TERMINOLOGIE

MEDICALA

NOTE DE CURS

S.L DR. TUPU ANCUTA ELENA

MARTIE 2020
 CURSUL 1

1.1. Definitia Terminologiei Medicale Și Farmaceutice

1.2. Obiectivele Terminologiei Medicale Si Farmaceutice

1.3. Importanța Terminologiei Medicale Și Farmaceutice

1.4. Evolutia Terminologiei Medicale Și Farmaceutice

1.5. Componentele de baza ale termenilor medicali și

farmaceutici

1.6. Formarea termenilor medicali și farmaceutici

1.1. Definitia Terminologiei Medicale Și Farmaceutice

Vocabularul medical și farmaceutic este cel mai vast

dintre toate vocabularele profesionale.

S-a estimat, că în perioada studiilor, un student la

medicină sau la farmacie trebuie să rețină denumirile și
semnificațiile unui număr mare de termeni echivalent cu cel
necesar pentru învățarea a cinci- șase limbi străine.

Un viitor farmacist e obligat sa stăpânească

terminologia de specialitate, deoarece se confruntă zilnic cu
situații extrem de variate.

Viitorul farmacist învață atât termenii specifici

disciplinelor farmaceutice, cât și termenii medicali necesari
înțelegerii acțiunii medicamentelor în profilaxia sau
tratamentul diferitelor boli. Mai mult decât atât, raporturile
curente ale farmaciștilor cu medicii impun utilizarea unui
limbaj comun.

În concluzie, oricare ar fi fost motivul care v-au

condus pașii spre Facultatea de Medicină- Specializarea
Farmacie, va trebui să studiați mult, pentru a deveni buni
specialiști.
 Terminologia medicală și farmaceutică este știința
care studiază noțiunile elementare privind cunoașterea
limbajului specific și modern, medical și farmaceutic,
utilizat în domeniul științelor de îngrijire a sănătății
oamenilor.

O armă importantă în lupta organizată pe care

societatea umană o duce împotriva îmbolnăvirilor și a
bolilor, este MEDICAMENTUL, iar farmacistul se află
alături de medic în echipa primară de îngrijire a sănătății
oamenilor.

Baza legală care reglementează utilizarea

medicamentului în țara noastră este ” Legea privind
asigurarea sănătății populației nr. 3/ 1978” , în vigoare și
astăzi.
1.2. Obiectivele Terminologiei Medicale Si Farmaceutice

Obiectivele acestui curs sunt de a instrui studentul la

Facultatea De Farmacie să fie capabil:

- să analizeze părțile componente ale termenilor medicali și

farmaceutici;

- să utilizeze prefixele și sufixele de bază, să le combine,

pentru a construi termeni medicali și farmaceutici;

- să explice regulile comune pentru formarea termenilor

medicali și farmaceutici adecvați;

- să cunoască pronunțarea și ortografierea corectă a acestor

termeni;

- să definească termenii de bază și abrevierile utilizate în

literatura medicală și farmaceutică;

- să identifice termenii anatomici care se referă la sistemele

majore ale corpului uman;

- să identifice termenii comuni care se referă la simptome,

diagnostice, la principalele clase de medicamente utilizate în
terapeutică, sub diferite forme farmaceutice;

- să explice termenii comuni și abrevierile utilizate în

documentarea medicală și farmaceutică, în diferite contexte,
utilizarea materialelor bibliografice, ca mijloace de informare.

Principalii termeni medicali și farmaceutici iși au originea în

limba greacă și latină.
1.3. Importanța Terminologiei Medicale Și Farmaceutice

Analiza corectă a părților componente ale termenilor

medicali și farmaceutici va fi de mare ajutor atât în înțelegerea
acestora, cât și în utilizarea corectă a cuvintelor în diferite
contexte, în exprimare sau în scriere.

Cunoașterea regulilor de formare a termenilor medicali și

farmaceutici de bază va facilita scrierea corectă și pronunțarea
acestora.

În zilele noastre, din ce în ce mai mult, în domeniul medical

și farmaceutic, termenii de specialitate sunt utilizați atât în vorbire,
cât și în documentele medicale, inclusiv în scrierea retetelor
medicale, sub formă de abrevieri.

Mai mult decât atât, farmacistul, ca specialist în domeniul

medicamentului, participă astăzi în echipe complexe la producția
industrială, în toate etapele de realizare, începând cu crearea de
substante active, preformulare farmaceutică, formulare, studiu
toxicologic, farmacologic și clinic, până la eliberarea din farmacie
și la urmărirea efectului terapeutic.

În concluzie, farmacistul trebuie să poată comunica și

dialoga cu medicul, chimistul, biologul și inginerul, în ceea ce
privește medicamentul, utilizând un limbaj comun și științific.
 1.4. Evolutia Terminologiei Medicale Și Farmaceutice

Istoria terminologiei medicale și farmaceutice este strâns

legată de evoluția medicamentului.

Medicamentul a apărut o dată cu omul, care utiliza diferite

forme farmaceutice, obținute din materiile farmaceutice minerale,
vegetale, animale, din mediul înconjurător, pentru tratarea și
îngrijirea bolnavilor.

La începuturile sale, această profesiune medicală și

farmaceutică era exercitată de o singură persoană. Omenirea nu a
făcut diferențieri în sensul unei specializări anume, în persoana
care să prepare un remediu și persoana autorizată a-l prescrie întâi
și a-l aplica bolnavului, pentru vindecarea acestuia.

Cel mai vechi text medical și farmaceutic datează de

aproape 5000 de ani, fiind descoperit în Orientul Mijlociu. La
Nippur, în Babilon la sfârșitul mileniului III-lea î. Hr. , sub forma
unor tăblițe de lut, cu scriere cuneiformă, cuprinzând leacuri de
origine minerală, vegetală, animală, fără a fi precizate bolile
pentru care se utilizau.

Hipocrate este cel căruia îi datorăm existența primei

terminologii medicale coerente, organizată sistematic, și
desprinderea medicinei de vrăjitorie și transformarea ei într-o
ramură științifică. Deosebit de important este ”Jurământul lui
Hipocrate” prin care se poate observa că medicina și farmacia erau
practicate de aceeași persoană.

Cel mai mare medic-farmacist al Antichității a fost Claudius

Galenus (130-210 d. Hr.), el dezvoltând mai mult arta de a
vindeca, punând bazele studiului preparării medicamentelor.
Acesta a compus peste 500 de lucrări de medicină.

Se folosesc și astăzi mai multe forme farmaceutice și

termeni utilizați astăzi din limba latină:
- capsulă, de la capsula
-comprimat, de la comprimere
- supozitor, de la suppositorius
- tablete, de la tabula;

O contribuție însemnată la dezvoltarea științelor medicale și

farmaceutice au avut-o limba arabă și alchimiștii.
Din Evul Mediu și până în secolul al XVI-lea, toate
descoperirile au la bază observarea și experimentarea, fără de care
nu se poate realiza progresul. În această perioadă, celebru este
Avicenna, medic și farmacist care a asimilat în lucrările sale tot ce
era mai important în medicina antică, greacă, latină, bizantină și
arabă.

În Europa, se deschide prima farmacie în Neapole, în 1140.

Odată cu apariția primelor farmacii, în partea sudică a

Franței, profesiunea de medic se separă de cea de farmacist.
Separarea celor două profesiuni a impus măsuri juridice și
deontologice și apariția de legislații specifice activității
farmaceutice.

Astfel s-au reglementat înființarea farmaciilor, relațiile

dintre medici și farmaciști, reglementarea modului de funcționare
a farmaciilor, prepararea și controlul medicamentelor și al
materiilor prime, modul de eliberare a medicamentelor, prețul
medicamentelor.
 În secolul al XIV-lea apar termeni medicali noi: anatomie
(de la ”tome”-secțiune și ”ana”- în mai multe bucăți ; cefalic- de la
kephale- cap).

În domeniul farmaciei, o personalitate marcantă a Renașterii

a fost Paracelsus- care a pus bazele extracției vegetale, realizând
procedee de preparare a tincturilor, a introdus ideea de principiu
activ.

Prima farmacopee din lume a fost realizată de farmacistul

Jacques Sylvius, apărută la Milano, în 1512.

Începând cu secolul al XVI-lea, descoperirile în domeniul

științelor naturii, medicinei și farmaciei au luat mare amploare.

În domeniul farmaciei, denumirea substanțelor nou

descoperite se formează din termeni grecești sau latini:
- glicerină- de la gr . glykeros- îndulcit
- clorul- de la gr. khloros- verde
- acidul citric- de la lat. Citrus- lămâi
- acidul lactic- de la lat. Lactis-lapte

În țara noastră, așa cum atestă documentele, existau două

posibilități de îngrijire a sănătății: una cultă, asigurată de medicii
curților domnești, și una empirică, la care apela populația.

Prima farmacie publică s-a înființat la Sibiu în secolul al

XIV-lea, atestată print-un document din anul 1494.

În lucrările lui Dimitrie Cantemir apare numele de

doftoroaie, uzual în secolele XVIII-XIX, ajuns până astăzi ca
doctorie.

Termenul farmacie și farmacist apar pentru prima dată

menționați în Țările Române în 1819.
 Mondializarea limbii engleze se datorează forței cercetării
științifice, capacității editoriale americane mari și puternice, care
au consacrat-o și în domeniul medicinei și farmaciei.
1.5. Componentele de bază ale termenilor medicali și
farmaceutici

Rădăcina, sufixul și prefixul

Cei mai mulți termeni medicali și farmaceutici au trei

componente de baza:
- rădăcina
- prefix
- sufix

Fiecare termen este format prin combinarea cel puțin a

rădăcinii, care are la bază subiectul despre care se vorbește, și a
sufixului, parte finală care modifică și dă înțelesul esențial
rădăcinii. Prefixul este plasat la începutul termenului, numai când
este necesar.

EXEMPLE:

1. TERMENI FORMAȚI DIN DOUĂ RĂDĂCINI FĂRĂ

PREFIX ȘI SUFIX:
- de obicei este necesara o vocala de legatura- cel mai
frecvent e ”o”
ex: Lipofil (definește afinitatea pentru grăsimi a unei
substanțe) / Hidrofil

2.TERMENI FORMAȚI DIN PREFIX+ RĂDĂCINĂ

 ex: Hiperfagie

3. TERMENI FORMAȚI DIN PREFIX+RĂDĂCINĂ+SUFIX

ex: pericardita ( peri-card-ita)- substantiv ce definește

afecțiunea aparatului cardiovascular manifestată prin inflamația
pericardului

hiperglicemie ( hiper-glice-mie) – substantiv ce definește

creșterea peste valori normale a concentrației de glucoză din sânge
(frecventă în diabetul zaharat)

4. TERMENI FORMAȚI DIN RĂDĂCINĂ + SUFIX

ex: Hemostatic- (hemo-static) – adjectiv care definește acțiunea

unei substanțe care favorizează hemostaza și coagularea sângelui

EXEMPLE DE TERMENI MEDICALI ȘI FARMACEUTICI

DIN LIMBI STRĂINE, ASIMILAȚI ÎN FORMA ORIGINALĂ
SAU CU TRANSMITEREA LOR ÎN LIMBA ROMÂNĂ
- acut – latin- acutus - engl. acute- referitor la evoluția rapidă și
scurtă a unei afecțiuni,

- celulă- latin- celulla – engl. cell- unitate de baza a organismelor

vii

- delirium tremens – latin- delirium/ engl. - delirium tremens-

stare de confuzie mentală care poate apărea la un alcoolic cronic,
după un sevraj mintal, o infecție sau un traumatism și se manifestă
cu halucinații și tremurături generalizate.

- placebo - latin- placere- engl. Placebo- substanță martor

folosită în farmacologia clinică, de obicei, o substanță inactivă
prezentată într-o formă farmaceutică identică cu a medicamentului
cercetat. Se utilizează pentru evaluarea acțiunii reale a unui
medicament sau în scop psihoterapeutic.

- vertij - latin- vertigo , englezesc- vertigo – impresie

subiectivă de deplasare,de rotație a corpului sau a mediului
înconjurător, însoțită de tulburări de echilibru.
 1.6. Formarea termenilor medicali și farmaceutici

REGULI DE BAZĂ PENTRU FORMAREA

TERMENILOR MEDICALI ȘI FARMACEUTICI
 Există 5 reguli de bază:

1. Termeni formați din rădăcină terminată cu o

consoană și sufix ce începe cu o consoană:

Exemple:
- Hepatomegalie- hepat+o+megalie (semn clinic care poate
fi pus în evidență prin palparea și percuția abdominală și constă în
mărirea de volum a ficatului)
- Hepatoprotector - hepat+o+protector (substanță eficace
împotriva acțiunii și efectelor secundare nocive ale altor substanțe
asupra ficatului)
- Vasodilatator -vas+o+dilatator (substanță care cauzează
creșterea lumenului vaselor sangvine, deci o creștere a fluxului
sangvinți o scădere a presiunii arteriale)

2. Termeni formați din rădăcină terminată cu o

consoană și sufix ce începe cu o vocală:

Exemple:
- Vasectomie- vas+o+ectomie ( exereza chirurgicală parțială
sau totală z canalelor deferente)

3. Termeni formați din rădăcina terminată cu o vocală și

sufix ce începe cu altă vocală

Exemple:
- cardita card/0+ită ( denumirea clasică a inflamației care
afectează parțial sau total cele trei straturi ale inimii)

4. Termeni formați din două rădăcini, prima terminată cu o

vocală și cea de-a doua care începe, de asemenea cu o vocală:
 Exemple:
- cardioesofagial – cardi/o+ esofag/o+ - ial ( adjectiv folosit
pentru reprezentarea regiunii dintre inimă și esofag)

5. Termeni formați dintr-un prefix terminat printr-o vocală și

rădăcina ce începe cu o vocală:

Exemple:
- parenteral- para+ enter/o+ al ( substantiv pentru a defini
situarea unei substanțe în afara căilor digestive- se referă în
principal la calea injectabilă)

APLICAȚII ALE REGULILOR DE FORMARE A

TERMENILOR MEDICALI ȘI FARMACEUTICI

EXEMPLE DE RĂDĂCINI:
- angio = vas
- vasculo= vas
- gastr - = stomac
- oste-= os
- urin- =urina

EXEMPLE DE SUFIXE:

- al= aparținând la
- ial = aparținând la
- ectazie = expansiune sau dilatare
- ectomie = excizie/ scoatere
- ită = inflamație
- megalie = mărire
- peri = în jurul
- algie = durere
- penie = deficitar/ puțin
- spasm =contracție involuntară
- ptoză = cădere/ deviere/ deplasare în jos
- urie = referitor la urină
- centeză = puncție prin aspirație
- plastie = chirurgie reparatorie
- tomie = incizie / tăiere
- atie = proces patologic
- scop = aparat de examinare

EXEMPLE DE PREFIXE:

- ab = în afară de
- circum = în jurul
- anti = contra/ împotriva
- endo = în interior
- retro = în urmă/ în spate
- mezo = mijloc
- trans = prin
- macro = mare
- hiper = peste/ excesiv
- tahi = repede
- eu = bun/ normal
 TEMA 1 DE LUCRU INDIVIDUAL

DAȚI EXEMPLU DE CÂTE 3 TERMENI MEDICALI /

FARMACEUTICI FOLOSIND CELE 5 REGULI DE
FORMARE
 TEMA DE LABORATOR SE VA PREDA LA EXAMEN
SAU LA ULTIMUL LABORATOR
 CURSUL 2

2.1. Termeni care se refera la relația medic-pacient-farmacist

2.2. Termeni care se refera la organizarea farmaciei

2.3. Termeni pentru materii prime farmaceutice și criterii

moderne de clasificare a medicamentelor

2.4. Termeni și abrevieri utilizate în scrierea retetei.

2.5. Părțile componente ale retetei

2.6. Termeni și abrevieri pentru denumirea cailor de

administrare a medicamentelor utilizate în terapeutica

2.7.Termeni pentru celule, tesuturi, organe și sisteme ale

corpului uman