Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-1-
Profitabilitatea activităţii comerciale reprezintă capacitatea acesteia de a produce venituri
care să acoperecheltuieli antrenate de activitatea în cauză şi să conducă la obţinerea venitului net,
indiferent de formele pe care le îmbracă. Activitatea oricărei întreprinderi de comerţ presupune
realizarea unor cheltuieli caracteristice operaţiilor cu mărfurile. Cheltuielile constatate în cadrul
operaţiilor marfare pot fi grupate în dependenţă de necesitatea de formare după următoarele
criterii:
1. După elementele şi categoriile de cheltuieli se determină: cheltuieli de transportare şi
manipulare a încărcăturilor către cumpărători precum şi cheltuieli de operare a stocurilor de
mărfuri.
2. Conform articolelor de cheltuieli sunt stabilite 2 subgrupe esenţiale:
- cheltuieli specifice activităţii comerciale,
- cheltuieli administrativ-gospodăreşti.
3. În dependenţă de ordinea includerii în componenţa cheltuielilor pe subdiviziunile
structurale există: cheltuieli directe, care se atribuie la subdiviziuni (magazine şi depozite) şi
indirecte, care se repartizează proporţional între subdiviziuni (uzura clădirilor, amortizarea
licenţelor ş.a.).
4. În dependenţă de volumul cifrei de afaceri pot fi: cheltuieli condiţional variabile ce se
scimbă direct proporţional cu modificarea cifrei de afaceri şi cheltuieli condiţional constante
(plăţile pentru chirie, servicii de pază ş.a.).
5. Conform perioadei de gestiune există cheltuieli ale perioadei curente şi cheltuieli anticipate
ce se referă la perioadele viitoare.
6. Conform coraportului stocurilor de mărfuri pot fi cheltuieli care se atribuie cheltuieli
privind formarea şi menţinerea stocurilor de mărfuri, precum şi cheltuieli aferente desfacerii de
mărfuri.
Cheltuieli aferente operaţiilor marfare pot fi generalizate în următoarele compartimenet:
a. Cheltuieli de stocare şi desfacere pe care le numim speze (epuizări de materiale şi servicii
pentru întreţinerea activităţii).
b. Pierderile materiale şi lipsurile de mărfuri numite deficienţe (presupune existenţa
anumitor lipsuri şi neajunsuri).
c. Cheltuieli privind reducerile cedate şi reevaluarea numite scăzăminte (reduceri, scăderi la
anumite sume a preţurilor).
-2-
Cheltuieli aferente circulaţiei marfare încep a se realiza odată cu intrarea mărfurilor în
patrimoniu.
Astfel în cadrul fazelor de stocare şi desfacere se colectează următoarele speze:
[18,p.213]
- dezambalarea, dimensionarea şi sortarea mărfurilor în cantitatea propusă pentru vînzare.
- marcarea, prelucrarea şi preambalarea mărfurilor în scopul îmbunătăţirii aspectului comercial şi
aplicarea etichetei de preţ.
- cheltuieli privind formarea vitrinelor şi a reclamei comerciale.
- păstrarea şi prelucrarea termică a mărfurilor.
- deservirea în termen şi postgaranţie a mărfurilor vîndute.
- cheltuieli de operare a mărfurilor cu termen de păstrare limită sau expirat.
- cheltuieli privind operaţiile de ambalajele.
- ş.a.
În general spezele se atribuie cheltuieli comerciale, deoarece corespund caracteristicilor
enumerate în SNC şi sunt contabilizate în contul 712 „Cheltuieli de distribuire” în următoarea
ordine:
1. Spezele formate din materialele utilizate în cadrul păstrării, desfacerii şi deservirii în
termenul de garanţie a mărfurilor:
Dt 712 „Cheltuieli de distribuire”
Ct 211 „Materiale”
2. Calculul salariului personalului angajat în vînzarea şi deservirea mărfurilor:
Dt 712 „Cheltuieli de distribuire”
Ct 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”
3. Calculul contribuţiei privind asigurările sociale la salariul calculat:
Dt 712 „Cheltuieli de distribuire”
Ct 533 „Datorii privind asigurările sociale şi medicale”
Dacă la vînzarea mărfurilor vînzătorul încasează de la cumpărător şi valoarea unor
materiale utilizate la ambalare, atunci este necesară includerea valorii acestora în componenţa
ambalajelor cu marfă prin formula:
Dt 713 „Cheltuieli administrative”
Ct 211 „Materiale”
La vînzarea ambalajelor costul acestora se înregistrează în:
Dt 714.1 „Valoarea contabilă şi cheltuielile aferente altor active circulante ieşite”
Ct 217.6„Ambalaj cu marfă şi gol”
În cazul cheltuielilor pentru reclamă comercială şi formarea vitrinelor, pentru valoarea
mărfurilor utilizate se execută înscrierea:
Dt 712 „Cheltuieli de distribuire” -la preţ de achiziţie a mărfurilor
Dt 831 „Adaosul comercial” -la diferenţa de preţ aplicată
Ct 217 „Mărfuri” -la suma mărfurilor utilizate pentru reclamă la preţ de vînzare cu
amănuntul.
-3-
În practica comercială pierderile materiale de marfă pot rezulta atât din motive obiective
cât şi din motive subiective ceea ce determină gruparea deficienţelor în 2 grupe:
1. în limita normelor de perisabilitate naturală,
2. în afara normelor de perisabilitate naturală.
Deficienţele în limita normelor sunt grupate de factori obiectivi, adică de modificarea
calităţilor fizico-chimice ale mărfurilor numită şi perisabilitate naturală precum şi de onestitatea
cumpărătorilor. Pierderi înafara normelor apar în consecinţa atitudinii negospodăreşti (furt,
alterare ş.a) şi în urma calamităţilor naturale. Evidenţa corectă a deficienţelor asigură controlul
asupra gestiunii stocurilor de mărfuri, depistării la timp a pierderilor, stabilirii persoanelor
vinovate şi calcularea pagubelor cauzate de alterări şi furturi permite aprecierea volumului
responsabilităţii materiale şi verificarea recuperării daunelor provocate. Pierderile de mărfuri în
întreprinderile de comerţ sunt constatate cu ocazia inventarierii. Pierderile în limita normelor de
perisabilitate se calculează conform hotărîrii departamentului comerţului din 3 septembrie 1996
„Cu privire la aprobarea normelor de perisabilitate asupra mărfurilor la întreprinderile de comerţ
de toate formele de proprietate din R.M”. Ele se decontează la dispoziţia conducerii
întreprinderii de comerţ în componenţa cheltuielilor perioadei.
Lipsurile şi pierderile în afara normelor se impun persoanelor vinovate. Normele de
pierderi în limită sînt stabilite pe feluri, grupe şi sunt diferenţiate în funcţie de procesele pe
durata cărora se calculează la transportare, la depozitare sau desfacere în dependenţă de
perioadele calendaristice ale anului. Normele sunt prevăzute sub forma unor cote %-le dar suma
calculată nu trebuie să depăşească mărimea deficienţelor stabilite.
Pentru determinarea deficienţelor la transportare în limita normelor, cota normativă se
aplică la volumul cantitativ a intrărilor de mărfuri conform formulei:
Dn= (q*N)/100%
Unde: Dn – deficienţele normate
q – cantitatea de mărfuri transmise la transportare
N – norma legală de pierderi
Normele de perisabilitate pentru mărfurile aflate în păstrare sau vînzare depind de zona
climaterică, grupa de mărfuri, anotimp şi se calculează după formula:
Dn= (Q*Pa*N)/100%
Unde: Pa – preţ unitar de achiziţie a mărfurilor constatate lipsă,
Q1 – cantitatea de mărfuri intrate sau vîndute în perioada dintre invetarieri.
În cazul păstrării mărfurilor prin metoda pe sortimente poate fi utilizată următoarea formulă:
T=Σ Sz /CAp
EXEMPLU:
Circulaţia zahărului pentru perioada 1 ianuarie 2010 pînă la 31 martie 2010.
Indicatori Sold la încep. Intrări zilnice Vînzări zilnice Sold la sfirş.
lunii Zilei
3.01.08 500 300 200 600
4.01.08 600 -- 300 300
5.01.08 300 200 200 300
............ ............ .............. ............... ................
31.03.08 400 400 100 700
Total pe perioada 15700 46800
dintre
inventarieri