Referat Medicina

Universitatea „Dunărea de Jos”Galaţi
Facultatea de Ştiinţe Umaniste, Economice și Inginereşti
CMM 1
Obiectul: Organizarea etimologică a limbii

române
Referat:
Etimologia cuvintelor
care se referă la
domeniul medicinei
A elaborat : Urum (Nicolaeva) Maria

Profesor coordonator: Conf. dr. M.Ifrim
24.12.2018
Am ales această lucrare din interesul că aproape toate cuvintele și toți termenii din domeniul
medicinei după etimologia sa, în mai multă parte, se referă la limba franceză și la limba greacă
În această lucrare se regăsesc:

1. Termeni specifici, utilizați exclusiv în medicină și științele conexe: biologie, farmaceutică și
microbiologie.
2. Termeni generali din biologie, biochimie,
3. Termeni comuni, populari sau regionali cu referire la domeniul medicinei
1. ALERGÉN, -Ă, alergeni, -e, adj., s.n.

(Substanță de natură proteică) care provoacă o alergie.
[< fr. allergène, cf. fr. allergie – alergie, gr. gennan – a produce].
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | Permalink
alergén adj. m., pl. alergéni; f. sg. alergénă, pl. alergéne

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | Permalink
alergén s. n., pl. alergéne

2. ANEMÍE 1, anemii, s.f.

Stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roșii din sânge.
♢ Anemie pernicioasă = stare gravă deanemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globul
e roșii.
– Din / < fr. anémie, cf. gr. an – fără, haima – sânge.

anemíe s. f., art. anemía, g.-d. art. anemíei; pl. anemíi, art. anemíile
A ANEMIÁ 2, anemiez, vb. I. Refl și tranz.

A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei.
[Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier.
anemiá vb. (sil. -mi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. anemiáză, 1 pl. anemiém (sil. -mi-em); conj. prez. 3

sg. și pl. anemiéze; ger. anemiínd(sil. -mi-ind)
A SE ANEMI//Á 3 mă ~éz intranz. A ajunge în stare de anemie; a deveni anemic.

[Sil. -mi-a] /<fr. [s']anémier
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | Permalink
ANEMIÁ 4 vb. I tr., refl. A(-și) pierde puterile din cauza anemiei. [Pron. -mi-a, p.i. 4 -

iem (pron. -mi-em), ger. -iind. / < fr. anémier].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | Permalink
3. ANGHÍNĂ, anghine, s.f.
1. Inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația.
2. (În sintagma) Anghină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea ini
mii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterărifuncționale sau anatomice ale arterel
or coronare.
– Din fr. angine, lat. angina.
ANGHÍNĂ s. v. scarlatină.
Dictionar: Dictionar de sinonime | Permalink
anghínă/angínă s. f., g.-d. art. anghínei/angínei; pl. anghíne/angíne

anghínă s.f. (înv. și reg.) pânză groasă de cânepă; nanchin
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR | Permalink
anghínă, s.f. –
Nanchin, țesătură de bumbac. De la Nankin, oraș din China, prin intermediul pronunțării ngr.
(Hasdeu 1200). Este cuvânt înv., astăzi se folosește mai mult nankin, din fr.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | Permalink
4. ANTIDEPRESÍV, -Ă adj., s.
n. (medicament) contra depresiunii nervoase; antidepresant.
(< fr. antidépressif)
ANTIDEPRESÍV, -Ă, antidepresivi, -e, adj., s.n.

(Medicament) care înlătură depresiunea (II). – Anti- + depresiv.
antidepresív adj. → depresiv
5. ANTIDÓT, antidoturi, s.n.
Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi,a unui virus etc. din organism; contraotravă.
♦ Fig. Remediu, leac.
– Din. [< fr. antidote, cf. lat. antidotum, gr. antidoton < anti – contra, dotos – dat].
ANTIDÓT s. (FARM.) (rar) contraotravă, contravenin,
(înv.) antifarmac. (Stricnina este ~ pentru barbiturice.)
6. CARDIOLÓG, -Ă, cardiologi, -ge, s.m. și f. Medic specialist în boli de inimă.

[Sil. -di-o-] /<fr. cardiologue
cardiológ s. m. (sil. -di-o-), pl. cardiológi

cardiológă s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. cardiológei; pl. cardiológe

7. BACTÉRIE, bacterii, s.f. Organism microscopic unicelular de natură vegetală.
[<fr. bactérie , cf. lat. bacteria]
[Art. bacteria; G.-D. bacteriei; Sil. -ri-e] /.
BACTÉRIE s.f.
(MICROBIOL.) Nume generic dat microorganismelor unicelulare, sporulate sau nu, cu struct
ură foarte simplă; conțin un nucleu difuz, iar înmulțirea se face prin diviziune directă.
A. sunt împărțite în familii pe baza morfologiei (coci, bacili, vibrioni),
a afinităților față de coloranții de anilină (bacili acido-rezistenți, germeni gram-pozitivi sau negat
ivietc.) și a proprietăților biologice: rezistența la temperaturi ridicate (b. termofile), tipul de nutriț
ie (b. autotrofe sau heterotrofe), derespirație (b. aerobe sau anaerobe), patogenitatea pentru om și
animale. Prin ritmul rapid de multiplicare și prin acțiunea enzimelorproprii, b. au un rol esențial î
n circulația carbonului și azotului în natură (b. nitrificante, b. celulolitice, b. de putrefacție),
asigurând echilibrul biochimic necesar existenței lumii vii.
B. sunt folosite pe scară largă în industria farmaceutică (în prepararea antibioticelor, vitami
nelor), industria alimentară (în prepararea derivatelor de lapte, produselor alcoolice) etc.Nume ge
neric dat unor microorganisme unicelulare microscopice, dintre care unele provoacă boli infecțio
ase.
BACTÉRIE s. (BIOL.) (pop.) microb.
bactérie s. f. (sil. -ri-e-), art. bactéria (sil. -ri-a), g.-

d. art. bactériei; pl. bactérii, art. bactériile (sil. -ri-i-)
8. DERMATÍTĂ, dermatite, s.f.
1. Inflamație a pielii, provocată de agenți externi.;
(la pl.) nume generic dat unei grupe de maladii inflamatorii ale pielii; dermită.
2.Boală de piele periodică, la cabaline, ce se manifestă sub formă de răni care apar vara, se închi
d iarna și reapar, în același loc, larevenirea căldurilor.
– Din /<fr. dermatite.
9. DERMATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul pielii și al bolilor e
i[<fr. dermatologie , cf. gr. derma – piele, logos – studiu].
dermatologíe s. f., [Art. dermatologia; G.-D. dermatologiei; Sil. -gi-e]
10. DIABÉT, diabeturi, s.n. Nume dat mai multor boli metabolice și endocrine caracterizate
prin eliminare abundentă de urină, prinsenzație continuă de sete, prin prezența glucozei în
urină etc.; boală de zahăr.
Din fr. diabète, lat., gr. diabetes.
DIABÉT s. (MED.) 1.
(pop.)(boală de) zahăr. Boală care prin neputința organismului de a utiliza zahărul din alimentați
e, determinând creșterea cantității acestuia însânge (hiperglicemie) și în urină (glicozurie).
2. diabet bronzat v. boala lui Addison.
diabét s. n. (sil. di-a-), pl. diabéturi

11. DIÉTĂ1, diete, s.f. Regim alimentar special, recomandat în caz de boală, pentru păstrarea
sănătății, scăderea greutății corporale etc.
– Din fr. diète, lat. dieta.
DIÉTĂ2, diete, s.f. (În evul mediu și în unele state contemporane) Adunare legislativă; p.
ext. adunare politică reprezentativă. [Pr.: di-e-]
12. FARMACÍE, farmacii, s.f.
1. Știință care se ocupă cu problemele preparării, păstrării, controlului și distribuirii medicam
entelor.
2. Locspecial amenajat în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicam
ente; potică1, spițerie.
– Din (< fr. pharmacie, lat. pharmacia, gr. pharmakeia)
FARMACÍE s. (pop.) spițerie, (Transilv. și Bucov.) apotecă, (Transilv.) potică.

farmacíe s. f., art. farmacía, g.-d. art. farmacíei; pl. farmacíi, art. farmacíile
13. GASTRÍTĂ, gastrite,s.f.
Boală care constă în inflamația definitie/mucoasa">mucoasei stomacului și care se manifestă
prin dureri abdominale, balonări, grețuri, vărsături etc.
– Din /<fr. gastrite.
14. GRÍPĂ 1, gripe,s.f.

Boală infecțioasă și contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator,
care se manifestă prinstare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, durer
i musculare și de cap etc. ♦ P.
gener. Nume dat unorafecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial.
– Din fr. grippe, germ. Grippe.
GRÍPĂ s. (MED.) (astăzi rar) influență, (pop.) troahnă, (înv.) cataroi.

grípă s. f., g.-d. art. grípei; pl. grípe

GRIPÁ 2, gripez, vb. I. tr., refl.

1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. III A
(se) bloca în timpul funcționării. ♢ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul.
2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă.
– Din . [< fr. gripper].
GRIPÁ vb. (TEHN.) a se bloca. (Motorul s-a ~.)
gripá vb., ind. prez. 1 sg. gripéz, 3 sg. și pl. gripeáză

15. GUTURÁI, guturaiuri,s.n.
Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acu
tă a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă; coriză.
[Var.: (reg.) gutunár s.n.]
– Lat. gutturalium (< guttur „gât, gâtlej”).
GUTURÁI s. (MED.) catar, coriză, rinită, (pop.) troahnă, (reg.) cataroi, subărie, (Mold.,

Bucov. și Transilv.) șuhărie. (Are un ~ rebel.)
guturái s. n., pl. guturáiuri/guturáie

guturái (-ie), s.n. – Răceală, coriză. – Var. gutunar. Lat. guttŭrālia, pl. de la guttŭrālis (DAR;

REW 3930), cf. lat. gutturnia „tumoris inflatio”. Var. indică o încrucișare cu sb. gúntura,
gunturač, cr. guntunar (Scriban; după DAR, de la guttŭrālis › guturar, cu disimilare). –
Der. guturăi, vb. (a avea guturai); guturăios, adj. (care are guturai, răcit); guturăni, vb. (a răci).
16. INDIGÉSTIE, indigestii,
s.f. Tulburare a digestiei provocată de unele excese alimentare, de frig, de unele stări nervoase et
c. șimanifestată prin indispoziție, grețuri, vărsături, diaree etc.
– Din fr. indigestion, lat. indigestio.
INDIGÉSTIE s. (MED.) aplecat, (pop.) plecate (pl.), (reg.) îndesoare, (Mold., Bucov.,

Transilv. și Ban.) ciumurluială. (A făcut o ~.)
indigéstie s. f. (sil. -ti-e), art. indigéstia (sil. -ti-a), g.-

d. art. indigéstiei; pl. indigéstii, art. indigéstiile (sil. -ti-i-)
17. INJÉCȚIE s.f. 1. Introducere forțată cu seringa a unei substanțe lichide în corp; (p.

ext.) lichidul astfel introdus. 2. Introducere sub presiune a combustibilului în camera de ardere a
unui motor. 3. (Mat.) Funcție injectivă. 4. (Geol.) Pătrundere sub presiune a uneimagme în zonel
e cele mai adânci ale scoarței terestre.
[Gen. -iei, var. injecțiune s.f. / cf. fr. injection].
injécție s. f. (sil. -ți-e), art. injécția (sil. -ți-a), g.-d. art. injécției; pl. injécții, art. injécțiile (sil. -ți-

i-)
injécție, injecții s.f. 1. mită. 2. (glum.) raport sexual. 3. (pub.) investiție masivă / aport masiv de c
apital într-un domeniu sau o întreprindere.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | Permalink
18. PASTÍLĂ, pastile,s.f. 1. Preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau a u
nei bomboane mici, rotunde, care se administrează pe cale bucală; tabletă; pilulă; comprimat. 2.
Piesă în formă de disc mic, folosită la unele mașini sau la unele mecanisme. 3. Loc special amen
ajat (de forma uneipastile (1)) în mijlocul unei piețe, al unei intersecții largi, pentru refugiul pieto
nilor, dirijarea circulației etc.
– Din fr. pastille, germ. Pastille.
pastílă s. f., g.-d. art. pastílei; pl. pastíle

19. PEDIATRÍE s.f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul bolilor la copii; medicină
infantilă.
/<fr. pédiatrie, cf. fr. pais – copil, iatreia – tratament].
PEDIATRÍE s. medicină infantilă. [G.-D. pediatriei; Sil. -di-a-tri-]
20. PIÉLE (PIÉI), s.f.

1. Țesut care acoperă corpul animalelor; epidermă.
2. Pieliță; piele de animal jupuită și prelucrată.
3. Curea, iuft.
– Var. (Mold.) chele. Mr. chiale, megl. chialie. Lat. pĕllem (Pușcariu 1309; Candrea-Dens.,
1379; REW 6377), cf. it., port. pelle, prov. pel, fr. peau, sp. piel.
Cuvânt de uz general (ALR, I, 3). –
Der. pielar, s.m.(meseriaș care prelucrează piei);
pielărie, s.f. (mulțime de piei;atelierul, meseria de pielar);
pielcea (var. pielcică, pielcuță), s.f. (piele, mai ales de miel), cu suf. -cea (după Candrea-
Dens., 1380 și Iordan, Dift., 59, din lat. *pĕllicĕlla);
pieliță, s.f. (piele; membrană; ten); pielos, adj. (Trans., neted, alunecos);
împielița, vb. (a incarna);
împielițat, adj. (îndrăcit, neastîmpărat), în loc de drac împielițat.
21. PULS, pulsuri, s.n. Mișcare fiziologică ritmică de dilatare și de contractare a pereților art
erelor, determinată de creșterea volumului desânge pompat de inimă. ♢
Expr. A lua (cuiva) pulsul =a număra (cuiva) bătăile inimii, apăsând cu degetul pe artera de la în
cheieturămâinii. A pipăi pulsul (cuiva) =
a încerca să afle intențiile, planurile sau starea de spirit a cuiva. A prinde (sau a simți) pulsul (une
i situații) = a înțelege sau a intui exact o situație, o stare de lucruri.
♦ Loc unde se simte această mișcare ritmică.
– Din fr. pouls, lat. pulsus.
PULS s. (FIZIOL.) pulsație, undă pulsatilă, (pop.) vână, (grecism înv.) sfigmos. (Medicul i-

a luat ~ul.)
22. REȚÉTĂ, rețete, s.f. 1. Formulare în scris a unei doctorii și a modului de a
o prepara; prescripție a medicamentelor necesare unui bolnav; p.
ext. hârtia pe care medicul a scris această prescripție medicală. 2. Ansamblu de indicații privind
materiile prime, proporția, modul de preparare pentru obținerea unui anumit produs,
a unei mâncări, a unei băuturi etc. 3. Fig. Soluție practică pentru rezolvareaunui lucru,
a unei situații dificile etc.
♦ Mijloc, procedeu. 4. sumă de bani realizată din vânzarea biletelor la un spectacol.
– Din < ngr. retseta, germ. Rezept, fr. recette, rus. rețept .
REȚÉTĂ s. prescripție, (înv.) ordonanță. (~ medi-cală.)

23. SĂNĂTÁTE (SĂNĂTÂȚI), s.f. – 1. Stare generală bună a organismului. – 2. Sănătate

(1) publică. – 3. Salut, formulă de salut. – 4. Toast. – 5. Gata, nimic mai mult! (funcție de interj.).
– Mr. sînătate, megl. sănitati. Lat. sanĭtatem (Pușcariu 1509; REW 7580),

cf. alb. šendet(Meyer 405; Philippide, II, 653), it. sanità, prov. santat, fr. santé. Pentru ultimul
sens, cf. pace.
– Der. sănătos, adj. (teafăr; salutar, salubru; întreg, fără defect; intact, incoruptibil; teribil,
respectabil), mr. sînătos, megl. sînitos, din lat. *sanĭtōsus (Meyer, Alb. St., IV, 35; Pușcariu
1519; REW 7580a), cf. nap. sanetuse, campid. sanidozu, cuvînt de uz comun (ALR, I, 131);
nesănătos, adj. (fără sănătate, morbos, bolnav);
sănătoasa, s.f. (fam., fugă, scăpat); poate prin aluzie la proverbul fuga-i rușinoasă dar e
sănătoasă;
însănătoși (var. sănătoșa), vb. (a se face bine, a se vindeca);
sunătoare (var. sănătoare, sănitoare), s.f. (pojarniță, inimioară, Hypericum perforatum;)
24. TENSIÚN//E ~i f.

1) Stare de încordare; întindere. ~ea mușchilor.
2) fig. Stare de spirit sau situație încordată; zbucium sufletesc; încordare. 3) fig. Efort intelectual.
4) fiz. Forță interioară care acționează asupra suprafeței unui spațiu închis.
5) Diferență de potențialdintre două puncte ale unui câmp electric.
6) med. Presiune exercitată de fluxul de sânge asupra vaselor și asupra inimii. [G.-D. tensiunii;
<fr. tension,lat. tensio, -onis.
TENSIÚNE s. v. efort unitar, febră.
Tensiune ≠ destindere
Dictionar: Dictionar de antonime | Permalink
25. TERAPEÚT, terapeuți, s.m. Medic specialist în terapeutică.
[Pron. -pe-ut. / < fr. thérapeute].
terapeút s. m. (sil. -pe-ut), pl. terapeúți

TERAPEÚT2 s.m. (ant.) nume dat călugărilor evrei din Egipt, care se pare că se trăgeau din esenie
ni. (< fr. thérapeute)
-TERAPEÚT3, -TERAPÍE elem. „tratament, îngrijire”.
(< fr. -thérapeute, -thérapie, cf. gr. therapeia)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | Permalink
26. TERMOMÉTRU, termometre, s.n. Instrument folosit la măsurarea temperaturilor, form
at dintr-un tub de sticlă gradat terminat cu unrezervor care conține un lichid dilatabil
(mercur, alcool etc.).
– Din fr. thermomètre. . [< fr. thermomètre, cf. gr. thermos – cald, metron – măsură].
termométru s. n. (sil. -tru), art. termométrul; pl. termométre
TERMOMÉTR//U
~e n. Instrument pentru măsurarea temperaturii. ~ de cameră. ♢ ~ înregistrator termometru pent
ru înregistrareagrafică a variațiilor de temperatură.
[Sil. -me-tru] /<fr. thermometre
27. TRATAMÉNT, tratamente, s.n. 1. Fel de a se purta cu cineva, atitudine, comportare față
de cineva. 2. Îngrijire medicală; ansamblu demijloace igienice, dietetice, medicamentoase, balne
are, climaterice etc. cu care se tratează o boală; spec. mod, metodă, mijlocterapeutic folosit în co
mbaterea bolilor. 3. Ansamblul operațiilor tehnice, fizice, chimice, biologice etc. executate asupr
a unui materialsau a unui organism etc. pentru a obține modificări de calitate, de formă, de struct
ură etc. în scop industrial, economic sau științific. 4.(Fon.) Evoluție, modificare, schimbare.
– Din it. trattamento, fr. traitement.
TRATAMÉNT s. 1. (MED.) terapie, terapeutică. (~ intensiv al unei boli.) 2. v. îngrijire. 3. v. me
dicație. 4. (FON.) modificare, prefacere, v. transformare.
tratamént s. n., pl. trataménte

TRATAMÉNT ~e n. 1) Mod de a trata pe cineva; fel de a se purta cu cineva.
2) Totalitate a procedeelor de vindecare a unei boli; îngrijire medicală; cură; terapie. ~ ambulato
riu.
3) Ansamblu de operații aplicate unor organisme, materiale sau substanțe cu scopulde a obține m
odificări în structura, calitatea sau forma lor.
/<lat. tractamentum, fr. traitment
28. TÚSE s.f. Act reflex format dintr-o inspirație scurtă urmată de o expirație bruscă și zgom
otoasă, de intensitate și frecvență variabile(însoțită de expectorații), cauzat de îmbolnăvirea apara
tului respirator, de alunecarea în trahee a unor corpuri străine etc. – Lat. tussis.
túse s. f., art. túsea, g.-d. art. túsei
TÚSE f. Expirație bruscă și zgomotoasă cauzată de iritarea mucoasei căilor respiratorii sau de ac
țiunea altor factori.
♢ ~ convulsivă(sau măgărească) boală contagioasă acută, frecventă la copii, care se manifestă p
rin accese violente, spasmodice de tuse. [Art. tusea; G.-D. tusei] /<lat. tussis
túse s.f. – Act respirator reflex cauzat de îmbolnăvire. – Var. Mold. tusă. Mr.,

megl. tuse. Lat. tūssis (Pușcariu 1781; REW 9016), cf. it., port. tosse, prov., cat., sp. tos,
fr. toux. – Der. tuși (mr. tuședz, tușire), vb. (a avea un acces de tuse), din lat. tussῑre (Pușcariu
1782; REW 9015), cf. it. tossire, engad., port. tussir, prov., cat. tossir, v. fr. toussir,
sp. toser, cuvînt de uz general (ALR, I, 146); tuset, s.n. (acces de tuse); tușit, s.n.
(access de tuse); tușitură, s.f. (tuse).
a face tușa expr. (sport) a fi jucător de rezervă.

Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | Permalink
29. ÚLCER, ulcere,s.n.
1. Leziune (fără tendință de cicatrizare) care apare pe suprafața pielii sau a mucoaselor (stom
acului, duodenului); boală caracterizată prin prezența unor astfel de leziuni; ulcus (1). 2. Boală a
arborilor, pricinuită de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. –
Din fr. ulcère, lat. ulcus, -eris.
ÚLCER s.n. Leziune organică care nu se cicatrizează și care are tendința să se întindă și să supur
eze. ♦ Inflamație a mucoaseistomacului și duodenului. [< fr. ulcère, cf. lat. ulcus – rană].
30. MOÁȘĂ, moașe, s.f.

1. Femeie (cu pregătire specială) care asistă și îngrijește femeile la naștere.
2. (Pop.) Bunică; p. ext. femeie bătrână.
– Cf. alb. moshë „vârstă”.
MOÁȘĂ s. v. bunică, mamă-mare, nașă. (reg.) babă,
(prin Ban.) baică. (~ la nașterea unui copil.)
moáșă s. f., art. moáșa, g.-d. art. moáșei; pl. moáșe
ALERGÉN, -Ă, [< fr. allergène, gr. gennan – INJÉCȚIE [<fr. injection].

a produce]
PASTÍLĂ [<fr. pastille, germ. Pastille].
ANEMÍE [< fr. anémie, cf. gr. an – fără,
haima – sânge]. PEDIATRÍE[<fr. pédiatrie,
fr. pais – copil, iatreia – tratament].
ANGHÍNĂ, [< fr. angine, lat. angina]. PIÉLE [< (Mold.) chele. Mr. chiale, megl.
ANTIDEPRESÍV, -Ă [< fr. antidépressif] chialie. Lat. pĕllem , cf. it., port. pelle,
prov. pel, fr. peau, sp. piel].
ANTIDÓT[< fr. antidote, cf. lat. antidotum, PULS [<fr. pouls, lat. pulsus].
gr. antidoton < anti – contra, dotos – dat].
REȚÉTĂ[< ngr. retseta, germ. Rezept,
BACTÉRIE [<fr. bactérie , cf. lat. bacteria] fr. recette, rus. rețept].
CARDIOLÓG, -Ă [<fr. cardiologue] SĂNĂTÁTE [< fr. santé,Lat. sanĭtatem,

cf. alb. šendet, it. sanità, prov. santat].
DERMATÍTĂ, [<fr. dermatite]
TENSIÚN//E [< fr. tension,lat. tensio, -onis].
DERMATOLOGÍE[<fr. dermatologie , cf.
gr. derma – piele, logos – studiu]. TERAPEÚT[< fr. -thérapeute, -thérapie,
cf. gr. therapeia].
DIABÉT, [fr. diabète, lat., gr. diabetes].
TERMOMÉTRU[< fr. thermomètre, cf.
DIÉTĂ [fr. diète, lat. dieta]. gr. thermos – cald, metron – măsură].
FARMACÍE[< fr. pharmacie, lat. pharmacia, TRATAMÉNT
gr. pharmakeia].
[<lat. tractamentum, fr. traitment].
GASTRÍTĂ[<fr. gastrite].
TÚSE [<lat. tussis].
GRÍPĂ[< fr. grippe, germ. Grippe]
ÚLCER[< fr. ulcère, lat. ulcus, -eris].
GUTURÁI– [<Lat. Gutturalium (< guttur
„gât, gâtlej” ]. MOÁȘĂ, alb. moshë „vârstă”.
INDIGÉSTIE [<fr. indigestion, lat. indigestio].
Din această listă de cuvinte vedem căalb. moshë „vârstă”. după etimologia sa 95% de

cuvinte se trag din limba franceză, 80% din limba latină și greacă și câteva din alte limbi ca
albaneză,germană, rusă, portugheză ș.a.
Terminologia medicinei este extrem de variată și nu foarte unitară. Trebuie precizat că o

definiție precisă nu este întotdeauna posibilă. Nu există un standard universal acceptat în materie
de lexic al medicinei.
Există multe sinonime, termeni diferiți care se referă mai mult sau mai puțin la același
lucru, cu circulație variată ceea ce am văzut din această lucrare.
Adeseori mai mulți termeni pot descrie un aspect medical sau botanic(ce îi este foarte aproape)
din perspective diferite. De asemenea, un același termen poate avea sensuri multiple, ceea ce
poate conduce uneori la confuzii.
Lista de abrevieri
s. substantiv ant. antic

adj. adjectiv
pl. plural
v. verb
art. articol
n. neutru
ngr. neogreaca
m. masculin
germ. germana
f. feminin
etc. etcetera
Pop. popular
it. italiana
alb. Albanez
rus. rusă
lat. latină
fr. franceză MED. medicina
greac. Greaca FON. fonetica
Pron. pronume MICROBIOL. microbiologie
sil. silaba Gen.,Dat., G.-D. Cazurile Genitiv și Dativ
BIOL. biologie

Referat Medicina

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Referat Medicina

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea „Dunărea de Jos”Galaţi

Facultatea de Ştiinţe Umaniste, Economice și Inginereşti

Obiectul: Organizarea etimologică a limbii

A elaborat : Urum (Nicolaeva) Maria

În această lucrare se regăsesc:

1. ALERGÉN, -Ă, alergeni, -e, adj., s.n.

alergén adj. m., pl. alergéni; f. sg. alergénă, pl. alergéne

alergén s. n., pl. alergéne

2. ANEMÍE 1, anemii, s.f.

– Din / < fr. anémie, cf. gr. an – fără, haima – sânge.

A ANEMIÁ 2, anemiez, vb. I. Refl și tranz.

anemiá vb. (sil. -mi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. anemiáză, 1 pl. anemiém (sil. -mi-em); conj. prez. 3

A SE ANEMI//Á 3 mă ~éz intranz. A ajunge în stare de anemie; a deveni anemic.

ANEMIÁ 4 vb. I tr., refl. A(-și) pierde puterile din cauza anemiei. [Pron. -mi-a, p.i. 4 -

anghínă/angínă s. f., g.-d. art. anghínei/angínei; pl. anghíne/angíne

ANTIDEPRESÍV, -Ă, antidepresivi, -e, adj., s.n.

6. CARDIOLÓG, -Ă, cardiologi, -ge, s.m. și f. Medic specialist în boli de inimă.

cardiológ s. m. (sil. -di-o-), pl. cardiológi

cardiológă s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. cardiológei; pl. cardiológe

bactérie s. f. (sil. -ri-e-), art. bactéria (sil. -ri-a), g.-

diabét s. n. (sil. di-a-), pl. diabéturi

FARMACÍE s. (pop.) spițerie, (Transilv. și Bucov.) apotecă, (Transilv.) potică.

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | Permalink

14. GRÍPĂ 1, gripe,s.f.

GRÍPĂ s. (MED.) (astăzi rar) influență, (pop.) troahnă, (înv.) cataroi.

grípă s. f., g.-d. art. grípei; pl. grípe

GRIPÁ 2, gripez, vb. I. tr., refl.

gripá vb., ind. prez. 1 sg. gripéz, 3 sg. și pl. gripeáză

GUTURÁI s. (MED.) catar, coriză, rinită, (pop.) troahnă, (reg.) cataroi, subărie, (Mold.,

guturái s. n., pl. guturáiuri/guturáie

guturái (-ie), s.n. – Răceală, coriză. – Var. gutunar. Lat. guttŭrālia, pl. de la guttŭrālis (DAR;

INDIGÉSTIE s. (MED.) aplecat, (pop.) plecate (pl.), (reg.) îndesoare, (Mold., Bucov.,

indigéstie s. f. (sil. -ti-e), art. indigéstia (sil. -ti-a), g.-

17. INJÉCȚIE s.f. 1. Introducere forțată cu seringa a unei substanțe lichide în corp; (p.

injécție s. f. (sil. -ți-e), art. injécția (sil. -ți-a), g.-d. art. injécției; pl. injécții, art. injécțiile (sil. -ți-

pastílă s. f., g.-d. art. pastílei; pl. pastíle

20. PIÉLE (PIÉI), s.f.

PULS s. (FIZIOL.) pulsație, undă pulsatilă, (pop.) vână, (grecism înv.) sfigmos. (Medicul i-

REȚÉTĂ s. prescripție, (înv.) ordonanță. (~ medi-cală.)

23. SĂNĂTÁTE (SĂNĂTÂȚI), s.f. – 1. Stare generală bună a organismului. – 2. Sănătate

– Mr. sînătate, megl. sănitati. Lat. sanĭtatem (Pușcariu 1509; REW 7580),

24. TENSIÚN//E ~i f.

terapeút s. m. (sil. -pe-ut), pl. terapeúți

tratamént s. n., pl. trataménte

túse s.f. – Act respirator reflex cauzat de îmbolnăvire. – Var. Mold. tusă. Mr.,

a face tușa expr. (sport) a fi jucător de rezervă.

30. MOÁȘĂ, moașe, s.f.

ALERGÉN, -Ă, [< fr. allergène, gr. gennan – INJÉCȚIE [<fr. injection].

CARDIOLÓG, -Ă [<fr. cardiologue] SĂNĂTÁTE [< fr. santé,Lat. sanĭtatem,

Din această listă de cuvinte vedem căalb. moshë „vârstă”. după etimologia sa 95% de

Terminologia medicinei este extrem de variată și nu foarte unitară. Trebuie precizat că o

s. substantiv ant. antic

fr. franceză MED. medicina

greac. Greaca FON. fonetica

Pron. pronume MICROBIOL. microbiologie

sil. silaba Gen.,Dat., G.-D. Cazurile Genitiv și Dativ

S-ar putea să vă placă și