lui Dumnezeu, care
formau in acelasi timp un baraj in cerurile de sus (la Dumnezeu) (stim ca paradisul este in al
treilea cer: 2 Cor. 12:3). Cu toate acestea, Pavel vorbeste foarte putin despre puterile ceresti,
probabil pentru ca aceste lucruri nu erau destul de clare pentru el sau a considerat ca asemenea
cunostinte nu sunt folositoare crestinilor.
Urmatoarele aspecte merita de asemenea, amintite:

a)Satan - nu reprezinta tot timpul o persoana anume, atunci cand este folosit cu
articolul hotarat, poate indica o persoana, dar si o sursa care are un efect continuu.
b)Folosirea termenilor/expresiilor - %rau” si %cel rau” (Rom. 12:9; Ef. 6:16) - se
confunda cu o persoana si o caracteristica.
Probabil Pavel foloseste anumite expresii pentru ca s] descrie pe toate sau o parte din
fiintele ceresti care sunt in opozitie cu Dumnezeu pentru a explica faptul ca nimic si nimeni,
indiferent de pozitie sau abilitati nu poate schimba scopul lui Dumnezeu infaptuit in Hristos.
Prin urmare, orice analiza a acestor %puteri ceresti” trebuie sa ia =n considerare afirmatia
precedenta. Pe langa aceasta, este evident ca Pavel credea in existenta unor puteri supranaturale,
dar in teologia lui pastorala demitologizeaza acest aspect, \i nu trece cu vederea peste un factor
experimentat de credinciosi si necredinciosi, anume puterea pacatului si a mortii.
3. Pacatul (hamartia)
Subiectul este tratat mai amanuntit in Romani dupa 5:12, dar termenul si anumite idei
sunt mentinute chiar din primele capitole (ex. Rom. 1:18-3:20 - incheie afirmatia ca atat evreii
cat si neamurile sunt sub puterea pacatului (3:9) - implicatia fiind ca tot ce a fost mentionat
negativ incepand cu 1:18 sunt manifestarile puterii pacatului).
Privitor la cuvantul hamartia (pacat) folosit in Romani, doua lucruri trebuie retinute:
1) este folosit de trei ori mai mult in Romani decat in toate celelalte epistole
pauline (48 ori in Rom., 64 in epistolele pauline / 41 ori in Rom. 5:12-8:3);
2) personificarea termenului %pacat” in Romani este un concept aproape
inexistent in celelalte ep. pauline (texte paralele fiind 1Cor. 15:56 si Gal. 2:17; 3:22 - personifica
pacatul). Cu toate acestea, teologia paulina nu este contradictorie.
Personificarea Pacatului in Romani 5:12-8:3

- a intrat in lume printr-un singur om (5:12);
- a stapanit dupa/prin moarte (5:21);
- poate conduce sau domni peste o persoana (6:12, 14);
- o persoana poate fi rob al pacatului (6:6-23);
- este asociat cu sarpele din Gen. 3 (7:8-11) sau un dusman feroce;
- %Eul” lui Pavel e omul carnal vandut pacatului (7:14).
Probabil Pavel se inspira din Gen. 1-3 sau din mitologia greaca, dar mai sigur este sa ne
bazam pe creativitatea apostolului pentru aceasta personificare.O concluzie ar fi sa intelegem
%pacatul” din perspectiva paulina, ca o forta independenta experimentata de oameni
personal si intr-un plan social, ca un instinct care ii indeamna pe oameni sa actioneze/sa se
comporte intr-un mod in care ei nu vor.
Pacatul pentru Pavel
- ii face pe oameni sa uite de ce au fost creati si de cine depind.
- o putere care ii opreste pe oameni sa vada adevarata lor identitate.
- o putere care il face pe om sa fie impotriva lui insusi.
- o putere care ii duce pe oameni la disperare, chiar daca au calitati.
Originea pacatului
Pavel nu acorda atentie originii pacatului , la modul cel mai simplu afirma ca %pacatul a
intrat in lume” (5:12) %a inviat” (7:9) (Bultmann \i Conzelmann afirm] c] %pacatul a venit in
lume prin (actul) =nf]ptuirea pacatui” /Afirmatia ramane sub semnul intrebarii deoarece
personificarea pacatului nu poate fi numai %greseala omului”.)
Concluzie
Oricum %pacatul” in teologia paulina nu trebuie inteles intr-un mod individual. (Este
vorba despre conceptul de %p]cat”.) Romani 1:18-32 si 1 Cor. 15:56 subliniaza relatiile sociale /
sau aspectul public al pacatului, nu in sensul ca pacatul ar fi o institutie a nedreptatii si
manipularii, ci in sensul ca lumea si practicile ei sunt impotriva lui Dumnezeu. Pavel face o
legatur] intre puterile ceresti si pacatul ca for[], referindu-se la fortele invizibile care au puterea
sa conditioneze si sa controleze viata sociala intr-un mod in care o persoana nu ar putea s-o faca.
Pe scurt, pacatul in teologia paulina poate fi inteles atqt ca ceva experimental-practic

cqt si ca o forta. Dar mai important decat acestea, pentru Pavel este felul in care pacatul
actioneaza in viata individuala si sociala pentru a conduce spre moarte. Acesta fiind unul din
motivele fundamentale pentru care apostolul Pavel proclama Evanghelia lui Hristos, deoarece
aceasta este antidotul pentru pacat.
3. 1. Efectele pacatului - practicarea unei religii gresite/idolatria
Respingerea lui Dumnezeu: Conform Romani 1:18-32 - primul rezultat al pacatului a fost
greseala omului de a nu-L recunoaste pe Dumnezeu ca Dumnezeul adevarat, =nlocuindu-L pe
Dumnezeu cu animale si chipuri de oameni la care s-au inchinat.
Evreii \i neamurile vinovate =n acea\i m]sur]: Romani 2:1-3:19 - Acest text este adus de
Pavel pentru ca s] arate c] vinovatia se extinde si la evrei nu numai la neamuri. Evreii au
practicat idolatria de fiecare data cand nu au fost supusi lui Dumnezeu. Cu toate acestea evreii au
continuat sa se laude cu Numele lui Dumnezeu.
MANDRIA Bultmann - pe buna dreptate afirma ca pacatul cel mai mare/manifestarea cea
mai mare a pacatului este %mandria religioasa”.
Pavel - explica cum ambele grupuri, evreii si neamurii, sunt vinovate de
mandrie religioasa. Chiar mai mult, evreii sunt priviti ca fiind mult mai vinovati deoarece L-au
cunoscut pe Dumnezeu dar nu L-au inteles, ajungand sa creada intr-o mantuire universala
asigurata prin circumcizie (se bazau pe un Dumnezeu national, care avea datoria sa-i protejeze).
3. 2. Efectele pacatului - satisfacere personala
De la idolatrie, Pavel trece la %poftele inimilor oamenilor” care sunt ilustrate in

practicarea relatiilor sexuale intr-un mod dezonorabil. Actul sexual a fost deseori asociat cu
idolatria in folclorul iudaic si acesta a fost transferat si la crestinism.
Ideea promovata de Pavel consta in urmatoarea analogie: daca instinctul omului de a

sluji unui lucru mai mare decat el insusi apartine gandirii omului, la fel instinctul de reproducere
este fundamental tuturor fiintelor vii. Daca primul aspect poate fi folosit incorect si al doilea
poate fi folosit inr-un mod si context necorespunzator functiei propriu-zise.
Prin urmare, independenta omului fata de Dumnezeu poate deveni dedicare fata de
poftele personale si in cele din urma supunere fata de ele (Rom. 6:15-23).
Epithymia (Rom. 1:24)

-termenul folosit de Pavel pentru a descrie prima manifestare a pacatului
(dorinta / pofta);
- poate fi folosit cu sensul neutru si pozitiv (1Tes. 2:17; Filipeni 1:23), dar de cele
mai multe ori este folosit de Pavel in sensul negativ;
-folosirea termenului in 1: 24 este probabil o paralela cu Ps. 78:29;
-se poate spune c] pacatul este puterea care transform] epithymia din ceva neutru
sau pozitiv in ceva daunator, dorin[a in poft].
3. 3. Efectele pacatului - pacate
Consecinta independentei de Dumnezeu a avut ca rezultat incapacitatea omului de a

evalua lucrurile, pentru a lua deciziile corespunzatoare. Modul in care Pavel ilustreaza acest fapt
este prin enumerarea unor liste cu atitudini, fara indoiala, numite pacate.
- Romani 1:29-31; 1 Corintei 5:10-11; 1 Corinteni 6:9-10; Galateni 5:19-21
Listele cu pacate erau des intalnite in etica antica greaca (ex. Stoicism) dar si in Iudaism.
Listele folosite de Pavel, mai ales aranjarea inconsecventa a pacatelor, indica lipsa folosirii unei
anumite liste.
Viciile enumerate: - majoritatea au un aspect social, afecteaza relatiile dintre oameni;

- majoritatea sunt nesemnificative si meschine (invidie, gelozie,
barfa s.a.), dar se pare ca aceste fapte %putin importante” afecteaza
comunitatea.
4. Moartea (thanatos)
Asemanatoare cu pacatul, moartea este descrisa de Pavel ca o putere care asupreste

omenirea, producand un efect de inrobire. Eliberarea din aceast] stare este adusa de Evnghelie.
Cu exceptia unor texte unde %moartea” are un efect neutru sau chiar pozitiv (in sensul
de eliberare - Rom 14:8), ea prezint] un aspect negativ:
Romani 1:32 - este pedeapsa pentru pacatele enumerate (1:29-31).
2 Corinteni 1:9 - pedeapsa oficiala (apokrima)
In mod special, moartea este rezultatul:

- trairii dupa poftele firii pacatoase (Rom. 7:5);
- mintii de carne (Rom. 8:6);
- vieti traite kata sarka (Rom. 8:13).
Pavel recunoaste existenta unei morti naturale, dar este vazuta ca o forta negativa care
predomina, fiind sfarsitul procesului de degenerare, distrugerea finala a lucrurilor corupte (1Cor.
15:42, 50).
Relatia dintre pacat si moarte:
- Romani 5:12-8:2 / 18 referinte;

- moartea a intrat in lume prin pacat (5:12);
- prin pacatul unei persoane, toti au murit (5:15);
- pacatul a stapanit dupa moarte (5:21)
- moartea este rezultatul final (telos), expresia finala a pacatului (6:16, 21);
- plata pacatului este moartea (6:23)
- rezultatul poftelor pacatoase este moartea (7:5);
- viata pacatului inseamna moartea omenirii (7:9-10);
- pacatul produce moarte (7:13);
- crestinii au fost eliberati de legea pacatului si a mortii (8:2) (moartea fiind
aspectul cel mai rau al pacatului).
Prin urmare, moartea nu pare sa faca parte din viata normala a omului, dar este
rezultatul pacatului. Viata traita in aceasta era nu poate scapa de moarte, pe de alta parte,
moartea devine scaparea de sub pacat, este singura portita spre viata. Eliberarea vine prin moarte
- prin moartea celui de-al doilea Adam exista eliberare pentru toti cei care iau parte la moartea
Lui, asa cum se fac p]rta\i succesiunii mortii si a pacatului introduse de primul om.
Textul din 1 Corinteni 15:56 se refera la faptul ca pacatul este otrava care produce mortii
efectul final - spinul/tepusul care face experienta mortii dureroasa. (Pavel se refera la natura
mortii daca nu ar fi existat pacatul; inseamna ca nu ar mai fi fost moarte sau moartea nu ar mai fi
dureroasa.)
Moartea - o putere care stapaneste la fel ca pacatul:
- conduce ca un rege (Rom. 5:14,17);

- domneste peste cei vii (6:9);
- este una dintre puterile care ar putea interveni intre Dumnezeu si cei iubiti de
El (8:33);
- este ultimul dusman (1 Cor. 15:26);
- Romani 7:24 - o experienta a fiecarei persoane cu un simt moral;
- Cosmosul / Universul doreste o existenta care nu mai este condusa de moarte
(Rom. 8:21-21).
Pavel vorbeste foarte serios despre existenta mortii, despre realitatea dura c] via[a
aceasta se va sfarsi in moarte si acest fapt trebuie acceptat si tratat in contextul unei teologii care
ofera o speranta, a\a cum este teologia propovaduita de Pavel - speranta si biruinta peste moarte
in Hristos.
B. LEGEA
1. Pacatul, moartea si legea
Conform cu Romani 6:23 omenirea traieste o viata supusa pacatului, a carui plata este
moartea.
Cu toate acestea, pe langa moarte si pacat mai exista un agent care ajuta la definirea
pacatului:
- Rom. 7:7 - pacatul este experimentat prin lege;
- Rom. 7:8-10 - fara lege, pacatul este mort si fara lege Pavel a fost viu,
dar cand porunca a fost data, pacatul a inviat si el a murit;
- Rom. 5:20-21 - legea este prezenta ca o putere care actioneaza impreuna
cu pacatul si moartea (+1Corinteni 15:56).
- Rom. 7:5 - % ... cand traiam sub carne, poftele pacatelor prin lege lucrau
in ceea ce suntem si facem pentru a aduce roade pentru moarte.”
- Nu este de mirare ca Pavel apeleaza la intrebarea retorica din Rom. 7:7: Este legea
pacat /ceva pacatos?
Tonul lui Pavel in ceea ce priveste legea este de nuanta negativa, fapt greu de contrazis in
lumina concluziei din Rom. 1:18-3:20 si afirmatia din Rom. 10: 4: %Hristos este sfarsitul legii,
pentru ca oricine crede in El sa poata primi neprihanirea.”
+n 2 Cor. 3:6-9 - %Legamantul cel vechi facut cu Moise condamna si duce la moarte”
este comparat cu legmantul cel nou in Hristos.
- Gal. 5:4; Gal. 2:19; 3:10-13; 4:8-10.
Pe baza acestor afirmatii %pauline” s-a format teologia evanghelic] care sustine o
antiteza clara intre Evanghelie si lege.
Multi dintre comentatorii contemporani afirma ca legea, in opinia lui Pavel este o putere
ostila sau chiar demonica cu functiuni asemanatoare Satanei.Cu toate acestea nu trebuie omis si
aspectul pozitiv al legii, subliniat de apostol in special in Romani:
Romani 3:21 - neprihanirea mantuitoare a lui Dumnezeu este confirmata de lege
si prooroci;
Romani 3:31 - legea este stabilita prin credinta;
Rom. 7:12,14 - legea este sfanta si porunca este sfanta, dreapta si buna - legea
este duhovniceasca;
Rom. 8:3, 4 - legea poate fi implinita prin Hristos;
Rom. 13:8 - dragostea implineste legea.
Pe baza acestor afirmatii pozitive despre lege, unii comentatori argumenteaza ca este
prezentata ca o forta buna si nu a fost anulata de Hristos.
+ntrebare:
Cum putem explica aceste doua invataturi diferite?
Este posibil ca Pavel sa-si fi schimbat sau imbunatatit opiniile privitoare la lege in
perioada scrierii cartilor Galateni si Romani?
(Intervalul dintre cele doua epistole nu este mare si principii intalnite in Galateni (dragostea este
implinirea legii) se gasesc si in Romani.

In Romani, nomos (%lege”) este o tema importanta; intre 2:12 si 8:7 iar termenul apare
de 66 de ori, motiv pentru care trebuie stabilit un anumit principiu. Oricum, inainte de a indica
functiile importante ale %legii” trebuie clasificate cateva notiuni de terminologie:
2. Torra, nomos si honomos
a) Exista o traditie veche care afirma ca evreiescul torra are o nuanta mult mai
complexa decat grecescul nomos, iar Pavel, folosind termenul grecesc diminueaza principiul
iudaic prin afirmatii nejustificate (ex. legalism).
Explicatie: - Exista o deosebire intre cei doi termeni dar deseori nu se tine cont de
acest fapt in V. T. deoarece termenii sunt schimbati intre ei;
- In V.T. apar doua notiuni in Ex. 24:7: %legamant” si %porunca’ -
%cartea legamantului” este expresia folosita pentru colectia
poruncilor (20:1-23:33). In Exod 54:28 %cuvintele legamantului” sunt
cele %Zece Porunci”.
- In Deuteronom, torra reprezinta colectia valorilor/poruncilor care
apartin de obligatia legamantului facut intre Israel si Dumnezeu
(4:8), iar in Deut. 30:10 expresia %cartea legii” se refera in special la
poruncile scrise in aceasta carte.
- In Ezra (partea scrisa in aramaica) termenul torra este inlocuit cu dath
(termenul folosit =n aramaica pentru %lege”), iar in alta literatura din
perioada celui de-al doilea templu, torra si nomos continua sa fie folositi
pentru a descrie poruncile divine care trebuie indeplinite.
- Prin urmare, folosirea termenului nomos de catre Pavel pentru a descrie
obligatiile legamantului lui Dumnezeu cu Israel prin Moise, nu poate fi
numita o greseala de interpretare a termenului torra.
b) Folosirea articolului hotarat sau lipsa acestuia schimba importanta principiului

nomos?
Putem spune ca atunci cand Pavel se refera la Legea lui Moise foloseste articolul
hot]rqt greces ho, iar cand se refera la %o lege oarecare” nu foloseste articolul hotarat?
Explicatie: - Problema articolului hotarat a fost discutata de generatia criticilor

antecedenti;
- In prezent, acest aspect nu mai constituie o problema deoarece se pune
mai mult accentul pe context, care poate determina mult mai exact ce fel
de %lege” este.
Ex. - Romani 2:17, 23, 25 (nomos fara ho) fara indoiala se refera la Legea lui
Moise.
- Trecerea de la ho nomos la nomos in Rom. 7:7-12 nu introduce nici o
schimbare (este mentinuta aceeasi lege sfanta Mozaica).
- Probabil, in unele situatii, Pavel foloseste sau nu foloseste articolul
hotarat pentru a sublinia un anumit aspect sau a afirma un lucru general.
Dar, regula generala este inexistenta unei diferente intre nomos si ho
nomos.
c) O ultima intrebare importanta cu privire la nomos este daca Pavel foloseste termenul
cu intelesul de %ordine” sau %principiu”. Acest aspect ar putea intari argumentul care sustine
aspectul pozitiv al legii si contributia acestuia la viata crestina.
-Texte importante: Rom. 3:27; 7:23; 8:2 (H. Raisanen - se ocupa =n mod amanuntit de
aceasta studiul acestei probleme, dovedindu-\i punctul s]u de vedere pe baza literaturii greace\ti
si pe felul =n care Pavel folose\te acest termen.)
3. Functii importante ale legii (nomos) in teologia Paulina
a) Masoara cerintele si arat] judecata lui Dumnezeu
Conform Romani 3:20; 4:15; 5:13; 7:13 legea defineste si masoara pacatul si greselile
(acest aspect al legii nu este mentinut in Galateni; este standardul universal dupa care lumea va fi
judecata: Rom. 1:19, 21).
Legea are rolul sa masoare pacatul si sa-l aduca la cunostinta omului ca fiind o greseala,
in acelasi timp condamna acea greseala Acelasi rol il are si intre neamuri printr-o cunostinta
generala a lui Dumnezeu si prin constiinta omului. Acest rol al legii este fundamental pentru
identificarea vinovatiei omului, prezentata de Pavel in Rom. 1:18-3:20. Toti oamenii s-au facut
vinovati inaintea lui Dumnezeu de incalcarea legii/poruncii Lui bine cunoscute.
b) Israel si legea (Romani 2)
Chiar daca Pavel generalizeaza subiectul %lege” in Romani este evident ca punctul de
plecare este Legea Mozaica. In Romani 2:12 explica acest lucru in modul cel mai clar. Legea a
fost intr-o %relatie special]” cu Israelul cu scopul principal de a disciplina si proteja Israelul in
perioada de la Moise pana la Hristos. Oricum, acest rol a fost provizoriu si nu putem afirma ca
acesta este singurul scop al legii si ca a fost anulata odata cu venirea lui Hristos.
Israelul a fost sub protectia legii iar neamurile sub influenta si protectia principiului stoicheia,
fiecare sub o anumita forma de conducere.
c) Relatia Israel - Torra apartine trecutului (Galateni - Romani)
Incapacitatea Israelului de a recunoaste aspectul termporar al legii este reflectata in

asumarea continua a unei relatii privilegiate cu Dumnezeu ca natiune. Aceasta greseala a
Israelului duce spre o vinovatie mai mare a lor (Rom. 1:18-3:20).
Implinirea promisiunii lui Dumnezeu in Hristos, trecerea de la veacul vechi la cel nou,
dovedeste ca Israel traieste in trecut si interpreteaza rolul legii in mod gresit crezand ca legea lui
Dumnezeu le apartine lor.
d) O lege care aduce viata sau moarte?
- Romani 7:10; 2Cor. 3:6, 7; Galatei 2:19; Lev. 18:5; Gen. 2-3.
Raportata la situatia Israelului, legea avea rolul sa regleze si sa imbunatateasca viata

celor alesi de Dumnezeu. Probabil aceasta relatie a fost de asemenea rupta odata cu mandria
spirituala a Israelului. Acest lucru explica de ce Pavel a trebuit sa moara fata de lege pentru a trai
cu Dumnezeu.
Aspectul pozitiv este ca legea este un indrumator pentru viata, fiind masura cautata de
Dumnezeu in cei pe care ii iubeste.
Nu putem stabili daca acest fapt se refera numai la Israel sau se continu] si in viata
crestinilor deoarece punctul de vedere scos in evidenta de Pavel este moartea adusa de Lege si
nu viata (7:10).
e) Este legea %pacatoasa”?
Romani 5:20: %Legea a venit pentru ca se se inmulteasca pacatul”

- aceasta afirmatie sugereaza un aspect foarte negativ al legii.
- probabil legatura legii cu moartea si pacatul aduce legea in aceeasi
categorie cu cele doua aspecte (1 Cor. 15:56).Au fost sugerate urmatoarele
posibilitati:
- Legea este folosita de puterea pacatului sa-i atraga pe oameni in cursa slabiciunii carnii
(ex.: +n casul Israelului pacatul s-a folosit de abuzul legii facut de evrei.) pentru a-i indemna pe
ace\tia la pacat si apoi la moarte. Asa cum pacatul poate schimba %dorinta” in %pofta”, asa s-a
putut schimba %legea” in %cuvinte goale” pentru Israel
- Legea ca aliat al puterilor %pacat si moarte” - nu trebuie ea ins]si considerat] o putere
aparte. Ea este instrumentul lui Dumnezeu pentru a determina si expune fa[a pacatului. Dand
legea, se pare ca Dumnezeu a lasat-o la dispozitia pacatului si mortii, deoarece pacatul
exploateaza legea pentru a aduce moartea. Dar in planul profund al lui Dumnezeu legea ajuta la
distrugerea puterii pacatului si a mortii.
Evanghelia lui Isus: Hristologie: %Evanghelia”
1. Euangelion
a. Importan[a termenului =n eistola c]tre Romani
Toat] omenirea de pe p]mqnt tr]ie\te sub puterea p]catului. Evreii sau cei dintre neamuri
sunt vinova[i \i stau sub judecata lui Dumnezeu. Opinia lui Pavel despre omenire =n Rom. 1:18-
3:20 nu este deloc pesimist] ci realist], iar gre\eala de a trece cu vederea aceast] realitate duce la
consecin[e \i mai grave (viziuni idealiste).
Critica adus] de Pavel omenirii nu este lipsit] de justificare. Este f]cut] pentru a
accentua necesitatea solu[iei care nu poate fi alta decqt evanghelia lui Hristos.
Termenul %evanghelie” (euangelion) con[ine r]spunsul la problema omenirii. Cuvqntul
este folosit =n NT de cele mai multe ori de Pavel (60 de ori din 76 de folosiri =n NT).
Importan[a cuvqntului a fost ar]tat] de Pavel chiar de la =nceputul prezent]rii teologiei
din Romani, afirmqnd =n 1:1: %chemat pentru a fi un apostol, pus deoparte pentru
%Evanghelia lui Dumnezeu”. Iar motivul pentru care a scris epistola c]tre Romani a fost
dorin[a s] vesteasc] evanghelia \i celor din Roma (1:15). Oricum, folosirea termenului
euangelion f]r] calificativul %a lui Hristos / Dumnezeu” nu sugereaz] predicarea unei =nv]
[]turi aparte de cea a lui Hristos. Termenul este \i unul din cuvintele cheie din afirma[ia
fundamental] unde este prezentat] tema epistolei, anume: %C]ci mie nu mi-e ru\ine de
evanghelie ... deoarece este puterea lui Dumnezeu pentru mqntuire ...” (1:16)
Conform Romani 2:16, judecata final] va fi dup] evanghelia lui, prin Hristos.
b. Importan[a termenului =n alte epistole
1 Corinteni - misiunea lui a fost s] predice evanghelia, nu s] boteze (1Cor. 1:17).

- prin evanghelie a devenit Pavel p]rintele corintenilor (4:15).
- 9:16 - vai de el dac] nu predic] evanghelia (cea adev]rat]).
- 9:23 - predicarea eficient] a evangheliei a fost pentru Pavel tot
timpul o prioritate.
Galateni - Pavel este alarmat de =ntoarcerea lor de la evanghelie, evanghelia

fiind transformat] =n altceva. (Gal. 1:6-9)
- Revela[ia =n drum spre Damasc i-a fost dat] pentru a predica
evanghelia =n mijlocul neamurilor (1:16).
- prioritatea lui Pavel a fost predicarea evangheliei adev]rate (2:5, 14).
Tema evangheliei, a fost men[inut] de Pavel =n modul cel mai constant =ncepqnd
probabil cu prima epistol] - 1Tesaloniceni \i =ncheind cu ultima epistol] trimis] din =nchisoare -
Filipeni.
Evanghelia- Puterea lui Dumnezeu pentru mqntuire:

- tem] prezentat] =n special =n 1 \i 2 Corinteni;
- puterea lui Dumnezeu este manifestat] =n +nviere \i acest aspect a fost
exemplificat =n aceast] epoc], prin cruce.
- Ex. 1Cor. 6:14; 15:43; 2Cor. 13:4; 1Cor. 1:18, 24; 2Cor. 1:8; 4:7
Evanghelia lui Dumnezeu / Evanghelia lui Hristos

- folosirea acestor expresii este foarte echilibrat];
- Rom. 1:1 - Evanghelia lui Dumnezeu, iar imediat =n 1:9 apare referin[] la
Evanghelia Fiului lui Dumnezeu;
- acesta este un indicativ al modului =n care Pavel =n[elege lucrarea lui Hristos; o
parte din lucrarea de mqntuire a lui Dumnezeu (cf. 2:16);
- Dumnezeu este pentru Pavel, Cel care ini[iaz] (3:21-26) chiar dac] Hristos este
prezentat ca fiind centrul evangheliei;
- Evanghelia lui Hristos este rezultatul / \i solu[ia credincio\iei lui Dumnezeu
Provenien[a termenului %evanghelie”

- un lucru foarte important este lipsa termenului la singular =n LXX \i lipsa unui
echivalent =n ebraic];
- de asemenea, forma singular] era rar =ntqlnit] =n alte scrieri sau cel pu[in ca
adaptare a unui termen pentru un scop nou;
- forma cea mai apropiat] =n LXX ar fi euangelizomai, verb folosit pentru
%proclamarea ve\tilor bune de la Dumnezeu \i pentru Dumnezeu” (Ps. 40:9; Is.
40:9; 52:7).
Isaia 40:9; 52:7 con[ine un mesaj de =ncurajare redat printr-o succesiune de profe[ii:
proclamatorul de ve\ti bune care vorbe\te ora\elor din Iuda - %Prive\te la Dumnezeul t]u”; \i
predicatorul de ve\ti bune despre pace, care predic] lucruri bune \i anun[] mqntuirea, spunqnd
Sionului - %Dumnezeul t]u domne\te”
Isus se folose\te de tradi[ia format] =n jurul afirma[iilor din Isaia =n lucrarea lui evanghelizare
(Isus folose\te Isaia 61:1-2 \i 52:7). Iar tradi[ia de a folosi Isaia 61:1\i 52:7 =n expunerea
evangheliei a fost instituit] \i printre primii cre\tini, un exemplu este citatul lui Pavel din Isaia
52:7 =n Rom. 10:15
Explica[ia cea mai corect] ar fi c] Pavel folose\te/inventeaz] forma singular] a substantivului
euangelion pentru a descrie =n totalitate vestea bun] proclamat] de Isus. Prin urmare,
Pavel este primul care a constrqns mesajul cre\tin =ntr-un singur termen %evanghelie” c]ruia
i-a fost atribuit] importan[a necesar] =n teologia apostolului Pavel.
2. +n conformitate cu Scriptura
Al doilea lucru important despre %evanghelie” este interesul lui Pavel s] prezinte
%evanghelia lui Hristos” ca nefiind o surpriz] din partea lui Dumnezeu, ci o promisiune f]cut]
de Dumnezeu cu mult =nainte, prin proorocii din Sfqnta Scriptur] (Rom. 1:1);
Pentru Pavel a fost important s] afirme =n Galateni 3:8 c] Scriptura a predicat

evanghelia lui Avram. +n Galateni \i Romani exist] trei texte importante care stau la baz], atunci
cqnd Pavel prezint] evanghelia: Gen. 15:6; Lev. 18:5 \i Evrei 2:4. +n acela\i timp, Pavel nu
omite s] afirme corintenilor c] afirma[iile importante din evanghelie predicate de el sunt =n
conformitate cu Scriptura (1 Cor. 15:3-4).
a) Pavel a considerat un lucru important s] sprijine afirma[iile sale despre Evanghelia

lui Hristos cu Scriptura:
- exist] aproximativ 100 de citate explicite =n epistolele pauline din Scriptur], din
care 90 sunt men[ionate =n %epistolele importante” (Romani, 1\i 2 Corinteni,
Galateni);
- chiar mai mult, limbajul folosit de Pavel, cel teologic, este limbajul Scripturii care,
f]r] =ndoial], formeaz] structura teologiei lui;
- este important s] observ]m grija lui Pavel cu privire la textul %Sfintei Scripturi”,
%Oracolele lui Dumnezeu” (Rom. 3:2), pe care acesta le accepta f]r] =ndoieli;
- convertirea apostolului nu a schimbat atitudinea lui despre vocea vie a lui
Dumnezeu (Rom. 9:17; 10:11), continuqnd s] sus[in] c] %este scris” iar evangheliei
este =n conformitate cu ce %a fost scris”.
b) Libertatea folosirii citatelor din Scriptur]
Christofer Stanley: i) - Pavel =n citatele lui din Scriptur], nu

=ntotdeauna [ine cont de forma textului, schimbqnd structura \i
manipulqnd textul pentru interesele lui (ex. Rom. 10:11 // Is. 28:16 \i
Rom. 9:33);
- Oricum, schimbarea formei textului citat se pare c] nu afecteaz]
con[inutul /principiul elaborat de acel text. Chiar mai mult, adaptarea
Scripturii =n acest mod era deseori practicat] =n acele vremuri.
ii) - folosirea citatelor de c]tre Pavel/interpretarea pe care acesta a
extras-o din Scriptur];
- =n unele cazuri aceste interpret]ri par stranii, dar cu toate acestea
textul nu este folosit impropriu (Rom. 10:18; 11:8-10; 12:19; 1
Cor. 9:9);
- =n alte situa[ii metoda exegetic] folosit] de Pavel este corect] dar
concluziile la care apostolul Pavel ajunge sunt oarecum controversale;
- Exemple: - Rom. 9:25-26 - text despre restaurarea Israelului aplicat]
neamurilor;
- Rom. 10:6-8 este un text despre abilitatea legii de a
face \i cuvqntul rostit prin credin[];
Rom. 1:17 - Hab. 2:4
Gen. 15:6 - Rom. 4:3
Aceste dou] lucruri ridic] =ntreb]ri despre principiile hermeneutice aplicate de

Pavel \i metodele exegetice folosite de apostol: principiul hermeneutic aplicat a fost convingerea
c] Isus este Hristosul - scopul lui Dumnezeu fiind =mplinit =n Isus.
Prin urmare, Scriptura a fost interpretat] de Pavel prin Evanghelia lui Hristos,
mai precis, Hristos (Mesia) a fost indicele hermeneutic aplicat de Pavel =n orice aspect al
Scripturii.
3. Formule kerigmatice \i confesionale
Al treilea aspect despre tema %evangheliei” =n Romani este folosirea tradi[iei cre\tine
primare (de c]tre Pavel).
Rom. 1:1-4 - pare s] fie =ntrerupt de o formul] pre-paulin] prezent] =n afirma[ia din vv.
3-4;
Dup] discursul referitor la vinov][ia omului urmeaz] o parantez] care, f]r] =ndoial] este
cunoscut] auditoriului (3:21-26);
+n 1960-1970, au existat studii intensive despre formulele folosite de Pavel, fiind
considerate de unii rezumate sau chiar r]spunsuri liturgice, caracterizate prin forma lor regulat] \i
frecven[a cu care sunt repetate:
i) formula =nvierii - %Dumnezeu L-a =nviat pe Isus din mor[i”;
ii) formula =nso[it] de expresia %a muri pentru noi...”
%Hristos a murit pentru noi”;
iii) forme combinate - %Hristos a murit \i a fost =ngropat”;
iv) forme de m]rturie - %Isus este Domn”.
Unii combat existen[a acestor expresii, sus[inqnd c] nu pot fi mai mult decqt
caracteristici ale autorului. Oricum exist] 3 factori care sus[in existen[a pre-paulin] a acestor
formule:
1) ar fi de a\teptat ca cei din Biserica Primar] s]-\i fi format un
%jargon cre\tin”, rezultat din predicile lor (Rom. 10:9);
2) regularitatea acestor expresii \i apari[ia lor =n alte surse literare;
3) simplicitatea caracteristic] acestor formule.
Aspectul cel mai important =n folosirea acestor formule este sprijinirea ideii c]
evanghelia predicat] de Pavel este de fapt o continuitate a evangheliei predicate =nainte de
convertirea apostolului. Apostolul Pavel =n folosirea acestor expresii, a recunoscut c] evanghelia
predicat] de el era =mp]rt]\it] \i de bisericile c]rora le scrie. Ex. 1Cor. 15:1-3.
Continuitatea autorit][ii care a stat =n spatele acestei evanghelii nu se limiteaz] la
autoritatea Scripturii, ci se extinde la primele apari[ii ale credin[ei comune =n Hristos.
4. Apocalipsa lui Hristos
Afirma[iile precedente despre evanghelie s-au bazat =n mare parte pe afirma[ia f]cut] de
Pavel =n Rom. 1:1-4 \i textul cheie din 3:21-26, indicqnd urm]toarele:
a) referin[a la evanghelie (1:1, 3:21-22);
b) confirmarea Scripturii (1:2, 3:21)
c) folosirea unei tradi[ii deja stabilite (1:3-4; 3:25-26)
Ultimul punct pare s] contrazic] afirma[ia lui Pavel despre evanghelie =n Galateni
1:11-12 (%Evanghelia predicat] de mine nu vine de la oameni ..., a fost primit] printr-o revela[ie
(apokalypsis) a lui Isus Hristos”). Cum se explic] acest fapt? Probabil ceea ce Pavel a predicat \i
a scris =n epistolele lui a fost =ntr-adev]r convingerea comun] a tuturor cre\tinilor, c] "Hristos a
murit pentru noi \i a fost =nviat din mor[i". Acest lucru a [inut =n unitate toate bisericile crestine
=ntr-o singur] Evanghelie indiferent de diversitatea experientei personale.
Pavel a fost convins de aceast] realitate \i prin experien[a lui =n drum spre Damasc,unde
i-a fost =ncredin[at] evanghelia revela[iei lui Hristos, dar mai ales (mult mai important) El a fost
delegat printr-o =ns]rcinare special] s] predice evanghelia lui Hristos neamurilor. Pavel =n acele
momente a fost numit apostol =n mijlocul neamurilor cu misiune special] \i nu un apostol ca
ceilal[i. Prin urmare, tensiunea dintre Gal. 1 \i 1Cor. 15:1-7 sugereaz] modul =n care
Pavel a =n[eles misiunea lui de proclamare a evangheliei neamurilor \i rolul legii =n via[a
evreului \i efectul acestuia asupra neamurilor.
Dunn: Pavel nu spune c] odat] ce legea nu mai este mijlocul prin care vine mqntuirea,
evanghelia trebuie oferit] pe gratis neamurilor (Pavel nu afirm] niciodat] acest lucru);
Legea, pentru Pavel, chiar dac] nu era d]t]toare de via[] tot =\i p]streaz] importan[a s=n
ce prive\te rolul ei de a crea o via[] ordonat] pentru copiii lui Dumnezeu.
Punctul important de re[inut este fapul c] experien[a convertirii lui Pavel a schimbat sau
a avut un rol important =n reconstruirea teologiei apostolului. A fost o convertire pentru Pavel
teologul \i nu o convertire de la o religie la alta, el a r]mas evreu. Noi putem vorbi despre o
schimbare a formei religiei din care apostolul f]cea parte \i mai ales a teologiei pre-convertire,
care acum are nucleul =n evanghelia lui Hristos.
5. Eshatologicul %acum”
Convertirea lui Pavel nu poate fi observat] numai din punct de vedere al schimb]rii
atitudinii fa[] de religia lui, ci trebuie considerat] \i o tranzi[ie =ntr-un alt plan. A fost
transferarea lui dintr-o er] =n alta; a fost sc]pat de era prezent] rea (Gal. 1:4), aceast lucru –
nsemnqnd pentru apostolul Pavel =nceputul noii crea[ii (2Cor. 5:17 \i Gal. 6:15) \i transformarea
lui =ntr-o nou] via[] (1Cor. 15:8). Aceast] transformare eshatologic] este cel mai clar ilustrat]
=n Rom. 3:21; prin expresia %dar acum”.
Eshatologicul %acum” este perspectiva din care Pavel prezint] noua via[] sub evanghelia lui
Hristos, de asemenea, aspect introdus prin %revela[ie” la =nceputul epistolei c]tre
Romani (1:17, 18; 3:21). Noua perspectiv] prezentat] de Pavel, f]r] =ndoial] umbre\te
perspectiva adus] de era veche Filipeni 3:7-8.
Concluzie
Evanghelia predicat] de Pavel, Evanghelie care aduce solu[ia pentru vinov][ia omului a
fost centralizat] =n =ntregime =n persoana lui Hristos. +ntqlnirea cu Hristos pe drumul
Damascului a revolu[ionat credin[a lui Pavel, iar Hristos a devenit cheia pentru a =n[elege planul
lui Dumnezeu pentru omenire \i cheia pentru a-L =n[elege pe Dumnezeu +nsu\i. Motiv pentru
care, a-L cunoa\te pe Hristos (Fil. 3:10) a devenit noua pasiune pentru apostol.
S] fim demni de Evanghelia lui Hristos (Fil. 1:27).
Evanghelia lui Hristos / Cristologie: Hristos cel r]stignit
Introducere
Moartea \i =nvierea lui Hristos sunt considerate de majoritatea teologilor centrul teologiei
pauline, deoarece lipsa acestor evenimente nu ar fi putut rezolva problema vinov][iei omului \i
%=mp]carea” acestuia cu Dumnezeu (=ntregirea rela[iei de p]rt]\ie existent] =ntre primul
Adam \i Dumnezeu, pierdut] prin p]catul omului, Adam).
Importan[a mor[ii lui Isus Hristos este prezentat] de Pavel printr-o serie de metafore care descriu
eficien[a acestei mor[i. +n Romani, acest lucru este introdus dup] acuzarea omenirii de p]cat
(1:12 - 3:20) =n 3:25: Hristos a avut rolul principal de a deveni %mielul isp]\itor”/isp]\irea
preg]tit] de Dumnezeu pentru p]catele trecute \i prezente. Iar =n Coloseni se pune accent mai
profund pe rolul de isp]\ire al lui Isus, prin metafore care elaboreaz] eficien[a mor[ii Lui (Col.
2:6-23): circumcizie (2:11); =ngropat \i =nviat (2:12); moarte \i via[] (nou]) (2:13); a \ters
zapisul (2:14); a dezbr]cat domniile de biruin[] (2:15).
Oricum, cele mai importante metafore folosite de Pavel pentru a descrie rolul r]stignirii lui
Hristos (cf. Dunn) sunt urm]toarele: reprezentant (ultimul Adam), jertf], blestemul legii;
r]cump]rare; reconciliere (=mp]care); biruin[] peste autorit][i.
Ceea ce =n[elege Isus prin metafor] este modalitatea prin care se exprim] importan[a
unui lucru, =n cazul de fa[] fiind importan[a mor[ii lui Isus, care nu poate fi prezentat] decqt/sau
=n special prin ilustra[ii \i metafore.
1. Reprezentan[ii: Hristos / Adam
Pentru Pavel, Isus a fost Mesia cel crucificat, a fost singurul Hristos pe care apostolul l-a
cunoscut \i acceptat: %Hristos cel crucificat” (1Cor. 1:23; 2:2). Chiar dac] pentru evrei (chiar \i
pentru neamuri) afirma[ia lui Pavel nu era acceptat] deoarece o persoan] crucificat] era
blestemat] (Deut. 21:23), punctul principal al propov]duirii evangheliei a fost pentru apostol,
moartea pe cruce a lui Isus (Gal. 3:1).
+n acela\i mod Pavel =l asociaz] pe Isus cu Adam pentru a scoate =n eviden[] contrastul
dintre cei doi \i mai ales contrastul dintre rezultatele aduse de ei (ex. moarte - via[]).
Imnul din Filipeni despre Hristos poate fi considerat un contrast Hristos – Adam =ntre
supunerea lui Hristos s] devin] om \i neascultarea lui Adam - supunerea lui Hristos a fost pqn] la
moarte, \i o moarte prin r]stignire (Fil. 2:7-9)
Acela\i contrast (Hristos - Adam) devine =n 1Cor. 15:22 un contrast =ntre via[] \i
moarte, unde exist] o via[] care se sfqr\e\te numai prin moarte \i o via[] care, chiar dac] se stinge,
biruie\te moartea printr-o =nviere =n Hristos.
2 Cor. 5:14 - este unul din textele mai importante cu referire la aceast] tem]:
%pentru c] dragostea lui Hristos ne strqnge; fiindc] socotim c] dac] unul
singur a murit pentru to[i, to[i deci au murit.” (hyper panton);
- versetul trebuie citit =mpreun] cu 1Cor. 15:22 pentru a observa
cristologia adamic], paralela fiind urm]toarea: %a\a cum to[i au murit =n
Adam, ...” aici moartea lui Isus este moartea pentru =ntreaga omenire;
- =n acela\i timp, moartea lu Hristos ne indic] faptul c] nimeni nu poate
sc]pa de moarte (Ro. 8:3) - carnea p]c]toas] a omenirii are singura
sc]pare =n moarte, dar pentru a sc]pa cu adev]rat de moarte va trebui s]
experimenteze moartea =n Hristos.
1 Cor. 15:22 - se ridic] problema mqntuirii universale atunci cqnd termenul %to[i”,
folosit de dou] ori nu este interpretat =n lumina altor texte pauline.
- +ntrebarea: Sus[ine Pavel mqntuirea general] =n Hristos a tuturor
oamenilor =n acela\i fel =n care sus[ine moartea tuturor =n Adam?
- Dac] sunt considerate urm]toarele versete: 1Cor. 1:18; 3:17; 5:13; 6:9;
9:27, unde Pavel vorbe\te despre cei pierdu[i, atunci universalitatea
mqntuirii nu face parte din gqndirea lui Pavel.
- Prin urmare, ar trebui s] interpret]m expresia %to[i" ca fiind o =nlocuire
pentru expresiile %=n Hristos” \i %=n Adam”. +n acest fel, versetul poate
fi interpretat astfel: %to[i cei care sunt =n Adam mor, iar to[i cei care sunt
=n Hristos vor fi f]cu[i vii (vor tr]i)”.
+n concluzie, vorbind despre analogia Hristos - Adam, =n ceea ce prive\te moartea adus]
prin Adam pentru omenire \i moartea unuia (Hristos) pentru toat] omenirea, afirma[ia lui Irineu
r]mqne =n picioare: %Identificarea lui Hristos cu to[i =nseamn] c] moartea Lui a =nlocuit
moartea tuturor. Dar, numai dac] to[i se identific] cu moartea aceluia (Hristos) mai exist] o
continuare.”
2. O jertf] pentru p]cate
Cea mai de efect ilustra[ie folosit] de Pavel, preluat] din VT este prezentarea
importan[ei mor[ii lui Hristos pe cruce ca o jertf] pentru p]cate. +n VT, aceast] jertf] era adus]
=n Ziua Isp]\irii de o persoan] sau un grup (Lev. 16:11-19) pentru iertarea p]catelor.
Ideea de jertfe prin v]rsare de sqnge din VT pentru restaurarea rela[iei dintre om \i
Dumnezeu, =ntqlnit] la Pavel sub aceea\i form] a fost contestat] \i considerat] o oroare de
criticii teologi de dup] perioada iluminismului. Unii argumenteaz] c] analogia lui Pavel nu face
parte din teologia apostolului sau cel pu[in este de natur] secundar] iar al[ii sus[in c] este o
teologie neautentic], deoarece se bazeaz] pe violen[].
Oricum, folosirea ilustra[iei de c]tre Pavel nu pote fi ignorat] sau considerat] secundar]
teologiei acestuia, atunci cqnd observ]m %greutatea” cuvintelor din Romani 3:24-26.
a) Romani 3:24-26 (=n special v. 25)

Este r]spunsul/solu[ia lui Pavel la vinov][ia omului (Rom. 1:18-3:20); dup] ce afirm]
men[inerea principiului - %dreptatea lui Dumnezeu” (3:21-22). \i confirm] vinov][ia universal]
(3:22-23), Pavel prezint] esen[a evangheliei pe care o proclam] (3:24-26).
- v. 25 hilasterion - isp]\ire
+n LXX, termenul este folosit tot timpul =n raport cu jertfele aduse =naintea %scaunului
de mil]” =n ziua isp]\irii cqnd isp]\irea era f]cut] pentru locul sfqnt \i pentru toat] adunarea
Israelului (Lev. 16:16-17).
Trei moduri de interpretare a termenului/principiului:

i) hilasterion trebuie interpretat ca o referin[] la locul sau mijlocul prin care se face isp]\
irea. Primul aspect este sus[inut de majoritatea, dar nu este gre\it s] sus[inem o
combina[ie =ntre cele dou] aspecte (la cruce \i prin evenimentul crucii).
ii) hilasterion trebuie tradus %isp]\ire” sau %=mp]care”. Dunn sus[ine c] a doua traducere
promoveaz] ideea de a-L lini\ti/=mblqnzi pe Dumnezeu, fapt care contrazice v. 25, unde Pavel
spune explicit c] Dumnezeu este Cel care a preg]tit isp]\irea.
De asemenea, exist] un contrast foarte bine definit =ntre folosirea termenului =n lb. greac] \i
ebraic]: =n greac], atunci cqnd termenul este folosit el se poate referi la om ca fiind subiectul
activ iar Dumnezeu obiectul - atitudinea omului =l =mbuneaz] pe Dumnezeu (tradus =n LXX =n
acest mod =n Mal. 1:9); =n ebraic], Dumnezeu nu este niciodat] obiectul ac[iunii cqnd este
folosit echivalentul termenului din limba greac] (kipper). +n alt] oridine de idei, Dumnezeu nu
este =mp]cat, El \terge p]catul prin isp]\ire.
iii) hilasterion - un act de cult sau o teologie a martirajului?
- termenul a fost folosit s] descrie importan[a mor[ii %isp]\itoare” a
martirilor din perioada Macabeilor (4 Mac. 17:21-22);
- oricum, considerqnd c] Dumnezeu =l prezint] pe Hristos ca hilasterion este un indicativ al
ritualului;
- sistemul de jertfe a fost introdus de Dumnezeu =n Torra, iar acest
concept este absent =n teologia iudaic] a martirajului.
- paresin (a trece peste):
- este al doilea termen important =n v. 25 (=ntqlnit numai aici);
-paresis nu are sensul de a trece cu vederea sau a nu lua =n considera[ie,
ci este mult mai complex, referindu-se =n special la anularea pedepselor;
- anularea pedepsei f]cea parte din obliga[ia lui Dumnezeu fa[] de
leg]mqntul Lui cu oamenii;
- iar dreptatea lui Dumnezeu a fost demonstrat] prin
hilasterion, care a fost modul legal prin care Dumnezeu a anulat pedeapsa
cuvenit].
+n ce prive\te sistemul de jertfe din VT, =n lumina isp]\irii lui Isus, r]mqne neclar]
urm]toarea problem] (Dunn): 1) A inten[ionat Pavel, prin hilaterion s] valideze sistemul de jertfe
sau s] sublinieze caracterul lui provizoriu?; 2) Sau Pavel indic] validarea mor[ii lui Isus ca o isp]\
ire prin existen[a sistemului de jertfe care putea anula pedeapsa - implicqnd c] moartea \i
=nvierea lui Isus aveau un efect mult mai mare?
b) Romani 8:3 // Cornilescu

Peri hamartias (ca o jertf] de p]cat / o jertf] pentru p]cat):
- =n LXX expresia ebraic] (l) chatta'th (jertf] de p]cat) sus[ine prima traducere
- luqnd =n considerare \i expresia ce urmeaz] %... El a condamnat p]catul c]rnii”
se poate observa c] peri hamartias devine mijocul prin care se face condamnarea
p]catului: o jertf] de p]cat a fost preg]tit] de Dumnezeu pentru a condamna p]catul (cf.
Rom. 3:25)
c) 1Corinteni 5:7
- %Hristos , Mielul nostru pascal, a fost jertfit” // Marcu 14:24.
- limbajul folosit este cel al jertfelor \i simbolizeaz] isp]\ire, cu toate c] pa\tele nu a fost
strict asociat cu jertfele.
- totu\i, =n Ex. 45:18-22 \i leg]tura dintre "ultima mas]" \i Pa\te, indic] asocierea P\telui
cu isp]\irea.
d) 2 Corinteni 5:2
- f]r] p]cat/f]cut p]cat - aluzia pe care Pavel o face este la calitatea jertfei de p]cat
(curat]/f]r] cusur), doar la func[ia ei - s] devin] p]cat nu peri hamartias (Rom. 8:3).
- poate fi \i o aluzie la Is. 53:4-6.
e) Rom. 3:25, 5:9; Ef. 2:13; Col. 1:2

- aceste texte unde expresia %=n/prin sqngele Lui” este folosit], este cel mai bine
=n[eleas] ca o referin[] la jertfa adus] prin moartea lui Hristos.
- folosirea termenului %sqnge” nu este decqt o aluzie la jertfa care a avut loc \i nu la un
%m]cel sqngeros”.
Teologia lui Pavel despre jertfa de isp]\ire
a) Rom. 8:3 - jertfa adus] anula p]catul p]c]tosului, iar rezultatul era iertarea acestuia
b) Isus s-a =ntrupat =n %carnea p]c]toas]” pentru a rezolva problema p]catului =n carne
(Rom. 8:3). Ini[iativa a fost a lui Dumnezeu, s]-L aduc] pe Hristos ca jertf] de isp]\ire.
c) Modul =n care jertfa rezolva problema p]catului a fost prin distrugerea jertfei
p]catului - povar] (Rom. 6:6): 2Cor. 5:21.
Conlcuzie
Pentru Pavel urm]toarele propozi[ii se refer] la acela\i lucru: a) Isus a murit ca
reprezentantul adamic al omenirii; b) Isus a murit ca jertf] pentru p]catele omenirii.
Chiar dac] nu se poate face tot timpul o leg]tur] logic] =ntre teologia ebraic] despre
jertf] \i gqndirea lui Pavel, este clar c] pentru apostol (cf. Rom. 7:4), moartea lui Isus a definit
sfqr\itul omenirii de sub puterea p]catului \i a mor[ii \i distrugerea omului ca p]c]tos.
Conform la 2Cor. 5:14 - identificarea cu moartea lui Hristos poate s]-i scape de moartea
care rezult] din %via[a” sub p]cat. Dunn face o deosebire =ntre Reprezentare \i Substituire:
Hristos nu a murit =n locul altora pentru a-i sc]pa de moarte (logica substituirii), ci a =mp]rt]\it
moartea lor, f]cqnd posibil ca \i ei s] =mp]rt]\easc] moartea Lui care duce la via[] (reprezentare
sau participare).
3. Fiul iubit
Rareori Pavel folose\te expresia %Fiul lui Dumnezeu” (17 ori) \i atunci cqnd o face este
mai ales =n raport cu moartea pe cruce a fiului iubit (Rom. 5:10, 8:3; Gal. 2:20) Pavel s-ar fi
putut inspira din pilda vierilor (Marcu 12:1-9) sau din VT - Isaac, fiul iubit al lui Avraam, oferit
ca jertf] de tat]l lui (Gen. 22:1-19). Romani 8:32, f]r] =ndoial] poate fi considerat o paralel] cu
Gen. 22:16.
Interferen[a lui Pavel cu tradi[iile avraamice (Akeidah I[hak) sugereaz] urm]toarea
concluzie: atitudinea lui Avraam fa[] de Isac a demonstrat credincio\ia lui fa[] de Dumnezeu, iar
aceast] atitudine simbolizeaz] credincio\ia lui Dumnezeu fa[] de to[i, prin jertfa lui Hristos.

4. Blestemul Legii
Importan[a mor[ii lui Hristos nu este prezentat] de Pavel numai prin conceptul jertfei dar
\i prin alte expresii. Gal. 3:13 cuprinde o expresie important] - %elibera[i de sub blestemul
legii”: aici situa[ia omenirii nu mai este sub puterea p]catului \i a mor[ii (oricum, este implicat
acela\i lucru).
-Blestemul este:
a) cf. Deut. 27:26 - blestemul cade peste cei care nu se supun legii (evrei
\i neamuri sunt =n afara legii, deci nu ascult] de lege);
b) cf. Deut. 21:23 - crimele pedepsite cu moartea (Dut. 21:22);
- trupul atqrnat pe lemn este blestemat de
Dumnezeu \i devine o mqnjire a p]mqntului, deci
trebuie =ndep]rtat imediat;
- blestemul implic] refuz \i expulzare de pe
p]mqntul mo\tenit;
- cei expulza[i de pe p]mqntul leg]mqntului sunt
expulza[i din leg]mqnt >> neamuri - =n afara
leg]mqntului.
Prin urmare, conform Gal. 3:13:
- Hristosul blestemat a fost pus =n afara leg]mqntului;
- =n moartea Lui, s-a identificat cu evreii \i cu neamurile f]cqnd posibil]
primirea Duhului Sfqnt de c]tre %to[i” (3:14, 10)
5. R]scump]rarea
apolytrosis - este o alt] metafor] folosit] de Pavel pentru eficien[a mor[ii lui Hristos;
- termenul este rar folosit dar face parte din afirma[ia-cheie din Rom.
3:24;
- paralela este cu cea a unei pl][i f]cute =n schimbul prizonierilor;
- Pavel face leg]tura cu pre[ul r]scump]r]rii pl]tit pentru sclavii Israelului
=n Egipt;
1Cor. 7:21-23 - tema principal] fiind r]scump]rarea de sub sclavie \i punerea =n

libertate;
- acest aspect / paralelism a fost ades proclamat de evangheli\tii care
tr]iau =ntr-o societate cu de[in]tori de sclavi.
6. Reconcilierea
Termenul este folosit exclusiv =n corpus paulinus.

2 Cor.5:18-20 - explic] existen[a unei ostilit][i =ntre Dumnezeu \i om, oricum, ideea c]
moartea poate aduce reconcilierea sugereaz] o teologie a martirajului (implicat] \i =n Rom. 5:7).
Aspecte importante din text:

a) reconcilierea pare s] aib] loc =ntre Dumnezeu \i lume: rela[ia Creator - crea[ie este
restaurat]; Hristos este mediul reconcilierii \i nu cel reconciliat.
b) unii insist] c] Dumnezeu a fost implicat =n actul reconcilierii prin Hristos (v. 18), =n
Hristos (v. 19). +n epistola c]tre Romani 3:25 Dumnezeu ne este prezentat ca cineva care este
%sup]rat” \i care trebuie =mp]cat, El este cel r]nit care dore\te =mp]carea.
c) ilustra[ia iert]rii sau alegerea de a ignora ostilitatea prezent] poate fi la fel de eficient]
ca \i jertfa pentru p]cat.
d) mesajul reconcilierii este =ndreptat spre cruce (5:21) ca fiind centrul evangheliei - prin
urmare, dac] Hristos este reprezentantul lui Dumnezeu care face reconcilierea (%Dumnezeu era
=n Hristos”) atunci apostolii sunt reprezentan[ii lui Dumnezeu =n proclamarea reconcilierii.
Col. 1: 20 - reconcilierea tuturor lucrurilor este men[inut] prin El (Hristos);

Col. 1: 22 - reconcilierea individual] cu Dumnezeu;
Ef. 2:16 - reconcilierea evreilor \i neamurilor.
7. Biruin[a peste Puteri
Rom. 8:31-39 - Hristos Biruitor

- judecata final] are loc
- acuza[iile aduse =mpotriva celor ale\i de Dumnezeu nu au nici un efect
- moartea \i =nvierea lui Hristos au preg]tit r]spunsul suficient
- nimic nu-i poate separa de dragostea lui Dumnezeu =n Hristos
- Moartea \i +nvierea lui Hristos au f]cut ca oricine \i orice putere
cereasc] s]-\i piard] controlul peste cei care apar[in lui Hristos.
Romani 6:7-10 - aceea\i tem] promovat]
1Cor. 15:24-28 - victoria asupra mor[ii este =nc] un proces care a\teapt] s] fie =ncheiat.
Col. 2:15 - rezultatul crucii reprezint] o victorie public] peste domnii \i autorit][i
care sunt legate \i conduse spre victoria final].
Concluzie
a) Pavel nu ezit] s] contopeasc] metaforele folosite pentru descrierea importan[ei

mor[ii lui Hristos: Rom. 3:25 - r]cump]rare \i jertf];
2 Cor. 5:14-21 - repprezentant \i reconciliere;
Gal. 3:13 - r]scump]rare \i blestem;
Col. 2:11-15
Asocierea acestor metafore indic] insuficien[a unei singure metafore pentru a descrie importan[a
mor[ii.
b) Nu trebuie ignorat] ini[iativa lui Dumnezeu, mai ales =n actul reconcilierii:
- %Dumnezeu a trimis”, %Dumnezeu a preg]tit”, %Dumnezeu a renun[at”,
%Dumnezeu =n Hristos”;
- Isus nu ac[ioneaz] independent de Dumnezeu sau =mpotriva Lui.
c) Metaforele folosite de Pavel explic] impactul avut de proclamarea Evangheliei.
d) Toate acestea indic] faptul c] Isus a murit cu adev]rat pentru a aduce mqntuirea \i c] El
nu a existat pe plan separat de aceasta.
Pavel nu sus[ine c] =nv][]tura sau =ntruparea lui Isus a f]cut posibil] mqntuirea
e) Putem spune c] Pavel l-a influen[at pe Marcu s] scrie o evanghelie dominat] de
importan[a crucii.
f) Crucea este criteriul oric]rei analize f]cute de Pavel.
g) Moartea lui Hristos, =n opinia lui Pavel (bun], de altfel) este solu[ia =mpotriva puterii
mor[ii \i a p]catului.

Evanghelia lui Hristos / Cristologie: Domnul =nviat
1. +nvierea Celui crucificat
A\a cum crucea st] la baza teologiei pauline, tot atqt de important] este \i =nvierea lui Isus.
Amqnduu] sunt importante iar una este dependent] de cealalt], chiar dac] Pavel face referin[e la
moartea lui Hristos f]r] a sublinia imediat \i =nvierea (Ex. Rom. 3:21-26; Gal. 3:1; 1Cor. 1:18-
25).
Nu trebuie omis faptul c] introducerea scris] de apostolul Pavel la epistola sa c]tre Romani (1:4)
indic] deja %puterea Fiului lui Dumnezeu ... prin invierea mor[ilor”., iar Rom. 4:17 arat] cum c]
la baza procesului de r]scump]rare se afl] =nvierea lui Hristos.
- Rom. 4: 24-25: %... nou] celor ce credem =n Cel ce a =nviat

din mor[i pe Isus Hristos,Domnulnostru, care a fost dat la moarte
din pricina f]r]delegilor noastre \i a =nviat din pricin] c] am fost
socoti[i neprih]ni[i”
- frazele nu au inten[ia s] sugereze c] au avut loc dou] judec][i independente \i diferite

=n urma a dou] evenimente.
- interesul lui Pavel este s] sublinieze insuficien[a jertfei lui Hristos compus] dintr-un
singur eveniment.
- Rom. 5: 9-10: expresia pallo mallon (%cu atqt mai mult^) - ajut] la determinarea
valorii mor[ii \i =nvierii lui Hristos.
Alte texte care scot =n eviden[] acela\i lucru ar fi: Rom. 6:3-11; 7:1-4; 8:34; 10:9-10.
De asemenea, sumarul evengheliei a\a cum Pavel l-a primit \i a continuat s]-l proclame
bisericilor se g]se\te =n: 1Cor. 15:3-4 urmat de 1Cor.15:5-8 (ar]t]rile lui Isus dup] =nviere) \i 1
Cor. 15:13-20 (=nvierea mor[ilor confirmat] prin izb]virea lui Isus) (1Cor. 15:14,17; Rom. 6:12-
23 etc).
Toate aceste referin[e la =nvierea lui Hristos dovedesc clar convingera lui Pavel c] acest
eveniment a avut loc \i este indispensabil pentru schimbarea omului sau a rela[iei om-
Dumnezeu. Oricum, num]rul referin[elor cu privire la inviere nu este lucrul cel mai important in
teologia lui Pavel, ci modul =n care acestea apar arat] cqt de fundamental este acest fapt,
adic] =nvierea, pentru evanghelia \i credin[a proclamat].
Conceptul nu este strict paulin, chiar afirma[ia apostolului subliniaz] acest lucru =n 1Cor.
15:3-4 - indic] stabilirea crezului =nainte de Pavel (%=nviat =n a treia zi” - kata tas graphas).
+ntrebare: La ce Scripturi se refer] Pavel =n 1Cor. 5:3-4?
- Prima referin[]la %Scripturi^ (15:3) nu constituie o problem], fiind Is. 53:5-6; Zah.
13:7 etc;
- A doua afirma[ie (15:4) este sub semnul =ntreb]rii atunci cqnd se analizeaz] textele propuse:
Osea 6:1-2 \i Iona 1:17-22 (relatat \i =n Matei 12:40). Deoarece ini[ial nici unul dintre texte nu
cereau o interpretare mesianic] \i este posibil c] expresia %a treia zi^ s] fi fost introdus] =n v. 4
(care a fost folosit] la interpretarea textelor din VT).
- cele dou] texte din VT pot fi interpretate sub forma unor promisiuni constante =n Scripturi,
f]g]duind reabilitarea celor drep[i care au trecut prin suferin[];
- aceast] idee a format baza gandirii lui Pavel despre cruce \i =nviere, provenit]
din tradi[ia cre\tin] despre Mesia crucificat \i restaurarea celor =ndrept][i[i;
- oricum, se observ] de fapt c] principiul teologic nu provine din a\tept]rilor
indicate de tradi[ia iudaic] despre Mesia ci din evenimentele din perioada Pa\telor
care au format un crez specific \i autentic despre Hristos, care a stat la baza
credeului primilor cre\ini \i proclamat de ace\tia;
- 1Cor. 15:8 - implic] cele dou] elemente care au contribuit la
principiul lui Pavel: tradi[ia cre\tin] \i experien[a personal] =n drum spre
Damasc;
- m]rturisirea original] a lui Pavel sau o form] mai timpurie a acesteia
poate fi observat] =n 1Tes. 4:14 (%noi credem c] Isus a murit \i a =nviat”).
Prin urmare - teologia paulin] despre =nvierea Celui crucificat este o declara[ie a credin[ei lui
Pavel;
- nu trebuie s] =ncerc]m s] g]sim explica[ii filosofice =n epistolele lui Pavel
despre cum s-au =ntqmplat aceste lucruri sau cum sunt ele posibile;
- Pavel, ca \i primii cre\tini, a acceptat o realitate care i s-a descoperit printr-o
revela[ie, demonstrqnd c] moartea nu este sfqr\itul lucrurilor \i exist] o speran[]
=n Cel =nviat.
- experien[a lui Pavel care a avut loc la =ntqlnirea lui cu Hristos crucificat -
=nviat a devenit punctul de plecare pentru fiecare afirma[ie f]cut] de apostol =n
proclamarea evangheliei.
Probabil cel mai important aspect al teologiei pauline despre =nviere este =nceputul
/inaugurarea erei noi sau (pentru unii teologi) a zilelor de pe urm]. Expresiile din Rom. 1:4 \i
1Cor. 15:20, 23 (%=nvierea lui Isus reprezint] prima road] a =nvierii generale” \i =nvierea celor
mor[i/(nu) =nvierea Lui din mor[i), confirm] importan[a eshatologic] a =nvierii experimentat]
deja de cei care sunt =n Hristos.
2. Ultimul Adam
Scopul cristologiei adamice este bazat pe moartea \i =nvierea lui Hristos (Rom. 5:15-19 \
i 1 Cor. 15:21-22)
-1 Cor. 15:21-22 a\a cum Adam reprezint] c]derea =ntregii omeniri de la via[] la moarte, tot a\a
Hristos reprezint] omenirea trecqnd de la moarte la via[].
1 Cor. 15:45 - %primul Adam a devenit un suflet viu; ultimul Adam (a devenit) un duh d]t]tor
de via[]” - un citat din Gen.2:7;
- trebuie remarcat contextul =n care versetul este citat: %=nvirea trupului”;
-trupul prezent diferit de trupul care va =nvia (sau primit la =nviere). Primul trup este
caracterizat de psyche deci este psychikos; cel]lat de pneuma (spirit/Spirit), deci este
pneumatikos;
- Adam reprezint] trupul psychikos care sfqr\e\te =n moarte \i nu poate trece
prin moarte f]r] transformare;
- Pneumatikos - sunt oamenii care =ncep s] tr]iasc] dup] =nvierea din mor[i
(aceast] =nviere fiind par[ial realizat] aici).
Concluzie:
1) +nvierea lui Hristos inaugureaz] o nou] realitate =n care omul poate exista, egal] cu realitatea
inaugurat] de Adam.
2) A doua realitate este caracterizat] de p]cat \i moarte, iar prima de =nviere \i via[].
3. Fiul lui Dumnezeu cu Putere
Pavel vorbe\te rar despre Isus ca Fiu a lui Dumnezeu. +n majoritatea referin[elor cu privire la
Isus ca Fiu a lui Dumnezeu, Hristos cel =nviat este prezentat =n leg]tur] cu Cel =n]l[at.
Romani 1:3-4:
- Se refer] la o rela[ie filial] divin] care cuprinde toat] via[a lui Isus (ca fiu al lui David) dar \i o
rela[ie tat]-fiu continuat] dup] =nviere (trad. lit. %numit Fiul lui Dumnezeu =n putere”).
Cristologia adop[iunii
- nu este implicat] =n aceste versete;
- o persoan] poate fi adoptat] numai dac] nu a fost =nainte fiu;
- textul se refer] la o reconfirmare a pozi[iei de fiu, dar de data aceasta =n puterea =nvierii.
- se refer] \i la numirea lui Isus =ntr-o nou] pozi[ie pe care nu a experimentat-o =nainte;
- haristhentos (numit) - singurul loc =n teologia lui Pavel unde apare verbul horizo - de
regul] =n[elesul s]u este de %numit”, %declarat” sau %proclamat”;
- %numit” este traducerea cea mai apropiat] pentru acest context, pentru a exprima actul
(=nvierea) care L-a ridicat pe Isus la acea pozi[ie sau rol;
- prin urmare, expresia %Fiul lui Dumnezeu” este modul prin care Pavel descrie
=n]l[area lui Isus;
- nu numai c] ucenicii au intrat =ntr-o epoc] nou] ci \i Isus, iar acest nou mod de existen[]
trebuie exprimat prin pozi[ia nou] a lui Hristos.
- acela\i lucru este subliniat \i =n Gal. 1:16; 1Tes. 1:9-10.
1Cor. 15:28: - contextul se refer] la pozi[ia \i rolul pe care le-a ob[inut Hristos
=ncepqnd cu =nvierea.
- dar (=n contrast cu Rom. 1:3-4) acest rol pare s] fie temporar, atingqnd punctul
culminant atunci cqnd Fiul este supus Tat]lui (%pentru ca Dumnezeu s] fie totul
=n to[i”).
Concluzie: Pentru Pavel, pozi[ia lui Isus ca Fiu divin a fost =ntr-o oarecare m]sur] o func[ie a
=nvierii Lui.
4. Domnul (kyrios)
- Titlul folosit cel mai des de Pavel atunci cqnd se adreseaz] lui Hristos;
- Faptul c] termenul/titlul kyrios este ata\at de atqt de multe ori de Isus Hristos =nspecial
=n limbajul formal folosit la deschiderea \i =ncheierea scrisorilor, este un indicativ al
pozi[iei \i importan[ei Domnului Isus Hristos;
- Folosirea expresiei ^Domnul^ este pentru Pavel un alt mod de a-L caracteriza pe Isus ca
%Suveran”.
Texte importante:
- 2Corinteni 4:5 - %Isus Hristos Domnul” - reprezint] sumarul evangheliei
predicate de Pavel.
- Coloseni 2:6 - %a\a cum am primit tradi[ia lui Isus Hristos Domnul’;
- 1Cor. 12:3 - Pavel folose\te m]rturisirea %Isus este Domn” ca o verificare
decisiv] dac] inspira[ia este de la Duhul Sfqnt sau nu.
+n texele unde teologia lui kyrios este explicit] este evident faptul c] =nvierea a jucat un
rol important =n pozi[ia de Domn a lui Hristos.
Romani 10:9 sugereaz] c] m]rturisirea lui %Isus ca Domn” a fost expresia public] a
credin[ei c] ^Dumnezeu L-a =nviat pe El din mor[i” sau, Rom. 14, motivul pentru care Hristos a
murit \i a tr]it din nou, ca s] fie Domn peste to[i cei mor[i \i vii.
Filipeni 2:6-11 - numele dat pare s] fie %Domn”, deoarece m]rturisirea acelei domnii
constituie =nchinarea crea[iei.
Afirma[ia despre %domnia” lui Isus poate fi =ntqlnit] =nainte de scrierile pauline.
Ace\ti cre\tini, bazqndu-se pe Ps. 110:1 au ajuns la acelea\i concluzii (acest text este \i
baza urm]toarelor texte pauline: Rom. 8:34; 1Cor. 15:25; Col. 3:1; Efes. 1:20).
Importan[a termenului kyrios
a) La modul cel mai simplu, descrie superioritatea unei persoane - rela[ia st]pqn-servitor;
proclamarea st]pqnului de c]tre servitor =nsemna dedicare \i =nchinare total] acestuia;
b) Un mod de a te adresa zeit][ilor din anumite culte (ex. Egipt) (ex. Antiteza %Cezar
este Domn” \i %Hrisos este Domn”). Pavel era la curent cu %domnii” onora[i =n alte
culte (1Cor. 8:5), dar apostolul Pavel nu este influen[at de principiile contemporane lui despre
%domni”. 1Cor. 16:22 - arat] c] titlul a fost atribuit lui Isus cu mult =nainte (mar - Aramaic
pentru %domn”). Pentru Pavel, Hrisos a fost singurul Domn (1Cor. 8:6).
c) kyrios - Acest termen era foarte folosit de iudei pentru a-L descrie pe Dumnezeu,
iar Pavel se folose\te de titlu pentru a-L prezenta iudeilor pe Isus ca %singurul
Domn”kyrios - Yahweh
- Rom. 10:9-13 // Is. 28:16 // Ioel 2:3 - =n acest text Pavel =l aseam]n] pe kyrios
cu Yahweh \i pe Hristos cu kyrios (de asemenea, Filip. 2:9-11 // Is. 45:23 -2:11
- afirm] c] Dumnezeu nu este =nlocuit cu Hristos; Dumnzeu este glorificat prin
m]rturisirea c] Isus Hristos este Domn. Singurul Dumnezeu <Dumnezeul cel
unic> a ales s] =mp]rt]\easc] suveranitatea cu Hristos Cel =n]l[at, tot de El.)
Concluzie
1Cor. 15:24-28 -Universalitatea domniei lui Isus Hristos a fost determinat] \i =nf]ptuit] de
Dumnezeu, iar gloria suprem] este tot a Lui Dumnezeu.
Fil. 2:10-11 -+nvierea lui Isus L-a =n]l[at pe acesta pe pozi[ia de Domn.
Intrebare: A fost Hristos calificat de Dumnezeu sau efectiv Pavel se refer] la recunoa\terea lui
Hristos ca persoan] divin]?
5. Isus ca Dumnezeu?
a) Importan[a domniei lui Hristos =n contextul monoteistic
+n gqndirea iudaic] anumi[i eroi puteau fi =n]l[a[i (Enoh, Ilie). +n alt] ordine de idei,
monoteismul iudaic era =nso[it de ideea c] cineva putea fi =n]l[at f]r] s] compromit] credin[a
monoteist]. Motiv pentru care Pavel poate discuta =n acela\i timp despre domnia lui Hristos \i
Dumnezeu ca unul singur. (ex. 1Cor. 8:5-6 // Dut. 6:4 Shema)
Rom. 15:6: %Dumnezeul \i Tat]l Domnului nostru Isus Hristos”;
- Pavel nu se refer] a Dumnezeul lui Hristos ci la Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, fapt
care sugereaz] o deosebire \i nu o identificare a lui Isus cu Dumnezeu (de asemenea 1Cor. 3:23;
11:3);
- Pavel poate de asemenea s] vorbeasc] despre scaunul de judecat] a lui
Dumnezeu \i a lui Hristos (Rom. 14:16);
- Pavel nu sugereaz] c] Dumnezeu s-a dat la o parte \i Isus L-a =nlocuit ,
din contr], Dumnezeu a =mp]rt]\it domnia Lui cu Hristos, dar cu toate
acestea nu a =ncetat s]-I apar[in] lui Dumnezeu singur;
- Isus ca Domn ia parte la suveranitatea lui Dumnezeu.
b) Vorbe\te Pavel despre Isus ca Dumnezeu/dumnezeu?
Rom. 9:5 - Este o binecuvqntare adus] lui Hristos ca Dumnezeu?

- Probabil c] nu, deoarece pentru Pavel, Dumnezeu este peste tot.
c) Importan[a venera[iei oferite lui Hritos cel =n]l[at
- folosirea termenului kyrios indic] venerarea lui Hristos;

- 1Cor. 1:2; Rom. 10:13 - numele lui Hristos a fost invocat (2Cor. 12:8);
- trebuie remarcat faptul c] eucharistein/aucharisteia (mul[umirile) aduse de
Pavel sunt =ntotdeauna adresate lui Dumnezeu \i niciodat] lui Hristos sau%Domnului”.
Este ad]ugat], din cqnd =n cqnd expresia %prin Isus Hristos”, care sugereaz] c] Hristos
nu este con[inutul sau recipientul mul[umirii, ci acela care mijloce\te slava lui
Dumnezeu.
- de asemenea, termenii folosi[i =n mod normal pentru rug]ciune (deonai, deesis)
sunt de regul] adresa[i lui Dumnezeu \i nu lui Hristos (deonai: Rom.1:10; 1Tes.
2:10; deesis: Rom. 10:1).
- doxazo (a glorifica) - adresat explicit numai lui Dumnezeu (2Cor. 8:19)
- latreno (slujitor religios) \i proskyneo (=nchinare): 1Cor. 14:25.
- Hristos este absent din versetul care vorbe\te cel mai clar despre =nchinare (1Cor. 14)
- Imnurile din Fil. 2:6-16 \i Col. 1:15-20 - vorbesc de =nchinarea la Hristos, dar sunt pentru
lauda lui Dumnezeu prin Hristos.
- venerarea lui Hristos nu echivalez] cu =nchinarea la Dumnezeu.
6. Duhul d]t]tor de via[]
1 Cor. 15:45 // Gen. 2:7
45b: - pneuma zoopoioun ( \i nu soma pneumatikon sau pneumazon).

- =n Biblie, singurii care dau via[] sunt Dumnezeu \i Duhul Lui, prin urmare =n 54b,
Pavel se refer] la puterea lui Dumnezeu de a da via[] prin Hristos.
- Hristos fiind Prototipul unui nou tip de oameni - cei =nvia[i.
+ntrebare: Se refer] Pavel la Duhul Sfqnt?

- Probabil c] da, deoarece =n expresia zoopoium pneum este cuprins acela\i principiu
=ntqlnit =n Gen. 2:7, anume: asocierea termenilor %duh”, %via[]” sau %duh d]t]tor de
via[]” cu Dumnezeu care d] via[a
- Pentru Pavel, Hristos este prezentat de Dumnezeu ca centrul unde se =mplinesc
scopurile lui Dumnezeu pentru omenire, iar Hristos nu este prezentat ca o lucrare a lui
Dumnezeu separat] de lucrarea Duhului Sfqnt. Ambii sunt d]t]tori de via[], chiar mai mult,
Hristos este experimentat prin Duhul Sfant, fiind mijlocul prin care se face unirea dintre Hristos \
i credincios.*
* Prin urmare, urm]torul concept trinitarian poate fi dedus din ep. lui Pavel: Prin Duhul Sfqnt,
credincio\ii pot striga %Ava! Tat]!” (Rom. 8:15), iar prin acela\i Duh Sfqnt pot s] m]rturiseasc]
%Hristos este Domnul” (1Cor. 12:3). +n alt] ordine de idei, cre\tinii din bisericile pauline
practic] =nchinarea la Dumnezeu printr-o rela[ie dubl]: se =nchin] la Dumnezeu Tat]l \i la Isus
Domnul - \i aceast] experien[] este realizat] prin Duhul Sfqnt. (Dunn)
Concluzie:
1. Prin =nviere, Hristos a fost recunoscut /devenit:

- Ultimul Adam
- Fiul lui Dumnezeu cu putere
- Domn unit cu Dumnezeu =n venerare
- Duh d]t]tor de via[]
2. Nu se poate face o deosebire =ntre =nvierea \i =n]l[area lui Hristos =n teologia paulin].
+nvierea a fost ea =ns]\i =n]l[area care a definit pozi[ia lui Hristos.

Evanghelia lui Hristos / Cristologie: Pre-existen[a lui Hristos
1. Etimologie
Termenul %pre-existent” se refer] la o entitate care a avut o existen[] cereasc] =nainte de

manifestarea ei p]mqnteasc], istoric] sau eshatologic], uneori o existen[] chiar =nainte de crearea
lumii.
Pre-existen[a =i este atribuit] lui Hristos =ntr-un num]r de texte nou-testamentale (ex.
Ioan 1:1-18; Evrei 1:1-3 incluzqnd cqteva texte pauline, dup] p]rerea multor teologi (ex. 1Cor.
8:6; Col. 1:15-20; Filip. 2:6-11). Oricum, exist] o ne=n[elegere =ntre critici, dac] =ntr-adev]r
avem un text paulin care exprim] explicit doctrina pre-existen[ei lui Hristos \i ce anume
=nseamn] acest lucru.
Majoritatea teologilor sunt de p]rere c] tradi[ia iudaic] =nainte de cre\tinism a preg]tit
terenul cel mai favorabil pentru conceptul pre-existe[ei =n Noul Testament (ex. tradi[ia antic]
iudaic] despre personificarea =n[elepciunii divine).
2. Epistolele Pauline
+n epitola c]tre Romani, conceptul nu pare s] fie o tem] abordat] de apostol, oricum alte
texte pot fi considerate pentru a sublinia pre-existen[a lui Hristos, implicit sau explicit =n
contextul =n[elepciunii divine \i =n prezentarea lui Isus +nsu\i ca =n[elepciunea divin]
personificat].
+n[elepciunea Divin] - 1Cor. 8:6 \i Col. 1:15-20
1Cor. 8:6b % .... Tat]l de la care vin toate lucrurile \i pentru care tr]im \i noi, \i un singur Domn:
Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile \i prin El \i noi.”
Pavel se refer] la crea[ie prin expresia ta panta (toate lucrurile), un mod clasic de a
descrie totul, tot universul \i totalitatea entit][ilor create =n acesta. De asemenea, prepozi[iile
%de la care”, %pentru care” \i %prin care” erau expresii comune pentru a vorbi despre
Dumnezeu \i cosmos.
Prin urmare, este greu de omis faptul c] Pavel atribuie un rol =n crea[ie lui Isus Hristos.
Interesant este \i faptul cum au fost =mp]r[ite prepozi[iile =ntre singurul Dumnezeu \i singurul
Domn. Dunn afirma %c] a\a cum Pavel =mparte Shema =ntre un singur Dumnezeu \i un singur
Domn, aceea\i formul] este aplicat] de apostol pentru a =mp]r[i rolul lui Dumnezeu ca Creator
=ntre Tat]l \i Isus Hristos”. %Singurul Domn Isus Hristos prin care sunt toate lucrurile,
=ntr-adev]r a existat =nainte de crea[ia tuturor lucrurilor.”
Col. 1:15-20
Textul este un imn citat \i adaptat de apostol pentru a explica leg]tura dintre Hristos \i
crearea tuturor lucrurilor.
Tema este aceea\i cu 1Cor. 8:6, deci textul nu ridic] semne de =ntrebare =n ceea
ce prive\te autorul \i nici nu se poate interpreta gre\it pronumele %cine” atunci cqnd se ia
=n considera[ie 1:13 (%... Fiului dragostei Lui ...Dumnezeu”)
Expresia ta panta \i prepozi[iile %=n El”, %prin El” \i %pentru El” sunt din nou
men[ionate pentru a sublinia tema crea[iei care este de asemenea explicit afirmat] =n v.
16.
%Cel =ntqi n]scut din toat] crea[ia” (1:15) - cu toate c] aceast] expresie se poate echivala
cu sensul de ^primul lucru creat^ - contextul are =n vedere faptul c] Isus a existat
=nainte de crea[ie.
F]r] =ndoial], se observ] cum =i este atribuit Fiului lui Dumnezeu un rol =n crea[ia
original].
Care este rolul acestui limbaj =n raport cu Hristos \i care sunt implica[iile cristologice?
A. +n[elepciunea
Singura modalitatate de a =n[elege acest lucru este s] consider]m conceptul +n[elepciunii

iudaice \i vom ajunge la concluzia c] acestea sunt expresii clasice ale %+n[elepciunii
cristologice”.
De exemplu (Philo) :
i) +n[elepciunea este %chipul lui Dumnezeu” (Prov. 7:26): Dumnezeul
invizibil s-a f]cut vizibil =n \i prin =n[elepciunea Lui (1:15).
ii) +n[elepciunea este %primul n]scut” al lui Dumnezeu =n
crea[ie (Prov. 8:22; Philo, Leg. All. 1:43)
iii) Dumnezeu a f]cut toate lucrurile prin =n[elepciune (Ps. 103:24)
iv) +n[elepciunea a fost =nainte de %toate lucrurile” \i %[ine
toate lucrurile =mpreun]” (Prov. 1:6-7)
Se poate observa o asem]nare foarte strqns] =n aceste exemple \i 1 Cor. 8:6; limbajul
cqt \i prepozi[iile folosite sunt acelea\i. Prin urmare, tradi[ia folosit] de Pavel sugereaz] deja
existen[a conceptului pre-existen[ei =n tradi[ia iudaic], unde Dumnezeu Creatorul a creat
lucrurile printr-un anumit mjloc: +n[elepciunea sau Cuvqntul. Chiar mai mult, Pavel atribuie lui
Hristos rolul atribuit =nainte =n[elepciuini. Dar cine a fost aceast] +n[elepciune?
Trei opinii diferite:

(a) +n monoteismul iudaic +n[elepciunea nu subestima sau compromitea religia =n
politeism sau sincretism, chiar dac] tr]iau =ntr-un asemenea context. Deci nu putem
afirma c] limbajul +n[elepciunii nu este valabil. (Cu toate acestea, =n[elepciunea nu avea
un templu sau un preot).
(b) Limbajul =n[elepciunii trebuie =n[eles ca o metafor] folosit] de Israel pentru a descrie
personificarea lui Dumnezeu =n interac[iunea Lui cu lumea \i poporul Lui (ex. Ps. 85:10-
11; Is. 51:9). Prin urmare, +n[elepciunea poate fi =n[eleas] ca o modalitate a lui
Dumnezeu de a lucra =n mijlocul oamenilor/crea[iei cu =n[elepciune (ex. =n[elepciunea
lui Solomon).
(c) Acela\i aspect imaginar este =ntqnit \i atunci cqnd +n[elepciunea lui Dumnezeu este
comparat] cu Cuvqntul lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu, Gloria lui Dumnezeu sau
Numele lui Dumnezeu.
Acestea sunt modalit][i pentru a-L explica pe Dumnezeu, modalit][i prin care se
arat] atqt transcenden[a cqt \i imanen[a lui Dumnezeu, care este acum aproape.
Probabil putem considera +n[elepciunea o ipostaz] a atributelor divine, ceva care ocup]
un loc intermediar =ntre personalit][i \i fiin[e abstracte, sau, am putea spune drumul pqn] la
jum]tate =ntre persoan] \i personificare. Oricum, trebuie s] avem =n vedere c] ipostaza a devenit
un termen tehnic teologic =n sec. 3-4 al erei cre\tine, pentru a rezolva dilema cre\tin]. Aceast]
deosebire nu a ap]rut =n primul secol.
Cu toate acestea, cqnd se identific] asem]n]rile teoriei ipostazei \i conceptul despre
=n[elepciune (ex. stilul metaforic folosit) probabil nu este gre\it s] discut]m despre +n[elepciune
ca o ipostaz] a lui Dumnezeu.
+n acela\i timp, ideea de personificare nu trebuie abandonat], Dumnezeu s-a prezentat pe

Sine ca Dumnezeul =n[elept.
B. Isus \i +n[elepciunea
Ce a =nsemnat lucrul acesta pentru Pavel?

i) 1Cor. 8:6 \i 1Cor. 1:24, 30
-Pavel a presupus c] Hristos a fost cu Dumnezeu =n \i de la =nceputul tuturor lucrurilor.
- Ideea promovat] este participarea lui Hristos =n facerea crea[iei \i identificarea Lui cu
+n[elepciunea divin]. Nu este numai o referire la istoricitatea evenimentelor.
- +n 1:24, 30 Hristos este identificat de Pavel cu =n[elepciunea lui Dumnezeu care s-a
f]cut =n[elepciune %pentru noi de la Dumnezeu ...”. Ce anume vrea Pavel s] spun] prin
aceste afirma[ii este explicat =n vv. 21-25, proclamarea lui Hristos crucificat este m]sura
adev]rat] a =n[elepciunii divine.
- Pavel explic] nevoia acestei =n[elepciuni pentru cre\tini =n 15:45. Duhul d]t]tor de
via[] poate fi recunoscut cel mai clar prin identificarea credinciosului cu ultimul Adam:
Hristos Cel =nviat. Prin urmare, +n[elepciunea creatoare a lui Dumnezeu poate fi
recunoscut] cel mai bine prin identificarea cu Hristos cel crucificat.
- Prin urmare, aceste versete vorbesc foarte clar despre pre-existen[a +n[elepciunii divine a lui
Dumnezeu \i probabil putem discuta depre =ncarnarea =n[elepciunii divine =n Hristos. Oricum,
Pavel nu face asemenea afirma[ii dar =n lumina textului Ioan 1:14 putem interpreta teologia
apostolului =n acest mod.
ii) Coloseni 1:15-20
- Cristologia +n[elepciunii exprim] modalitatea prin care Dumnezeu a continuat s]-\i arate
suveranitatea pentru a reconcilia ce a fost vechi =n crea[ie cu noua crea[ie prin cruce \i
=nviere.
- De exemplu: - a\a cum Hristos a fost chipul lui Dumnezeu =n prima crea[ie, El
este \i =nceputul celei noi (1:15, 18);
- a\a cum Hristos a fost primul n]scut al crea[iei, El este \i primul
n]scut din mor[i (1:15, 18);
- a\a cum toate lucrurile au fost create =n El, tot a\a, =n El toat] plin]tatea
lui Dumnezeu \i-a g]sit pl]cere s] tr]iasc] (1:16, 19);
- a\a cum toate lucrurile au fost create prin El \i pentru El, tot a\a
inten[ia divin] a fost ca toate lucrurile s] fie reconciliate prin El \i pentru
El.
Prin urmare, \i =n acest text nu putem s] nu vorbim despre pre-existen[a lui

Hristos, dar trebuie recunoscut faptul c] pre-existen[a lui Dumnezeu \i a =n[elepciunii divine
prin care Dumnezeu a creat \i sus[inut universul este primul lucru, pe care Pavel =l are =n
vedere. Este pre-existen[a lui Dumnezeu care umple universul \i a fost =ntrupat] =n Hristos.
C. Alte texte presupuse despre Hristos ca +n[elepciunea divin]
Gal. 4:4 \i Rom. 8:3 %Dumnezeu |i-a trimis Fiul”

Edward Schweizer: - a promovat ideea c] expresia exapesteilen (a trimite
=nainte) asociat] cu Hristos \i Duhul, exprim] o cristologie a
=n[elepciunii;
Gal. 4:4 - o paralel] g]sim =n Prov. 9:10, 17 unde Dumnezeu trimite
+n[elepciunea \i Duhul din ceruri;
Rom. 8:3 - este folosit verbul pempo (a trimite), dar aceea\i idee este implicat].
D. Filipeni 2:6-11
Este unul dintre cele mai importante texte pentru aceast] discu[ie a pre-existen[ei lui
Hristos, din nou prezentate =ntr-un imn.
Textul este deseori discutabil, dar majoritatea teologilor remarc] paralela dintre acest
imn \i Adam, sau mai exact spus, cristologia adamic] (de asemenea consider] \i Rom. 1:18-25 \i
7:7-13).
De exemplu Dunn): 2:6a dup] chipul (forma) lui Dumnezeu // Gen. 1:27
(2:6bc ispitit s] fie deopotriv] cu Dumnezeu // Gen. 3:5;
2:7 a luat chip de rob (al corup[iei \i p]catului) // Rom. 8:3, 18-21;
2:8 ascult]tor pqn] la moarte // Gen. 2:17; 3:22-24, Rom. 5:12-21;
2:9-11 =n]l[at \i glorificat // Ps. 8:5; 1Cor. 15:27, 45;
Patru puncte importante =mpotriva acestei paralele:

a) - imnul folose\te termenul morphe (form]) \i nu eikon (chip);
- oricum trebuie luat =n considera[ie c] =n limbajul poetic termenii erau folosi[i
ca sinonime (ex. pentru a rima cu %form] de rob”).
b) - termenul harpagnos (a apuca) se refer] la faptul de a profita de ceva sau a aspira
la ceva;
- a doua posibilitate pare s] fie inten[ia imnului atunci cqnd se ia =n considerare
teologia paulin] despre Adam.
c) - gre\eala lui Adam este prezentat] =n dou] moduri cu lucrarea lui Hristos =n dou]
moduri: (i) Adam a aspirat la egalitatea cu Dumnezeu - Hristos a luat forma unui
rob; (ii) Adam a fost neascult]tor, fapt care a adus moartea \i p]catul - Hristos a
fost supus mor[ii;
- probabil =n acest context analogia lui Hristos cu Adam este extins] peste toat]
activitatea lui Hristos \i nu numai moartea (cf. Rom. 5:15-19).
d) - ultima partea a imnului (2:9-11) nu se potrive\te cu cristologia Adamic] atunci
cqnd se analizeaz] textul;
- oricum trebuie considerat] // cu 1Cor. 15:24-28 \i contrastul Adam-Hristos =n
1Cor. 15:21-22, plus aluzia la Ps. 8:6 (// 15:27);
- de asemenea nu trebuie ignorat faptul c] =n concep[ia iudaic] Adam a fost
=n]l[at \i glorificat =n cer (Ap. Moise 37).
+n concluzie, acest argument al paralelismului Adam-Hristos ste proeminent chiar dac]

sunt obiec[ii. (vezi \i Evrei 2:5-9).
- Hristodo L.W. - =l contrazice pe Dunn sus[inqnd c] for[eaz] explica[iile la

obiec[iile precedente cu argumente care nu au fost =n gqndirea VT.
- pentru el, textul este o simpl] adaptare paulin] a unui imn cre\tin
care sublinia pre-existen[a lui Hristos, care nu necesit] explica[ii.
-=n plus, este o confirmare c] pre-existen[a lui Hristos era deja
popular] =n mijlocul cre\tinilor.
Trebuie remarcat faptul c] Hristos nu \i-a men[inut statutul precedent \i a intrat =n acest
sistem supus mor[ii dup] care a fost glorificat la pozi[ia ini[ial].
Alte texte care ar putea sugera o pre-existen[] Adam-Hristos:
1 Cor. 15:44-49- contrastul dintre primul \i al doilea Adam

2 Cor. 4:4-6 - o combina[ie =ntre cristologia adamic] \i =n[elepciunea divin], accentul
fiind pe primul aspect deoarece referin[ele la Evanghelie \i moartea lui
Isus Hristos indic] ceea ce a f]cut al doilea Adam.
2 Cor. 8:9 - se refer] la pre[ul personal pl]tit de Hritsos \i la sacrificiul de bun]-voie a
unei mor[i pe cruce.
Concluzie
1) Pavel are o concep[ie despre pre-existen[a lui Hristos, dar trebuie privit] prin perspectiva
=n[elepciunii divine indentificat] cu Hristos \i cristologia adamic].
2) Oricum, nu trebuie ignorat faptul c] (ex. Dunn) pre-existen[a este un atribut direct a lui
Hristos prezentat =n epistolele pauline. Preluat de apostol din tradi[ia iudaic] \i cre\tin], prima
tradi[ie preg]tind limbajul corespunz]tor pentru abordarea realit][ii =n mijlocul cre\tinilor
Hristodo afirma c] pre-existen[a nu a fost atribuit] lui Hristos =n urma unei analize
intelectuale, ci =n urma un convingeri fundamentale n]scute din lucrarea \i via[a religioas] a lui
Isus. Iar scrierile pauline arat] c] aceast] pre-existen[] a lui Hristos a fost folositoare din punct de
vedere practic pentru =ncurajare etic] (ex. Fil. 2:5-11 \i 2 Cor. 8:9) \i identitatea religioas] (ex.
Col. 1:15-20).
Evanghelia lui Isus Hristos /Cristologie: Perioada pqn] la venirea lui Hristos
1. Parousia lui Hristos
a) Semantica termenului: - pareimi - denot] prezen[a activ] a unei persoane sau a unui grup
(2Cor. 10:10);
- parousia - a veni, sosirea.
Elenism - pentru vizita unui conduc]tor, a unei zeit][i
NT - importan[a istoric] a cuvqntului este atqt de mare =ncqt nu este folosit pentru Isus -
exist] o singur] parousia =n raport cu Isus.
Pentru a completa acest capitol al cristologei pauline o analiz] a venirii lui Hristos este
indispensabil], deoarece este aspectul care r]spunde cel mai bine \i =n acela\i timp completeaz]
importan[a =nvierii \i pre-existen[ei lui Hristos. A\a cum =nvierea lui Hristos a inaugurat
=nceputul unei noi ere (\i a unei noi omeniri), tot a\a parousia lui Hristos va aduce aceast] era la
punctul maxim, completqnd lucrarea mqntuitoare care a fost atunci =nceput]. (1 Cor. 15:23; Fil.
1:6)
Cf. Cerfanx: %+n gqndirea cre\tin], parousia va r]mqne =ntotdeauna punctul final pentru
a merge =nainte, =nceput de evenimentele =nvierii: parousia este umbrit] de =nvierea lui
Hristos, iar =nvierea lui \i a doua venire sunt =mpreun] implicate =n moartea Lui.”
Chiar mai mult, dac] putem afirma c] pre-existen[a lui Hristos este o alt] modalitate de a spune
c] Dumnezeu =n Hristos a fost de asemenea Dumnezeu implicat =n crea[ie, atunci presupunerea
c] Hristos va veni din nou indic] faptul c] Dumnezeu =n Hristos este \i Dumnezeu implicat =n
judecata final].
b) Parousia =n gqndirea primilor cre\tini (iudaismul monoteist)

Un asemenea concept deja exista, exemplele clasice fiind Ilie \i Enoh, dar nu putem vorbi
despre o asem]nare total].
Ilie - presupunerea re=ntoarcerii acestui personaj al VT era o opinie frecvent] (cf. Mc.
6:15; Ioan 1:21)
Enoh - era deseori asociat cu Ilie =n ce prive\te acest rol (Ap. 11:3; 1 Enoh 90:31).
Oricum, exist] o diferen[] =ntre cei doi \i Hristos, nici unul dintre ei nu a murit, ci au fost
transporta[i =n cer unde au fost [inu[i pentru ultima faz] =nainte de sfqr\it.
Pe lqng] acestea, mai exist] \i credin[a c] cei drep[i vor fi du\i =n cer pentru reabilitare,
dup] suferin[a \i moartea lor, oricum nu exist] nici o afirma[ie c]S anumite persoane s] fi fost
reabilitate \i restaurate pe p]mqnt, =n mod glorios dup] experien[a lor.
Aceste lucruri dovedesc =ntr-o oarecare m]sur] modul avansat de gqndire din perioada
lui
Isus, dar cqnd este luat =n considerare evenimentul =nvierii apar divergen[ele =ntre teologia
paulin] \i a %credincio\ilor” din perioada iudaismului celui de al doilea Templu.
Isus cel reabilitat =n =nviere (sau Mesia) s] se =ntoarc] pe p]mqnt =nc] o dat] nu era un
concept care apar[inea perioadei respective, acesta fiind limitat numai la re=ntoarcerea unui
erou care a murit.
Chiar \i a\a, se poate spune c] au existat idei care au anticipat parousia lui Hristos, \i nu
neap]rat un concept cu totul diferit care se pare c] a contribuit la dezvoltarea teologic] a
gqndirii cre\tine post-=nviere.
c) Parousia =n istoria interpret]rii

In ultimele decenii, aceast] tem] i-a preocupat foarte pu[in pe teologii NT =n contrast cu temele
discutate precedent.
Contrastul este mai proeminent atunci cqnd se i-au =n considerare studiile lui Albert Schweitzer
referitoare la portretul lui Isus ca profetul apocaliptic prezentat =n NT. Aceste studii rezultqnd
=ntr-un interes general asupra %=ntqrzierii parousiei” pentru care au fost promovate un num]r
considerabil de caracteristici pentru a explica acest eveniment (=ntqrzierea venirii lui Hristos).
Oricum, accentul important pus pe teme teologice, cum ar fi cristologia, a subliniat un
aspect eshatologic foarte important temei parousiei atunci cqnd s-au studiat titlurile acordate lui
Isus =n epistolele c]tre tesaloniceni (ex. %Fiul lui Dumnezeu”; %kyrios”). Aceasta a dus la
concluzia c] primele aspecte cristologice promovate de Pavel au avut un caracter eshatologic.
Ar fi gre\it s] se afirme c] =n ultimii 25 de ani nu s-au f]cut studii pe tema
%apocalipticii” \i =n special a termenului %apocaliptic”.
De exemplu: - Erns Kasemann a adus o replic] existen[ialismului promovat de Bultmann cu
ajutorul lui Schweitzer spunqnd c] %apocalipticul a fost mama teologiei cre\tine”.
- pentru J.L. Martyn \i J.C. Berer termenul %apocaliptic” a fost cheia interpret]rii teologiei
pauline asupra crucii (Martyn) \i parousiei (Bener), dar =n ambele cazuri termenul a fost folosit
=n scop hermeneutic \i nu pentru a identifica conceptul propriu-zis asupra parousiei.
Unul din motivele principale pentru care s-au evitat discu[iile despre parousia ar putea fi
re[inerea, dac] nu ru\inea teologilor de a observa o a\a-zis] gre\eal] f]cut] de Pavel despre
venirea iminent] a lui Hristos \i discu[ia despre o coborqre literar] din cer (1Tes. 4:16).
(Analiza care va urma despre parousia se va ocupa =n special de acest concept \i caracteristicile
specifice care, f]r] =ndoial], fac parte din scenariul eshatologic mult mai extins al cristologiei
pauline).
2. Speran[a parousiei =n Epistola c]tre Tesaloniceni
Sunt considerate ca fiind primele epistole pauline, prin urmare aici se poate observa un
prim scop sau o prim] direc[ie a teologiei apostolului.
Parousia este tema predominant] din aceste epistole =ntr-un mod pu[in =ntqlnit =n
celelalte epistole.
Faptul c] acestea sunt primele epistole al apostolului, probabil ne putem permite s]
accept]m oarecare schimbare =n conceptul apostolului despre parousia sau cel pu[in o
schimbare de accent tematic =n epistolele care au urmat.
a) 1Tesaloniceni
1 Tes. 1:9-10
- este introdus] tema principal] a epistolei (parousia), urmat] de =ndrumarea apostolului
s] fie perseveren[i =n a\teptarea evenimentelor care vor avea loc (2:12). Chiar mai mult,
tesalonicenii erau ei =n\i\i %speran[a, bucuria \i coroana” mqndriei apostolului =naintea
venirii %Domnului nostru Isus” (parousia 2:5)
- iar rug]ciunea apostolului pentru ei este =n conformitate cu aceea\i tem], \i anume %s] fie f]r]
pat] =n sfin[enie” %=naintea lui Dumnezeu, Tat] nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos
=mpreun] cu to[i sfin[ii S]i” (3:13);
1 Tes. 4:13-5:14
-reprezint] centrul discu[iei din Tesaloniceni. Situa[ia se prezint] =n modul urm]tor:
- Pavel se adreseaz] tesalonicenilor pentru a rezolva o problem] serioas] ap]rut]
imediat dup] plecarea sa din Tesalonic
- unii dintre credincio\ii din Tesalonic decedaser]
- ceilal[i, r]ma\i =n via[], erau =ngrijora[i c] cei mor[i erau dezavantaja[i, sau
chiar pierduser] ocazia: parousiei(4:15)*
- r]spunsul lui Pavel pune la dispozi[ia noastr] singura afirma[ie clar] a
apostolului despre parousia (4:13-18)
* Nu exist] nici un indiciu =n 1 \i 2 Tes. c] problema a fost cauzat] de Pavel =n urma unor =nv]
[]turi despre eshatologia realizat], pe care =n aceste epistole =ncearc] s] le corecteze cu o
%teologie a =n]l[]rii despre gloria prezent].”(vezi 1&2 Thessalonians, Wanamaker, pp.164-166)
Urm]toarele aspecte din 4:13-17 au captivat imagina[ia cre\tin] de-a lungul secolelor:
- portretul lui Isus (Domnul) coborqnd din cer =ntqlnindu-se cu cei vii \i cei =n via[]
(sfin[i) la jum]tatea drumului.
- r]pi[i =n nori
- =n aer (probabil pentru a-L =nso[i pe p]mqnt - cf. Bruce, 1&2 Tess., pp. 102-103)

anastesontai - (vor =nvia - primii) - diateza activ] - cf. 4:14 - forma =ntqlnit] mai des este la
diateza pasiv]: egerthe - a fost =nviat
harpazein - (a r]pi, a lua) - de regul] implic] folosirea for[ei (harpezo \i nephele),
dar a devenit un termen specific r]pirii la cer =n limbajul iudaic cqt ci cel grecesc,
- mai important este rolul lui Dumnezeu =n aceste evenimente

- de exemplu: %Dumnezeu va aduce cu El (Isus) pe cei care au adormit (au murit) prin
Isus”(expresiile %cu El” \i %prin El” nu trebuie raportate la verbul %a aduce”, pentru c] va
schimb sensul inten[ionat. Oricum, ce anume =nseamn] a muri %prin Isus” (=n loc de %=n
Hristos” - 4:16) este neclar.
Expresia %Cuvqntul Domnului” - indic] tradi[ia format] de Isus \i anume c] %ziua
Domnului vine ca un ho[ noaptea” (5:2, 4) - (este unul dintre cele mai clare exemple ale folosirii
tradi[iei de c]tre Pavel atunci cqnd =nfi[eaz] o nou] biseric], aceasta fiind un ecou al pildelor
spuse de Isus) (Mat. 24:43 // Luca 12:39)
1 Tes. 5:3-8 - =ndrumarea la veghere - iar]\i un ecou al pildelor din evanghelii (Mat. 24:42-43;
25:13; Marcu 13:34-47; Luca 12:37);
- evolu[ia tradi[ional] este de asemenea vizibil] - Pavel folose\te imagini profetice
clasice \i uncontrast apocaliptic: %durerile na\terii, copii luminii/=ntunericului,
adormi[i/treji; zi/noapte, treji/be[i” (5:3-8).
1 Tes. 5:9-10 - punctul culminant este asigurarea c] Dumnezeu nu ne-a rqnduit la mqnie ci s]
ob[inem mqntuirea prin Domnul nostru Isus Hristos care a murit pentru noi, pentru ca fie c]
veghem, fie c] dormim, noi vom tr]i =mpreun] cu El.
1Tes. 5:23-24 - binecuvqntarea de =ncheiere are ca scop s]-i asigure c] nu vor uita u\or scopul
principal al epistolei: %Dumnezeul p]cii s] v] sfin[easc] pe voi =nsu\i pe deplin, \
i duhul vostru, sufletul \i trupul s] fie [inute =ntregi, f]r] prihan] la venirea
Domnului nostru Isus Hristos. El care v] cheam] este credincios \i o va face”.
b) 2 Tesaloniceni 1:7-10
- acest text are ca rol confirmarea cristologiei parousiei prezentat] de Pavel anterior \i poate fi
considerat] ca una dintre cele mai puternice afirma[ii pe care apostolul le-a f]cut despre acest
concept.
- tesalonicenilor le este garantat] odihna =n urma suferin[ei lor: %+n revela[ia
(apokalipsei)
Domnului Isus din cer ...”
- Problema tesalonicenilor: - 2:2 - credeau c] ziua Domnului venise (nu

se a\teptau la nici un eveniment premerg]tor parousiei)
- solu[ia lui Pavel - este o replic] =mpotriva entuziasmului
eshatologiei realizate din mintea acestora, atr]gqndu-le aten[ia c]
anumite evenimente importante vor avea loc =nainte de parousia
(2:3-13)
Ultima parte a epistolei con[ine teme f]r] leg]tur] =ntre ele (lucru ne=ntqlnit =n 1 Tes.),
f]r] referin[e la parousia.
c) Caracteristici cristologice ale parousiei

1. Pavel a pus accent pe parousia lui Hristos =n timpul vizitei la Tesalonic (1 Tes. 1:10).
Un fapt evident =n prima epistol] \i continuat substan[ial =n cea de-a doua.
Putem deci conclude c] parousia cel pu[in =n prima parte a activit][ii misionare, era o tem]
proeminent] =n predicile apostolului Pavel chiar dac] urm]toarea (cf. Dunn) epistol], Galateni,
nu abordeaz] acest subiect \i chiar dac] o asemenea tem] s-ar fi potrivit. Pe de alt] parte, este
interesant faptul c] ora\ele apropiate geografic de Tesalonic con[in paralele la aceast] tem]:
- Filipeni (ziua Domnului, credincio\ii sunt =n a\teptarea lui Isus din cer) - Filip. 1:6;
10:2,16; 3:20
- 1 Corinteni - cea de-a doua epistol] care arat] =n mod concret interesul lui Pavel despre
subiect
-2 Corinteni 3:14-15 \i 4:3-4 // 2 Tes. 2:9-12
Cel mai plauzibil motiv pentru discu[ia lui Pavel r]mqne de fapt dorin[a acestuia de a le
ar]ta Tesalonicenilor, c]rora le-a r]spuns imediat f]r] s] le dea prea multe explica[ii, c] =nainte de
venirea Domnului vor avea loc evenimente specifice.
2. Deosebirea dintre cele dou] epistole luate =n considerare:

Prima este caracterizat] de %cuvqntul Domnului” (1 Tes. 4:15). Unii consider] c] aceste
dou] cuvinte formeaz] o expresie tradi[ional] a lui Isus sau o aluzie la eshatologia primilor cre\
tini =n lumina =n]l[]rii lui Isus ca %Domn”, iar termenul %cuvqnt” se refer] la problema
tesalonicenilor - \i anume, c] cei ce au murit nu vor lua parte la parousia cu cei care mai sunt =n
via[] (ultima opinie are mai multe atuuri, deoarece limbajul este =n conformitate cu cel al
epistolei).
Prin urmare, expresia %cuvqntul Domnului” a fost o inspira[ie profetic] primit] de Pavel
(=n particular sau =ntr-o adunare, bazat] pe tradi[ia lui Isus) =n timp ce medita la situa[ia
tesalonicenilor, rugqndu-se. Este posibil c] 4:16-17 face parte din inspira[ia profetic], deoarece
limbajul este caracteristic \i apostolul Pavel nu simte nevoia s] explice afirma[iile ci doar spune
mai departe %cuvqntul Domnului”.
Aceast] afirma[ie este sprijinit] \i de discu[ia mult mai elaborat] a ^zilei Domnului^, de la
care Pavel deduce o =ndrumare (5:1-11) (aici tradi[ia este mult mai evident]).
3. 2 Tesaloniceni - textele din aceast] epistol] au un caracter vizionar r]zbun]tor (r]zbunarea

lui Dumnezeu este f]r] =ndoial] o caracteristic] a tradi[iei eshatologiei iudaice)
- Nu exist] alte texte =n epistolele pauline care descriu mai bine genericul apocaliptic
- Apare limbajul folosit de Pavel (vizionar/apocaliptic) care indic] caracterul evenimentelor \i
poate este exagerat pentru a sublinia acest lucru (oricum nu neag] realitatea evenimentelor).
- Un lucru trebuie remarcat c] nu mai =ntqlnim =n epistolele lui Pavel asemenea limbaj,
fapt care face dificil] integrarea textului =n teologia paulin] de ansamblu. Este ca \i cum
am dori s] includem limbajul Apocalipsei lui Ioan =n restul NT. Pe acest motiv am putea
spune c] acest limbaj apocaliptic folosit de apostol ocazional indic] faptul c] nu a fost o
caracteristic] constant] a evangheliei \i teologiei apostolului.
3. Rolul lui Hristos =n evenimentele sfqr\itului =n epistolele mai tqrzii
Dintre cele 7 referin[e directe la parousia lui Hristos, 6 sunt =ntqlnite =n 1\i 2 Tes., iar
unul este =n 1 Cor. 15:23.
a) 1 Corinteni
- +n 1 Corinteni mai exist] 4 alte referin[e importante:
i) 1:7-8 - salut]rile de la =nceputul epistolei vorbesc despre revela[ia lui Hristos c]
=i va sus[ine pqn] la acel moment;
ii) 4:4-5- o avertizare =mpotriva judec][ii premeditare care =i apar[ine Domnului la
momentul potrivit;
iii) 11:23- raportat] la Cina Domnului;
iv) 16:22- Maranatha (Vino Doamne!).
b) Romani 11:26-27
- =n contextul speran[ei a apostolului Pavel c] Israelul =n cele din urm] va fi mqntuit;

- modificarea textului din Sion (NT %=n Sion”; LXX %pentru binele Sionului”), probabil indic]
presupunerea c] Ierusalimul va fi centrul eshatologic final (cf. 2 Tes. 2:4,8), dar =n acela\i timp
este posibil ca Pavel s] se fi referit la Ierusalimul ceresc (cf. Gal. 4:26) - care =nseamn] o
coborqre direct] din cer (1 Tes. 4:16) decqt via Ierusalim.
c) Filipeni 3:20-21
- trei motive sunt prezente: - va veni din nou;

- +nvierea final] cf. =nvierii lui Hristos;
- Domnia lui Hristos =n glorie.
d) Coloseni 3:3-4
- se fac referin[e la revela[ia final] a lui Hristos ca o revela[ie glorioas]: %via[a ta a fost ascuns]
(kekryptai) cu Hristos =n Dumnezeu. Atunci cqnd Hristos, care este via[a noastr], a fost revelat
(phanerothe), atunci ve[i fi \i voi revela[i cu El =n glorie”.
- avem aici o paralel] la misterul care a fost ascuns (apokekrymmenonn) din toate timpurile \i
genera[iile %... acum revelat (ephanerothe) sfin[ilor lui ... care este Hristos =n voi, speran[a
gloriei” (1:26-27)
Scopul =n Coloseni este acela de a dovedi cum a doua venire a lui Hristos se potrive\te \i
completeaz] importan[a primei veniri.
e) Alte texte
- Analiza acestei teme nu trebuie s] se concentreze =n exclusivitate asupra unor texte explicite
despre Hristos \i parousia Lui. Deoarece de aceast] tem] se leag] o mul[ime de evenimente care
completeaz] imaginea final] (ex. referin[e la judecat]).
Rom. 2:16 - discu[ia judec][ii %prin Hristos”;

Rom. 5:9-10 - justificare prin sqngele Lui care aduce mqntuirea \i reconcilierea cu Dumnezeu;
Rom. 8:19-21 - e implicat] =n revela[ia fiilor lui Dumnezeu ;
1 Cor. 4:4,5 - coreleaz] a doua venire cu judecata, oricum nu pare o leg]tur] clar] =ntre
parousia \i scenariul 15:24-28;
2 Cor. 4:7-5:10 - sec[iuna eshatologic] principal] din aceast] epistol]) - probabil
are ca scop primar cum Dumnezeu prezint] trofeele scopului mqntuitor
=mplinit =n =nviere =n fa[a scaunului lui de judecat] ceresc.
Galateni - este surprinz]toare lipsa referin[elor la venirea lui Hristos \i la
judecata f]cut] de El, =n lumina limbajului caracteristic apocaliptic (1:4 - a fi
sc]pa[i de aceast] er] rea; 6:15 - o nou] crea[ie ...)
Concluzie:
Ideile despre parousia din corpul principal al epistolelor pauline sunt argumentate. Tema cea
mai clar] fiind aceea c] Hristos domne\te ca urmare a =nvierii =n]l[]toare. Domnia va continua
pqn] la momentul final: moartea trebuie s] primeasc] =nvingerea divin] (1Cor. 15:26); diavolul
la fel (Rom. 16:20); credincio\ii trebuie s] mo\teneasc] =mp]r][ia lui Dumnezeu; toat] crea[ia
trebuie s]-L recunoasc] pe Isus ca Domn (Fil. 2:11).
La un anumit punct =n timp, Hristos va veni din nou - %ziua Domnului” (Rom. 2:16) va veni
ca un eliberator (Rom. 11:26; Fil. 3:20-21) \i s] judece (1Cor. 4:4-5), iar =n cele din urm] va fi
=nmqnarea =mp]r][iei lui Dumnezeu \i supunerea lui Hristos +nsu\i lui Dumnezeu, pentru ca
Dumnezeu s] fie totul =n toate (1Cor. 5:24-28).
Toate aceste elemente indic] \i sus[in parosia lui Pavel din Tesaloniceni, dar dificultatea
principal] este lipsa unei rela[ii =ntre eshatologia din Tesaloniceni \i cea pe care o =ntqlnim =n
celelalte epistole. Deoarece ceea ce =ntqlnim =n Tesaloniceni, pare =ntr-un mod izolat de
informa[iie din epistolele care au urmat. Aceasta ridic] =ntrebarea referitoare la natura teologiei
pauline despre a doua venire a lui Hristos, anume: \i-a schimbat Pavel ideile eshatologice cu
timpul?
4. +ntqrzierea Parousiei
Acest aspect al =ntqrzierii (amqn]rii) parousiei are un cuvqnt de spus =n importan[a schimb]rii
eshatologiei pauline atunci cqnd lucrurile sunt privite la modul obiectiv: =n prima faz], Pavel
pune accent pe parousia lui Hristos (1 \i 2 Tesaloniceni), iar mai tqrziu face numai referiri
ocazionale la aceast] tem] deoarece nu mai tr]ie\te cu impresia c] Hristos va veni =n timpul vie[ii
lui
Dac] se compar] urm]toarele dou] expresii - %noi care suntem =n via[]” (1Tes.4:15) \i
%speran[a de a pleca (=n moarte)” (Fil. 1:19-23) - se poate crede c] pe m]sur] ce Pavel s-a
maturizat =n credin[] entuziasmul eshatologic s-a diminuat, fiind treptat =nlocuit de realitatea
mor[ii lui. Acest factor ar fi putut influen[a gqndirea apostolului atunci cqnd a scris epistolele
mai tqrzii
Oricum, urm]torii factori trebuie considera[i pe aceast] tem]:
i) - discu[ia lui Pavel despre parousia =n Tesaloniceni a fost rezultatul problemelor
din aceast] biseric] iscate pe aceat] aceast] tem];
- analizqnd celelalte dou] epistole putem deduce c] problemele din celelalte
biserici nu erau de aceea\i natur], prin urmare, fiecare epistol] trebuie citit] =n lumina
circumstan[elor =n care a fost scris].
ii) - este evident] a\teptarea venirii lui Hristos =n toate episoadele pauline
nediscutate;
- %a\teptarea continu]” (apekdechomai) a venirii lui Hristos este la fel de intens]
=n toate episoadele (ex. Gal. 5:5; 1Cor. 1:7; Rom. 8:19; 1Cor. 16:23);
- de remarcat sunt urm]toarele texte: 1Cor. 7:29, 31 (vremea s-a scurtat) \i Rom.
13:11-12 (mqntuirea este mai aproape ...), care f]r] =ndoial] men[in importan[a parousiei =n
gqndirea paulin] mai tqrzie, ca un eveniment %aproape”;
- chiar =n Fil. 4:5 (o epistol] scris] mai tqrziu) Pavel poate s]-i asigure c]
Domnul este aproape.
iii) - timpul care a\tepta Pavel s] treac] pqn] la parousia nu trebuie exagerat =n nici
una din direc[ii, dar s] accept]m faptul c] Pavel =n[elege lucrarea lui apostolic] =n termeni
eshatologici, tr]ind tot timpul =n alert] cu scopul de a predica evanghelia neamurilor pqn] la
punctul unde suferin[a lui misionar] va completa toat] tribula[ia eshatologic] =nainte ca noua er]
s] intre =n ac[iune (cf. Col. 1:24).
Accentul deosebit pus de Pavel pe tema parousiei, fapt care nu este =ntqlnit =n celelalte
epistole, ar trebui s] fie determinat =n cea mai mare parte de circumstan[ele =n care fiecare
epistol] a fost scris] \i nu pe baza unei schimb]ri teologice =n gqndirea paulin] care a rezultat din
dezam]girea c] Hristos nu a venit =n timpul vie[ii sale.
Chiar \i =n a\a-numita ultima epistol] a lui Pavel (Coloseni) a\teptarea final] a lui Hristos
face parte din via[a apostolului a\a cum apare \i =n 1&2 Tesaloniceni (cf. Col. 3:4). Nu exist]
nici o aluzie =n epistolele lui Pavel c] acesta ar fi trecut printr-o criz] cauzat] de ^=ntqrzierea
parousiei^. Pin urmare, modul =n care acest concept este prezentat de Pavel nu poate fi folosit
pentru a identifica o evolu[ie a teologiei sale.
5. Concluzie
1. Se poate afirma cu =ncredere c] parousia lui Hristos este un concept teologic paulin
men[ionat cu consecven[] de apostol de la prima pqn] la ultima epistol]. El a fost convins de
iminen[a parousiei care se apropie =n orice moment odat] cu trecerea timpului.
2. Este foarte posibil c] =nv][]tura lui Pavel din 1\i 2 Tesaloniceni a fost o prim]
expresie a teologiei pauline maturizate sau Pavel folose\te limbajul apocaliptic tradi[ional pentru
a face afirma[ii vizionare, fiind convins c] acestea sunt folositoare audien[ei.
3. Ideea general] este c] parousia este un element principal =n teologia lui Pavel, fiind
punctul culminant spre care evenimentele decisive din via[a lui Isus (moartea \i =nvierea) se
=ndreapt].
Oricum, parousia nu face parte din centrul cristologiei pauline, cum sunt crucea \i
=nvierea. Speran[a lui Pavel =n parousia nu a devenit o m]rturie pentru apostol. Faptul c]
Hristos nu a venit =n timpul s]u nu l-a deranjat, probabil pentru c] aten[ia (speran[a)
centralizat] =n ` moartea \i =nvierea lui Hristos a permis apostolului o atitudine indefinit] fa[] de
concept.
+nceputul mqntuirii / Soteriologie: Momentul de tranzi[ie
1. O epoc] nou]
Punctul de plecare pentru a =n[elege condi[ia omenirii =n teologia paulin] este

urm]toarea: omenirea este crea[ia singurului creator - Dumnezeu. Dar:
Situa[ia omenirii:
- omul de carne este slab/vulnerabil;
- necesitatea de a satisface dorin[ele/poftele naturale poate fi un punct ferm (pozitiv)
numai atunci cqnd exist] dependen[] de Dumnezeu;
- dar omenirea a =ntors spatele lui Dumnezeu, depinzqnd de %=n[elepciunea proprie”;
- prin urmare, omul a devenit robul p]catului, =ntorcqndu-se =mpotriva lui =nsu\i;
- via[a omului inten[ionat] pentru a fi tr]it] =naintea lui Dumnezeu \i dirijat] de Dumnezeu, a
devenit o frustrare unde omul alearg] pentru a sc]pa de puterea mor[ii;
- puterea p]catului \i a mor[ii, chiar \i legea lui Dumnezeu manipulat] \i corupt] duce la
=nrobirea omului =n p]cat.
R]spunsul lui Pavel

- Evanghelia lui Hristos;
- accentuarea mor[ii \i =nvierii lui Hristos;
- carnea p]c]toas] a omului putea fi omorqt] numai prin moartea lui Hristos;
- puterea p]catului a fost epuizat] =n moartea lui Isus la cruce, iar =nvierea lui a =nsemnat un
nou =nceput - via[] care nu mai era sub puterea p]catului \i a mor[ii;
- ceea ce a f]cut Isus, Pavel a numit evanghelie - vestea bun].
+ntrebarea:
Cum vor deveni oamenii membri ai unei noi umanit][i exemplificat] =n moartea \i =nvierea lui
Isus? Cum vor intra ei =n familia =n care Hristos este primul n]scut? Cum vor sc]pa de puterea
p]catului \i a mor[ii?
1)Evenimentul Hristos a demonstrat \i introdus =n lume o nou] ordine: epoca

caracterizat] de puterea p]catului \i a mor[ii a fost =nlocuit] de o nou] epoc] caracterizat] prin har
\i credin[], epoc] extins] de la Evrei la Neamuri. Lumea caracterizat] de p]cat poate fi abandonat]
de cei care r]spund pozitiv la Evanghelia lui Hristos
2) A existat convingerea c] tranzi[ia realizat] de Hristos, tranzi[ie de la primul Adam la ultimul

Adam, de la moarte la via[] trebuie s] fie experimentat] \i s] se reflecte =n fiecare persoan] \i
comunitate.
Exemplu: - Romani 5:11-21 - epoca lui Adam, =nlocuit] cu cea a lui Hristos (aspectul
general);
-Romani 6: 3- 4 (aspectul individual) - moarte urmat] de via[];
-7: 1-4 - v]duvia creaz] posibilitate pentru rec]s]torie;
-13: 11-14 - noaptea face loc zilei;
-Galateni 1:4 - salvarea din era prezent] a r]ului (a individului);
-1:12, 16 - experien[a convertirii lui Pavel - revela[ie;
-1 Cor. 14:25 - o transformare =n vederea accept]rii realit][ii lui Dumnezeu;
-1 Cor. 6:9:11 - transformare moral];
- transformare a identit][ii sociale (botezul, trupul lui Hristos).
3)Tranzi[ia de la o epoc] la alta are pentru Pavel dou] aspecte care au avut loc =ntr-un
singur moment:
a) a avut un =nceput;
b) are o continuare (este proces).
Argumentul - Cele dou] timpuri verbale folosite de Pavel:
- aoristul: denot] un eveniment important /decisiv care a avut loc =n trecut;
- prezentul: denot] un eveniment =n continu] desf]\urare.
Ex. 1 Cor. 1:18, 15:2; 2 Cor. 2:15 - cei care sunt mqntui[i, =n procesul
mqntuirii sau al transform]rii (Rom. 12:2; 2 Cor. 3:18)
- Proces exemplificat \i =n dou] sacramente principale cre\tine: unicitatea botezului \i repetarea
Cinei Domnului;
- Pentru Pavel, ambele aspecte sunt importante \i trebuie experimentate pentru a
=n[elege Evanghelia lui Hristos.
2. +nceputul harului (cf. titlului folosit de Bultmann)
Pentru Pavel, =n spatele procesului de mqntuire este =ntotdeauna ini[iativa lui

Dumnezeu. Acest proces este cel mai bine exprimat prin termenul charis (har):
Charis - rezum] evenimentul erei lui Hristos (harul Domnului nostru Isus Hristos - cf. 2
Cor. 8:9) \i harul care a f]cut intrarea vital] =n experien[a individual] a omului (harul
primit, dat, acceptat - cf. Rom. 3:24; 5:15);
- define\te ini[iativa lui Dumnezeu de a =ndruma omul spre credin[] \i via[] \i experien[a
lui continu] a abilit][ilor divine (harul acesta =n care noi suntem, sub har, suficien[a
harului - cf. Rom. 5:2, 21);
- de asemenea exprim] \i puterea de a face capabil pentru delegare (harul =n apostolat,
charismis care (probabil) difer] de la harul dat nou] - Rom. 1:5; 1 Cor. 3;10);
- este =mpreun] cu agape (dragoste) \i particip] la centrul teologiei pauline (Rom. 5:6, 8) -
%har” \i %dragoste” doi termeni care caracterizeaz] teologia lui Pavel.
+ntrebarea: De ce folose\te Pavel acest termen?

1) - =n VT. doi termeni: chen (67 ori) - har, favor \i chesed (245 ori) – favoare;
- nem]rginit], dragoste binevoitoare, leg]mqntul dragostei;
- al doilea termen (chesed) era mai personal, plus implica \i un grad de reciprocitate;
- =n contextul religios era recunoscut faptul c] harul lui Dumnezeu nu putea fi comparat
cu nici un r]spuns omenesc;
2) - important este traducerea din LXX a termenilor chesed \i chen \i folosirea lui charis de
c]tre Pavel;
- =n LXX charis aproape tot timpul este chen, iar eleos (mil]) era =nlocuitorul lui
chesed; -Pavel folose\te eleos numai de 4 ori (=n epistolele pauline), dar probabil el a
preferat charis deoarece putea combina caracteristicile ambilor termeni ebraici: charis -
denot] aspectul unilateral al lui chen \i dedicarea continu] a lui chesed.
3) - =n greaca contemporan] a lui Pavel: charis (frumos, tinde spre bune inten[ii favor,
gratitudine, pl]cere =n ceva), nu avea neap]rat un caracter teologic sau religios;
- de asemenea charis - %o favoare”, folosit de Pavel la plural charites - %favoare dat] sau
returnat]”, era folosit =n greaca contemporan] lui Pavel pentru a descrie binefacerile zeilor \i/sau
ale unei persoane =ndrepate spre anumite institu[ii sau spre oameni;
- este probabil c] atunci cqnd cititorii lui Pavel =ntqlneau termenul charis sensul
principal pe care i-l atribuiau era acela de binefacere.
Este de remarcat caracterul multiplu al teologiei harului:
1) Rela[ia om-Dumnezeu s-a bazat pe convingerea c] scopul lui Dumnezeu pentru omenire
a rezultat dintr-o ini[iativ] generoas] \i credin[] sus[inut] de la =nceput pqn] la sfqr\it;
- un exemplu fiind rela[ia dorea /dorean - charis (folose\te dorea (dar) \i dorean (un dar
nemeritat) - Rom. 12:3, 6 - %har d]ruit” (de Dumnezeu)
2) Harul ca %ac[iune” - nu numai o atitudine sau dispozi[ie dar \i faptul care exprim]
atitudinea;
- este un concept dinamic - %harul este actul eshatologic al lui Dumnezeu”(Bultmann);
- 2 Cor. 12:9 - harul descrie experien[a dinamic] de a fi luat \i umplut de harul lui
Dumnezeu.
3) - Folosirea singularului de c]tre Pavel poate fi =n urma influen[ei VT (chen - num. sg.
iar chesed - pl., foarte rar), dar \i pentru a sublinia unica surs] a harului (Dumnezeu) \i
unica expresie primar] a harului (actul de eliberare realizat de Hristos);
- Tot harul este o manifestare a harului divin; fiecare fapt este a\a atqta timp cqt reflect]
harul lui Dumnezeu =n Hristos.
4) - Caracterul unilateral al harului este accentuat de Pavel;

- Reciprocitatea lui chesed =n VT \i din lumea greco-roman], aspect foarte important,
sunt abandonate de apostolul Pavel;
- folosirea termenilor: pleonazo (abunden[]) ; hyperballo (extraordionar); plontos (bog]
[ii); perisseuo (curge din bel\ug) hypereperisseusen (har care curge din abunden[] -
Rom. 5:20), nu las] loc pentru ideea c] omul poate s] pl]teasc] =napoi pentru harul divin;
- acela care a primit charis trebuie s] dea charis =napoi dar sub form] de mul[umire \i nu
=n sensul return]rii unei favori: harul r]mqne integral actul lui Dumnezeu de generozitate
nemeritat] de la =nceput pqn] la sfqr\it.
5) - Pentru Pavel, harul generez] har: charis repartizat se manifest] =n charisma;

-Recep[ionarea harului lui Dumnezeu =n Hristos rezult] =n fapte pline de har. Expresia
complet] a lui charis este charisma ca dar dat comunit][ii de cre\tini, un beneficiu
pentru binele tuturor (1 Cor. 12:7);
- Caracterul harului divin =n Hristos a fost integral necunoscut cqnd recipientul a devenit
un mijloc al aceluia\i har pentru al[ii (2 Cor. 8-9);
- Harul lui Dumnezeu a avut o manifestare caracterizat] nu numai =n mqntuirea
persoanei dar \i =n =nt]rirea /sus[inerea comunit][ii de cre\tini.
3. +nceputul cel Nou
+n concep[ia lui Pavel nu existau cre\tini: - incon\tien[i;

- f]r] inten[ii;
- f]r] voia lor sau cu voia lor;
- la alegerea lor;
Pozi[ia omului ca membu era clar]: - =n categoria lui Adam;
- sub p]cat, om pentru %pierzare”.
A fi membru al lui Hristos implica: - =mp]rt]\irea =nvierii Lui;
- a avea putere aspra p]catului \i a mor[ii;
- o tranzi[ie - nu este o pozi[ie primitiv] ca \i prima, =n
Adamul cel vechi.
- Pentru a experimenta tranzi[ia: - se cere un nou =nceput;
- este nevoie de a se experimenta o via[] nou];
- nu este automat];
- este necesar] o recuperare a omului (umanit][ii lui
corupte);
- este necesar] o nou] interven[ie a Duhului (dat de
Dumnezeu), la fel de decisiv] cum a fost \i prima
interven[ie atunci cqnd []rqna a devenit om (Gen. 2:7)
Perspectiva lui Pavel nu numai de teolog dar =n special de apostol \i misionar.
Informa[iile puse la dispozi[ie nu sunt numai pentru a acumula cuno\tin[e ci pentru a lua o
decizie (Rom. 1:5).
Exemplu: - Evanghelia fiind puterea lui Dumnezeu pentru mqntuirea tuturor
celor care cred (Rom. 1:16);
- Predicatorul trebuie trimis pe teren pentru ca ascult]torii s] cread] (Rom. 10:14-
17);
- %nebunia” predicii =i mqntuie\te pe cei ce cred (1 Cor. 1:21);
- deci noi predic]m pentru ca voi s] crede[i (1 Cor. 15:11);
Credin[a este un aspect decisiv =n evanghelia lui Pavel. Omul trebuie s] r]spund] la
chemarea lui Dumnezeu, trebuia s] accepte ceea ce Dumnezeu ofer] prin El, pentru ca procesul
mqntuirii s] poat] =ncepe.
Un lucru care face acest aspect foarte important =n teologia paulin] este frecven[a cu care
Pavel reaminte\te audien[ei lui despre momentul decisiv al =nceputului: momentul
dedic]rii/hot]rqrii, experien[a ini[ial] a harului. Aorisul este folosit pentru a rechema la stadiul
ini[ial, acest lucru fiind important pentru ucenicia lor continu].
Exemple: -Rom. 6:3-4; 6:17-18; 7:4, 6; 8:15; 13:11;
-1 Cor. 1:4-5; 2;12; 6:11; 12:14; 15:1-2;
-2 Cor. 1:21-22; 3:3; 4:6;
-Galateni 1:6; 2:16; 3:2-3; 5:1-13;
- toate aceste texte indic] foarte clar un eveniment cu caracter decisiv cu urm]ri pentru viitor \i
care transform] loialitatea omului;
- f]r] acest =nceput, o dedicare con\tient], procesul nu poate s] =nceap].
+nceput = convertire
-Ideea de convertire - reversul de la o ordine veche la cea nou] - era bine cunoscut] =n lumea
antic].
-Probabil c] este un termen apropiat pentru a descrie acel moment, =ns] urm]toarele aspecte
trebuie luate =n considerare:
1) - epistrepho (a se converti, a se =ntoarce) - nu este termenul folosit de Pavel

pentru a descrie momentul venirii la credin[], este folosit =n special pentru =ntoarceri
repetate la Dumnezeu (de la idolatrie);
- oricum, =n cqteva locuri este folosit cu sensul de a veni la credin[]: 1Tes. 1:9 (=ntor\i
la Dumnezeu de la idoli); Galateni 4:9 (a se =ntoarce la elementele slabe...);
- totu\i, de regul] =n Scriptur] %convertire” este folosit cu sensul men[ionat: =ntoarcere
repetat] la Dumnezeu.
2) - Pavel are de asemenea re[ineri =n folosirea termenilor %poc]in[]” (metanoia)

- Rom. 1:27 (aphesis); Ef. 1:7 (paresis - secular) \i %iertare” (des folosit =n FA \i =n sinoptice
pentru a descrie momentul decisiv - =ntoarcerea de la era veche la cea nou]);
- Pavel vorbe\te despre %poc]in[]” numai o singur] dat] =n contextul %convertirii”
(Rom. 2:4)
- %iertarea” apare numai =ntr-un citat =n epistolele principale (Rom. 4:7 // Ps. 32:1), iar
apoi =n Col. 1:14
Not]:
Probabil apostolul Pavel evit] =n mod inten[ionat ace\ti termeni, nu pentru c] ei nu redau sau nu
contribuie la momentul decisiv, dar pentru c] erau termeni caracteristici religiei apostolului
=nainte de %convertire”, prin urmare dore\te s] schimbe accentul folosind un termen mai
pozitiv: venirea la credin[] \i dedicarea pentru aceasta.
Pavel nu pune mare accent pe %=ntoarcerea de la ... la” ci pe dedicarea la noul mod de
via[].
Prin urmare:
- Via[a de cre\tin pentru Pavel a avut un =nceput clar, un moment de tranzi[ie =n urma
reac[iei pozitive la evanghelia lui Hristos, urmat] de decizia de a fi botezat =n numele lui Isus.
-Aceasta a permis =ncadrarea lor =n comunitatea de cre\tini cu cerin[a de a fi

caracteriza[i de efectele noii credin[e.
4. Metafore folosite de Pavel pentru a descrie mqntuirea
Din vocabularul lui Pavel fac parte o serie de metafore folosite pentru a descrie tranzi[ia \
i noul =nceput:
a) dikaiosyne / dikaiosis (justificare) - un termen legal/tehnic; imaginea este anularea unei
datorii/pedepse (Col. 2:14);
b) lytrosis / apolytrosis (achitare, r]scump]rare) - ideea de cump]rare =napoi a unui ostatec;
c) eleutheria (libertate) / eleutheroo (a elibera) / eleutheros (liber) / lytrosis (eliberare) -
termeni importan[i pentru Pavel =n special =n %convertirea lui”;
d) katallage (r]scum]rare) / apokatallasso (vb) - =mp]carea a dou] p]r[i la o nou] pace \i
cooperare;
e) politeyma en ouranois (cet][enia =n cer) - Fil. 3:20;
f) soteria (mqntuire) - folosit pentru salvare sau a aduce pe cineva la ad]post. Pentru
Pavel denot] \i integritatea unei persoane s]n]toase;
g) klleronomia (mo\tenire) Gal. 3:18;
h) a se trezi (Rom. 13:11), a pune sau a da jos hainele /armura (Rom. 13:12).
Din agricultur]: - a sem]na \i uda (1 Cor. 3: 6-8);

- irigarea (1 Cor. 12: 13);
- recolta (Rom. 8: 23).
Din comer[: - a sigila (2 Cor. 1:22);

- arrabon (primul depozit - Ef. 1:14);
- %=n numele ..” (1 Cor. 1:13-15 - =n procesul de transfer al
propriet][ilor - =n contul / onoma);
- bebaioo - a confirma (1 Cor. 1:6);
- a cl]di: dokimos (testat \i aprobat) (1 Cor. 3:10-12);
Din religie: - hagioi (sfin[i) - termen preferat (39 ori, sunt cei pu\i deoparte \i dedica[i
lucr]rii lui Dumnezeu;
not]: subst. hagiasmos (sanctificare) este folosit pentru a descrie
procesul mqntuirii (Rom. 6:19, 22), dar verbul de regul] arat] =nceputul
ac[iunii unei persoane individuale care a fost pus] deoparte pentru ve\nicie
(Rom. 15:16)
- charisma (a unge: 2Cor. 1:21);
- slujba de preot (Rom. 1:9);
- limbaj de cult (1 Cor. 3:16-17 -templu);
not]: nu folose\te imaginea preotului (contrast. 1Petru 2:5)
- circumcizie, sp]lare, purificare;
- o nou] crea[ie (2 Cor. 5:17);
Din via[a familial]: - convertirea lui este ektroma (avort/na\tere

prematur]) (1 Cor. 15:8) pentru a deveni tat]l vostru prin credin[] (1Cor.
4:15), pentru a da na\tere galatenilor (Gal. 6:19);
- pentru galateni - n]scut =n conformitate cu Duhul (4:29);
- adop[iune (huiothesia);
- cerurile cu Hristos (2Cor. 11:2);
- c]s]toria cu Hristos (1Cor. 6:17).
Rolul acestui caleidoscop de metafore:

1) - Reprezint] realitatea experien[ei noului =nceput (pt. Pavel), de asemenea descriu puncte
de identificare =n vie[i personale: ceva a avut loc =n via[a lor;
- nimeni nu folose\te ilustra[ii de genul: na\tere, c]s]torie, moarte - f]r] s] exemplifice un
eveniment care schimb] via[a.
- prin urmare, mul[i dintre criticii lui Pavel au experimentat evanghelia ca:
- acceptare - cur][ire
- eliberare - o dedicare nou]
- salvare
2) – Prin folosirea diversificat] a metaforelor se =ncearc] o apropiere tot mai mare de vitalitatea
experien[ei care cerea un nou mod de exprimare care trebuia creat.
+ntrebarea: - Putem nominaliza experien[a? Trebuie urmat un drum anume?

- Dac] metaforele men[ionate descriu experien[e, sau experien[a individului
trebuie s] se conformeze la metaforele folosite?!
Concluzie:
Se pare c] pentru Pavel tranzi[ia a fost un eveniment cu multe fe[e, nu neap]rat la fel pentru
fiecare persoan], pentru aceasta el a avut nevoie de un vocabular care s] exprime diversitatea
experien[ei individuale.
Putem impune experien[a noastr] la momentul convertirii altora? Care este impactul
evenimentelor asupra individului?
Oricum, pentru Pavel exist] trei sau patru aspecte-cheie care fac posibil] \i scot =n
eviden[] caracteristicile noului =nceput. Importan[a lor pentru Pavel \i =n istoria bisericii au o
analiz] aparte. Ele sunt: - justificare - prin credin[];
- p]rt]\ia / participarea =n Isus Hristos;
- darul Duhului Sfqnt;
- botezul (ca o categorie separat])
+nceputul mqntuirii: Justificarea / +ndrept][irea prin credin[]

+ncepqnd cu Reforma (sec. 16), o aten[ie deosebit] a fost acordat] temei pauline a justific]rii.
Pentru Martin Luther doctrina justific]rii nu a fost numai centrul gqndirii \i credin[ei lui Pavel
dar \i pionul de care depindea stabilitatea bisericii - %inima teologiei \i spiritualit][ii cre\tine”.
+n sec. XX tema a continuat s] r]mqn] centrul teologiei pauline fiind sus[inut] =n special de doi
dintre cei mai importan[i teologi ai NT protestan[i, Bultmann \i Ernst Kasemann (pentru primul,
justificarea a fost baza programului de demitologizare, iar pentru al doilea a fost %canonul din
canon”, testul principal pentru a discerne \i pentru a recunoa\te cuvqntul lui Dumnezeu azi).
Majoritatea discu[iilor care au avut loc pe aceast] tem], au avut ca baz] disputa ini[iat] de
Reforma protestant]. Disputa %exegetic] pornea de la =n[elesurile diferite pe care cele dou] p]r[i
aflate =n conflict le atribuiau verbului %a justifica” \i expresiei %dreptatea lui Dumnezeu”. Dac]
verbul %a justifica” =nseamn] %a face pe cineva drept” (catolicism) sau %a recunoa\te pe
cineva drept” (protestatism), adic], dac] %justificat” denot] o transformare sau un statut, \i dac]
%dreptatea lui Dumnezeu” este un genitiv nominatival (%dreptatea” ca o proprietate sau
activitate a lui Dumnezeu) sau un genitiv obiectival (%dreptatea” ca un dar dat de Dumnezeu).
+n zilele noastre discu[ia continu] oarecum aceast] tem], dar =n special se axeaz] pe urm]toarele
teme:
1. Conota[ia termenului %justificare”
- vocabularul paulin pentru justificare este un concept =mprumutat din VT care promoveaz]
ideea %dreptate”/%corectitudine / exactitate” sau %corectitudine /sinceritate”.
- VT. prefer] folosirea verbului decqt a substantivului; Acesta este un indiciu c] accentul se pune
pe justificare ca rezultat al ac[iunii lui Dumnezeu, adic] persoana este pus] =ntr-o rela[ie dreapt]
cu Dumnezeu - reabilitat sau declarat =n pozi[ia corespunz]toare.- Influen[a VT este sesizat] la
Pavel =n folosirea frecvent] a verbului dikaioo (a justifica), \i faptul c] evit] folosirea
substantivului dikaiosis (justificare) (Rom. 4:25).- verbul denot] puterea cosmic] a lui Dumnezeu
\i ac[iunea universal] pentru a pune =n practic] o schimbare =n situa[ia dintre omul p]c]tos \i
Dumnezeu; prin aceast] ac[iune El este capabil s] reabiliteze rela[ia dintre El \i credincio\i
punqndu-i =ntr-o rela[ie credincioas] cu El.
Care este raportul dintre justificare \i al[i termeni soteriologici paulini?

- deseori teologii aplic] urm]toarea metod], simpl] de altfel, atunci cqnd discut] despre
justificare, sanctificare \i mqntuire (Donfried - metoda chenarului trecut-prezent-viitor):
Ex.: - justificarea:- eveniment care a avut loc =n trecut, cu efecte =n prezent (sanctificarea);
- sanctificarea: - un eveniment din prezent, care depinde de un eveniment din trecut (justificarea)
\i are implica[ii viitoare;
- mqntuirea: - eveniment care apar[ine viitorului, deja anticipat \i par[ial experimentat =n
justificarea petrecut] =n trecut \i evenimentul prezent al sanctific]rii, depinzqnd de
ambele.
Problema acestei interpret]ri:

Justificarea: - este \i viitoare, iar =n acela\i timp un act petrecut =n trecut (cf. Rom. 2:13;
8:33; Gal. 5:4-5).
Sanctificarea: - poate fi un eveniment care a avut loc =n trecut (1Cor. 6:11) sau un eveniment
care are loc \i =n viitor (1 Tes. 5:23).
Mqntuirea: - un concept mult mai complex, care cuprinde nu numai un eveniment din viitor,
dar \i ceva care a avut loc =n trecut (Rom. 8:24; 1 Cor. 15:2) sau are loc =n prezent (1 Cor. 1:8).
Justificarea \i credin[a: - este interesant s] observ]m c] toate
afirma[iile lui Pavel despre justificare sunt raportate la credin[]:
(Hultgren) a) afirma[ia despre justificare raportat] la puterea cosmic] a lui
Dumnezeu \i ac[iunea Lui universal] asupra omenirii
b) afirma[ia despre justificare \i credin[], credin[] care este semnul pentru
a recunoa\te copiii lui Dumnezeu
- ambele clasific]ri indic] accentul pus de apostolul Pavel \i nu natura/substan[a
justific]rii;
- scopul universal al justific]rii, pentru Pavel, pare s] fie o modalitate de a sublinia
argumentul universalit][ii Evangheliei - nu exist] o deosebire =ntre evreu \i grec;
- dar scopul specific al justific]rii este identificarea celor care apar[in lui Dumnezeu \i
baza acestora ca membri =n =mp]r][ie;
- conceptul justific]rii este exprimat de Pavel pentru a indica inaugurarea vie[ii de
credin[] (momentul decisiv / convertirea) \i punctul final al acesteia - este o no[iune care
anticipeaz], verdictul fiind al judec][ii (Rom. 8:30-34);
- starea prezent] de justificare a credinciosului este o anticipare \i o izb]vire din fa[a
necazului ce va veni, \i o siguran[] actual] a iert]rii eshatologice finale (Rom. 5:9-10).
2. Rela[ia dintre conceptul paulin \i cel al iudaismului contemporan
E. P. Sanders: - discu[iile pe tema rela[iei dintre justificarea paulin] \i cea a iudaismului din
primul decol d.H. se fac luqnd =n considerare scrierile lui Sanders (cel pu[in dou]
dintre ele: %Paul and Palestinian Judaism” (1977) \i %Pavel, the Law and the Jewis People”
(1983);
- analiza lui Sanders a contribuit la observarea rela[iei lui Pavel cu iudaismul;
- Observqnd c] Pavel a fost interpretat (pe aceast] tem] a justific]rii) prin perspectiva lui
Luther (Luther argumenteaz] c] Pavel a criticat legalismul iudaic pentru a g]si pl]cere \i
acceptare =n fa[a lui Dumnezeu, de a fi =ndrept][i[i prin faptele Legii) - =i scuz] pe
Kasemann \i Bultman pentru folosirea acestei metode, ignorqnd contactul istoric al lui
Pavel cu iudaismul din primul secol.
Argumentul lui Sanders:

- iudaismul palestinian din perioada lui Pavel era caracterizat printr-un
%leg]mqnt
nomistic”;
- Legea fiind o expresie a leg]mqntului dintre Dumnezeu \i Israel, cu datoria de a
prezenta cqt se poate de clar ce form] de comportare este necesar] /potrivit] =n contextul
leg]mqntului;
- prin urmare, %dreptatea” este definit] ca o atitudine sau comportament care dovede\te
identitatea leg]mqntului istoric dintre Dumnezeu \i copiii Lui;
- asta =nseamn] c] %faptele legii” nu sunt mijlacele prin care iudeii credeau c] pot ob[ine
accesul la leg]mqnt - ei erau deja =n leg]mqnt - ci aceste fapte sunt o expresie a faptului
c] iudeii deja apar[ineau leg]mqntului dintre Dumnezeu \i om \i tr]iau =n mod practic
obliga[ia lor fa[] de acel leg]mqnt.
Prin urmare, Sanders: - neag] faptul c] dreptatea care vine de la lege este o dobqndire meritat]
care permite unuia s] cear] o r]splat] de la Dumnezeu, un refuz al harului;
- %faptele legii” nu era metoda prin care se putea intra sub leg]mqnt, dar
era modul prin care se men[inea leg]mqntul;
- citat: "faptele sunt condi[ia de a r]mqne %=n” dar ele nu %adun]”
mqntuirea.”
- dac] el are dreptate, atunci interpretarea lui Luther despre conceptul
paulin este incorect].
Sanders: - diferen[a dintre iudaism \i cre\tinism f]cut] de Pavel:

- iudaismul nu este o religie a meritului
- cre\tinismul este o religie a harului
Care este diferen[a?
i) Iudaismul - consider] c] speran[a mqntuirii este bazat] pe statutul lor

ca oameni ai leg]mqntului cu Dumnezeu c]rora le apar[ine Legea;
ii) Cre\tinismul- crede =ntr-o dreptate bazat] numai pe credin[a de a participa =n Hristos.
Preocuparea lui Pavel a fost aceea de a intra \i a r]mqne =n leg]mqnt (la fel \i iudaismul),
dar continu] s] afirme c] iudeii nu sunt privilegia[i din punct de vedre na[ional, deorece ca s] fii
membru al leg]mqntului este o posibilitate general] pentru to[i care au credin[] =n Hristos \i sunt
=n linia lui Avraam (Rom. 4).
Argumentul promovat de Sanders este important, mai ales c] are o explica[ie a rela[iei
dintre Pavel \i iudaism \i a rela[iei dintre participarea =n Hristos \i justificare. Interesant este \i
faptul c] atqt Luther cqt \i Calvin au considerat participarea =n Hristos esen[ial] doctrinei despre
justificare. (Calvin a fost de p]rere c] justificarea este rezultatul particip]rii =n Hristos.)
Observa[ii cu privire la p]rerea lui Sanders:

Ideile promovate de acest teolog sunt =nc] pe masa dezbaterilor. Urm]toarele aspecte pot
fi considerate =nainte de a pune deoparte teoria lui Luther:
a) - explica[iile lui despre diferen[a dintre cre\tinism \i iudaism sunt relative \i superficiale;
- iudaismul este gre\it pentru simplul fapt c] nu este cre\tinism;
- Pavel separ] cre\tinismul de iudaism \i nu-l consider] o mutare dispensa[ional] =n
iudaism
b) - sugereaz] c] Pavel \i iudaismul consider] faptele ca instrumentul pentru mqntuirea prin

leg]mqnt pentru continuare =n mqntuire prin leg]mqnt;
- dar Pavel prezint] faptele ca un rol evident \i nu instrumental: faptele fiind o
demonstrare a faptului c] oamenii lui Dumnezeu sunt sub Noul Leg]mqnt \i nu un
instrument prin care se men[in sub leg]mqnt;
- probabil Sanders are dreptate cqnd spune c] faptele bune sunt o condi[ie pentru \i un
semn pentru a r]mqne =n leg]mqnt. Dar Pavel considera credin[a ca o condi[ie necesar] \
i suficient] pentru \i un semn de a fi =n leg]mqnt, cu faptele (cel mult) un semn pentru a
r]mqne =n limitele lui.
c) - ideea lui Sanders, de asemenea, insinueaz] c] doctrina justific]rii este pentru Pavel o
provocare la adresa na[iunii c] Israelul are un drept special din cauza identit][ii na[ionale: dqnd
o nuan[] negativ] conceptului.
3. Pavel \i dreptatea lui Dumnezeu
- =ntre termenii justificare (dikaiosis) \i dreptate (daikaiosyne) exist] leg]turi semantice =n

gqndirea paulin]
- Romani 1:16-17 - exprim] importan[a revela[iei drept][ii lui Dumnezeu pentru Evanghelie.
+ntrebare: Cum traducem dikaiosyne tou theou? : %justi[ia lui Dumnezeu”? sau %dreptatea lui
Dumnezeu”? - un fapt care poate fi determinat numai de conota[iile expresiei =n contextul ei
istoric/sau istoria interpret]rii.
Conota[ii: Augustin din Hipo - %dreptatea lui Dumnezeu” nu este o referin[]
la dreptatea personal] a lui Dumnezeu (dreptate prin care Dumnezeu +nsu\i are
drept), ci dreptatea pe care El o =mparte p]c]to\ilor pentru a-i justifica /=ndrept][i
dreptatea care vine de la Dumnezeu); o interpretare care a dominat teologia din
vest 14 secole, pqn] Gabriel Biel a reinterpretat-o punqnd accentul pe
%dreptatea prin care Dumnezeu +nsu\i este drept”.
Reforma: Luther \i-a pus problema =n modul urm]tor: %Ce =nseamn] s] vorbim
despre Dumnezeu ca fiind drept?” - ini[ial a crezut c] Dumnezeu +nsu\i este
drept, folosind dreptatea Lui s]-i r]spl]teasc] pe cei supu\i \i s]-i pedepseasc] pe
cei p]c]to\i - mai tqrziu, (cqnd a recunoscut c] este \i el p]c]tos) a descoperit c]
este o referin[] la dreptatea pe care Dumnezeu o imputeaz] p]c]to\ilor,
acoperindu-le p]catele, f]cqndu-i drep[i =n fa[a lui Dumnezeu.
Bultaman bazat pe Rom. 10:3 \i Fil. 3:9 \i =n acela\i timp influen[at de

protestantism a ar]tat c]:
- %dreptatea lui Dumnezeu” nu este o expresie moral] ci rela[ional]: credincio\ii
sunt considera[i drep[i prin credin[a lor.
- Iudaismul afirma c] acea dreptate /=ndrept][ire va fi primit] la sfqr\itul speran[ei
eshatologice, =n schimb Pavel spune c] dreptatea este imputat] credincio\ilor =n
prezent prin credin[].
- Kasemann: - =l critic] pe Bultmann pentru individualism, individualism bazat

pe antropologia lui existen[ialist] prin care a interpretat teologia \i pentru
accentul pus de acesta pe darul care este dat \i nu pe autorul darului (Dumnezeu).
Deoarece (cf. Kasemann) darul nu poate fi separat de cel care =l d]:
%darul particip] =n puterea lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu intr] =n
scenariu =n darul Lui” (simplus opus - unul nu poate fi separat de cel]lalt).
R]spunsul Kasemann:
- dreptatea lui Dumnezeu trebuie =n[eleas] ca referindu-se la Dumnezeu +nsu\i
lui \i nu la ceea ce El d]ruie\te: adic] se refer] la Dumnezeu =n ac[iune – puterea \i
darul Lui (deci el nu se refer] la atributele lui Dumnezeu ci la ac[iunea Lui).
- tema este puterea lui Dumnezeu mqntuitoare =n ac[iune revelat] eshatologic =n
Isus Hristos;
- conceptul lui Kasemann ne ajut] s] teoretiz]m sau s] antropocentriz]m
%dreptatea lui Dumnezeu”, =ns] ambele elemente trebuie privite =mpreun] ca,
fiind modalitatea ac[iunii mqntuitoare a lui Dumnezeu =n Hristos, care aduce o
via[] nou] credincio\ilor (P. Stuhlamacher).
- dreptatea lui Dumnezeu este demonstrat] \i v]zut] =n ac[iune =n eliberarea adus]
de Hristos ca o manifestare a credincio\iei lui Dumnezeu pentru leg]mqntul lui \i
pentru transformarea mqntuitoare a credincio\ilor.
K. Stendhal: - o perspectiv] mult mai critic] decqt cea a lui Kasemann, argumentqnd c]
Kasemann a ignorat importan[a istoriei mqntuirii (Heilsgeschichte)
- Pavel localizeaz] evenimentul justific]rii =ntr-un context specific - anume - istoria comunic]rii
lui Dumnezeu cu cei ale\i de el, Israel (cf. Rom. 9-11).
- Pavel acord] importan[] faptului c] mqntuirea a ajuns la el prin istorie (de la
Dumnezeu prin istoria Israelului), \i nu prin ideea abstract] a justific]rii prin
credin[].
J. Reuman: - ne ajut], sugerqnd c] patru linii mari de interpretare a %drept][ii lui Dumnezeu”
trebuie discernate =mpreun] cu promovatorii lor:
a) un genitiv obiectiv: %o dreptate care este valabil] =naintea lui Dumnezeu.” (Luther)
b) un genitiv subiectiv: %dreptatea ca un atribut sau o calitate a lui Dumnezeu.”
(Kasemann)
c) un genitiv de autor: %o dreptate care pleac] de la Dumnezeu.” (Bultmann)
d) un genitiv de origine: %statutul drept al omului care este rezultatul ac[iunii de
justificare a lui Dumnezeu.” (Granfield).
Not]: %dreptatea lui Dumnezeu” nu este pentru Pavel =n primul rqnd o concep[ie moral], ci (cf.
1:16-17) reprezint] o afirma[ie profund] despre revela[ia lui Dumnezeu pentru situa[ia omenirii.
4. Rela[ia dintre Credin[] \i Fapte
- se observ] cqteodat] c] justificare prin credin[] implicit confirm] diminuarea importan[ei

faptelor omene\ti
- tradi[ia ini[iat] de Luther a considerat credin[a \i faptele o antitez], fiind considerate inamici
reciproci cu scopul de a se opune comunic]rii \i modului de gqndire despre Dumnezeu.
- metoda faptelor este considerat] ca o orientare spre rezultatele omene\ti, centralizat] pe
dreptatea omului \i bazat] pe meritul omenesc.
- metoda credin[ei este considerat] ca o orientare asupra rezultatului lui Dumnezeu =n Hristos,
centralizat] pe dreptatea lui Dumnezeu \i bazat] pe harul divin.
Oricum, perspectiva precedent] nu face %dreptate” conceptului paulin despre justificare,

deoarece nu trateaz] rela[ia dintre credin[e \i fapte conform gqndirii lui Pavel (cf. Rom. 2;13 -
Cine va fi justificat?)
* Cea mai important] clasificare a rela[iei dintre credin[] \i fapte a fost cea care s-a bazat pe
clasificarea temelor lui Pavel despre %justificarea prin credin[]” \i %judecata dup] fapte”.
- Pavel poate vorbi despre judecata viitoare =n termeni negativi (ca o =ncurajare pentru
ascultare).
Sanders: - Pavel are o atitudine iudaic]: %Dumnezeu judec] dup] faptele lor
pe cei pe care =i mqntuie prin har” (justificarea prin credin[] este o manifestare a
harului lui Dumnezeu, prin urmare, de ce vor fi credinicio\ii judeca[i pe baza
faptelor lor (ex. Romani 2:12; 14:19; 1 Cor. 3:15; 2Cor. 5:10) care ofer] un motiv
pentru manifestarea rezultatelor personale?
- Explica[ia lui Sanders ignor] faptul c] justificarea nu este numai un eveniment trecut dar unul
care apar[ine viitorului (Rom. 2;13; 8:33; Gal. 5:4-5).
- Nu este vorba despre o justificare =n trecut \i o judecat] =n viitor; elementul
%nu =nc]” care apar[ine =nv][]turii lui Pavel despre o justificare nu =i era
cunoscut lui Sanders.
N.M. Watson: - %rela[ia dintre justificarea \i judecata viitoare”

- mesajul justific]rii este adresat de Pavel la un auditoriu variat cu diferite
fonduri.
Exemplu: - corintenii se caracterizau printr-o teologie gre\it] \i arogan[] spiritual].
- scopul lui Pavel este s] distrug] arogan[a lor prin avertizare cu judecata.
- mesajul judec][ii nu este inten[ia final] a lui Pavel ci doar cuvqntul de care au
nevoie atqt timp cqt nu sunt =n conformitate cu evanghelia.
- pe de alt] parte, cei care sunt descuraja[i spiritual au nevoie de reasigurarea c]
harul lui Dumnezeu este necondi[ionat.
Dac] aceast] interpretare este corect], situa[ia pastoral] =l determin] pe Pavel s]
foloseasc] tema judec][ii dup] fapte pentru a-i trezi pe cei care exploateaz] Evanghelia harului:
acesta fiind ultimul lui cuvqnt.
Problema lui Watson: Cum determin]m care este Cuvqntul final al lui Dumnezeu \i care este
penultimul? Se pare c] este compromis caracterul decisiv al judec][ii.
%Lucrarea Credin[ei” (1 Tes. 1:3)

- genitiv de origine: %fapte care vin din credin[]”;
- credin[a nu produce numai ascultare (Rom. 1:5) (genitiv de origine - ascultarea care vine din
credin[], ci \i activitate credincio\ii sunt justifica[i pe baza credin[ei (nu merite omene\ti), care
este o expresie \i un rezultat al harului lui Dumnezeu;
- credincio\ii sunt judeca[i dup] fapte care sunt v]zute ca un rezultat natural, acestea fiind
v]zute =n acela\i timp ca o expresie \i ca un rezultat al credin[ei justificate;
- deci credincio\ii sunt justifica[i prin credin[] \i judeca[i dup] roadele justific]rii.
- exist] \i o leg]tur] =ntre aspectul trecut \i viitor al justific]rii - =ncorporqnd credin[a \i
roadele ei exterioare: faptele fiind roadele vizibile ale credin[ei justificate.
5. Binecuvqnt]rile Justific]rii
Pavel asociaz] alte caracteristici ale evangheliei cu justificarea:
a) - Rom. 1:16-4:25 - justificarea =nseamn] s] fii acceptat de Dumnezeu -Dumnezeu

justific] pe cel f]r] de Dumnezeu, care se =ncrede =n El a\a cum a f]cut \i Avraam
(4:5).
- Ideea promovat] nu este aceea c] Hristos a murit pentru p]catele omului iar omul a
sc]pat de orice datorie fa[] de Dumnezeu. +n =nv][]tura despre moartea lui Hristos
apostolul Pavel =l vede pe Hristos ca fiind un reprezentant al oamenilor - (a murit
moartea tuturor, a c]rnii p]c]toase), p]c]to\i credincio\i nu scap] de moarte ci ei trebuie s]
=mp]rt]\easc] moartea lui Hristos. %Cancerul p]catului =n trupul omenesc este distrus =n
distrugerea c]rnii canceroase.”
- Nu trebuie pus accent mare pe aoristul din 5:1 %fiind justifica[i prin credin[]”,
deoarece pune accent pe =nceputul mqntuirii (procesului de mqntuire).
- Justificare (cf. %drept][ii lui Dumnezeu”) este acceptarea omului de c]tre Dumnezeu
=ntr-o rela[ie restaurat], dar aceast] rela[ie nu poate fi men[inut] f]r] lucrarea continu] a
lui Dumnezeu de justificare dreapt] cu un accent pe judecata final, deoarece cei justifica[i
continu] s] p]c]tuiasc] (nu devin f]r] p]cat) iar f]r] continuarea procesului justific]rii,
procesul mqntuirii ar fi anulat.
- +n aceast] via[], omul credincios va fi =ntotdeuna dependent de Dumnezeu pentru
justificare.
b) - Sumarul evanghelie din 5:1a este urmat de afirma[ia interesant] din 5:1-11
- Dac] justificarea =nseamn] acceptatea omului de c]tre Dumnezeu (5:8), de asemenea
=nseamn] c] Dumnezeu a\eaz] binecuvqntarea p]cii peste cei care =nainte erau du\mani.
(5:10).
- Pacea:- =n acest context nu trebuie limitat] la conceptul grecesc de =ncetare a
r]zboiului sau la un =n[eles spiritualizat (calm interior).
- Pacea - Shalom (ebr.) - ideea de baz] fiind %stare bun]”, incluzqnd armonia social] \i starea
bun] a comunit][ii.
- Aceast] pace este un aspect fundamental pentru existen[a rela[iilor dintre oameni, f]r] de care
oamenii nu pot produce roade.
- Acces ne=mpiedicat la Dumnezeu: - tot este posibil prin justificare - o metafor] oarecum
ocult], dar exprim] posibilitatea de a intra =n %prezen[a regelui”.
- -%mqndria cu speran[a gloriei lui Dumnezeu” (5:7) - posibil] tot prin justificare:
- speran[a =nseamn] c] gloria care =i lipse\te omului =n prezent va fi restabilit] (3: 23)
- deci, rela[ia justificatoare este o restaurare la rela[ia inten[ionat] ini[ial de Dumnezeu
dintre El \i creatur] (1:21)
- cu aceast] rela[ie omul se poate mqndri, =n contrast cu mqndria nepotrivit] a Israelului
c] sunt privilegia[i \i asigura[i.
- paralela justificare-reconciliere (5:10-11)
- %mqntuirea” =n ambele versete denot] procesul complet
- %justificarea” \i %reconcilierea” au rolul s] sublinieze =nceputul procesului-
metaforele sunt complementare \i nu =n contrast.
c) Romani 4 \i Galateni 3 - prezint] rezultatul justific]rii:

- justificarea =nseamn] acceptarea omului =n rela[ie cu Dumnezeu caracterizat] prin
harul leg]mqntului cu Israel;
- justificare prin credin[] =nseamn] experimentarea de c]tre neamuri a binecuvqnt]rilor
promise lui Avraam (avqnd parte =n mo\tenirea Israelului);
- Avram este tat]l tuturor celor care cred (Rom. 4;11-12) // binecuvqntarea lui
Avraam se extinde la evrei \i Neamuri (Gal. 3:8-9, 14).
d) Justificarea prin credin[] =nseamn] libertate (Galateni)

- =n primul rqnd libertate de sub lege
- "antiteza" credin[]-fapt] =n Galteni se reflect] =n antiteza dintre libertate \i
circumcizie (5:1-6)
- experien[a lui Pavel cqnd a venit la credin[a =n Hristos, a fost una de eliberare.
- [inerea legii nu mai este o pl]cere , ci o robie (gal. 4:1-3)
Concluzie:
Experien[a lui Pavel a justific]rii prin credin[] a devenit o pl]cere cqnd \i-a dat seama c] a
fost eliberat de %duhul robiei”, a c]rei motiva[ie a fost fundamental de fric] (Rom. 8;15).
Deschiderea liber] la bog][iiile lui Dumnezeu este considerat] de Pavel una din binecuvqnt]rile
principale ale justific]rii prin credin[] care nu merit] abandonat].

+nceputul mqntuirii: P]rt]\ia / participarea =n Hristos
1. Misticismul hristologic
Participarea =n Hristos este o metafor] folosit] de Pavel pentru a descrie =nceputul

mqntuirii, care are un caracter mai pu[in jucidial decqt justificarea (o metafor] tradi[ional]).
%Participarea =n Hristos” este numit] deseori o extensie a cristologiei pauline
- Teologia lui Pavel: (ex. soteriologia) poate fi schi[at] =n modul urm]tor:

1) cristologia adamic] este pentru Pavel presupozi[ia esen[ial] pentru a explica ac[iunea
mqntuitoare a lui Dumnezeu =n \i prin Hristos;
2) dreptatea lui Dumnezeu s-a manifestat prin sacrificiul mor[ii lui Hristos;
3) prin urmare, dac] accentul lui Pavel pus pe teologia jertfei este identificat corect, p]c]tosul
trebuie s] ia parte la/=n moartea lui Hristos (in =nvierea Sa) \i nu la verdictul judicial pronun[at
de Dumnezeu pe baza jertfei mor[ii lui Isus (acest ultim aspect este foarte p]trunz]tor, cqnd
Pavel folose\te expresii de genul %=n Hristos”).
Acest mod de a gqndi (=n termeni referitotri la participarea %=n Hristos”) i-a ajutat pe
teologii de la =nceputul sec. XX s] schimbe interesul avut pentru doctrin], spre experien[a
doctrinei (ex. cei mai proeminen[i teologi: Adolf Deissmann \i Wilhelm Bousset).
Deissman: - a integrat expresia %=n Hristos” =n centrul experien[ei cre\tine;

- expresia %=n Hristos” exprima cea mai intim] p]rt]\ie posibil] a cre\tinului cu
Hristosul cel viu \i spiritual;
-expresia %=n Hristos” este =n[eleas] ca determinqnd o atmosfer] =n care tr]iesc
- cre\tinii;
- %misticism” era un termen potrivit pentru a descrie tendin[e religioase care
descoper] calea spre Dumnezeu direct prin experien[a interioar] f]r] %interven[ia
ra[ionalului”.
Bousset: - %=n Hristos” denot] un sentiment intens de a apar[ine =n mod personal cuiva \i
un sentiment spiritual rela[ional cu Domnul =n]l[at;
- de asemenea folose\te expresia misticism hristostologic pentru experien[a pe
care cultul se axa \i o sus[inea, de exemplu: %pentru Pavel, Hristos devine
puterea terestr] suprem] care sprijin] \i umple cu prezen[a ei toat] via[a
apostolului” sau %Hristos a fost purificat =n fiin[a abstract] a lui Pneuma, =n
principiul noii vie[i cre\tine” sau %=n umbra misticismului lui Pavel al expresiei
en Christo einai este prezent] experien[a lui kyrios Christos prezent] =n
=nchinare \i =n via[a practic] a comunit][ii”;
- %=n epistolele pauline se observ] dezvoltarea misticismului personal evident =n

misticismul cultic.”
Albert Schweitzer este cel mai cunoscut adept al acestei metode.

Din perspectiva sa, Pavel: - prezint] un misticism aproape real \i nu metaforic;
- eliberarea eshatologic] a fost deja realizat] =n actul eficient al
botezului;
- polemica lui Schweitzer se desf]\oar] pe dou] planuri care au un punct comun %=n Hristos”:
anume. %=ndrep][irea prin credin[]” (=n Hristos) este craterul auxiliar care s-a format =n
craterul principal - %doctrina mistic] a r]scump]r]rii prin a fi %=n Hristos””.
Observa[ii:
Metodele mistice de abordare a teologiei pauline s-au extins considerabil pqn] la punctul
unde cre\tinismul putea fi considerat o form] de mit gnostic despre un r]scump]r]tor.
Oricum, un limbaj se cere pentru a descrie %misticismul” lui Pavel, chiar =n sec. XX
pentru a explica participarea =n Hristos.
O perioad] =ndelungat] s-a pus accent deosebit pe teologia botezului \i trupul
sacramental al lui Hristos, iar =n a doua jum]tate a sec. XX aten[ia s-a =ndreptat spre experien[a
Duhului Sfqnt ca un mod pentru participarea =n Hristos.
Prin urmare, discu[iile pe aceast] tem] s-ar putea =mp]r[i =n urm]toarele dou] grupe:
a) Studii pentru a =n[elege rolul botezului \i al trupului lui Hristos (Exist] multe lucr]ri dar
interesul a fost =n special determinarea originii conceptului. Acum interesul este asupra
implica[iei lor dinamice sociale)
b) Studii despre pneumatologia paulin] (odat] cu cre\terea grupurilor harismatice)
Aceste dou] metode oarecum au descurajat studiile directe asupra misticismului paulin
(=ncercqnd s]-l explice prin alte mijloace) rezumat cel mai bine =n expresia %=n Hristos” \i
care de fapt le include =n acest concept (=n Hristos/cu Hristos).
Probabil este mai indicat s] reintegr]m =n teologia paulin] importan[a misticismului hristologic \
i experien[a duhului, g]sind mijlocul cel mai potrivit pentru a corola acestea cu =nv][]turile
sumare date de Pavel despre botez \i trupul lui Hristos. Am putea spune c] participarea =n
Hristos (exprimat] de Pavel =n mod mistic) este o tem] apropiat] de alte teme cum ar fi: darul
Duhului, procesul mqntuirii, botezul \i trupul lui Hristos sau chiar include le include pe acestea.
Pentru a clasifica misticismul paulin la aceast] tem] este necesar] o analiz] a expresiilor:
%=n Hristos”, %cu Hristos”, %a intra =n Hristos”, %prin Hristos” \i %trupul lui Hristos”.
2. En Christo (=n Hristos); en kyrio (=n Domnul)
a) en Christo (=n Hristos)

- Este =ntqlnit] de 83 ori =n epistolele pauline (61 ori dac] excludem Efeseni \i Pastoralele), f]r]
a lua =n calcul expresiile echivalente prin folosirea pronumelui (=n El/cine) cerut de context;
- %=n Hristos” sau %=n Isus Hristos” / numai =n Tesaloniceni %=n Domnul Isus
Hristos” +n epistolele pastorale se =ntqlne\te numai expresia %=n Hristos”;
- =n NT mai este =ntqlnit] =n 1 Petru 3:16; 5:10, 124 - r]mqne o caracteristic] paulin];
- P]rin[ii Bisericii - cu siguran[] o influen[] paulin].
b) en Kurio (=n Domnul)

- expresia %=n Domnul Isus” este =ntqlnit] ocazional;
- 47 de ori (39 f]r] Efeseni) - lipse\te complet din epistolele pastorale;
- este o caracteristic] paulin].
Oserva[ii:
Folosirea expresiilor poate fi repartizat] pentru analizare =n 3 categorii (ex. dup]
context); ultimele dou] categorii cuprind ambele expresii:
Not]: Aceast] repartizare nu este rigid] \i se refer] =n special la epistolele pauline

nedisputabile.
a) folosirea obiectiv] - referindu-se =n special la actul de r]sump]rare care s-a petrecut

%=n Hristos” sau depinde de ceea ce va face Hristos =n continuare.
Ex. Rom. 3:24 Rom 6:23 Rom. 8:2 Rom. 8:39

1Cor. 1:4 1 Cor. 15:22 2 Cor. 3:14 2Cor. 5:19
Gal. 2:17 Gal. 3:15 Gal. 5:6
Fil. 2:5 Fil. 4:19 1 Tes. 5:18
b) Folosirea subiectiv]- unde Pavel vorbe\te =n mod normal despre a fi %=n Hristos”
sau %=n Domnul”.
Ex. Rom. 6:11 Rom. 8:1 Rom. 12:5 Rom. 16:3

1Cor. 1:2 1Cor. 1:30 1 Cor. 15;18 2Cor. 5:17
Gal. 1:22 Gal. 2:4 Gal. 3:28 "=n Hristos"
Rom. 16:8-13 (salut]ri)

1Cor.4;17
1Cor. 9:1 "=n Domnul"
Filimon 16
c) Ambele expresii sunt folosite (=n Hristos / =n Domnul) acolo unde Pavel vorbe\te
direct sau indirect de activitateea lui sau =ndeamn] cititorii s] se comporte =ntr-un anumit mod.
Ex. Rom 9:1 - Pavel spune adev]rul =n Hristos;

1Cor. 4:15 - a devenit tat]l corintenilor =n Hristos;
1Cor. 4:17
1 Cor. 16:24 %=n Hristos”;
2 Cor. 2:17; 12:19
Fil. 1:13
2Tes. 3:12 - comand] \i =ndrum] =n Domnul Isus Hristos;
Filimon 20
- kyrios denot] o for[] autoritar] - observa[ii \i =ndrum]ri

Romani 14:4 - convingerea lui pavel =n Domnul Isus
1Cor. 7:22 - sclavi %=n Domnul”
1 Cor. 11:1
1Cor. 15:58
Fil. 1:14
Fil. 2:19, 24
Fil. 2:29
Fil. 3:1
Fil. 4:1
Fil. 4:2
Fil. 4:4 - bucura[i-v] =n Domnul tot timpul
Fil. 4:10
Concluzii:
Aceste exemple dovedesc cqt de importante pentru Pavel sunt motivele =n Hristos/=n Domnul
pentru gqndirea lui \i exprimarea experien[ei vie[ii de cre\tin.
Toat] via[a lui de cre\tin - sursa ei, identitatea \i responsabilit][ile ei - ar putea fi
rezumat] =n aceste dou] expresii. Chiar dac] uneori ata\area expresiilor la anumite idei este
un reflex verbal al lui Pavel, se observ] cum acest limbaj a devenit o parte din teologia lui Pavel,
din el, sau din rela[ia lui cu Hristos.
Importan[a teologic]
- Sunt folosite pentru lucrarea de mqntuire obiectiv] a lui Hristos;
- Denot] un cre\tin sau/\i un membru al comunit][ii care crede =n Hristos
- Exist] o tendin[] de a limita expresiile la aceste dou] aspecte teologice, dar asta ar
=nsemna s] reducem complexitatea gqndirii pauline la o etichet] (cf. Dunn). Deoarece: =n
Hristos denot] transfer de domnie \i participare existen[ial] =n realitatea nou] inaugurat] de
Hristos.
Deismann \i Bousset - aveau dreptate cqnd spuneau c] centrul expresiei nu este o

simpl] credin[] =n Hristos ci o experien[] cu Hristos cel =nviat \i viu.
Exemple: 1Cor. 4:15 - experien[] emo[ional]
2Cor. 2:17 - con\tient de responsabilit][i
Gal. 5:10 - confiden[a =n converti[i
Fil. 4:14
Fil. 2:1
Fil. 2:19, 24
Fil. 2:19, 24
Fil. 4:13
Filimon 20
Se pare c] Pavel l-a experimentat pe Hristos =n toat] fiin[a \i fapta Lui

Chiar mai mult, nu putem trece cu vederea forma locativ] a prepozi[iei %=n” (ex. Rom. 8:10;
2Cor. 13;5).
Hristos este pentru Pavel un factor constant, din care Pavel con\tient \i incon\tient a
ob[inut resurse \i putere pentru toate activit][ile lui.
Folosiri complementare
Cqnd Pavel se refer] la Hristos care locuie\te =n credincio\i (Hristos fiind tot o surs]
interioar] de resurse pentru cre\tini).
Exemple: Gal. 2:19-20 (Gal. 4:19)

Col. 1:27 (me[inqnd tensiunea dintre realitatea prezent] \i realizarea
viitoare)
Col. 3:4
Ef. 3:17
- +ntrebarea este dac] =n aceste exemple avem de-a face cu descrieri literare sau cu emo[ii
artistice care sunt moduri diferite pentru a exprima experien[a \i transformarea interioar] axat]
=n Hristos?
- Prin urmare, exprimarea mistic] folosit] de Pavel este aproape inevitabil] pentru a defni
prezen[a divin] interioar] /exterioar] a lui Hristos care =l pune \i sus[ine pe individ =n rela[ia cu
Dumnezeu.
3. Cu Hristos (syn Christo)
- Lohmeyer \i Dupont sus[in c] expresia se refer] la aspectul viitor al motivului;

- Conzelmann arat] c] diferen[a dintre en \i syn este aceea c] via[a %=n El” este (dialectic
vorbind) prezent], iar via[a %cu El” este viitoare.
- Nu exist] o paralel] de genul %cu Domnul”.
-+n unele situa[ii atunci cqnd expresia este folosit] pentru a descrie evenimente din viitor (a fi cu
Hristos =n cer Fil. 1:23; 1 Tes. 4:17) ea are =n[elesul de a fi %=n compania cuiva” \i nu are un
sens mistic (sacramente) sau %istoric-mqntuitor” prin participare =n Hristos.
- Exist] dou] texte vorbesc despre credincio\ii %mor[i =n Hristos” (ex. Rom. 6:8.)
- 2 Cor. 4:14 - a fi =nviat =n viitor cu Hristos.
- Col. 2:13 - singurul text care vorbe\te despre credinicio\i ca fiind deja =nvia[i cu El
Cu Hristos/El - 40 de cuvinte compunse cu syn - acestea ajut] la definirea urm]toarelor

dou] aspecte:
a) privilegiul comun, experien[a \i datoria credinciosului (substantivele)
b) =mp]rt]\irea cu Hristos a mor[ii \i vie[ii lui (verbele) - aceste dou] sensuri au rolul de
a exprima rela[ia credincio\ilor bazat] pe
dependen[a ei de experien[a comun] a particip]rii =n Hristos
Exemple specifice: (evident =n aglomerarea cuvintelor compuse)

- Rom. 6:4-8
- Rom. 8:16-29 - motivul mor[ii \i =nvierii - act care =l une\te pe credinicios cu Hristos
Concluzii:
a) - sensul prinicipal este de a sublinia aspectul de a fi =mpreun], dar nu trebuie limitat la
=n[elesul literar;
- deoarece, elementul mistic este proeminent =n evenimentele =nf]ptuirii mqntuirii, al
mor[ii \i =nvierii lui Hristos.
b) - limbajul nu poate fi redus la botez \i a deveni membru;

- deoarece, implica[ia mistic] este \i o profund] participare =mpreun] cu al[ii =ntr-un
eveniment cosmic ini[iat de Dumnezeu centrat =n Hristos \i efectuat prin Duhul.
4. Alte expresii complementare ( Expresii care exprim] rela[ia mistic] cu Hristos)
a) eis Christon (=n]untrul lui Hristos)
- botezat =n Hristos (Rom. 6:3; Gal. 3:27) - ambele folosiri indic] loca[ia – trecerea
dintr-o anumit] pozi[ie (Fitzmyer)- actul =ncorpor]rii;
- Rom. 6:3 - %botezat =n (acest) Hristos” - cu inten[ia de a sublinia participarea =n
acest Hristos (cf. 1Cor. 12:13);
- Gal. 3:27 - %a ne =mbr]ca cu Hristos”;
-=n ambele cazuri este implicat] \i identificare cu Hristos
Eis cu sensul de %pentru” - =n contextul convertirii (Rom. 16:5; 2Cor. 1:21; Gal. 3:24; Filimon
6)
%cu referin[] la”
%a merge spre”
Elementul mistic este prezent \i =n aceste situa[ii: - a readuce la o rela[ie cu Hristos
- a fi dedicat lui Hristos
b) Trupul lui Hristos (somatos tou Christon)

- Romani 12:3-8; 1Cor. 12:12-27.
i) metafora descrie un grup de oameni care se identific] prin rela[ia lor unul fa[] de
altul (cf. Rom. 12:5)
ii) trupul este comparat cu hristos sau chiar identificat cu Hristos - membru =n trup,
membru egal =n Hristos - identificare cu Hristos
Pietatea individual] este absent] din scenariu f]cqnd loc particip]riii =n Hristos =mpreun] cu
al[ii, cu implica[ia c] unul f]r] cel]lalt (individualism mistic) nu se poate.
c)Prin Hristos (dia Christou)
- Este oarecum, o expresie paralel] cu %=n Hristos” \i %cu Hristos”;

- folosit cel mai des pentru a defini ultima ac[iune a lui Dumnezeu - de mqntuire sau
judecat] (Rom. 2:16; 3:24)
- Rom. 15:30 - %un apel romanilor prin Domnul Isus Hristos”;
- %mul[umiri aduse lui Dumnezeu prin Hristos” (Rom. 1:8)
- rela[ie cu Dumnezeu prin Hristos (Rom. 5:1)
-dia la genitiv - %prin Hristos”;

-dia la acuzativ - %pentru Hristos” (1Cor. 4:19) folosit foarte rar.
- Sensul principal - Hristos un canal deschis =ntre Dumnezeu \i copiii Lui;

- un intermendiar prin care Dumnezeu ac[ioneaz] \i prin care copii
Lui pot ajunge la El.
d)A lui Hristos/a apar[ine lui Hristos (genitivul Christou)
Ex. - Rom. 8:9; 14:8; 1 Cor. 1:12; 3:23; 15:23; 2Cor. 10:7; Gal. 3:29; 5:24;
- ideea de a locui =n - a avea Duhul lui Hristos (Rom. 8:9);
- a fi =n Hristos =nseamn] a apar[ine lui Hristos (Gal. 3:28) - contextul
neamurilor capabili s] spun] c] sunt mo\tenitorii lui Avraam prin Hristos;
- Rom. 14:8 %Sunt cre\tin” / %Sunt a lui Hristos” - o rela[ie emotiv] cu un conduc]tor
contemporan - nu invocarea unui erou din trecut (1Cor. 1:12; 3:33).
e)Hristos \i Duh
- Rom. 8:9-10:- %=n Duhul”, %cu Duhul”, %Hristos =n voi” - exprim] acela\i lucru;
- experien[a Duhului \i experien[a lui Hristos sunt dou] aspecte
care nu difer];
- =n cel mai bun caz putem vorbi de Hristos ca fiind contextul, iar
Duhul, puterea.
Concluzie:
- Limbajul precedent nu poate fi limitat la aspectul literar sau la cel mistic ci ambele aspecte
trebuie s] fie luate =n considerare.
- Acesta esteo modalitate de a explica experien[a cu Hristos.
5. Conceptualizarea lui Hristos (Corpora[ia lui Hristos)
Exemple: - al doilea Adam;

- primul n]scut dintre cei mor[i;
- =n[elepciune divin];
- Duh d]t]tor de via[].
- +ns] cum =l vizualiz]m pe Isus care este prezentat de Pavel ca un %loc” =n care credinciosul
este %introdus”, avqnd o rela[ie \i cu al[ii?
- Cum putem vorbi despre Hristos ca %trup” alc]tuit din oameni, sau %capul” universului, sau
interiorul credinciosului?
- Imposibilitatea de a explica ace\ti factori, pune la =ndoial] faptul c] Pavel a inten[ionat

conceptualizarea lui Hristos (Dunn).
Pentru descrierea vizauliz]rii lui Isus, Pavel s-a folosit de acelea\i procedeu ca =n cazul descrierii
procesului mqntuirii, caz =n care s-a folosit de o multitudine de metafore. Astfel putem spune c]
=n ambele sensuri a existat o realitate spiritual] care a fost exprimat] prin aceste metafore.
Prin urmare, pentru Pavel, Hristos nu a fost redus la experien[a credin[ei, ci a constituit o
realitatate personal] pentru apostol.(Personal nu este egal cu persoan] uman].)
6. Rezultatele particip]rii =n Hristos
a) Realitatea de a fi =mpreun] cu Hristos este concentrat] =n dou] evenimente soteriologice:

i) evenimentul mor[ii \i =nvierii lui Isus;
ii) =nceputul impactului acestui eveniment =n via[a individual].
Limbajul: - condi[ia de a fi %=n Hristos” a fost =ndeplinit] prin aducerea %=n

(interiorul) lui Hristos” \i sus[inut] prin a fi %cu Hristos”;
- limbajul define\te =nceputul sigur al unei rela[ii continue ;
- participarea =n Hristos este posibil] numai prin cruce /moartea lui
Hristos.

b) +ncorporarea =n comunitatea de cre\tini
- aspectul definit clar prin expresia %cu Hristos”; participare =n Hristos nu este numai o
experien[] individual] dar \i una corporal] - trupul lui Hristos;
- conceptualizarea lui Pavel este a unui Hristos %=n trup” - trupul credincio\ilor.
c) Aspectul etic (cf. Romani 6)

- a fi %=n Hristos% \i %cu Hristos” are implica[ii etice - %mort fa[] de p]cat \i viu
pentru Dumnezeu =n Isus Hristos” (v. 11 \i aplica[ia v. 12-14);
- a fi %=n Hristos” nu este o rupere mistic] de lumea real], ci un punct de plecar pentru o
via[] nou].
d) Aspectul eshatologic \i dimensiunile cosmice

- Rom. 8:16-29 - mqntuirea cosmic] din care mqntuirea individual] este numai o
parte;
- 2 Cor. 5:17 - %o nou] crea[ie =n Hristos”.
- Gal. 6:14-15 - %crucificat cu Hristos, o crea[ie nou]”.
%Crea[ia nou]” nu =nseamn] %er] nou]” (new age), deoarece prima =ncepe la cruce, iar
%crea[ia nou]” nu este posibil] f]r] r]stignirea personal] fa[] de lume \i a lumii fa[] de individ
(cf. Gal. 6:14-15).
Participarea =n Hristos este o participare =n Hristos cel crucificat.

+nceputul Mqntuirii: Darul Duhului Sfqnt
1. Introducere
1) Concep[ia lui Pavel desrpre Duhul are trei surse prinicipale:

a) revela[ia din VT (de trei ori sfqnt);
b) iudaismul intertestamental (sfqnt o caracteristic]);
c) concep[ia cre\tin] dinaintea lui Pavel.
La acestea se mai adaug] \i experien[a personal] a apostolului (\i a comunit][ilor de cre\
tini formate de el).
2) Importan[a deosebit] pe care Pavel o acord] Duhului poate fi explicat] prin prisma
comunit][ilor cre\tine timpurii, anume, experien[a acestora (\i a lui Pavel) a Duhulu =n:
a) perceperea imanen[ei lui Dumnezeu =n timpul =nchin]rii;
b) realizarea de minuni;
c) =n privin[a curajului \i =n[elepciunii de a proclama Evanghelia chiar =n
circumstan[e grele;
d) experien[a bucuriei.
Aceste aspecte experimetale erau pentru cre\tinii primari o dovad] clar] c] Duhul era
prezent \i lucra =n mijlocul lor. Ei au =n[eles aceast] experien[] ca o =mplinire a speran[ei
profetice c] =n era lui Mesia,"Duhul" va fi pogorqt peste Israel." (Ezra 36:25-27; Ioan 2:28-32 //
Rom. 10:13)
Pavel cunoa\te aceast] promisiune eshatologic] deoarece face referiri %promisiunea
Duhului” (Gal. 3:14l; Efeseni 1:13)
Prezen[a Duhului era de asemenea un semn c] Domnul =nviat, Isus, era cu adev]rat
Mesia (Fapte 2:14-24, 36, 38-39; Ioan 16:7-11)
3) +n concep[ia lui Pavel, =n contrast cu cea elen], Duhul nu este o for[] la dispozi[ia
credinciosului. Duhul nu poate fi controlat prin cuvinte, metode sau formule; el este prezent
pentru a-l ajuta pe credinicios pentru a tr]i dup] voia lui Dumnezeu.
Magia antic] considera %darului duhului” un lucru special =ncredin[at anumitor

persoane pentru a-i =nzestra cu o cunoa\tere esoteric], indiferent de motivele lor. Pentru Pavel,
Duhul este d]ruit =n mod gratuit tuturor, pe baza condi[iei de a crede =n Hristos ca Domn (1Cor.
12:3).
2. Al treilea aspect al mqntuirii eshatologice
A treia modalitate prin care Pavel descrie tranzi[ia culminant] este darului Duhului lui
Dumnezeu.
Pavel a considerat via[a de cre\tin a celor converti[i =nceput] odat] cu primirea personal]
Duhului.
Acest aspect, %darul Duhului” nu este prezentat de Pavel =n antitez] cu celelalte dou]
etape de tranzi[ie, din contr] este complementar.
De ex. i) Gal. 3:14 - Pavel vorbe\te despre binecuvqntarea lui Avraam ca importan[] dubl]:
justificare \i primirea Duhului (exegeza 3:6-14 confirm] foarte clar acest aspect; 6-9 este o
referire la justificare iar 14 la promisiunea Duhului - cf. S.K. Williams);
ii) Rom. 8:9-10 - %a fi =n Hristos” \i %a avea Duhul =n noi” este acela\i lucru.
+n alt] ordine de idei, justificarea \i a fi %=n Hristos” este contextul nou =n care ce credincio\i
au posibilitatea s] se cunoasc] pe ei =n\i\i \i realitatea din care fac parte, iar darul Duhului =i
echipeaz] cu motiva[ia \i puterea necesar] prin care pot tr]i =n noul context.
cf. Dunn - %Cele trei scenarii - statutul restaurat, participare =n Hristos, echipare divin] –
=mpreun] formeaz] un =ntreg care se sprijin] reciproc, fapt care =n mod sigur l-a mul[umit pe
matrix Pavel ca persoan], teolog, misionar \i pastor, deoarece i-a garantat o combina[ie
experimental] intelectual], practic] \i motiva[ional] etic].”
Istoric - ultimii 100 de ani
- Hermann Gunnel: - "Teologia lui Pavel este expresia experien[ei lui, nu a

ceea ce a citit Pavel crede =n Duhul divin pentru c] l-a experimentat;
-a fost =mpotriva metodelor de interpretare ale duhului: obiect literar pentru analiz];
observa[ii teologice, control eclesiastic.
- Scott \i Robinson: - au fost interesa[i de studii ale Duhului nou-testamental, din punct de
vedere experimental
- Mi\c]rile harismatice:- Dunn, Konch, Bittlinger, Welner
- Ultimii 20 de ani - trei studii majore:

- J. Congar (francez), %I belive in the Holy Spirit”
- F. N. Horn (german), %Das Angeld des Geistis studiem zur
paulinischen Pneumatologie”
- G. Few (american), %God's Empowery Presence”
- Se poate astfel afirma c] unul dintre cele trei aspecte ale tranzi[iei pauline (cruciale)
ainfluen[at =n mod particular una dintre cele trei grup]ri ale cre\tinismului apusean.
- Aceste aspecte sunt : i) justificarea – Protestantismul;

o %caricatur] real]” ii) misticismul eclesiastic/sacramental – Catolicismul;
iii) primirea Duhului - cre\tinismul harismati (penticostalismul).
+mbinarea acestor caracteristici a fost preocuparea teologilor =n ultima jum]tate a secolului, dar
ultimele dou] aspecte ale teologiei pauline despre =nceputul mqntuirii au fost foarte pu[in
studiate =n compara[ie cu primul.

Dou] metode de abordare a teologiei pauline a Duhului
Clasic]: teologic-sistematic Experimental]: biblic-teologic

1) Sursa conceptului 1) Sursa conceptului
2) Duhul lui Dumnezeu 2) Duhul eshatologic
3) Duhul \i =n[elepciunea 3) Replica Duhului
4) Duhul ca Putere Divin] 4) Experien[a Duhului
5) Duhul lui Hristos 5) Binecuvqnt]rile Duhului
6) Duhul \i misiunea
7) Duhul \i via[a nou] a cre\tinului
8) Duhul \i eshatologia
9) Duhul \i =nchinarea
3 Duhul eshatologic
Modul =n care Pavel abordeaz] darului Duhului este diferit de justificare \i misticismul
hristologic, cel pu[in =n dou] privin[e: rolul atribuit acestora \i accentul evident din epistole
(ambele fiind elemente distincte)
Darul \i primirea Duhului - exprimate de Pavel

Referin[ele lui Pavel despre darul \i primirea Duhului erau caracteristici obi\nuite =n mijlocul
primilor cre\tini- cf. N.T.
i) expresiile cheie %a da” \i %a primi” Duhul

didomai pneuma ( %a da Duhul” - Lc. 11:13; FA 5:32; Rom. 5:5; 2Cor. 1:22 ... etc);
he dorea tou theos (%darul lui Dumnezeu” - Ioan 4:10, FA 2:38);
lombanein pneuma (%a primi Duhul” - Ioan 7:39; Rom. 8:15).
ii) secta nazarinenilor (Nazarenez) - sus[ineau c] au primit duhul lui Dumnezeu

=ntr-o form] nou]
Fundalul acestor expresii:
1) Caracterul eshatologic al afirma[iei:

-se afirm] c] =n perioada celui de al doilea Templu, Duhul a fost ridicat (cf.
1Mac. 4:46) de la Israel, dar DSS \i Iosefus afirm] c] Esenienii experimentau
Duhul =n acea perioad];
- trebuie remarcat faptul c] Botez]torul a fost trimis s] reprezinte ceva care a lipsit (Marcu 6:14)
- senza[ia de lips] a Duhului fiind probabil inten[ionat] pentru a marca

manifestarea sa nou] =n era care va veni Duhul care revitalizeaz] (cf. FA 2:16-
21 \i Ioel 2:28-29; 1Cor. 12:13c);
- ca urmare a acestor evenimente, primii cre\tini au putut afirma c] Duhul fost dat conform
promisiunii - experien[a real] =ncepuse - iar Duhul a fost dovada noii vie[i \i Cel care a adus
convingerea c] lucrurile petrecute au fost adev]rate;
-accentul eshatologic realizat a fost confirmat dqnd Pa\telui \i Pentecostului
putere deosebit].

2) Universalitatea darului:
- Duhul a fost dat neamurilor (aspect subliniat =n special de Luca =n Faptele
cre\tinilor primari);
- Galateni 2:8-9 - confirm] acest aspect;
- Duhul eshatologic a fost rev]rsat cu adev]rat peste %toat] suflarea/carnea”
(Ioel 2:28 / FA 2:17)
- promisiunea f]cut] lui Avraam, =n cele din urm] =mplinit] (Gal. 3:8, 14).
4. Primirea Duhului
- Pavel consider] aceast] %primire” a Duhului ca fiind foarte important].
- Pavel a considerat c] fiecare credinicos a primit Duhul, dar nu a acceptat lucrul acesta
f]r] o confirmare
- Pavel pune un accent deosebit pe ac[iunea Duhului de a intra =n via[a oamenilor, deoarece
consider] acest dar ca fiind fundamental pentru momentul de tranzi[ie – atqt pentru =nceputul
uceniciei de cre\tin, cqt \i ca baza a principiilor fundamentale pentru lucrarea de evanghelist,
teolog sau de pastor.
Exemple: 1) 1 Tesaloniceni
- au primit cuvqntul cu bucurie de la Duhul Sfqnt (1:6);
- Dumnezeu ne d]ruie\te Duhul lui Sfqnt (4:8) (didonta - %care d]ruie\te” – se
pare c] nu denot] d]ruiri repetate acelea\i persoane -cf. Horn, ci caracterizez] pe
Dumnezeu ca cel ce d]ruie Duhul Sfqnt). Tema r]mqne consecvent] =n celelalte epistole chiar
dac] este men[ionat] =n prima epistol];
- =n =ncheiere aminte\te tesalonicenilor despre caracterul harismatic al =nchin]rii
lor (5:19-20);
- Duhul soteriologic este \i duhul profe[iei
- =i avertizeaz] cu privire la stingerea duhului.
2) Galateni
- argumentul lui Pavel =ncepe cu un lucru pe care ei \i-l aduc aminte foarte bine -
primirea Duhului (8:1-5);
- Duhul i-a identificat cu Hristos;
- duhul a fost binecuvqntarea lui Avaam =n care intraser] deja (3:14);
- intrarea lor =n experien[a erei noi a fost odat] cu trimiterea Duhului Fiului lui
Dumnezeu =n inima lor (4:29);
- n]scu[i =n conformitate cu Duhul (4:29);
- umblarea =n Duhul produce roade;
- asem]narea cu Duhul (5:5, 16, 18, 22, 25; 6:8).
3) 1 Corinteni
- convingerea lor a fost dovada puterii Duhului (2:4);
- Duhul primit era la baza spiritualit][ii lor (2:11-14) - avqnd Duhul te po[i numi
spiritual;
- Duhul lui Dumnezeu locuie\te acum =n ei (3:16, 6:19);
- au fost cur][i[i, sfin[i[i \i justifica[i =n Duhul lui Dumnezeu (6:11);
- uni[i cu Domnul ca unul =n Duh (6:17);
- baza =nchin]rii (12-14);
- to[i au fost boteza[i =ntr-un singur Duh (12:13) - primirea Duhului i-a f]cut
membri ai trupului lui Hristos.
4) 2 Corinteni
- limbaj metaforic: arrabon-ul Duhului d]ruit =n inima lor (1:21-22);
- Duhul este garan[ia (=nceptul procesului de mqntuire - 5:5);
- conversa[ia lor este scris] =n inimile lor, de Duhul (3:3)
- contrastul dintre lege \i experien[a Duhului d]t]tor de via[] (3:6);
- implicat] =n convertirea lor (3:7-18).
5) Romani
- circumcizia are loc =n inim] - =n Duh nu =n liter] (2:29) - Pavel face o paralel] la circumcizia
inimii necunoscut] de evrei, care este garan[ia realiz]rii viitoare;
- - 7:6- eliberare fa[] de lege \i slujb] =n noutatea Duhului;
- Duhul primit \i experimentat ca eliberator, motivator \i =mp]ciuitor;
- 5:5 - o aluzie la darului Duhului ca o rev]rsare a dragostei lui Dumnezeu \i
sus[in]torul =n suferin[a ucenicilor
Not]: - este surprinz]toare absen[a Duhului din primele 7 capitole din Romani (excep[ie
7:6);
- oricum aceast] absen[] face parte din metoda lui Pavel - dup] ce explic] cum p]catul
folose\te legea, moartea \i p]catele, =\i exprim] convingerile despre rolul decisiv al
Duhului =n determinarea \i modelarea vie[ii credinciosului;
- 8: 1-27: - punctul teologic cel mai =nalt al teologiei pauline;
- 9:2 - pronun[area victoriei;
- 4-6 - continu] s] umble =n conformitate cu Duhul;
- 9 - Duhul este semnul cre\tinului - dac] ai Duhul apar[ii lui Hristos;
- 10 - Duhul este via[a cre\tinului, anume, via[a lui Dumnezeu =n cre\tin:
- via[a spiritual] a cre\tinului este rezultatul Duhului d]t]tor de;
via[], fiind =n acela\i timp Duhul care locuie\te =n el.
- 11 - punctul final al actului mqntuitor al Duhului; -.13 - darul Duhului
este prima road] a mqntuirii complete, =nceputul procesului \i asigurarea sfqr\itului acestuia;
- 14-16- membri =n familia lui Dumnezeu;
- sunte[i copii ai lui Dumnezeu pentru c] a[i primit Duhul =nfierii;
- prezen[a Duhului confirm] realitatea =nfierii.
6) Filipeni
- 2:1 - koinonia Duhului - experien[a de baz] a vie[ii comune =n Hristos;
- 3:3 - aceea\i tem] cu Rom. 2:28-29.
7) Coloseni
- 1:1 - %=n El a[i fost \i voi t]ia[i =mprejur”;
- referin[ele cu privire la Duhul nu sunt caracteristice pauline.
8) Efeseni
- men[ine teologia autentic] paulin] despre Duhul;
- exemplu: 7:13-14 - paralele la pecetea credinciosului, asigurarea =mplinirii
promisiunii;
- condi[ia pecetei este credin[a.
- 2:18, 22 - mijlocul pentru a avea succes =n fa[a lui Dumnezeu (cf. Rom. 5:2);
- 4:3- 4 - motivul care =i une\te pe to[i ca pe pietrele templului este o paralel] la 1
Cor. 12-13
Concluzie:
Referin[ele abundente cu privire la acest aspect al =nceputului cre\tinului indic] proeminen[a
Duhului. Pentru a-\i men[ine p]rerea cu privire la darului Duhului, Pavel nu a fost nevoit s]
argumenteze (ex. =n cazul justific]rii) realitatea acestui fapt.
Deoarece primirea Duhului era aproape sub=n[eleas] ca singura modalitate prin care cre\
tinul putea s] existe =n Hristos.
%Pavel =n lucrarea sa misionar] a recunoscut faptul c] primirea Duhului era elementul
hot]rqtor \i decisiv =n tranzi[ia crucial] a convertirii \i c] prezen[a Duhului =n via[a persoanei
era cea mai deosebit] caracteristic] a vie[ii cerut] de Dumnezeu.” Duhul primit determin]
via[a \i tr]irea de cre\tin.
5. Experien[a Duhului
Cum \i-a imaginat Pavel Duhul \i lucrarea Duhului?
Bultmann: - din punct de vedere animist, pneuma este considerat un agent

independent, o putere care poate intra =n om s]-l controleze, oblingqndu-l s] se
manifeste cu putere;
- din punct de vedere dinamic, pneuma este o for[] impersonal] care umple un om
ca un lichid.
E. Schweitzer: - pneuma denot] sfera cereasc] sau substan[a ei.
Horn:- pneuma denot] \ase lucruri diferite: - caracterul func[ional, c. substan[ial, c. material
-c. hypostatic, c. normativ, c. antropologic
1. Aceast] vizualizare a Duhului este oarecum periculoas], deoarece metaforele folosite nu

sugereaz] o imagine uniform] a Duhului, ci doar o diversitate a experien[ei lui \i dificultatea
primilor cre\tini de a-l descrie.
2. Aceste descrieri sunt rezultatul experiment]rii Duhului de c]tre primii cre\tini, iar pentru
Pavel, Duhul nu era altceva decqt o realitate vie care trebuia experimentat] de la =nceput pqn] la
sfqr\itul vie[ii cre\tine.
Experien[]: - un termen foarte complex care include elemente de genul: emo[ii, con\tien[]
real], senza[ie, dispozi[ie, realizare;
- experien[a este modelat] deseori de condi[ii sociale: aspectul fizic, educa[ie;
- unele experien[e sunt %d]ruite” de oameni: ex. dragostea p]rinte-copil, =nainte
ca acesta s] o poat] exprima verbal;
-nu toate experien[ele pot fi exprimate, deoarece ne lipse\te limbajul adecvat.
Duhul: - un termen experimental - exprim] o experien[]
- ruah - un termen folosit pentru a explica o experien[] a vitalit][ii - denot] %duh de

via[]”, %o for[] de via[] de la Dumnezeu”;
- o putere care animeaz], ilustrat prin puterea vqntului, o putere care poate
revigora =n circumstan[e excep[ionale;
- folosit s] descrie calitatea \i puterea unei vie[i, alta decqt cea
existent] (a lui Dumnezeu).
- pneuma - influen[at de ruah - Ioan 3:8 (vqnt)

- interferen[a dintre duhului omului \i Duhul (1Cor. 5:3-4; 6:17; 14:14-15,
Col. 2:5);
- duhul omului este sfera care se deschide pentru puterea divin] unde
diferen[a dintre cele dou] nu mai este de importan[] primar];
- Duhul este pentru Pavel =n special %Duhul d]t]tor de via[]”.
Not]: - tradi[ia cre\tin] declara prezen[a Duhului dup] ce m]rturisirea corect] \i primire
sacramentelor au fost efectuate;(%A[i crezut \i a[i fost boteza[i / a[i primit punerea mqinilor,
prin urmare, ave[i Duhul f]r] a \tii sau nu.”)
- pentru Pavel este altfel. El =i =ntreab] pe galateni (3:2): %Cum a[i primit
Duhul” -
deoarece primirea Duhului este o experien[] real] la care te po[i referi direct, nu este o deduc[ie
=n urma unui factor.
- Rom. 8:9, 14:

- Pavel nu spune: %Dac] sunte[i ai lui Hristos, ave[i Duhul, deoarece sunte[i
fiii lui Dumnezeu, sunte[i condu\i de Duhul”;
- din contr], %Dac] ave[i Duhul, sunte[i ai lui Hristos, dac] sunte[i condu\i
de Duhul sunte[i copiii lui Dumnezeu”;
- realitatea experiment]rii Duhului permitea deducerea rela[iei cu Hristos.
Care sunt dovezile prezen[ei Duhului?

- Pavel sus[ine c] sunt vizibile \i nu diferite una de alta.
- Exemplu: 1Cor. 1:5, 7, 14 (exemplificat]) – charismata;
Gal. 3:1-5 (special v.5) – minuni;
Rom. 15:19 - putere pentru minuni;
Rom. 5:5 \i 1Cor. 12;13 - experien[e emo[ionale;
1Tes. 1:6 - experien[e emo[ionale;
1Tes. 1:5, 1Cor. 2:4 - convingeri profunde;
2Cor. 3:12-16; 1Cor. 2:12 - ilumin]ri intelectuale;
1Cor. 14:14-15 - Pavel prefer] profe[ia =n locul glosolaliei, deoarece era
folositoare min[ii \i duhului;
1Cor. 6:9-11 - impactul moral al Duhului;
- un mod de via[] vechi care a fost schimbat sau transformat de
Duhul primit =n convertire;
- Rom. 8:13 - identic cu cel anterior - transformarea modului de via[].
Not]: Dependen[a de anumite experien[e poate duce la:

- o idealizare a acelor experien[e;
- o pozi[ie necritic];
- o modalitate de a promova ezotericul \i elitismul d]un]tor tuturor comunit][ilor;
- Pavel cuno\tea acest pericol, motiv pentru care introduce anumite metode pentru
verifica aceste fenomene

* %Duhul ca Duh al lui Hristos” - este conceptul prin care Pavel poate evalua critic experien[ele
pentru a le diferen[ia una de alta. Puteau fi recunoscute \i acceptate numai experien[ele care
manifestau Duhul, ca Duh al lui Hristos
*Explica[ia practic]: - 1Cor. 12:3 - m]rturisirea %Isus este Domn”;

- Rom. 8:15-16- p]rt]\ia =n rug]ciune \i =n familia lui Hristos;
- 2Cor. 3:11 - modelat conform chipului lui Dumnezeu =n Hristos
- Gal. 5:22-23 - roadele Duhului;
- 1Cor. 13 - dragostea.
(Darurile Duhului sunt incluse la experien[a Duhului)
Concluzie:
Pavel consider] necesar] experien[a \i promovarea Duhului pentru spiritualitea individului \i a

comunit][ii. Primirea Duhului fiind indispensabil] pentru tranzi[ia ucenicului. Dar cu toate
acestea, Pavel pune limite experien[ei supunqndu-o unor probe \i insist] asupra caracterului lui
Hristos ca norm] fundamental] dup] care toate experien[ele Duhului trebuie verificate.
6. Binecuvqnt]rile Duhului (Romani 8)
Experien[a \i manifestarea de baz] a Duhului este via[a - Duhul este animatorul vie[ii
+n romani 8 este cea mai clar] descriere a ceea ce Duhul aduce =n via[a omului odat] cu
primirea lui.
a) Libertate (8:2) (de asemenea, Galateni)
b) Conduit] cre\tin] (8:4-6, 13-14) - caracterul harismatic al vie[ii de cre\tin;

- un pas cu Duhul \i condus de Duhul.
c) Infierea (8:15) - ini[iativa lui Dumnezeu pus] =n practic] de Duhul
d) Dorin[] spiritual] \i speran[] (8:23) - tensiunea dintre =nceput care asigur] sfqr\itul
\i o dorin[] pentru sfqr\it; (8:24-25) - experien[a
speran[ei;
e) Rug]ciunea (8:26-27) - rug]ciune eficient] este atribuit] Duhului

Duhul experimentat: - nu =n putere, ci =n sl]biciune;
- nu =n vorbire clar], ci %=n suspine negr]ite”.
+ntrebare: Cum interpreteaz] Pavel sl]biciunea lui - condi[ia principal] pentru cea
mai eficient] ac[iune a Duhului?
f) Discern]mqnt interior \i charisma :

- caracterizarea persoanei spirituale (pneumatikos - 1Cor. 2:13-13:1);
- discu[ia despre darurile spirituale (pneumatika - 1Cor. 12:14).

g) Roada Duhului (de asemenea Gal. 5:22-23)
Concluzie:
Cele trei aspecte care delimiteaz] =nceputul mqntuirii - justificarea prin credin],
participarea =n Hristos \i darul Duhului - sunt o metod] paulin] de a descrie elementele comune
care au adus o persoan] sub tutela lui Hristos.
a) - toate trei sunt indispensabile (pentru Pavel) pentru a =n[elege lucrarea lui
Dumnezeu de reconciliere a omului cu de El. (%justifica[i cu Dumnezeu, legaliza[i cu
Hristos, d]rui[i cu Duhul”)
b) - func[ia celor trei aspecte :

- justificare este un statut =naintea lui Dumnezeu;
- “=n Hristos” este perspectiva din care cre\tinii \i-au privit via[a;
- darul Duhului d] o nuan[] dinamic] de calitate a rela[iei duble (cu Dumnezeu,
prin Hristos);
- aspectul Ineinander (unul =n toate celelate) nu trebuie pierdut.
c) - accentul diferit pus pe fiecare dintre aspecte nu indic] lips] de interes pentru unul
dintre ele:
- credin[a - nu este condi[ia numai pentru justificare ci \i pentru mqntuire;
- %=n Hristos” - men[ine tensiunea eshatologic] deja \i nu =nc];
- Duhul - este o aducere aminte a realit][ii c] evanghelia nu este numai
o teorie sau principii ci \i o experien[].
d) Binecuvqnt]rile/beneficiile sunt legate =ntre ele:

- pace \i acces la Dumnezeu;
- eliberare de sub jugul trecutului;
- identitate nou] prin integrare =n Israel, conform promosiunii;
- r]spunsul la puterea p]catului \i a mor[ii;
- o speran[] \i integrarea =n familie, =n ciuda sl]biciunii \i suferin[ei;
- o p]rt]\ie cu Hristos \i al[ii;
- o modalitate de a tr]i responsabil \i eficient.
Procesul Mqntuirii: Conflictul eshatologic
1. Perioada dintre Veacuri
Pavel caracterizeaz] mqntuirea prin dou] timpuri verbale, aoristul \i prezentul continuu care la
rqndul s]u reprezint] cele dou] faze ale mqntuirii: =nceputul \i continuarea.
+n Galateni 3: 3 este exprimat] aceast] caracteristic] a mqnturii: %... dup] ce a[i =nceput =n
Duhul vre[i acum s] sfqr\i[i =n firea p]mqnteasc] ...”
- Filipeni 1:16
%.. acela care a =nceput =n voi aceast] lucrare o va ispr]vi pqn] =n ziua lui Isus
Hristos...”
Scopul lui Pavel este urm]torul: (1) s] arate (c]) caracterul =nceputului trebuie s]
determine continuarea rela[iei om-Hristos; (2) \i c] cele trei faze ale tranzi[ei continu] s] fie
experimentate =n procesul de mqntuire (justificare prin credin[], participarea =n Hristos \i
darul Duhului).
- Eshatologia lui Pavel este chenarul cel mai potrivit =n contextul c]ruia se pot analiza
evenimentele care au loc =n aspectul continuu al mqntuirii
- Gqndirea ebraic]: - a considerat timpul o succesiune de veacuri;

- istoria fiind o mi\care progresiv] cu =nceput (crea[ia) \i sfqr\it (judecata
final]) \i nu un ciclu de evenimente;
- istoria era divizat] =n dou] veacuri (sau probabil mai multe): unul =l va
urma pe cel]lalt =n func[ie de planul predominant al lui Dumnezeu,
veacul prezent veacul \i care va veni;
- suferin[a \i lipsurile acestui veac vor lua sfqr\it odat] cu venirea noului veac;
- =n unele scheme de interpretare, tranzi[ia va coincide cu venirea lui
Mesia (Schuner);
- veacul viitor echivalent cu %veacul mesianic”

Pavel: - gqndirea ebraic] f]cuse parte \i din gqndirea apostolului;

- veacul prezent =l consider] inferior iar venirea lui Hristos a considerat-o un
punct culminant planificat anterior pentru planul lui Dumnezeu la
%plin]tatea”/%=mplinirea vremurilor” (Gal. 4:4);
- misterul /taina scopului lui Dumnezeu care a fost ascuns] anterior a fost acum revelat]
=n \i ca Hristos (Col. 1:26-27)
Schimbarea: - venirea lui Hristos a cerut modificarea schemei precedente cunoscut] de Pavel
(vezi Culhmann %Christ and Time”);
- venirea \i =nvierea lui Hristos au fost considerate punctul culminant eshatologic
%plin]tatea/=mplinirea vremurilor” (Gal. 4:4) \i %=nceputul =nvierii
mor[ilor” (Rom. 1:4)
- dar: - mor[ii nu =nvie; judecata nu a avut loc;
- punctul eshatologic culminant este incomplet, scopul complet al
planului divin cere =nc] un moment culminant ;
- Hristos care deja a venit trebuie s] mai vin] o dat] pentru =ncheierea
evenimentelor.
Prin urmare, linia timpului imp]r[it] =n dou] faze, divizqnd veacul prezent de veacul care
are s] vin], a fost =nc] o dat] divizat] =n dou] faze. (Conform lui Beker, Mesia, punctul final al
istoriei, a devenit \i punctul de mijloc al istoriei.)
Diagrama veche veacul prezent / veacul viitor

punct final
Diagrama revizuit] veacul prezent / / veacul viitor

punct punct final
de mijloc parousia
crucea/=nvierea
Observa[ia soteriologic]: - =n noul spa[iu creat dintre cele dou] veniri ale lui Hristos,
veacurile se intersectez];
- =nceputul veacului viitor este proiectat =napoi =n veacul prezent,
=ncepqnd cu =nvierea lui Hristos
- dar veacul prezent nu s-a =ncheiat ci va persista pqn] =n momentul parousiei
Diagrama revizuit]: veacul prezent -------------------------------->
<---------------------------------- veacul viitor
/ /
punctul punctul final
de mijloc parousia
crucea/=nvierea
Opiniile lui Pavel: - cei care au crezut \i au primit Duhul tr]iesc acum, apar[inqnd lui Hristos,
=ntre punctul de mijloc \i parousia;
- ei tr]iesc la suprapunerea veacurilor, =ntre veacuri.
Diagrama prezent] Adam/moarte ---------------------------->

din perspectiva <------------------------------------- Hristos/via[]
Adam/Hristos / /
punctul punctul final
de mijloc parousia
crucea/=nvierea
Credincio\ii: - sunt %=n Adam” \i continu] s] fie %=n Adam”; nu au murit =nc];
- dar sunt de asemenea =n Hristos \i au =nceput s] experimenteze via[a, cu toate
c] nu =mp]r]t]\esc =nc] plin]tatea =nvierii lui Hristos
Diagrama crea[ia veche (lumea) -------------------------------->

din <-------------------------------------- crea[ia nou]
perspectiva / /
cosmic] punctul de mijloc punctul final
crucea/=nvierea parousia
Concluzii:
Lucrul fundamantal concep[iei pauline despre procesul mqntuirii este convingerea c] persoana
convertit] nu a ajuns la linia final], nu este =nc] perfect], este tot timpul =n tranzit iar acest fapt
determin] experien[a de %a fi =n continu] mqntuire” ca un proces al %conflictului eshatologic” -
conflictul dintre lucrul %=nceput” \i nu =nc] %terminat”, dintre decisivul %deja”\i %nu =nc]”
care trebuie =nc] dus la bun sfqr\it. (Cullmann - "Christ and Time")
Not]: 1) - caracteristica teologiei pauline nu este eshatologia ci conflictul care a

revizuit eshatologia lui;
- speran[a eshatologic] f]cea parte deja din religia anterioar] a lui Pavel, dar o
eshatologie revizuit] a fost un punct nou de plecare =n scrierile pauline.
2) - accentul eshatologiei pauline nu mai este pe ceea ce se va =ntqmpla ci pe ceea

ce a avut loc, sau cel pu[in cade pe conflictul dintre cele dou];
- %Evanghelia lui Pavel a fost eshatologic] nu pentru c] el spera la ceva care avea
s] se =ntqmple, ci pentru c] acel ceva a avut deja loc” (Cullmann)
- ceea ce a avut loc deja - Pa\tele \i Pentecostul ilustreaz] cum va ar]ta parosia;
deci, caracterul eshatologic al perioadei provizorii nu depinde =n totalitate de
parousia sau de iminen[a - =ntqrzierea parousiei;
- important a fost faptul c] %putererile veacului viitor” (Ev. 6:5) deja modelau
vie[ile credincio\ilor \i cosmosul.
2. Deja \i nu =nc]
Conflictul =ntqlnit la Pavel este proeminent =n toat] soteriologia apostolului, implicit sau
explicit.
Conflictul poate fi exprimat prin expresia %deja \i nu =nc]”, care are rolul de a rezuma
experien[a credinciosului \i anume faptul c] ceva decisiv a avut loc %deja” =n momentul
accept]rii credin[ei, dar acea lucrare a lui Dumnezeu nu este %=nc]” complet].
Exemple unde conflictul/deja \i nu =nc] este prezent:
*Metafore care descriu mqntuirea: a) r]scump]rarea - deja (Rom. 3:24; Col. 1:14)
r]scump]rarea trupului;
- nu =nc] (Rom. 8:3; Ef. 1:14).
b) eliberare /libertate - deja (Rom. 6:18, Gal. 2:4);
- nu =nc] (Rom. 8:21).
c) mo\tenirea - deja (Gal. 4:1-7) mo\tenirea +mp]r][eiei lui
Dumnezeu;
- nu =nc] (1Cor. 6:9-10).
d) sfin[irea - deja (cf. verbului din Rom. 15:16);
- nu =nc] (cf. substantivului din Rom. 6:19).
i) Justificarea prin credin[]

- Rom. 5:1- folosirea aoristului denot] aspectul prezent- deja;
- dreptatea lui Dumnezeu este mijlocul prin care se men[ine rela[ia;
Dumnezeu-p]c]tos - iar scopul final este justificarea complet] a ceea ce-i apar[ine;
- verbul dikaio se refer] la judecata final] (Rom. 2:13; 3:20, 30; 3:24);
- %n]dejdea neprih]nirii” pe care o a\tept]m cu ner]bdare (gal. 5:5);
ii) Participare =n Hristos

- %cu Hristos” - con[ine ambele aspecte eshatologice - %cu Hristos” =n moarte \i =ngropare, iar
cu Hristos =n cer sau la parousi;
- moartea \i =nvierea lui Hristos nu au terminat lucrarea lui mqntuitoare deoarece trebuie
s] vin] din nou.
- metamorphosis - transformarea personal] - de a deveni ca Hristos denot] un proces (Rom.

12:2; 2Cor. 3:18)
- scopul fiind %nu =nc]” (Rom. 8:29; Fil. 3:21)
- termenii %=nf][i\are” \i %glorie/slav]” - 2Cor. 3:18, indic] procesul de transformare

dintr-o treapt] de slav] =n alta pentru a fi ca Hristos (Rom. 8:29)
iii) Darul Duhului

- fundamentul Evangheliei lui Pavel este faptul c] darului Duhului este =nceputul
procesului de mqntuire;
- este cheia conflictului eshatologic, deorece prin venire darului, duhul creeaz] conflict. Este
podul dintre prezent \i viitor sau dintre deja \i nu =nc].;
- acest aspect poate fi observat =n urm]toarele trei metafore pauline:
a) +nfierea (Rom. 8>15, 23) - este lucrarea Duhului (8:11, 23)

b) Prima garan[ie: - arrabon-ul totalit][ii mqntuitoare (2cor. 1:22)
- este garan[ie pentru mo\tenirea +mp]r][iei lui Dumnezeu
c) %Primele roade” - aparche - =nceputul recoltei (Rom. 8:23)
- Aceste aspecte dovedesc clar rolul darului Duhului =n procesul de mqntuire, deci
conflictul eshatologic.
Not]: Se pare c] pentru Pavel arrabon \i aparche nu sunt p]r[i din Duhul, ci El
+nsu\i este arrabon \i aparche.
iv) Botezul
- Rom. 6:3-4 - asociaz] botezul cu =ngroparea cu Hristos - aceast] metafor] este
oarecum limitat] dar =n lumina lui 6:5 poate fi identificat \i aspectul deja \
i nu =nc].
- viitorul poate fi interpretat ca temporal \i logic; primul aspect
este de preferat de majoritatea - prin urmare, nu exist] =nc] o
participare complet] =n =nvierea lui Hristos
v) Romani cap. 6-7

- s-a pus mult accent pe folosirea aoristului (6:2-11) \i pu[in pe rolul imperativelor (6:12-
23), ca \i cum imperativele ar fi mai pu[in importante decqt indicativele;
- 6:2-6 - descrie aspectul deja, dar =n lumina 6:12-23 Pavel nu inten[ioneaz] s] spun]
=n 6:6 c] %natura veche a omului” a fost complet distrus] - subliniind aspectul %nu
=nc]”;
- pe baza 6:2-6 \i 6:12-23 nu putem s]-i atribuim lui Pavel un idealism care contravine
realismului s]u;
- =n cap. 7-8 Pavel repet] %modelul” folosit =n cap. precedent;
- accentueaz] aspectul decisiv %deja” printr-un num]r de aoriste (7:4-6; 8:1-9), urma de o
elaborare care plaseaz] %deja-ul” =n interiorul procesului, incluzqnd aspectul %nu =nc]”.
3. Divizarea %Eu –lui”
Romani 7:7-25
- unul dintre cele mai discutate texte din NT;
- are rolul s] apere legea; vina adev]rat] pentru robia omenirii p]catului \i mor[ii poart]
=nsu\i p]catul.
Intrebare:
Care este raportul dintre acest text \i soteriologia lui Pavel?
- unii nu observ] nici o leg]tur] -cf. 7:4-6 - avem o descriere a omului sub lege (trecutul
credinicosului);
-cel mai bine este s] lu]m =n considerare 7:7-25 care este o elaborare a lui 7:5 \i de
asemenea 8:1-7 care este o elaborare a lui 7:6.
Romani 7:5: 1) Dac] Pavel se refer] la trecutul credinciosului, de ce =ntrerupe

expunerea sa cu privire la privilegiile convertitului \i obliga[iile acestuia cu o
lung] discu[ie despre trecut?
2) De ce Pavel se ocup] atqt de mult de ap]rarea legii dac] nu-i folose\te
credinciosului?
Rom. 7:14-25: Caracteristic acestui text este natura dubl] a %Eu-lui” \i a legii?
Divizarea %Eu-lui” =n dou] faze: - cel care vrea s] fac] bine (7:18-
19)
- cel care vrea s] fac] r]u
Divizarea Legii: Eu-l aprob] legea lui Dumnezeu (7:21-22)
Legea folosit] de p]cat afecteaz] Eu-l de carne
Rom. 7:24-25: - 7:25b folose\te prezentul continuu - %cu mintea mea continui s] slujesc legi lui
Dumnezeu, iar cu carnea mea continui s] slujesc legii p]catului”;
- Eu-l continu] s] fie divizat =ntre cuvinte \i carne;
- indic] o faz] (7:7-25, v. 25b) continu] a Eu-lui divizat care zice: %Mul[umesc
lui Dumnezeu prin Isus Hristos”;
- =n concluzie trebuie luat =n considerare prezen[a conflictului eshatologic,
creat de prezen[a credinciosului =n suprapunerea veacurilor apar[inqnd =n acela\i
timp ambelor veacuri;
- Pavel afirm] c] persoana nou] =n Hristos nu a fost =nc] %ridicat]” din
teritoriul %c]rnii” - credinciosul =nc] mai este carnal, dar =n acela\i timp cu
mintea lui caut] s] fac] voia lui Dumnezeu;
- Eu-l nu este =nc] eliberat de trupul muritor, a\teapt] =nvierea final], victoria
final] a vie[ii peste moarte.
Conflictul eshatologic: carne/p]cat/moarte --------------------------------------->
<---------------------------------------Hristos/via[]
/ /
punctul punctul
de mijloc final
convertire Mqntuire
Confuzia interpret]rii cap. 6-7 este creat] de aoristele de la =nceptul fiec]rui capitol.
4. Carnea \i Duhul
Romani 8: prezint] conflictul eshatologic dintre carne \i duh.

Gal. 5:16-17: conflictul din Romani 8 este confirmat =n acest text.
+n ambele cazuri nu avem oameni duhovnice\ti ideali, =nc] mai exist] pericolul de a da prilej
c]rnii, motiv pentru care trebuie s] r]mqn] =n pas cu Duhul (care este o garan[ie a vie[ii
duhovnice\ti).
Duhul are rolul s] transforme Eu-l de carne pentru a ajunge la faza final] a =nvierii.
5. P]rt]\ia =n suferin[a lui Hristos
i) Romani 8:10, 13: - procesul mqntuirii este o experien[] continu] a

vie[ii dar \i a mor[ii, ambele lucreaz] =n via[a credinciosului - motiv
pentru care exist] \i diviziunea din credincios;
- ca membrii ai primului Adam, credincio\ii apar[in veacului acestuia, mor
- dar ca membri ai ultimului Adam, apar[in veacului viitor,experimentqnd
Duhul d]t]tor de via[].
ii) 2Cor. 1:8-11: - tema suferin[ei predomin] -suferin[a \i moartea fac parte din procesul
mqntuirii
2Cor. 4:7: - prezen[a puterii divine =n tranzi[ia omului prin via[a corupt] -
caracteristic] a conflictului eshatologic - putere divin] care locuie\te
=n sl]biciunea uman].
2 Cor. 4:11-12, 16-17:- exprim] acest aspect =n modul cel mai clar:
- credinicosul %din carne” se stinge (4:16)
- suferin[a prezent] este o preg]tire necesar] pentru viitor (4:17-18)
- moartea va pune cap]t situa[iei deschizqnd por[ile spre
re=nnoirea complet] (5;1-5)
iii) 2Cor. 12:1-10: - Pavel primise un %[epu\ =n carne”;

- sl]biciunea credinciosului nu este ceva care =mpiedic] eficien[a puterii
lui Dumnezeu, dar nu a sosit =nc] momentul pentru cqnd puterea lui
Hristos va da verdictul final;
- sl]biciunea omului =nc] face parte din proces.
Observa[ii:
- Pavel consider] suferin[a o caracteristic] a conflictului eshatologic ;
- =n 2 Corinteni Pavel face referiri mai mult la suferin[a lui personal] de apostol, dar =n
4:16:5:5 conceptul este generalizat ;
- Duhul Sfqnt are rolul de a nimici faptele timpului (Rom. 8:13).
iv) Suferin[a este a lui Hristos: - atqt via[a cqt \i moartea credinciosului sunt experien[e care
apar[in lui Hristos;
- conflictul, suferin[a, moartea \i
via[a pe care Pavel le
experimenteaz] sunt rezultatul mor[ii \i =nvierii lui Hristos
(Rom. 6:5 \iRom. 8).
Romani 6:5:
- important] este folosirea perfectului, rolul acestuia fiind de a indica =nf]ptuirea unui
eveniment =n trecut care continu] s] persiste =n prezent;
- rezultatul este asocierea continu] a credinciosului cu asem]narea mor[ii lui Hristos.
Romani 8:14-18:
- suferin[a suferin[a %cu El”este necesar];
- - =ntre experien[a %cu El” care apar[ine %deja-ului” (=ngropa[i %cu El”) \i
experien[a %cu El” care apar[ine fazei %nu =nc]” (=nvia[i %cu El”) exist]
experien[a dintre veacuri (%suferin[a cu El”).
Coloseni 1:24 \i Filipeni 3:10-11

- %bucura[i-v] =n suferin[]” este echivlantul p]rt]\iei =n suferin[a lui Hristos;
- procesul mqntuirii cuprinde dou] experien[e: cea a puterii =nvierii lui Hristos \i cea a
p]rt]\iei suferin[ei Lui;
- suferin[a este incomplet] pqn] nu va avea loc suferin[a ultimului cre\tin (Col. 1:24).
Concluzie:
Procesul mqntuirii poate fi restrqns =n expresia %a deveni ca Hristos”, credinciosul

trebuie s] se conformeze mor[ii \i =nvierii lui Hristos cqt \i perioadei intermediare.
6. Completarea procesului
Procesul mqntuirii are un scop \i un sfqr\it.

Via[a omului =nainteaz] spre moarte (nu se repet]) ca victorie asupra p]catului \imor[ii
sau =nfrqnt] de consecin[ele p]catului.
Cu excep[ia cqtorva (Enoh \i Ilie) procesul a trebuit s] fie completat de c]tre to[i oamenii.
Moartea lui Isus a confirmat procesul, iar =nvierea lui Isus a promis victoria peste moarte
Toate aspectele mqntuirii nu pot fi =mplinite =n aceast] via[] dar vor fi la momentul final
- realizarea complet] a speran[ei are loc =n afara existen[ei prezente (1Cor. 15-19, Rom.8:25,
Col. 1:5).
Aspecte ale speran[ei mqntuirii viitoare:

a) +nvierea trupului - este rezultatul crucii \i al =nvierii (1Cor. 15);
b) Judecata final]- (credincio\ii se includ) (2Cor. 5:10, Rom. 1-3) - to[i vor fi judeca[i -
grec sau iudeu (1Cor. 3:10-15) - cei care =l au pe Hristos baza vie[ii lor vor fi mqntui[i);
c) R]splata final]: cei care au tr]it kata sarka vor muri cu siguran[] (Rom. 8:13), dar cei
care au tr]it conform lui Hristos vor fi mqntui[i, dar faptele lor vor fi evaluate prin foc (1Cor.
3:15); iar lucrarea c]rora au tr]it kata pneuma \i care au manifestat credin[a =n via[a lor, va
continua;
d) Mo\tenirea +mp]r][iei lui Dumnezeu (Gal. 4:1-6):

- de cele mai multe ori referin[ele sunt cu referire la cei care nu vor mo\teni
=mp]r][ia;
-Duhul Sfqnt este prima garan[ie a =nvierii complete.
e) +nf][i\area cu Hristos (1Tes. 4:14) / a fi cu Hristos (4:17). Parousia
7. Concluzii finale
%Mqntuirea” propriu-zis] este scopul final al evangheliei lui Pavel.

Procesul mqntuirii are un =nceput \i o continuar
Conflictul eshatologic poate fi exprimat =n urm]toarele moduri:

a) prin termeni cosmici (primul Adam- ultimul Adam) - mqntuirea completeaz]
ceea ce crea[ia a =nceput - era veche persist] iar era nou] este prezent] - to[i trebuie s] moar] =n
Adam pentru a fi pe deplin vii =n Hristos
b) prin metafore (pauline) -metaforele aspectului %deja” sunt men[inute =n

conflictul metaforelor %nu =nc]” - aoristul paulin trebuie echilibrat de imperative
Consecin[e:
a) darului Duhului - punctul de plecare al /spre mqntuire;
b) %spiritualitaea” \i %maturitatea” marcat] prin dragoste - sprituali/maturi erau cei care
tr]iau dup] Duhul;
c) via[a credinciosului este tr]it] =n intersec[ia veacurilor: =n conflictul Adam-Hristos
sau moarte-via[], rezultatul fiind conflictul carne –Duh. (A sc]pa sau a tr]i =n acest conflict este
rolul cre\tinului.)
- cre\tiniii se pot bucura de puterea lui Hristos =n sl]biciunea lor;
- conflictul carne-Duh este un semn c] avem Duhu;
- lipsa conflictului poate fi un semn c] Duhul lipse\te.
d) o teologie a suferin[ei;
e) o baz] pentru un sistem etic - etica paulin] =ncepe cu conflictul deja \i nu =nc] - duce
la o =nnoire continu] a hot]rqrii luate - o nou] lupt] trebuie cq\tigat];
f) apostazia (rebeliunea) - o posibilitate real] =n conflictul eshatologic: Rom11:20, 22;
Rom. 8:13

Eclesiologie
1.Preliminarii
Pavel persecut] %biserica lui Dumnezeu” (1Cor. 15:9; Gal. 1:13; Fil. 3:6)
Acest fapt sugereaz]:
a) folosirea pre paulin] a termenului;
b) revela[ia =n drum spre Damasc a constat \i dintr-o =n\tiin[are c] ceea ce el persecuta era
biserica/adunarea eshatologic] a lui Dumnezeu.
- rezultatul revela[iei este cunoa\terea lui Pavel c] %biserica lui Dumnezeu” se
extindea \i la alte na[iuni iar el se =mpotrivea lucr]rii lui Dumnezeu =ntre neamuri.
Folosirea conceptului \i concluzii:

i) i) - folose\te termenul cu u\urin[] pentru a descrie adun]rile care erau alc]tuite mai
mult din neamuri;
- este un lucru de remarcat, deoarece inten[ia iudeilor a fost s] p]zeasc] puritatea
adun]rii Israelului (Neemia 13:1; Plqngeri 1:10).

ii) Pavel poate vorbi despre adun]rile lui Dumnezeu (plural), iar =n LXX este folosit
aproape tot timpul singularul.
Pentru Pavel, oriunde se adunau cre\tinii pentru p]rt]\ie \i =nchinare erau o continuitate a
adun]rii lui Israel, erau adunarea lui Dumnezeu.
Alte observa[ii:
1) Conceptul lui Pavel despre biseric], pe lqng] continuitatea cu %adunarea lui Yahweh”
este acela al unei biserici specifice, delimitat] de loc sau regiune. Cel pu[in =n primel scrieri nu
apare conceptul de biseric] universal].
a) Folosirea singularului din Gal. 1:13 - %biserica” - este deseori considerat o referin[] la
biserica universal]. Dar =n acel context Pavel vorbe\te despre persecu[ie cu implica[ia c]
recunoa\te rolul central al bisericii din Ierusalim ca nucleul eshatologic al adun]rii Israelului - nu
este absolut o referire la persecu[ia bisericii universale.
b) 1Cor. 12:28: - este un text citat pentru a sus[ine referirile lui Pavel la biserica
universal]: %Dumnezeu a numit mai =ntqi =n biseric] apostoli, prooroci, =nv][]tori ...” Oricum,
asta denot] faptul c] apostolatul era deja considerat un oficiu universal. Dar s-ar p]rea c] Pavel =i
considera pe apostoli cei care fondau biserici (1cor. 9:1-2), cu scopuri limitate =n mandatul lor
(2Cor. 16:13-16), prin urmare, fiecare biseric] avea apostolii, proorocii \i =nv][]torii ei. +n
1Cor. 12:27-28 Pavel se refer] la biserica din Corint.
c) 1Cor. 10:32 - succesiunea indic] c] Pavel se refer] la biserica din Corint (10:23-33).
Aspectul universal:
-Versetele din Coloseni 1:18 \i 24 realizeaz] tranzi[ia spre folosirea constant] =n Efeseni
a termenului ekklesia cu =n[elesul de biseric] universal];
- Oricum Pavel nu =n[elege prin biserica universal] un grup de biserici individuale
(institu[ionalizate) care apar[in de o entitate universal]. Identitatea bisericii depindea
pentru Pavel de existen[a ei continu] prin Hristos =n adunarea lui Yahweh.
2) Importan[a bisericilor de cas]

- Pavel face referiri atqt la o congrega[ie pe care o nume\te biseric], cqt \i la grupuri
individuale de cas] din acea congrega[ie pe care le nume\te tot %biseric]” (1Cor. 1:1;
16:9);
- oriunde se adunau credincio\ii erau %biserica lui Dumnezeu”;
- 1Cor. 16:19 \i 14:23 (%toat] biserica s] se adune =mpreun]”), probabil sugereaz
biserica local] care se aduna mai rar (Cqt de rar sau des?);
- faptul c] %toat] biserica” din Corint se putea aduna =ntr-o cas] (Rom. 16:23) spun ceva
despre m]rimea standard a multora dintre bisericile pauline;
- din punct de vedere istoric este remarcant faptul c] dezvoltarea cre\tinismului =n nord-estul
Mediteranei a depins de grupuri mici de cre\tini, iar din punct de vedere teologic dinamicul de a
fi biserica lui Dumnezeu nu necesita exizten[a grupuri mari de oameni.
3) Caracterul bisericii este %adunarea”

- Pavel se refer] la credincio\i care %se adun] =mpreun]”;
- Pavel nu a considerat biserica o cl]dire (Expresia %=n biseric]” nu =nseamn] %=ntr-o
cl]dire”.), ci biserica era constituit] din oamenii care se adunau.
- nu indivizi izola[i func[ionau ca %biserica lui Dumnezeu”, ci o adunare de oameni
aduna[i cu scopul de =nchinare \i sprijin reciproc.
2. O comunitatea f]r] religie
Romani 12
Deschiderea acestui capitol aduce =n aten[ia cititorului urm]torul lucru: limbajul jertfelor de
cult, obliga[iile care caracterizau toate sectele \i religiile centralizate =ntr-un templu \i =n
=nchinarea oferit] acolo.
- v. 1-2 - %=ndurarea lui Dumnezeu” – este o continuare a Romani 11:30-32
- limbajul de jertf]: - %a prezenta/ a aduce” apar[ine limbajului tehnic pentru jertfe

- %jertf]” (thysia) - termenul obi\nuit pentru jertfe, include
jertfele aduse =n conformitate cu Torra
- %=nchinarea” (latreia) - dintre cele 9 apari[ii =n LXX, 8 se
refer] la =nchinarea religioas] iudaic]
- Rezultatul: -a\a dup] cum vechiul Israel proceda tot a\a \i prezen[a credincio\ilor la =n
chinare trebuie s] se identifice cu prin jertfe de =nchinare;
- dar =nchinarea este alc]tuit] acum din altceva \i direc[ionat] =n alt]

parte;
- Pavel nu refer] numai la superficialitatea =nchin]rii (\i VT a f]cut acest
lucru - avertizare din Ps. 50;14, 25 sau 51:16-17), ci mai ales la ceea ce
trebuie adus ca jertf].
a) %Trupurile voastre”
- singur Pavel nu se refer] la o jertf] propriu-zis] a trupurilor;
- este o referin[] la caracterul trupului uman, aspectul corporativ al societ][ii umane, trupul ca
mijloc prin care oamenii =ntrupa[i pot comunica unii cu al[ii;
- o chemare s] se ofere pe ei =n\i\i =ntr-o rela[ie corporativ];
- Pavel folose\te acest limbaj religios dintr-o practic] zilnic] \i se folose\te de el
pentru a descrie o rela[ie zilnic];
- trupurile devin locul sfqnt - %Pavel ... secularizeaz] sanctuarul prin sfin[irea
treburilor zilnice.” (Kaesemann)
Acest mod de exprimare este o caracteristic] a eclesiologiei pauline; Pavel preia un

limbaj religios din afara contextului lui sacru (loc \i persoan]) \i =l folose\te pentru persoane
%normale” =n descrierea obliga[iile lor zilnice =n slujba evangheliei.
b) Templul lui Dumnezeu (ex. 2 Tes. 2:4)

- ce este templul lui Dumnezeu pentru credincio\i?
- 1 Cor. 3:16-17 - %voi sunte[i templul lui Dumnezeu”, %trupul vostru este
Templul Duhului Sfqnt “(6:19), %noi suntem Templul Dumnezeului viu” (2Cor.
6:16);
- conceptul nu este nou (vezi Philo - Opif. 136-37);
- idee =ntqlnit] \i la comunitatea de la ~umran.
Pavel: - templul este alc]tuit de prezen[a imediat] a lui Dumnezeu =n persoane

individuale \i un grup
- Rom. 5:2 - =nt]re\te aceast] afirma[ie - acces nelimitat la har (prosogoge) -
accesul la prezen[a lui Dumnezeu care nu mai necesit] sau depinde de un
templu realare s] faciliteaze medierea accesului.
c) Limbajul preo[esc
- Pavel nu face referiri la preo[i =n biserici dar consider] lucrarea lui =n slujba
evangheliei ca o lucrare preo[easc]
- Romani 15:16: - leitourgos (preot); hierourgeo (%a face slujb] de preot”);
prosphora (%a oferi o jertf]” - actul sau jertfa); \i euproslektos (%pl]cut]”) \i
hagiazein (%sfiin[it]”) - se refer] la jertf].
- Pavel nu s-a considerat un preot, separat de ceilal[i credincio\i sau c] apostolii
au preluat rolul preo[ilor
Not]: - Epafrodit (Fil. 2:25) - leitourgos , lucrarea lui fiind compania lui Pavel =n
=nchisoare;
- colecta bisericilor dintre neamuri pentru biserica din Ierusalim este o
leitourgein (Rom. 15:27);
- conform la Romani 12:1 - to[i pot s] aib] rolul de preo[i, s] aduc] jerfe.
Prin urmare, Pavel =n[elege lucrarea \i slujba pentru evanghelie o lucrare preo[easc],
lucrare la care se pot angaja to[i credinico\ii f]r] limit].
d) Kathara (%curat”), Koinos (%spurcat”)

- de asemenea, ace\ti termeni desemneaz] un limbaj de cult/religios;
- %=n lumina lui Hristos nimic nu este spurcat” (koinos) (Rom. 14:14, 20);
- nu =nseamn] c] nu mai exist] lucruri impure, dar =nl]turarea impurit][ii nu mai
depinde de ritualuri de cult, pentru a intra =n locul sfqnt;
- purificarea la care se refer] este cea a inimii \i con\tiin[ei (1cor. 6:11, Rom.
12:1).
Limbajul religios este =nc] o dovad] c] Pavel considera noile adev]ruri cre\tine o anex] a
adun]rii lui Dumnezeu (Yahweh), dar lipsit] de ritualurile caracteristice aduse la templu de Israel
\i f]r] preo[i care acum au un rol diferit, acela de a sluji Evanghelia.
Acest lucru caracteriza bisericile pauline de cas]; mqncau =mpreun], se =ntqlneau
sistematic pentru =nchinare; nu aveau templu, preo[i \i nu aduceau jertfe. Probabil erau
considera[i ei templul (collegia) sau anexe ale sinagogii?
+ntrebarea este dac] o asemenea comunitate f]r] un cult era practic] \i stabil], =n timp ce
comunitatea =ns]\i era prins] =n suprapunerea veacurilor care rezult] =n conflict eshatologic?
4. Trupul lui Hristos (aspectul dominant =n eclesiologia paulin])
Romani 12 - metafora care descrie comunitatea de credinicio\i este %un trup =n

Hristos” (12:5)
- Pavel trece de la Israel, ale\ii lui Dumnezeu, \i imaginea transformat] a
jertfei (12:1) la o imagine a trupului - un trup marcat prin rela[ia lui cu
Hristos.
a) Exemplu important
- Romani 12:4-5; 1Cor. 10 (=n contextul abuzului %Cinei Domnului”) \i 1Cor. 12
(=n contextul =nchin]rii =n adunarea corintenilor);
- imaginea continu] s] fie folosit] \i =n perioada post-paulin].
b) Folosirea metaforei
- nu este o folosire stereotipic] sau uniform], ci variat].
Exemplu: - %pqinea pe care o frqngem este ... participarea =n trupul lui Hristos”
(1Cor. 10:16);
- %a\a cum trupul este una \i are mai multe membre ... a\a este \i Hristos”
(12:12);
- %sunte[i trupul lui Hristos \i fiecare =n parte m]dulare” (12:27;)
- %noi suntem to[i un trup =n Hristos” (Rom. 12:5).
Folosirea variat] a metaforei indic] lipsa unui concept sau a unei teorii fixe
c) De ce %trup”? (soma)
- r]d]cina conceptului paulin la aceast] tem] a fost c]utat] =n diferite p]r[i: cristologie adamic];
%=n Hristos” ; personalitate corporativ]; Mesia. (Nici una din aceste =ncerc]ri nu r]spunde
direct la =ntrebarea de ce aceast] metafor]);
- Kaesemann, Jewett, Kummel: conceptul lui Pavel provine de la Gnosticism:
mitul omului primitiv (persoanele individuale sunt buc][i din trupul original al
omului ceresc - (o teorie abandonat].)
Posibilit][i realiste pentru a explica folosirea metaforei:
i) - folosirea sacramental] sugerat] =n 1 Cor. 10 \i 11, =n lumina jocului de cuvinte pe

baza termenului %trup” (10:16-17; 11:24-29)
- probabil Pavel vede o leg]tur] =ntre pqinea frqnt] (- trupul lui Hristos) \i biserica ca un
singur trup; oricum, =n contrast ideea de trup este promovat] =naintea analogiei iar
scopul primordial al comunit][ii este =nchinarea \i nu sacramentele (cf. Rom. 12 \i
Efeseni 4) - imaginea trupului are ca scop rela[ia dintre membrii =n =nchinare.
ii) %Trupul” este expresia vital] a unit][ii comunit][ii =n ciuda diversit][ii membrilor
(Schwitzer - Rom. 12:4-5; 1Cor. 12:14-16; Col. 2:19; Ef. 4:11-16)
1Cor. 12:14-26: - un ecou al fabulei lui Mennesius Agrippa - unitatea statului depindea
de interdependen[a diversit][ii membrilor.
- pentru Pavel - adunarea de cre\tini este un trup, a\a cum este \i trupul politic secular, dar
este diferit doarece caracteristica diferit] este apartenen[a la Hristos: %trupul lui Hristos”.
5. O comunitate Harismatic]
Cea mai important] caracteristic] a conceptului paulin despre templul lui Hristos este
aceea c] de fiecare dat] cqnd apare =ntr-un text =n epistolele pauline =ntr-o form] mai complex]
este considerat (trupul lui Hristos) o comunitate charismatic]: Rom. 12:4-8; 1Cor. 12;4-27;
Efeseni 4:7-16
- Charisma - cuvqntul cheie =n textele din Romani \i Corinteni;

(harism) - un termen care avea pu[in] importan[] =nainte ca Pavel s]-l transforme
=ntr-un termen tehnic al teologiei cre\tine;
- caracterul paulin este cel mai proeminent =n acest termen decqt =n oricare altul
paulin;
- este aproape inexistent =nainte de folosirea lui de c]tre Pavel iar =n contextul
secular apare mai tqrziu decqt epistolele pauline;
- =n N.T. mai apare o singur] dat]: 1Petru 4;10 - concept paulin;
- conceptul se datoreaz] =n =ntregime lui Pavel.
Importan[a termenului pentru conceptul %trupul lui Hristos”
a) - formarea \i folosirea termenului: charisma - denot] rezultatul actului gratuit de a

da (charizesthai, %a da cu bun]voin[]/amabilitate”)
- cf. Dunn el este rezultatul, sau chiar harul harului lui Dumnezeu : %o materializare concret] a
harului lui Dumnezeu.” (Turner \i Green - rezultatul harului lui Dumnezeu);
- prin defini[ie, un harism este rezultatul amabilit][ii lui Dumnezeu; harul divin care
se manifest] prin %vorb] \i fapt]”;
- Pavel =l folose\te pentru a sumariza ceea ce Hristos a dobqndit (Rom. 5:15-16; 6:23) \i pentru
darurile diferite a\ezate peste Israel (Rom. 11:29), cqt \i pentru binecuvqnt]ri particulare pentru
sau prin credincio\i individuali (Rom. 1:11; 1Cor. 1:7);
- folosirea cea mai frecvent] este o harism] pentru adunare (Rom. 12:6; 1Cor. 12:4, 31),
pentru avorbi \i a face.
b) Rom. 12:4-6 - Pavel folose\te \i un sinonim praxis (a face, a ac[iona, a func[iona);

- Charism-ul este o func[ie a membrului (m]dularului) trupului;
- Charism - ul este contribu[ia pe care o aduce individul =ntregii
comunit][i;
- trupul func[ioneaz] harismatic.
c) 1Cor. 12:4-6 - prin formule paralele Pavel folose\te o succesiune de sinonime;

- avem o diversitate de charism-uri (12:4), exprim]ri alternative:
%diversitate de slujbe” (diakonia) (12:5); %o diversitate de activit][i”
(energema) (12:6);
- caracterul charism -ei este pentru binele altora \i echiparea cu putere
divin].
d) 1Cor. 12 - mai con[ine dou] sinonime;

- 12:7 phanerosis - %manifestarea Duhului pentru binele tuturor”;
- 12:1 pneumatika - toat] discu[ia este sub controlul Duhului - %lucrurile
duhovnice\ti” - implica[ia fiind c] charisma \i pneumatikos sunt
sinonime;
- 12:31 %Fii zelos pentru charism-ele mai mari” / %Fii zelos pentru ceea
ce (plural) este de la Duhul”(14:1).

Caracteristici ale charism-ei
1) Diversitatea charism-ei are un caracter diferit:

- Romani 12:6-8 \i 1Cor. 12:8-10; 28-30 - diversitatea
- charism - de vorbit \i de ac[iune:
vorbire: profe[ie, =nv][]tur], =ncurajare, =n[elepciune, cuno\tin[], limbi;
ac[iune: slujb], a da, a avea grij] / a conduce, vindec]ri, a face fapte
bune/ajutorare, a =ndruma, minuni;
rolul: folosirea charism-ei pentru binele altora.
2) Listele includ ac[iuni monotone \i moduri de organizare, cqt \i lucr]ri exraordinare

(proorocii, limbi \i minuni).
- harul este manifestat =n actul de a da darul \i nu =n forma manifest]rii.
3) Lista din 1Cor. 12:8-10 - caracterul interdependen[ei reciproce

- =n special ultimele trei grupuri
-Ex. diferite limbi \i interpretarea limbilor (12:10)

- interpretarea trebuie s] fie moderatorul limbilor
- Ex. profe[ia \i deosebirea duhurilor

- profe[ia este una dintre cele mai importante charisme dar nu trebuie
acceptat] numai pentru importan[a ei, trebuie evaluat] (sursa \i importan[a)
- Ex. credin[a \i vindecare \i minuni

- aceste charisme sunt posibile numai atunci cqnd exist] =ncredere nelimitat]
=n Dumnezeu (cf. Gal. 3:5)
4) Aceste charism-e nu sunt diferite \i fixe

(vezi noti[ele separat)
- chiar dac] epistola lui Pavel c]tre Corinteni sugereaz] viziunea lui Pavel despre biseric];
- trupul lui Hristos, biserica din Corint nu trebuie considerat] un model pentru o
comunitate de cre\tini.
5) Charism – a un eveniment
- este cuvqntul rostit;
- ac[iunea pus] =n practic];
- este o func[ie (praxix), o slujb] (diakonia), o activitate (energema), o manifestare
(phanerosisi) a Duhului;
- nu trebuie pierdut caracterul charism-ei; ceva d]ruit de Dumnezeu pentru binele altora
- unele charism-e sunt paralele cu "abilit][ile naturale" (pericolul este s] se considere
ale noastre);
- discernerea charism-ei =n comunitatea charism-atic] este un beneficiu pentru toat]
comunitatea.
6) 6 Punerea =n practic] a charism-ei define\te trupul comunit][ii cre\tine ca trup al lui

Hristos.
- din perspectiva lui Pavel trupul lui Hristos poate func[iona numai dac] cuvintele \i
ac[iunea charism- ei exprim] caracterul lui Hristos - actul harului liber manifestat la
cruce, pus =n practic] prin puterea harului, f]r] subterfugii egoiste =n slujba lui
Dumnezeu \i pentru binele altora.
7) Fiecare membru al trupului trebuie s] fie activ:

- trupul lui Hristos este alc]tuit din diferite membre, iar fiecare are charism-a lui (Rom.
12: 4-6)
- 1Cor. 12:7, 11 - m]dularul trupului nu este numai individual ci m]dularul =n ac[iune
cu charism sau charism-e;
- 1 Cor. 12:15-16 nici un membru nu trebuie s]-\i considere charism-a de o importan[]
mai mic] decqt a altui membru
- lucrarea lui Dumnezeu nu este limitat] la un num]r mic de persoane (12:17-20); un
singur membru nu poate cuprinde tot trupul;
- atunci cqnd lucrarea este limitat] la cq[iva rezultatul este o parodie a trupului deoarece
eficien[a trupului depinde de diversitatea care func[ioneaz] =n unitate.
8) Caracterul dinamic al trupului lui Hristos exprimat prin metafora %boteza[i =ntr-un
singur Duh, =ntr-un singur trup”(1Cor. 12:13);
- imaginea botezului cu Duhul Sfqnt devine centrul discu[iei despre charism \i trupul lui
Hristos.
Concluzii:
Aceste caracteristici ale charism-ei exprim] =nc] ceva din caracterul corporativ al
comunit][ii cre\tine - trupul lui Hristos. O comunitate =n care Hristos \i Duhul sunt
caracteristicile esen[iale, anume harul lui Hristos \i charism-a dat] de Duhul.
6. +mp]rt]\irea experien[ei Duhului
- Biserica cre\te datorit] =mp]rt]\irii experien[ei Duhului
- koinonia pneumatos: p]rt]\ia Duhului (2Cor. 13:13-14, Filip. 2:1)

- nu o adunare creat] de Duhul, ci participare =n Duhul (Campbell);
- rezultatul fiind [inerea adun]rii =mpreun] nu prin calitatea de membru a
crediciosului, ci prin experien[a comun] a Duhului.
-1 Cor. 12:13 - experien[a comun], de a fi boteza[i =ntr-un singur Duh alc]tuie\

te singurul trup; experien[a lor comun] de a =mp]rt]\i unul cu altul acel %singur
Duh” care pune deoparte orice barier] social] sau na[ional].
- Ef. 4:3-4 - unitatea bisericii este rezultatul unit][ii =n Duhul.
Prin urmare, comunitatea Duhului nu este crea[ia uman], ci rezultatul particip]rii =n

Duhul. F]r] acest aspect pericolul de a crea o comunitate pentru dispute \i =mplinirea dorin[elor
proprii este mare.
Concluzie
F]r] =ndoial], realitatea conflictului eshatologic - deja \i nu =nc] - este experimentat \i la nivelul
identit][ii corporative ale cre\tinilor - biserica, la trupul lui Hristos. Aspectul eshatologice nu este
limitat numai de individ =n procesul mqntuirii. Din punct de vedere practic, biserica se confrunt]
cu realit][ile acestei lumi, motiv pentru care Pavel promoveaz] o viziune charim-atic] pentru
biseric] \tiind c]-i va putea ajuta s] p]streze caracterul lui Hristos =n timp ce =mp]rt]\esc lucrarea
Duhului =ntre ei.

Biserica/Eclesiologie: Slujb] \i Autoritate
1. Harism \i oficiu
a) - Discu[ia lui Pavel despre trupul harismatic al lui Hristos introduce =n scen] \i slujbele
deja bine definite: apostol, profet \i =nv][]tor.
- Acestea sunt men[ionate aparte de celelalte daruri, la sfqr\itul cap. 12 din 1Cor., iar
discu[ia despre profe[ii apare =ntr-o form] mai ampl] la sfqr\itul cap. 14 (=n contextul discu[iei
despre vorbirea =n alte limbi).
b) - Romani 12:6-7 - discu[ia este despre profe[ie (nu despre profe[i) \i despre cel care
=nva[] (nu despre =nv][]tori).
Aceste dou] puncte au constituit de-a lungul istoriei biserice\ti esen[a discu[iei
polemice cu privire la reac[ia repetat] =mpotriva clericalismului \i birocra[iei biserice\ti, \i
dorin[a de =ntoarcere la %structurile” bisericii primare. Iar =n secolul trecut a =nceput o
dezbatere rela[ia dintre charism] \i oficiu. (vezi N. Baumert, %Charisma und Amt bei Paules”,
1996)
Rudolph Sohm \i Adolf Harnack (sfqr\itul sec. XIX \i =nceputul sec. XX)
+nainte de ace\ti teologi, teologii protestan[i au apelat la un mod democratic de

guvernare al bisericilor – bisericile erau autonome \i func[ionau ca ni\te asocia[ii - iar apostolia,
profe[ia \i calitatea de =nv][]tor erau func[ii \i nu oficii.
Sohm: - creeaz] o antitez] =ntre charisma \i kirchenrecht (%lege bisericeasc]” – canon

bisericesc) ajungqnd la concluzia c] biserica este o organiza[ie democratic] spiritual]:%biserica
este o organiza[ie charismatic]” dat] de Dumnezeu care a fost stabilit] printr-un kircherecht
uman.
Harmack:- este de aceea\i p]rere cu Sohm la punctul democra[iei spirituale dar consider]
biserica mai mult decqt o entitate spiritual]: are \i o form] social] \i corporativ];
- ambii recunosc un conflict existent =n biserica primar] =ntre Duh \i oficiu;
- Harnack consider] conflictul simultan \i nu consecutiv (=ntre oficiile harismatice ale
bisericii universale \i oficiile administrative la nivelul local).
Sohm \i Harnack ridic] urm]toarea =ntrebare: %Cum poate fi =n[eleas] viziunea lui
Pavel despre biserica harismatic] =n raport cu realitatea cu care apostolul s-a confruntat =n
activitatea sa pastoral] din bisericile fondate de el?” sau %Institu[ia”, %ierarhia” \i %oficiul” au
f]cut parte din viziunea ini[ial] a lui Pavel sau acestea sunt o caracteristic] inevitabil] a aplic]rii
viziunii apostolului =n practic]?
Kaesemann, Campenhauser \i Eduard Schweitzer - mijlocul sec. XX au scris o serie de teze pe

aceste teme:

Campenhauser:- pentru Pavel, Duhul este principiul de organizare al bisericii iar
slujba se bazeaz] pe principiu \i nu pe planul organizat de un om;
- viziunea lui Pavel fiind a unei adun]ri libere, care se dezvolt] prin participarea
membrilor cu darurile \i slujbele lor spirituale f]r] autorit][i oficiale sau %b]trqni”
responsabili;
- mai tqrziu, ideea de %b]trqni” din iudaismul cre\tin a fost extins] \i la
bisericile pauline.
Kasemann: - rela[ia charism \i oficiu este una dialectic];

- teoria lui Pavel despre ordine nu este static], bazat] pe oficii, investi[ii,
nivele, din contr] autoritatea are ca surs] numai practicarea slujbei (atunci
cqnd are loc slujba).
Schweitzer: - =n opinia sa despre biseric] Pavel nu cuprinde o biseric]

fundamental] organizat] din ranguri superioare \i subordonate,
deoarece darului Duhului este adaptat la fiecare membru din biseric]; biserica
devine o biseric] nu prin tradi[ia ei, ci prin ac[iunea repetat] a Duhului: %ordinea
este un aspect secundar, o tentativ] de a urm]ri ceea ce Dumnezeu a stabilit
deja.”
Cei trei reprezint] un punct de vedere protestant dar dac] se consider] opinia catolic] a lui
Schnackenburg nu se va observa o re[inere =n promovarea oficiilor, ierarhiei \i autorit][ii
deasupra harismei \i libertatea Duhului. Schnackenburg accentuez] prioritatea lui Petru \i statutul
autorizat al lui Pavel de apostol cqt \i ierarhia implicit] din 1Cor. 12:28.
Dar Kung =l contrazice pe Schnackenburg, sus[inqnd continuitatea structurii harismatice ca

parte a structurii fundamentale a bisericii. Kung afirm]: %harisma nu poate fi
subordonat]oficiului bisericesc, dar toate oficiile bisericii pot fi subordonate harism-ei. Putem
vorbi despre o structur] harismatic] a bisericii care include \i dep]\e\te structura ierarhic] a
bisericii.” Accentul trebuie pus pe %func[ia preo[easc] a tuturor credincio\ilor” \i pe %oficiul
eclesiastic ca lucrare sau slujb].”
Discu[iile de acest gen au avut loc \i =n bisericile penticostale tradi[ionale de la =nceptul
sec. XX, dar teologii contemporani nu au pus accent pe aceste dezbateri.
Trezirea harismatic] din anii 1960 a fost un timp =n aten[ia criticilor preocupa[i de
aceast] discu[ie (harism/oficiu) dar nu a contribuit la schimbarea problemei.
Max Weber: - autoritatea harismatic] este autoritatea derivat] de la contactul imediat al

profetului cu supranaturalul sau divinul, fapt care aduce ceva nou =n sus[inerea precedent] a
institu[iei. Institu[ia se sus[ine prin ea =ns]\i iar acest proces este rutinizat \i institu[ionalizat.
John Schutz: - primul care a aplicat defini[ia lui Weber despre autoritatea harismatic], lui
Pavel;
- folosind o teorie alc]tuit] din trei aspecte diferite =ntre ele: putere, autoritate \i
legitimitate - unde puterea este sursa autorit][ii, autoritatea este aplicarea puterii,
iar legitimitatea este forma autorit][ii.
M. MacDonald: - subliniaz] existen[a liderilor care existau deja =n interirul comunit][ii - cf.
1Cor. 12:28 \i 16:15-18 - =l contrazice pe Campenhauser sus[inqnd un grad de institu[ionalizare
prezent deja =n biserica din Corint.
Se poate sus[ine c] datorit] perspectivei sociologice prezente =n bisericile pauline,

anumite slujbe erau practicate =n mijlocul comunit][ii harismatice. Dac] se observ] viziunea
paulin] despre biseric] raportat] la teologia aplicat] a apostolului se poate observa cum
func[ioneaz] practic teologia lui Pavel \i cum a reac[ionat el la aceasta.
Punctul de plecare pentru a vedea autoritatea pe care Pavel a delegat-o bisericilor este analiza
modului =n care a fost folosit] autoritatea apostolic].
2. Autoritatea apostolic] a lui Pavel
Este punctul de plecare pentru a compara teologia lui Pavel =n practic]
Pentru apostol:- =ncepqnd cu Galateni 1:1, Pavel insist] pe aceast] tem];

- a sprijint afirma[ia cu experien[a proprie a lui Hristos cel =nviat -1Cor.15:5-8;
- \i-a demonstrat mandatul apostolic prin succesul avut =n fondarea bisericilor;
- cel pu[in pentru aceste biserici el era un apostol (1Cor. 9:2);
- scrie bisericilor ca un apostol;
- epistolele lui fac parte din practicarea apostolatului;
- observqnd cum s-a comportat cu cei converti[i \i bisericile lui, putem s] ne d]m
seama ce =nseamn] a fi apostol \i ce =nseamn] a pune =n practic] puterea
apostolic].
- expresia cea mai complex] a apostolatului lui Pavel este =ntqlnit] =n Galateni,
Corinteni, Filomon: urm]toarele principii pot fi deduse:
a) - +n Galateni, Pavel prezint] autoritatea lui de apostol subordonat] Evangheliei pe

care o predic] (Gal. 1:1; 2:2, 6, 9);
- =n prima parte a epistolei Pavel ap]r] Evanghelia \i nu autoritatea lui de
apostol;
- acolo unde autoritatea apostolic] intra =n conflict cu evanghelia (%cu adev]rul
evangheliei” Gal. 2:14), Pavel nu era preg]tit s-o recunoasc] ca fiind valabil];
- autoriatatea lui Pavel fa[] de galateni estedestul =nfrico\]toare (ex. Gal. 1:6-9;
5:2-12), dar nu apeleaz] la ordine \i comenzi, nici m]car la temenul caracteristic parakleo;
- limbajul este mai mult o avertizare;
- autoritatea apostolului nu era refuzat] dar depindea de efectul Evangheliei
asupra cititorilor (3:1-5; 4:6-9)
b) - Autoritatea apostolic] zilnic] a apostolului este cel mai bine reflectat] de

1Corinteni.
1Cor. - Pavel pune =n practic] autoritatea lui pentru a-i =ncuraja pe corinteni s] fie
totali responsabili pentru tot ce fac: prin urmare, urm]torul principiu reiese cu privirea la
autoritatea apostolic] a lui Pavel.
* Autoritatea apostolic] este practicat] nu peste comunitatea din Corint, ci =n

mijlocul comunit][ii, iar autoritaea este practicat] (cf. Efeseni) pentru a-i echipa pe sfin[i pentru
slujba lor pentru =nt]rirea trupului lui Hristos (Ef. 4:12):
- =n Corinteni autoritatea este practicat] prin =ncuraj]ri \i prin puterea Duhului;
- autoritatea lui Pavel nu tolereaz] p]catul;
- autoritatea lui este limitat], deoarece vorbe\te numai despre comenzi din partea lui
Dumnezeu /Domnului, deosebind sfatul lui de aceste comenzi.
- autoritatea are un caracter polemic: ex. Pavel sus[ine =nvierea nu o impune (unii
consider] aceast] metod] manipulativ] - ex. Graham Shaw)
Filimon: - autoritatea lui Pavel are un caracter delicat, apostolul este mediator
=ntre dou] persoane din clase sociale diferite; rezultatul fiind men[inerea demnit][ii ambelor
persoane implicate.
c) 1 Corinteni: - autoritatea lui Pavel se caracterizeaz] prin acomodarea sau acceptarea

situa[iei (1Cor. 9:19-23);
- textul reflect] un principiu pastoral-misionar.
Cap. 9: - exousia - apare de cele mai multe ori =n acest capitol decqt =n oricare
alt text paulin (9:4-6, 12, 18);
- este textul cel mai explicit despre modul =n care Pavel \i-a =n[eles
autoritatea;
- cel mai interesant aspect este modul =n care Pavel interac[ioneaz] ideea de
autoritate cu cea de libertate (9:1, 19);
- libertatea de apostol a lui Pavel consta =n adoptarea principiilor \i practicilor la
o anumit] situa[ie;
- Pavel d] dovad] (cf. Henry Chadwich) %=n folosirea autorit][ii, de metode
foarte bune de apologet, reflectqnd o elasticitate impresionant] a min[ii \i o
flexibilitate =n modul de negociere cu situa[ia care necesit] o aten[ie delicat] \i
ingenioas].”
- aceast] caracterizare a lui Pavel este mult mai apropiat] de realitate decqt cea a
lui Shaw care =l descrie pe Pavel drept un manipulator vindicativ.
d) 2 Corinteni 10:13-16 -autoritatea lui Pavel este prezentat] ca un

mandat de predicare a evangheliei =ntr-o anumit] zon]; de fapt Pavel a
=n[eles c] autoritatea \i mandatul lui sunt limitate la aceast] zon] specific] (cf.
2Cor. 11:13);
- Pavel putea practica autoritatea lui =n mijlocul corintenilor pentru c] era
apostolul lor (cf. 1Cor. 9: 2);
- 1 Cor. 12:28 - Pavel afirm] c] fiecare biseric] are apostolii (fondatorii) ei,
care au rolul primar =n slujba din biseric].
Romani: - o caracteristic] important] este grija cu care Pavel evit] orice

implica[ie c] nu ar fi apostolul lor, deci prin urmare are drepturi apostolice asupra
lor (1:11, 12; 15:20);
- concluzia este c] Pavel nu se gqndea la un apostol al bisericii universale ( se poate face o
paralel] =ntre biserica universal] \i cea local]), prin urmare, nu concepea o autoritate practicat]
de indivizi prin toate bisericile (vezi Ridderbor);
- a\a cum autoritatea apostolic] era subordonat] evangheliei, tot a\a a fost
limitat] \i de scopul mandatului apostolic.
e)2 Corinteni: - suferin[a este o caracteristic] a slujbei de apostol,

experimentat] de Pavel sub consolarea divin] =n suferin[] \i prin
acordarea de putere divin] =n sl]biciunea lui (2Cor. 1:3-11);
- semnul adev]rat al apostolului este s] =mp]rt]\easc] suferin[a lui Hristos \i a puterii divine =n
sl]biciunea omului (12:9-10; 13:4).
3. Alte slujbe regulate
-Pavel nu dezbate prea mult autoritatea celorlalte slujbe:
a) Profe[ii:
- cf. 1Cor. 12-14 un num]r mare de credincio\i erau considera[i profe[i;
- faptul c] aveau loc profe[ii =n biserici \i c] profe[ii aveau ca rol =ncurajarea /zidirea
bisericii putem sus[ine c] exist] un num]r de profe[i =n fiecare biseric] paulin].
Autoritatea profetului:
i) - autoritatea profetului este de fapt autoritatea profe[iei \i inspira[iei;
- autoritatea profetic] nu se extinde =n afara inspira[iei;
- profe[ii trebuie s] vorbeasc] numai =n raport cu credin[a lor (Rom. 12:6), adic],
=n limita =ncredin[]rii c] cuvintele lor sunt de la Dumnezeu – acest lucru era
valabil pentru profetul %propriu-zis” \i pentru cei care profe[eau ocazional (1Cor.
14:30, 32).
ii) - inspira[ia profetului era subordonat] evalu]rii celorlaltor (1Cor. 14:29) (=n
context este vorba de ceilal[i profe[i);
- deci, autoritatea profetului include autoritatea de a evalua oracolul altui profet - cei care
practic] aceast] harism] sunt cei mai experimenta[i pentru a o evalua.
Oserva[ii pentru discu[ia harism/oficiu

i) - Pentru Pavel, autoritatea profetic] nu este rezultatul rangului de profet la care unul a
fost numit de apostol sau comunitate
- Autoritatea profetic] deriv] din inspira[ie - congrega[ia recuno\tea profetul deoarece
el/ea a mai profe[it
- Profe[ii nu profe[eau pentru c] erau profe[i, ci erau profe[i pentru c] profe[eau.
ii) - Autoritatea profetic] nu era limitat] profetului, al[i membrii ai comunit][ii puteau
primi darul profe[iei (14:1, 5, 24, 31).
iii) - Autoritatea profetic] era subordonat] evalu]rii altora - pqn] cqnd inspira[ia nu este
recunoscut], profe[ia nu este profe[ie.
Pavel face referiri la profe[i existen[i =n biserici \i la profe[ii ocazionale care au loc =n
biserici ca rezultat al harismei. Autoritatea ambelor aspecte (profet/profe[ie) era o autoritate
harismatic].
b) +nv][]tori
- anumite texte sugereaz] c] Pavel se refer] la =nv][]torii bisericilor sau din biserici
(Rom. 12:7; 1Cor. 12:28-29; Gal. 6:6; Ef. 4:11);
- ace\tia aveau rolul de a re[ine, =nmqna \i interpreta tradi[ia de baz] a adun]rii,
incluzqnd interpretarea Scripturii profetice iudaice \i a tradi[iei lui Isus;
- probabil =nv][]torii sunt primii care au o caracteristic] profesional], deoarece sunt
responsabili s] cunoasc] tradi[ia bisericii;
- o slujb] care necesit] foarte mult timp probabil are nevoie \i de sprijin material (cf.
Gal. 6:6) - a\a cum =nv][]torilor li se cerea s] =i =nve[e pe noii cre\tini, tot a\a \i cei
instrui[i trebuiau s] contribuie la =ntre[inerea =nv][]torului;
- 1Cor. 14:26 – posibiltatea de a-i =nv][a pe membrii nu era limitat] =nv][]torului;
- Col. 3:16- =ntreaga comunitatea avea responsabilitatea de a =nv][a.
Autoritatea =nv][]torului:
- era mult mai circumscris] decqt a apostolului \i profetului;
- autoritatea nu era a =nv][]torului ci a tradi[iei pe care acesta o =nva[];
- se include \i un element de interpretare; cu toate acestea, Pavel nu vorbe\te despre
deosebirea duhurilor =n opozi[ie cu =nv][]tura (a\a cum se cere la profe[ie);
- pe baza tradi[iei Pavel evalueaz] =nv][]tura, iar cqnd tradi[ia este dep]\it] apeleaz] la
inspira[ia lui \i la practica tuturor bisericilor (1Cor. 7:10, 12, 40; 4:17; 7:17).
Este posibil c] asocierea dintre profe[ie \i =nv][]tur] sugereaz] c] =nv][]tura func[ioneaz]

ca un complement al profe[iei pentru a controla %excesul harismatic”. Oricum, Pavel a\eaz]
profe[ia deasupra =nv][]turii, probabil pentru c] =nv][]tura asigur] continuitate dar profe[ia d]
via[]. Cf. Kung, cu =nv][]tori, comunitatea nu va muri , dar f]r] profe[i nu va tr]i.
c. Alte slujbe
- oficiul preo[esc, al b]trqnilor, nu apre =n Corinteni (cel al b]trqnilor numai =n ep.
pastorale) ;
- diakonos - =n contextul din 1 Corinteni nu pare s] fie o slujb] sacerdotal];
- nu avea nici un indiciu c] au existat lideri =n Corint;
- Pavel face apel la membri nu la lideri s] judece \i s] reconcilieze situa[ia cu =n[elepciunea lui
Dumnezeu (1Cor. 5:3-5);
- nu exista un lider pentru =nchinare \i oficierea Cinei Domnului \i se a\tepta de la profe[i sau
=nv][]tori s] fac] lucrul acesta.
- |tefan \i casa lui - (etaxton heantous) s-au numit singur =n slujb] (1Cor. 16:15-18) - ei pot
fi considera[i conduc]torii bisericii sau ai adun]rii de cas];
- Pavel cere comunit][ii din Corint s]-i recunosc] (16:16, 18)
- autoritatea harismatic] a deciziilor f]cute de ace\tia trebuia recunoscut].
- 1Tes. 5:12-13 - trebuie recunoscu[i cei care lucreaz] din greu (kopiao) =n mijlocul
vostru \i au grij] de voi;
- aprecia[i =n func[ie de munca lor;
- sfatul lui Pavel este general, nu pentru un anume grup de oameni care au rolul de %lideri”.
- Galateni 6:1 - %cei duhovnice\ti” au rolul s]-i ajute pe cei care au p]c]tuit ;
- probabil Pavel =i provoac] pe to[i din Galatia, sperqnd ca
m]car unii s] r]spund] pozitiv apelului;
- se a\tepta de la cei condu\i de Duhul (5:25) s] pun] la dispozi[ie o conducere delicat] pentru o
situa[ie asem]n]toare.
Se poate discuta existen[a liderilor =n bisericile pauline, =ns] cum a ap]rut acest rol \i
care este autoritatea lui este greu de identificat. Probabil este mai potrivit s] discut]m despre
autoritate harismatic] decqt despre autoritatea unui oficiu.

4. Slujba \i autoritatea femeilor
Un lucru nu atqt de proeminent =n ep. pauline , dar interesul contemporan solicit] o

asemenea discu[ie. Discu[ia actual] este c] dovezile %trag” =n dou] direc[ii: aspectul unei slujbe
este clar, dar problema autorit][ii este obscur].
a) Femeile erau implicate =n slujbe: Rom. 16; Fil. 4:2-3; Col. 4:15;
Rom. 16:1-2: - Fivi descris] ca %diaconi[]” \i %patroana” bisericii din Chencrea;
- este prima persoan] din istoria cre\tin] numit] %diacon” (termenul este
diakonos - masculin nu diaconi[]), dac] Romani 16 este scris =nainte de
Filipeni;
- prostatis (patron) - probabil era o femeie singur], bogat] care a preluat conducerea acelei
biserici din cauza statutului ei social.
Rom. 16:3-5: - Priscila \i Aquila - deoarece Pavel o nume\te pe Priscila =naintea
so[ului sugereaz] faptul c] pozi[ia ei era mai dominant];
- este greu s] ne =ndoim de faptul c] Priscila avea un rol de conducere =n casa de rug]ciune;
Rom. 16: - Andronic \i Iunia - cu vaz] =ntre apostoli, sau chiar apostoli care
au fost numi[i pentru misiune apostolic] de Domnul Cel =nviat (1Cor.
15:7);
- nu putem ignora faptul c] ei ar putea fi apostoli care au fondat
biserica din Roma.
- Patru din cei din Romani 16 sunt selecta[i pentru munca lor din greu
(kopia o) termen folosit =n raport cu cei care se afl] =n slujbe de
conducere
- +n Romani 16 sunt patru femei descrise: Maria, Trifenei, Trifosei,
Persida (Rom. 16: 6, 12)
1Cor. 11:5 - femeile au dreptul s] conduc] =n rug]ciune \i s] profe[easc]
1Cor. 14:1 - femeile sunt angajate =n participarea =n Duhul pentru =ncurajarea

bisericii (12:7; 14:3-5)
Rom. 12:4-5 - nu ne putem imagina o adunare harismatic] din punct de vedere paulin
alc]tuit] numai din b]rba[i ca membri ai trupului lui Hristos, ca singurele
membre ale trupului care func[ioneaz]
b) Dovada este clar] c] Pavel a fost ru\inat de slujba practicat] de unele femei: 1Cor.
11:2-16 \i 14:33-36 \i 1Tim. 2:12-14 (%nu permit unei femei s] =nve[e \i s] aib]
autoritate peste b]rbat.”)
1Cor. 11: 2-16 - o serie de calificative \i restric[ii pentru femei chiar dac] li se recunoa\
te rolul =n rug]ciune \i profe[ie.
Calificative \i restric[ii:
- o rela[ie ierarhic] - femeia este subordonat] b]rbatului (11:2);
- capul femeii trebuie s] fie acoperit cand se roag] sau profe[e\te (p]rul fiind acoperirea capului
femeii);
- ultima afirma[ie, oarecum ru\inoas], (11:16) \i femeia nu trebuie s] vorbeasc] =n biseric]
(14:33b-36).
Conflictul dintre 11:2-16 \i 14:33b-36:
- dac] femeia nu are voie s] vorbeasc] =n biseric] , cum poate s] se roage \i s]

profe[easc]?
- unii au considerat 14:34-35 sau / \i 36 o interpolare, dar nu exist] nici o dovad] pentru
aceast] ipotez];
- probabil antiteza reflect] conflictul dintre gqndirea lui Pavel despre subiect, fapt evident
=n 11:2-16 \i 1 Tim. 2:12-14.
Dou] teme care ajut] la elucidarea textului:

i) tema autorit][ii
ii) cultura despre onoare-ru\ine care cerea anumite conven[ii sociale
Ambele teme trebuie discutate =n raport cu Galateni 3: 28, deoarece Pavel alege =n mod
special acest mod de exprimare pentru a acoperi o gam] larg] a deosebirilor sociale existente =n
societate - rasiale/culturale/sociale/economice/sex. Credincio\ii iudei erau iudei (Gal. 2:15),
credincio\ii sclavi ereu =nc] sclavi (1Cor. 7:21), so[iile erau =nc] so[ii. Aceste diferen[e sociale,
rasiale \i de sex nu mai avea nici o importan[] =naintea lui Dumnezeu, dar se pare, conform
viziunii lui Pavel despre slujb], c] realit][ile sociale condi[ionau punerea =n practic] a
principiilor.
Not]: De asemenea, trebuie luat =n considerare faptul c] Pavel se refer] la so[ii \i nu la femei.
5. Autoritatea adun]rii
- Pavel =ncurajeaz] adunarea s] fie responsabil] pentru faptele ei \i s] recunoasc] slujbele,

cqt \i s] le modereze.
a) Conceptul lui Pavel despre biseric] ca trupul lui Hristos, permite ca fiecare membru s]
aib] o func[ie/rol =n adunare, cqt \i o responsabilitatea pentru via[a lui/ei corporativ] \i
=nchinare.
b) - cu excep[ia Filip. 1:1, Pavel nu se adreseaz] niciodat] unui grup de lideri din adunare,
el se adreseaz] bisericii =n totalitate;
- este o dovad] c] responsabilitatea este a tuturor membrilor \i nu a unei singure
persoane.
c) - Adunarea era %=nv][at] de Dumnezeu” (1Tes. 4:9);

- to[i participau =ntr-un singur Duh (koinonia);
- to[i erau duhovnice\ti, =n principiu (pneumatikoi);
Prin urmare, to[i aveau autoritatea s] practice evaluarea charism-ei (1Cor. 2;15), motiv
pentru care primiser] duhul - %pentru a \tii/recunoa\te tot ceea ce Dumnezeu prin harul
S]u le-a dat.” (1Cor. 2:12)
d) Responsabilitatea adun]rii de a recunoa\te \i accepta autoritatea harismatic] a celor

care nu se ab[ineau de la slujba bisericii \i s]-i =ncurajeze =n slujbele frecvente pe
care le practicau.
6. Deosebirea /Discernerea duhurilor
Este un fapt prin care Pavel consider] c] se poate recunoa\te autoritatea slujbei \i se poate
lua =n considerare.
Pavel folose\te o succesiune de criterii, atunci cqnd are de-a face cu harisma \i
comunitatea de cre\tini (1Cor. 12-14) pentru a identifica autoritatea harismatic].
Trei criterii
a) Testul evangheliei - 1Cor. 12:3

- prin Duhul se poate sus[ine numai Domnia lui Hristos (vezi \i Rom. 10:9; 2Cor. 4:5 \i
Col. 2:6)
- nu numai conferirea /rostirea cuvintelor %Isus Hristos este Domnul” ci o practic]
continu] a unei vie[i modelate dup] caracterul lui Hristos
b) Testul Dragostei - 1 Cor. 13

- locul capitolului 13 =ntre 12-14 nu este accidental, ci este pentru a evita practicarea
egoist] a charismei
- Pavel face aluzii la dragostea lui Dumnezeu =n Hristos, aceast] dragoste identific]
Duhul ca Duhul lui Hristos
- charisma nu poate fi experimentat] f]r] dragoste, este inutil] f]r] acest aspect.
c) Testul - oikodomei - pentru binele comunit][ii (zidirea comunit][ii)

- 1 Corinteni 14;
- cel mai clar/explicit criteriu dintre cele trei folosite =n 1Cor. 12-14;
- testul oikodomei dovede\te c] profe[ia este superioar] glosolaliei, deoarece prima
zide\te toat] biserica pe cqnd a doua charism] numai individual (14:3-5, 12, 17);
- inspira[ia trebuie \i este subordonat] zidirii bisericii.
Concluzie final]
- viziunea lui Pavel despre biserica lui Dumnezeu ca trup al lui Hristos a fost una
realist] din toate punctele de vedere: ex. sociale.
Dunn: - Este bine s] ne =ntreb]m dac] modelul paulin de biseric], al comunit][ii harismatice, a
slujbei autorit][ii, echilibrat cu o caracteristic] a interdependen[ei \iresponsabilit][ii reciproce
=ncurajate continuu de apostol, exprim] idealismul entuziasmului mi\c]rii harismatice primare,
sau este numai un punct de plecare, contrapunctul sau schi[a primelor principii care =nc] mai
sunt valabile =n afara primei genera[ii?
- Dac] se consider] 1Cor. 12-14 \i epistolele pastorale se observ] c] exist] o continuitate
a viziunii pauline.

Eclesiologie - Cina Domnului
1. Problema analiz]rii teologiei pauline despre Cina Domnului
+n contextul discu[iei despre biseric] \i mai ales despre biseric] ca templu al lui Hristos, nu poate
fi ignorat acest subiect al Cinei Domnului =n lumina textului din 1 Corinteni 10:17-17
Importan[a acestui act a fost men[inut] de-a lungul istoriei cre\tine =n special =n biserica
ortodox] \i catolic], unde euharistia este %inima” vie[ii comune a cre\tinilor.
Oricum, Pavel a fost teologizat datorit] epistolelor, epistole care au fost scrise ocazional.
Prin urmare, acolo unde nu au existat probleme referitoare la Cina Domnului, Pavel nu a discutat
subiectul, dar acolo unde se cerea abordarea subiectului, Pavel face apel la o tradi[ie cre\tin] bine
stabilit] (1Cor. 11:2, 23)
Dou] probleme: (1) Pavel nu face aluzii la Cina Domnului =n

alte epistole; nici m]car =n e\alonarea teologiei din Romani. Deci,
cqt de important era acest act pentru teologia lui Pavel?
Romani 14:1- 15:6 este o sec[iune asem]n]toare cu 1Cor. 8-10: un
apel f]cut credincio\ilor pentru acceptare reciproc], dar =n
Romani, Pavel nu face nici o singur] aluzie la Cina Domnului.
(2) Exist] o dependen[] prea mare de o singur] epistol] \i de con[inutul /fundalul capitolelor
10-11 din 1 Corinteni; =n alt] ordine de idei, teologia paulin] despre Cina Domnului este
adaptat] la situa[ia specific] a corintenilor.
+n aceast] situa[ie este important s] cunoa\tem cqt mai mult despre fundalul afirma[iilor
lui Pavel despre Cina Domnului pentru a teologiza pozi[ia lui =n context \i pentru a =n[elege de
ce o aplic] =n afara acestuia.
2. O influen[] din alte religii?
A\a cum este \i =n cazul botezului \i =n aceast] situa[ie criticii moderni pun problema sursei
teologiei pauline sacramentale; aceast] discu[ie a =nceput odat] cu istoria mi\c]rii religioase.
i) Istoria timpurie a \colilor religioase

- explic] teologia paulin] a Cinei ca avqnd scopul s] medieze mqntuirea \i comuniunea
cu Domnul =n]l[at (10:16-17)
- - aceast] teorie nu poate fi explicat] de tradi[ia pre-paulin]
- istoricitatea Cinei nu este sigur]
- se recunoa\te practicarea unei mese comune =n comunitatea de cre\tini timpurie
- comunitatea timpurie nu cunoscuse aceste caracteristici ale teologiei pauline (atqt
Heitmueller, %Taufe und Abendmahl" \i Bousset, "Kyrios Christos", cqt \i Bultmann,
%Theology”)
- explica[ia despre surs] trebuie c]utat] =n alt context: ex. misterele grece\ti
(Ellusiariann, Dionisus, Asclepius, cunoscut ca mqntuitorul, Isis, etc)
Observa[ii: (1) - multe din paralelele cu misterele grece\ti sunt interesante dar nu
substan[iale;
- analiza prin metoda paralelismelor nu s-a dovedit =ntotdeauna
satisf]c]toare chiar atunci cqnd paralela a fost =ntre un text paulin \i
unul iudaic-elen (ex. Iosif \i Asenet - scris] =n Egipt =n jurul anului 1=.H.
- =ntre Cina Domnului din corinteni \i aceast] roman[] exist]
asem]n]ri, dar nu duc la concluzii favorabile).
(2) -s-a crezut c] analogiile trebuiau explicate din punct de vedere al originei
c] depinzqnd de practici cre\tine bazate pe practica extins] a cultelor
elene;
- dar problema const] =n natura ritualurilor care erau normale =n mijlocul
oric]rei religii (ritualuri de purificare \i mese ceremoniale); ar fi
surprinz]tor s] nu =ntqlnim aceste asem]n]ri;
- analogia nu este o genealogie.
A.D. Nock - remarc] trei categorii de mese religioase, dar numai una cuprinde asem]n]ri
directe (o mas] la care se credea c] un zeu ia parte), celelalte nu au nici o leg]tur] cu Cina
Domnului (prima - comemorarea unui fondator mort printr-o mas]; cre\tinii +l comemorau pe
Hristos cel =nviat, nu mort; a treia - ritualul Dionisiac de a mqnca carne crud] (omophagia) nu
are nici o leg]tur] cu situa[ia din Corinteni).
Existau asem]n]ri =ntre cre\tinism \i mitranism dar nu avem nici o dovad] c] mitranismul
s-a extins pqn] =n Grecia =n timpul lui Pavel.
%A mqnca la masa domnului Sarapis” este o invita[ie =ntqlnit] =n lumea antic], promi[qnd
prezen[a zeului la mas]: dar limbajul lui Pavel nu reflect] aceast] tradi[ie - %masa (zeului)” este
folosit] \i pentru acolo unde jertfa este f]cut] (sau de unde vine) - dar Pavel nu deriv] acest
vocabular de la discu[ia despre "masa Domnului/demonilor" din LXX, care =i nume\te zei pe
demoni (cf. 10:20-21), \i altarul lui Yahweh "masa Domnului" (cf. 10:18). Asemenea joc de
cuvinte nu sugereaz] c] Pavel a considerat masa Domnului un altar sau Cina Domnului o jertf].
Conform 1 Cor. 10:19-22 - Pavel are =n vedere petrecerile publice care aveau loc =n templele
p]gqne, unde compania idolilor cu gazda este motivul obiec[iunilor lui Pavel \i nu promovarea
unei teologii a mqntuirii alternative prin mqncare \i b]utur] (cf. Wedderburn) - problema lui
Pavel este =nr]d]cinat] =n ideea tradi[ional] iudaic] de a fi profanat prin contactul cu idolii
(8:10), nu prin mqncare (10:25-27)
Faptul c] Pavel vorbe\te despre a mqnca \i bea ca fiind judecat] =mpotriva persoanei
=ns]\i =n raport cu pqinea \i paharului Domnului (11:27-29) \i nu =n raport cu o mas] =n templu
(8:10) sugereaz] c] teologia din 10:16-17 este distinct] =n tradi[ia cre\tin] \i este probabil c] a
fost =mprumutat] din alt] parte.
Concluzia: Sursa teologiei pauline despre Cina Domnului =n mistere \i =n alte

culte religioase =n aceea perioad] este improbabil], chiar dac] Pavel face ni\te
paralele pentru a sublinia corintenilor c] Cina Domnului nu mqntuie (cap. 10).
Oricum, =n acela\i timp, Pavel sugereaz] c] participarea la Cina Domnului =ntr-
un mod necuviincios poate rezulta =n boal] \i chiar moarte (11:30).
3. Originea sacramentului
Chiar dac] exist] dificult][i =n derivarea teologiei Cinei Domnului din alte religii
contemporane, nu exist] dificult][i =n ce prive\te derivarea mesei timpurii a cre\tinilor din
tradi[ia ei:
- diferit de %masa” altarului din Ierusalim (10:18), masa de p]rt]\ie era o caracteristic] \i a
fariseilor \i a esenienilor;
- particparea lui Isus la o mas] de p]rt]\ie a fost criticat] pentru %dep]\irea limitelor” cunoscute
(cf. Marcu 2:16-17; Mat. 11:9);
- sensibilitatea acestei p]rt]\ii este subliniat] \i de nara[iunea lui Luca despre Petru \i Corneliu
(Fapte 10-11) cqt \i =n incidentul din Antiohia (Gal. 2:11-14), care explic] direct lucrurile
adresate de Pavel =n 1 Cor. 8-10 \i Rom. 14:15:6;
Pavel =nregistreaz] tradi[ia Cinei Domnului ca un eveniment care a avut loc =ntre Isus \i
ucenici, pe care Pavel =nsu\i a primit-o (tradi[ia) \i a =nmqnat-o corintenilor atunci cqnd a
format biserica lor (11:23).
Paralela: 1) Marcu 14:22-24 // Mat. 26:26-28

2) 1 Cor. 11:23-25 // Luca 22:19-20
Dou] caracteristici importante:

a) Existau cu siguran[] dou] versiuni diferite de prezentare a Cinei =n biserici (diferen[e
mici dar importante):
i) versiunea Marcu-Matei
ii) versiunea Pavel - Luca
- nici una dintre ele nu deriv] =n totalitate din cealalt];
- ele provin dintr-o surs] tradi[ional] comun].
Care este cea mai apropiat] de original?

De ce nu folose\te Pavel expresia %noul leg]mqnt” (singura diferen[] important] din
versiunea Pavel -Luca)?
Probabil vers. Pavel -Luca este cea mai apropiat] de original.
b) Toate versiunile con[in o dezvoltare a originalului:

- sunt indica[ii c] Matei a elaboarat versiunea popular] Marcu-Matei, iar Luca a
elaborat versiunea popular] Pavel-Luca.
- versiunea lui Pavel mai con[ine o elaborare (11:25b-26);
- ad]ugarea versetului 25b este o paralel] Pavel-Luca (v. 24b); probabil Pavel \i tradi[ia
lui au continuat logica tradi[iei timpurii
- o elaborare este \i exprresia %cqt de des” (v. 25b) prin repeti[ia ei =n v. 26.
Elabor]rile probabil au rolul s] ridice chenarul liturgic, ilustrqnd forma celebr]rii Cinei.

Schimbarea persoanei din fraz] (%aminti[i-v] de mine” persoana =ntqi \i %voi
propov]dui[i moartea Domnului pqn] va veni” - persoana a doua) nu face neap]rat deosebirea
dintre tradi[ie \i elaborare.
Concluzie: - Pavel deriva tradi[ia lui despre Cin] din tradi[ia comun] cre\tin].
- +ntrebarea, dac] 10:16-17 apar[ine tradi[iei pauline sau altei influen[e, r]mqne
f]r] r]spuns.
- Majoritatea dovezilor indic] o dezvoltare intern] a conceptului; tradi[ia comun]
con[ine deja to[i termenii pentru identificare (%aceast] pqine] este trupul Meu”,
%acest pahar este Noul Leg]mqnt =n sqngele Meu.”)
+ntrebare: Nu au fost suficiente cuvintele acestea pentru a explica teologia din
10:16-17?
4. Situa[ia din Corint
+nainte de teza lui G. Thiessen, opinia general] era c] problemele din 1 Corinteni 10-11
erau de natur] teologic] sau religioas]: p]reri diferite despre Cina Domnului \i influen[e din
partea altor religii sau culte.
Thiessen: - problemele erau de natur] social], deoarece comunitatea era alc]tuit] din
diferite clase sociale (boga[i \i s]raci);
- conflictul este =ntre cei boga[i (cei care aveau suficient de b]ut \i mqncat) \i
cei s]raci (11:21-22);
- =n vedere sunt bisericile de cas], care probabil aveau loc la cei boga[i; este
posibil ca ace\tia s] fi preg]tit mqnc]ruri diferite pentru cei boga[i \i s]raci.
- Eranos (%masa la care contribuia fiecare membru”): fiecare =\i aducea
mqncarea sau o preg]teau =n comun.
Problema: - unii veneau mai devreme \i =ncepeau s] m]nqnce =naintea celorlal[i (11:21);
- cei care veneau mai tqrziu nu aveau ce mqnca sau nu mai aveau loc la mas].
Greco-Roma: - masa avea dou] faze: %prima parte” unde se serveau diferite feluri \i
%symposimii” (petrecerea pentru b]uturi), unde se servea pu[in] mqncare \i deserturi.
Problema: - cei boga[i care g]zduiau adunarea p]strau aceast] tradi[ie:considerqnd %adoua
mas]” Cina Domnului;
- oricum, Pavel combate abuzul unei singure cine \i nu una separat].
Exemplele precedente sugereaz] c] problemele din cap. 10-11 erau de natur] social], nu
teologic].
- Alte trei exemple: i) 11:17 - reveleaz] diviziunea care exista =ntre ei;
ii) 11:19 - haireseis - certuri =ntre ei;
iii) 11:18 - Pavel a auzit despre situa[ie, dar acesta nu a fost
adresat] =n epistola lor ca una dintre probleme.
Observa[ii:
i) - Cina Domnului trebuia considerat] o mas] aparte, care probabil nu era pentru
public =n sensul serviciului de =nchinare din cap. 14: probabil era o mas] la care
participau numai cei boteza[i (Bornkamm sau Monle)
- 10: 21 numai cei care sunt ferm dedica[i lui Hristos pot participa la Cin]
ii) - Sfin[enia lucrului sacru: bunul sau obiectul sacru care poate s]-i apere pe cei care au
dreptul s] participe \i s]-i disting] pe cei care particip] %ilegal”
- un aspect religios des =ntqlnit (ex. iudaism Mt. Sinai- Lev. 10:1-3; Anania \i Safira
(Fapte 5:1-16);
- probabil pentru cei din Corint botezul \i participarea la Cina Domnului erau considerate un
mod de a ob[ine via[a ve\nic] - asigurarea pentru via[a ve\nic].
5. Teologia lui Pavel despre Cina Domnului
1. Hran] spiritual]
1Cor. 10:3-4: - analogia cu experien[a Israelului pentru a exemplifica gre\eala
corintenilor (ob[inerea mqntuirii prin participarea la Cina Domnului)
- 10:5 - Israelul a fost favorizat dar \i pedepsit pentru idolatrie cqt \i alte p]cate
(10:6-10)
- corintenii sunt =ndruma[i s] fie aten[i s] nu fac] =n continuare aceea\i gre\eal]
(10:11-12)
Oserva[ii terminologice:
Pavel folose\te termeni generali pentru hran] - broma, poma (includ \i alte mqnc]ruri nu
numai artos \i poterion (pqinea \i paharului Cinei Domnului) - 10:16-17).
-pneumatikos - un termen preferat de corinteni, prin urmare, %hran]/b]utur] spiritual]” face

parte din vocabularul lor;
- probabil Pavel folose\te limbajul lor - deci termenul spiritual =n context este f]r] specifica[ii -
nic]ieri Pavel nu face aluzii la invocarea Duhului (epidesin ) =n raport cu Cina Domnului.
- evenimentele din pustie sunt prezentate de Pavel ca modele, iar termenul %spiritual” ar putea
avea semnul de model; nara[iuni care exprim] importan[a spiritual] pentru genera[iil care
urmeaz].
- %spiritual” - %harism” > hrana \i b]utura sunt rezultatul harului (%mijloace ale harului”)
limbajul folosit de Pavel este specific dar insuficient pentru a identifica o importan[] teologic]
2. +mp]r]t\irea =ntr-un singur trup

- Cel mai important aspect al teologiei pauline despre Cina Domnului este raportat la conceptul
lui Pavel despre biseric] ca trup al lui Hristos.
- limbajul lui Pavel pune la dispozi[ie toate reflec[iile teologice despre corelarea biseric]-
sacrament: =ntre un singur trup care este pqinea \i un singur trup care este biserica.
Texte: - 10:16-17
- 11:24
- 11:27
- 11:29
Limbajul acestor texte trebuie analizat
Observa[ii:
i) Pavel, aceste texte nu face aluzii la opiniile altora din biserica din Corint, (Este
teologia lui Pavel bazat] pe tradi[ia despre Cin]?)
ii) Dac] sunt acceptate textele a\a cum sunt citate exist] pericolul de a atribui o
putere mirific] pqinii \i paharului, crezqnd c] motivul pentru situa[ia corintenilor se
datoreaz] desconsider]rii sfin[eniei %elementelor”. Dar, cf. contextului, Pavel pune
accent pe elemente ca fiind o expresie a unit][ii congrega[iei \i un mijloc de unitate cqnd
este s]rb]torit] corect.
- Ex. 10:14-22 (%participare/=mp]rt]\ire”, %parteneri”, %a lua parte la”);

- accentul lui Pavel nu cade pe %elemente” ci pe =mp]rt]\irea acestora (10:16-17);
- nu %elementele” i-au f]cut pe membri una, ci participarea lor la acelea\i
%elemente” i-a f]cut o singur] congrega[ie; aceast] participare i-a f]cut un singur trup \
i au fost una =n Hristos.
- trei aspecte sunt legate =ntre ele, nu dou]: o pqine ---> un trup; dar o pqine --->
=mp]rt]\irea ---> un trup
iii) O paralel] cu 11:17-34 - synechomai - %a veni =mpreun]”

Ex. 10:17 - synerchomai - 11:18; 11:20; 11:33; 11:34
- %adunarea =mpreun]” alc]tuia biserica: nu o adunare pentru a mqnca ci una pentru a
=mp]rt]\i Cina Domnului (11:29, 21, 33); practica lor dovedea c] nu se adunau pentru
acest motiv)
iv) Pavel are =n vedere o mas] (deipnon - cina - o mas] principal] avut] seara)
- pentru unii, %pqinea” \i %vinul” erau o ceremonie aparte;
- dar se pare c] %pqinea” \i %vinul” reprezint] chenarul mesei: cu frqngerea pqinii
=ncepea masa =n conformitate cu tradi[ia iudaic], iar paharul (11:25 - dup] cin]) se
servea =ncheierea cinei;
- integrarea pqinii \i a paharului =n cin] sublinia importan[a cinei: de aceea Pavel se
opune atitudinilor egoiste ale unora, fiind responsabili la mas] pentru trupul \i sqngele
Domnului (en ochos - responsabil) (11: 27);
v) Aceeea\i tem] este abordat] de Pavel din nou =n cap. 12 (trupul lui Hristos)
- care este rela[ia dintre capitolul 11 \i capitolele 12-14?
- anume rela[ia dintre adunarea pentru Cina Domnului \i adunarea pentru =nchinare
(14:23, 26);
- faptul c] vorbe\te despre dou] adun]ri separate =n scop, probabil Pavel se refer] la dou]
=ntqlniri;
- adunarea pentru =nchinare este deschis] \i particip]rii altora (14:24);
- iar cealalt] =ntqlnire =n mod special pentru Cin] (o =ntqlnire mai intim]);
- important este s] =n[elegem cum vizualizeaz] Pavel cele dou] adun]ri ca parte din
trupul lui Hristos;
- probabil Pavel consider] adunarea ca trup al lui Hristos independent] de Cina Domnului
(oriunde Duhul aduce manifestarea harismei congrega[ia func[ioneaz] ca trup al lui
Hristos).
vi) Atitudinea lui Petru =n Antiohia este un refuz la participarea la Cina Domnului? (Gal.
2:14-16 - rezultatul atitudinii lui Petru).
3. Christologie
- 1 Cor. 10:4 - Pavel identific] pe Hristos cu piatra din care Domnul a dat ap] pentru
Israel =n pustie (o identificare spiritual] sau tipologic])
- Hristos este prezentat ca sursa %b]uturii spirituale” dar nu ca \i sursa %hranei spirituale”.
- 10:16-17 - pqinea frqnt] \i paharul binecuvqntat este =mp]rt]\irea =n trupul \i
sqngele lui Hristos
- scopul Cinei Domnului este acela de a men[ine \i hr]ni rela[ia cu Hristos: ca o rela[ie
corporativ];
- caracteristic] este loialitatea comunit][ii lui Hristos (10:21-22) care identific] biserica lui
Dumnezeu;
- 11:23-25 - subliniaz] continuitatea evenimentului prin p]strarea limbajului
tradi[ional - limbaj folosit =n special pentru a indica sursa \i continuitatea;
- Cina Domnului era considerat] %a Domnului” numai dac] avea ca scop
=nt]rirea p]rt]\iei comunit][ii printr-o rela[ie de responsabilitate reciproc], unul
fa[] de altul.
- 11:27-32 -abuzul Cinei Domnului invit] =n scen] judecata lui Dumnezeu;

-deosebirea /discernerea este necesar];
-numai dac] se recunoa\te diferen[a (diakino) dintre s]rb]torirea Cinei Domnului
=n mod gre\it \i s]rb]torirea corect] a Cinei Domnului, se va evita condamnarea
(katakrino)
Concluzie:
Cina Domnului proclam] Evangelia lui Hristos \i pune la dispozi[ia credincio\ilor

instruc[iuni \i =i men[ine =n conflictul eshatologic atunci cqnd hrana spritual], moartea \i
=nvierea lui Hristos sunt puse =n leg]tur] cu judecata \i cu a doua venire a lui Hristos.
Eclesiologie:Etic] Paulin]
Introducere
Pentru Pavel caracterul personal face parte din via[a nou] a individului creat] prin
credin[a acestuia =n Isus Hristos. Acest caracter este manifestat atqt =n via[a personal] cqt \i =n
familie, biseric] \i societate.
Caracterul moral al persoanei nou-create nu poate fi manifestat =n totalitate decqt dup]
parousia, =ns] pqn] =n acel moment caracterul moral se raporteaz] la era prezent]. +n alt] ordine
de idei, caracterul moral este condi[ionat \i integrat =n conflictul eshatologic creat de intersec[ia
celor dou] veacuri: veacul prezent \i cel viitor; %deja \i nu =nc]” caracterizeaz] pozi[ia eticii
pauline.
Conflictul eshatologic al eticii pauline este de natur] personal] cqt \i universal]
1. Harul ca baz] al eticii pauline
a) O realitate nou]
1Cor. 5:7 - mqntuirea lui Dumnezeu realizat] =n Hristos (moartea \i =nviera

Lui) este motivul lui Pavel pentru o etic] =n practic];
- comportamentul etic trebuie s] corespund] cu ceea ce Dumnezeu a f]cut
posibil prin jertfa lui Hristos.
Bultmann: - intituleaz] apelui etic: %indicativul \i imperativul” (cf. Gal. 1:25) - adic]
%s]devenim =n caracter \i comportament ceea ce ne-a f]cut Dumnezeu prin
Hristos.”
1Tes. 5:23 - Pavel folose\te imperativul =nc] din primele epistole \i nu numai pentru cei
imaturi ci \i pentru to[i care sunt =n Hristos, pentru a men[ine aspectul sfqnt al vie[ii pqn] =n
ziua judec][ii.
Romani - imperativul se afl] =n conec[iune cu indicativul: Romani 6:2-11 \i Romani 6:12-

23;
- uniunea cu Hristos cere un caracter corespunz]tor care este consecvent cu acesta.
Filipeni - 2:6-11 - Pavel face un apel la smerenia \i =n]l[area lui Hristos pentru a
prezenta idealul moral realizat printr-o participare =n suferin[a lui Hristos.
Rom. 5:21 - harul lui Dumnezeu d] putere credinciosului pentru o via[] moral].
Fil. 2:12-13 - Dumnezeu lucreaz] prin voia \i ac[iunea credincio\ilor pentru scopul S]u;
- darul lui Dumnezeu creaz] r]spunsul integral al persoanei al c]rei comportament
(Gal. 6:4) \i road] (Gal. 5:22) sunt descrise la singular.
b) Harul corespunz]tor
- Harul lui Dumnezeu este o putere =n credincios care produce un caracter corespunz]tor
Efes. 4:32 - imitatori ai lui Dumnezeu \i plini de har unul fa[] de altul;
4:32:5:2 - o atitudine de dragoste bazat] pe dragostea lui Dumnezeu
manifestat] =n jerfa lui Hristos.
Rom. 6:5-12 - indicativul este uniunea cu Hristos =n botez, motiv pentru care sunt
obliga[i s] tr]iasc] via[a lui Hristos cel =nviat;
- harul lui Dumnezeu manifestat =n Hristos trebuie s]-i motiveze pe cre\tini s] manifeste acela\i
har ; Harul este motivatorul bisericii (2Cor. 8:9);
- harul manifestat prin grija pentru cei s]raci (2Cor. 8-9).
c) Etica social] \i etic] corporativ]
- Este de dorit ca asepctul etic social din 2Cor. 8-9 s] fie =mp]rt]\it =n comunitatea
credincio\ilor \i nu numai =n afara bisericii
Ex. 2Cor. 8:4 - colecta este pentru sfin[i (cf. Rom. 15:26).
2Cor. 9:13, Gal. 6:10 - cine sunt cei nevoia\i =n acest context?
Gal. 6:10 - ergazesthai to agathon - %face[i bine” - a ajuta pe al[ii de bun] voie.
Rom. 12:13-14 - philoxenia - dragoste manifestat] de Pavel fa[] de cei necredincio\i.
2. O etic] a dragostei
-Dragostea este modelul specific al vie[ii prin care harul creaz] realitatea nou] =n care se
afl] credinciosul.
Rom. 5:3-5 - dragostea primit] prin Duhul Sfqnt produce caracterul prin care se zide\
te speran[a eshatologic] despre judecata final] a lui Dumnezeu.
Galateni 5:22 - dragostea este prima road] a Duhului Sfqnt.
Care este locul Legii =n etica paulin] cf. Galateni 3-5?
- legea este plasat] de Pavel =n contrast cu credin[a;

- Galateni 5:14 - dragostea =mpline\te toat] legea (cf. 6:2);
- aspectul etic tradi[ional r]mqne dar =mplinit printr-o alt] perspectiv] - cea a harului \i a
dragostei;
- dragostea nu =nlocuie\te legea, ci reprezint] o motiva[ie nou], o =n[elegere nou] pentru
a =mplini cerin[ele morale ale legii.
3. Omul caracterizat prin %carne” \i %trup”
- Ambele caracteristici au un aspect pozitiv =n teologia lui Pavel (Filimon 16 (sarx) \i

Romani 8:11 (soma).
Dunn: - sarx - reprezint] \i sfera %p]mqnteasc]” din care persoana face parte \i din care
sustrage valorile \i scopurile pentru via[] (Rom. 7:5).
- chemarea la mqntuire: este sfera nou] =n care persoana este inclus], unde
valorile \i scopurile nu mai corespund cu cele %din trecut”.
4. Aspectul eshatologic
Etica paulin] este influen[at] de conflictul eshatologic care intersectez] via[a

credinciosului (Rom. 13:11-12).
A\teptarea parousiei trebuie s] ridice seriozitatea moralului credinciosului care nu trebuie
s] accepte o stare de complacere.
+nv][]tura eshatologic] din 1Tes. 4;13-5:11 este plasat] =n mijlocul sec[iunii etice a
epistolei.
5. Conflictul eshatologic
Este ilustrat de Pavel =n contrastul aparent dintre libertatea cre\tinului =n Hristos \i codul
etic de subordonare a acestuia pqn] la venirea lui Hristos.
Gal. 5:16-25 - venirea Duhului schimb] situa[ia credinciosului dar =n acela\i timp o
men[ine =n colaborare cu acesta.
Realitatea nou] exist] \i realitatea veche a omului continu] s] fie activ].

Realitatea veche a omului poate fi controlat] atqta timp cqt influen[a Duhului este
acceptat] =n via[a credinciosului.
6. Universalitatea conflictului moral
R]ul exist] \i controleaz] societatea (kosmos) influen[qnd individul (Ef. 2:1; Rom. 12:2).
R]ul este infiltrat =n diferite aspecte ale societ][ii: rela[ii economice (1Cor. 7:31);
categorii sociale (1Cor. 1:27-28); grup]ri diferite bazate pe religie (Gal. 6:14-15) \i =n[elepciune
personal] (1Cor. 1:20).
- Efes. 6:12f - aspectul universal al r]ului ilustrat prin c]derea puterilor angelice
- c]derea ordinii sociale fiind influen[at] de acestea
7. 1 Corinteni - Mqntuirea \i aspectul etic
- Evanghelia care face posibil] mqntuirea eshatologic] aduce \i o schimbare radical] =n

modul de via[] =n care oamenii tr]iesc.
- Acesta fiind scopul general al epistolei \i presupozi[ia teologic] din spatele fiec]rui
imperativ folosit de Pavel.
- Prin urmare, chiar dac] =n 1 Corinteni =ntqlnim un limbaj apocaliptic-cosmologic,
mqntuirea este ilustrat] =n special =ntr-un limbaj etic-moral.
Consecin[a etic]
- Evanghelia transform] vie[ile oamenilor;
- Mqntuirea =n Hristos nu este complet] f]r] o atitudine \i un comportament similar lui
Dumnezeu/Hristos.
1Cor. 6:11 - nedrep[ii - nu vor mo\tenii =mp]r][ia eshatologic].
1Cor. 5:7 - rela[ia dinte Evanghelie \i etic] (indicativul \i imperativul) este exprimat] de
Pavel cel mai clar =n acest context.
- Avertizarea lui Pavel pentru cei care tr]iesc =n p]cat continu] (6:9-10; 15:34);
- Important este s] [inem poruncile lui Dumnezeu (7:19);
- Punerea =n practic] a evangheliei ca har \i dar al Duhului Sfqnt este singura cerin[]
necesar];
- Ordinea divin] =nc] mai are absoluturi etice \i morale.
Pentru Pavel, aspectul etic este de natur] teologic], deoarece totul este raportat la
Dumnezeu \i la ceea ce Dumnezeu a f]cut \i face prin Hristos \i Duhul:
a) Scopul (sau baza) eticii cre\tine este gloria lui Dumnezeu (10:13);
b) Modelul pentru o etic] cre\tin] este Hristos (11:1);
c) principiul eticii este dragostea - deoarece reflect] caracterul lui Dumnezeu (8:2-3;
13:1-8);
d) puterea pentru o via[] etic] -moral] este Duhul Sfqnt (6:11-19).
Concluzie:
Fiecare aspect =n parte poate fi argumentat din perspectiva paulin] (=n special din 1Cor.
10) pentru a sus[ine rela[ia dintre mqntuire \i etic], fapt care dovede\te importan[a teologic] \i
practic] eticii apostolului Pavel.

Curs de Teologie Paulina

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs de Teologie Paulina

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Viata si activitatea apostolului Pavel /Pavel si lumea in care a tr]it

Ce este teologia Paulin]? /Opinii cu privire la persoana apostolului Pavel.

1. Introducere: Afirma[ii autobiografice:

2. Pavel si lumea in care a trait (vezi curs J. Tipei)

3. Opinii cu privire la persoana apostolului Pavel (R. Bultmann; A. Schweitzer; C.

4. Teologia Paulina (J. D. G. Dunn)

Ce este teologia paulina?

Cum se poate scrie o teologie paulina?

Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 3

Un studiu sistematic al teologiei pauline trebuie sa inceapa cu prezentarea conceptului

Revelatia lui Dumnezeu in Hristos: Revela[ia lui Dumnezeu prin/=n Hristos a

In ce priveste particularitatea, Pavel explica cum neamurile au parte de binecuvantarea

3. Experimentarea lui Dumnezeu

a) Filozofii si religii antice: a cunoaste despre Dumnezeu

Pavel este familiarizat cu ambele situatii, sustinand o cunoastere despre Dumnezeu si o

Termenul - ginosko (a cunoaste): 1)=n greac] denot] o perceptie rationala despre un

Pavel accepta caracterul lui Dumnezeu fara explicatii.

Dumnezeu si omenirea: Antropologie

Influenta antropologiei pauline: Nu putem fi siguri daca Pavel a fost influentat de

Termenul este folosit pentru a descrie trupul omenesc:

Trupul omenesc (soma)

1 Corinteni contine folosirea termenului intr-un cotext mai clar

Urmatoarele texte sprijina afirmatia precedenta: Rom. 1: 24, 1Cor. 7: 4 (dezonoreaza

Prin urmare: ar fi gresit sa limitam termenul soma numai la aspectul fizic si sa nu

ii) Sarx - %placerea carnii” (senzualitate); explicatie psihologica si nu cosmologica,

1. Aici termenul sarx descrie persoana insasi \i nu o forta cosmica exterioara

Discutati - luand in considerare Gal. 1: 13-14 si Fil. 3: 5-6

Traducerea lui sarx

-natura neduhovniceasca, firea pacatoasa, pamantaesca - conduce la o gandire dualista;

3. Relatia dintre soma si sarx

Importanta teologica a relatiei dintre soma si sarx

Ca si termenii precedenti, ceilalti termeni mai putin importanti se trateaza pe perechi.

Nous (21 ori in ep. / 6 ori Romani si 1 Corinteni 7 ori)

-Romani 1: 20 - foloseste conceptul grecesc pentru a construi podul apologetic

-Importanta %mintii” / %intelectului”

Rom. 8: 27 - Dumnezeu cerceteaza inimile

5. Psyche si pneuma (cu sensul de duhul omului)

Relatia dintre psyche si pneuma

Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 12

1. Aspectul negativ al omului

Nous Este de asemenea corupta: %mintea blestemata” (Rom. 1: 28);

Pneuma trebuie sa ne curatim de %intinaciunea duhului” (2 Cor. 7: 1).

2. Adam in scriptura iudeilor

a) Folosirea termenului adam: folosit in scriptura evreilor cu intelesul de omenire sau

3. Adam in teologia paulina - Romani 1: 18-32

Exprima vinovatia omului in raport cu :

4. Adam in teologia paulina - Romani 3: 23

Explica de ce dreptatea lui Dumnezeu este universala:

5. Adam in teologia paulina - Romani 5: 12-21

Explicit Adam este mentinut in concluzia argumentului inceput in cap. 1, explicand

2)-este fiecare individ responsabil pentru moartea lui?

Probabil Pavel intentioneaza sa afirme urmatoarele:

6.Adam in teologia paulina - Romani 7: 7-13

7.Adam in teologia paulina - Romani 8: 19-22

Dumnezeu si Omenirea: Harmatologie –Pacatul, moartea \i legea

Teologie Paulina (III) Prof. I. O. Leliuc p. 17

angeloi (ingeri) kosmokrator (puteri cosmice)

Expresia  (nici inaltimi nici adancimi) manifest] deseori probleme

Stoicheia (elemente spirituale / componente in serie)

- Aceste substante/elemente au fost divinizate, mitologizate si personificate (perioada

Urmatoarele aspecte merita de asemenea, amintite:

Personificarea Pacatului in Romani 5:12-8:3

Pe scurt, pacatul in teologia paulina poate fi inteles atqt ca ceva experimental-practic