PROIECT

TRADIȚII ROMANE VERSUS TRADIȚII ROMÂNEȘTI

DRĂGAN BIANCA – CRISTINA Clasa a VIII-a B

TRADIȚ II ROMANE VERSUS TRADIȚ II ROMÂ NEȘ TI

Așa cum mulți dintre noi ne gândim, la venirea Anului Nou, la anumite dorințe care
să se îndeplinească, astfel de obiceiuri tradiționale existau pe vremea strămoșilor noștri
romani, care făceau promisiuni in prima zi a noului an.

"Înalții oficiali ai Romei au întocmit o rezoluție pentru a rămâne loiali republicii si au

jurat credință împăratului pe 1 ianuarie", a declarat profesorul Richard Alston, de la
Universitatea Royal Holloway din Londra.

"O ceremonie imensă s-a desfășurat cu aceasta ocazie, când legiunile romane au defilat, iar
sacrifricii au fost făcute pe Dealul Capitoliului. Acest eveniment anual a reînnoit legăturile
dintre cetățeni, stat si zei", a explicat Alston.

Ziua de Anul Nou a oferit tuturor cetățenilor romani o oportunitate de a reflecta asupra
trecutului si a scruta viitorul. Oamenii au făcut schimb de fructe si miere, si-au adresat
binecuvântări pentru anul următor, iar instanțele de judecata au lucrat numai dimineața, fiind
libere o jumătate de zi.

"La 1 ianuarie, strămoșii noștri romani l-au sărbătorit pe Janus, zeul noilor începuturi care
avea doua fete, una care privea spre trecut si alta spre viitor.

Zeul Janus era reprezentat pe uși și pe praguri, iar romanii au numit prima luna a anului
ianuarie, in onoarea sa.
Janus a simbolizat, de asemenea, valorile casei, familiei, prieteniei si civilizației, iar ușile
templului sau erau închise când la Roma era pace si deschise in vreme de război.

La fel ca și astăzi, știm ca romanii au celebrat un festival in mijlocul iernii, in care se

întâlneau cu prietenii și făceau schimb de cadouri, înainte de începerea noului an", a spus
profesorul.

1
PROIECT
TRADIȚII ROMANE VERSUS TRADIȚII ROMÂNEȘTI
DRĂGAN BIANCA – CRISTINA Clasa a VIII-a B

OBICEIURI DE NUNTĂ

Veșmintele de nuntă
În Roma antică albul era considerat culoarea bucuriei, mai târziu, in evul mediu a
simbolizat puritate. In vremurile străvechi blestemele și farmecele erau luate in serios. Din
acest motiv, prietenii si membrii familiei miresei si mirelui se îmbrăcau la fel ca mirii in idea
de a deruta spiritele malefice si de a deturna farmecele. Termenul vechi francez "trousseau" se
traduce prin balot de îmbrăcăminte. După nuntă, mireasa aducea hainele purtate de membrii
familiei in casa mirelui. Obiceiul a evoluat in timp si astăzi in societatea americana
domnișoarele de onoare si cavalerii poarta haine de aceeași culoare si care de multe ori sunt
croite la fel

Tortul de nunta
Romanii aveau obiceiul, la sfârșitul ceremoniei de căsătorie, de a rupe o pâine deasupra
capului miresei. Exista credința ca numărul firmiturilor ar fi putut sa indice câți copii va avea
noul cuplu. Invitații culegeau aceste firmituri și le păstrau ca fiind aducătoare de noroc. Pentru
nunti mai mari, ca invitații sa nu plece cu mana goala, se făceau pâini din ce in ce mai mari.
Cu timpul, prin rafinament, pâinea a fost înlocuită cu prăjituri si mai târziu cu tortul pe care-l
cunoaștem și astăzi.