Lista III

Metode Numerice

2021

Ordinul metodelor Runge-Kutta explicite:

O metodă Runge-Kutta explicită cu 3 stagii poate fi scrisă sub forma

yn+1 = yn + h(b1 k1 + b2 k2 + b3 k3 )

unde

k1 = f (xn , yn )

k2 = f (xn + hc2 , yn + ha21 k1 )

k3 = f (xn + hc3 , yn + ha31 k1 + ha32 k2 )

Pentru ca metoda să fie convergentă trebuie ca

b1 + b2 + b3 = 1

şi
a21 = c2 , a31 + a32 = c3

Avem

k1 = f (xn , yn )

k2 = f (xn + hc2 , yn + hc2 k1 )

k3 = f (xn + hc3 , yn + h(c3 − a32 )k1 + ha32 k2 )

Introducând notaţiile

∂f (x, y) ∂ 2 f (x, y) ∂ 2 f (x, y)

f = f (x, y), fx = , fxx = , fxy =
∂x ∂x2 ∂x∂y

şi
2
F = fx + f f y , G = fxx + 2f fxy + f fyy

putem scrie

(1)
y (xn ) = f

(2) ′
y (xn ) = fx + fy y = fx + f fy = F

(3)
y (xn ) = fxx + fxy f + f (fyx + fyy f ) + fy (fx + f fx ) =

2
= fxx + 2f fxy + f fyy + fy (fx + f fy ) =

= G + fy F

1
Mai mult,

1 2 2 3 3
k2 = f + hc2 F + h c2 G + O(h ) + O(h )
2

2 1 2 3
k3 = f + hc3 F + h (c2 a32 F fy + c3 G) + O(h )
2

În final obţinem

′ h2 ′′ h3 (3) 4
y(xn+1 ) = y(xn ) + hy (xn ) + y (xn ) + y (xn ) + O(h ) =
2 6

h2 h3 4
= y(xn ) + hf + F + (F fy + G) + O(h )
2 6

şi

2
yn+1 = y(xn ) + h(b1 + b2 + b3 )f + h (b2 c2 + b3 c3 )F +

h3 2 2 4
+ [2b3 c2 a32 F fy + (b2 c2 + b3 c3 )G] + O(h )
2

Eroarea de trunchiere va fi dată de

Tn+1 = y(xn+1 ) − yn+1 ,

unde se presupune că y(xi ) = yi pentru i = 0, 1, . . . , n. Ordinul metodei va fi cel mai mare număr natural p
pentru care
p+1
Tn+1 = O(h )

1. Metode cu un stagiu (b2 = b3 = 0). Avem

4
yn+1 = y(xn ) + hb3 f + O(h )

Pentru b3 = 1 obţinem Tn+1 = O(h2 ). În concluzie, există o singură metodă Runge-Kutta explicită cu
un stagiu de ordin 1 şi anume metoda Euler explicită.

2. Metode cu două stagii (b3 = 0). Avem

2 h3 2 4
yn+1 = y(xn ) + h(b1 + b2 )f + h b2 c2 F + b2 c2 G + O(h )
2

Putem avea ordinul doi, i.e. Tn+1 = O(h3 ) dacă

1
b1 + b2 = 1 b2 c 2 = .
2

Ordinul 3 nu poate fi atins. Având un sistem de 2 ecuaţii cu 3 necunoscute deducem că există o familie
infinită de metode Runge-Kutta de ordin 2 cu 2 stagii. Cazuri cunoscute b1 = 0, b2 = 1, c2 = 1 2
şi
b1 = b2 = 1
2
, c2 = 1.

3. Metode cu trei stagii. Avem ordinul 3, i.e. Tn+1 = O(h4 ), dacă

b1 + b2 + b3 = 1

1
b2 c2 + b3 c3 =
2

2 2 1
b2 c2 + b3 c3 =
3

1
b3 c2 a32 =
6

Avem 4 ecuaţii cu 6 necunoscute. În concluzie există o dublă infinitate de soluţii., i.e. o dublă infinitate
de metode Runge-Kutta de ordin 3 cu 3 stagii (depind de 2 parametri)

2
1. Se consideră problema Cauchy

y ′ = 1 − 3x + y + x2 + xy
y(0) = 1

Folosiţi metoda dezvlotă rii ı̂n serie de puteri pentru a deter-

mina coeficienţii puterilor x0 , x1 , . . . , x5 din dezvoltarea soluţiei
y(x).
Rezolvare: Avem

y′ = 1 − 3x + y + x2 + xy

y ′′ = −3 + 2x + y + (1 + x)y ′

y (3) = 2 + 2y ′ + (1 + x)y ′′

y (4) = 3y ′′ + (1 + x)y (3)

y (5) = 4y (3) + (1 + x)y (4)

Deducem că

y(0) = 1

y ′ (0) = 2

y ′′ (0) = 0

y (3) (0) = 6

y (4) (0) = 6

y (5) (0) = 30

y ′ (0) y ′′ (0) 2 y (3) (0) 3 y (4) (0) 4 y (5) (0) 5

y(x) ≈ y(0) + x+ x + x + x + x =
1! 2! 3! 4! 5!
1 1
= 1 + 2x + x3 + x4 + x5
4 4

2. Să se determine metodele Runge-Kutta de ordin 3

Rezolvare: Metodele Runge-Kutta cu 3 stagii explicite

yn+1 = yn + h(b1 k1 + b2 k2 + b3 k3 )

3
 unde

k1 = f (xn , yn )

k2 = f (xn + hc2 , yn + ha21 k1 )

k3 = f (xn + hc3 , yn + ha31 k1 + ha32 k2 )

pot fi scrise compact ı̂n felul următor (tabloul Butcher)

0 0 0 0
c2 a21 0 0
c3 a31 a32 0
b1 b2 b3

Pentru a fi convergente şi pentru a obţine ordinul 3 trebuie să fie ı̂ndeplinite
condiţiile
c2 = a21 , a31 = c3 − a32
şi

b1 + b2 + b3 = 1
1
b2 c2 + b3 c3 =
2
1
b2 c22 + b3 c23 =
3
1
b3 c2 a32 =
6

3. Să se calculeze

[0, 1, 2, . . . , 100; 5x102 + 2015]

Rezolvare: Pentru nodurile x0 , x1 , . . . , xn definim polinomul de grad n + 1

ω(x) = (x − x0 )(x − x1 ) . . . (x − xn )

care se poate scrie sub forma

ω(x) = xn+1 − S1 xn + S2 xn−1 + . . .

4
unde S1 , S2 , . . . sunt sumele Viète. Folosind relaţiile

1, k = n
[x0 , x1 , . . . , xn ; xk ] =
0, k < n

[x0 , x1 , . . . , xn ; αf (x) + βg(x)] = α[x0 , x1 , . . . , xn ; f (x)] + β[x0 , x1 , . . . , g(x)]

deducem că

[x0 , x1 , . . . , xn ; ω(x)] = [x0 , x1 , . . . , xn ; xn+1 ] − S1 [x0 , x1 , . . . , xn ; xn ]

= [x0 , x1 , . . . , xn ; xn+1 ] − S1

Mai mult, din faptul că

∑n
f (xi )
[x0 , x1 , . . . , xn ; f (x)] =
i=0
ω ′ (xi )

obţinem următoarele egalităţi

[x0 , x1 , . . . , xn ; ω(x)] = 0

[x0 , x1 , . . . , xn ; xω(x)] = 0

Aşadar, avem

[x0 , x1 , . . . , xn ; xn+1 ] = S1 = x0 + x1 + . . . + xn

şi

0 = [x0 , x1 , . . . , xn ; xω(x)] = [x0 , x1 , . . . , xn ; xn+2 − S1′ xn+1 + S2′ xn − . . .] =

= [x0 , x1 , . . . , xn ; xn+2 ] − S1′ [x0 , x1 , . . . , xn ; xn+1 ] + S2′ [x0 , x1 , . . . , xn ; xn ] + 0 =

= [x0 , x1 , . . . , xn ; xn+2 ] − S1′ S1 + S2′

unde S1′ , S2′ , . . . sunt sumele Viète pentru polinomul xω(x) Dar S1′ = 0 + x0 +
x1 + . . . xn = S1 şi S2′ = S2 . Atunci deducem că

[x0 , x1 , . . . , xn ; xn+2 ] = S12 − S2

Pentru x0 = 0, x1 = 1, . . . , xn = n obţinem
n(n + 1)
S1 = 1 + 2 + . . . + n =
2
∑
S2 = ij = (1 · 2 + 1 · 3 + . . . + 1 · n) + (2 · 3 + . . . 2 · n) + . . . + (n − 1) · n =
1=i<j=n

(1 + 2 + . . . n)2 − (12 + 22 + . . . + n2 ) n2 (n + 1)2 n(n + 1)(2n + 1)

= = −
2 8 12

5
 Deducem că
n2 (n + 1)2 n(n + 1)(2n + 1) n(n + 1)(3n2 + n − 1)
[x0 , x1 , . . . , xn ; xn+2 ] = S12 − S2 = + =
8 12 24

În final avem

[0, 1, 2, . . . , 100; 5x102 + 2015] = 5[0, 1, 2, . . . , 100; x102 ] + [0, 1, 2, . . . , 100; 2015] =

100 · 101 · (3 · 1002 + 100 − 1)

= 5
24

4. Să se calculeze [1, 2, 3, 4, 5; f ] unde

f (x) = (x − 1)(x − 2)(x − 3)(x − 4)(x − 5)(x − 6)x2013 − 5 sin(πx).

Rezolvare:
Pentru nodurile x0 , x1 , . . . , xn avem
∑
n
f (xi )
[x0 , x1 , . . . , xn ; f ] = ′
i=0
wn+1 (xi )

unde wn+1 (x) = (x − x0 )(x − x1 ) . . . (x − xn ).

Pentru cazul nostru avem
∑5
f (i)
[1, 2, 3, 4, 5; f ] = ′
i=1
w 5 (i)

unde w5 (x) = (x − 1)(x − 2)(x − 3)(x − 4)(x − 5). Cum f (i) = 0, ∀ i = 1, 5

deducem că
[1, 2, 3, 4, 5; f ] = 0

5. Se consideră problema Cauchy


y ′ (t) = f (t, y(t))
y(0) = y
0

şi metoda numerică

h
yn+1 = yn + [3f (tn , yn ) − f (tn−1 , yn−1 )]
2

6
 Determinaţi eroarea de trunchiere a metodei de mai sus.
Rezolvare: Eroarea de trunchiere este definită prin
Tn+1 = y(tn+1 ) − yn+1
presupunând că y(ti ) = yi pentru i = 0, 1, . . . , n. Folosind această ipoteză
deducem că
h h
yn+1 = yn + [3f (tn , yn )−f (tn−1 , yn−1 )] = yn + [3f (tn , y(tn ))−f (tn−1 , y(tn−1 ))]
2 2
Utilizând dezvoltarea ı̂n serie Taylor avem
h2 ′′
y(tn+1 ) = y(tn + h) = y(tn ) + hy ′ (tn ) + y (tn ) + . . .
2!
h2 ′′′
y ′ (tn ) = y ′ (tn−1 + h) = y ′ (tn−1 ) + hy ′′ (tn−1 ) + y (tn−1 ) + . . .
2!
h2 (4)
y ′′ (tn ) = y ′′ (tn−1 + 1) = y ′′ (tn−1 ) + hy ′′′ (tn−1 ) + y (tn−1 ) + . . .
2!
Eroarea de trunchiere devine
h
Tn+1 = y(tn+1 ) − y(tn ) − [3f (tn , y(tn )) − f (tn−1 , y(tn−1 ))] =
2
( h2 ′′ ) 3h ′ h
= y(tn ) + hy ′ (tn ) + y (tn ) − y(tn ) − y (tn ) + y ′ (tn−1 ) + . . . =
2 2 2
h h2 h
= − y ′ (tn ) + y ′′ (tn ) + y ′ (tn−1 ) + . . .
2 2 2
h( ′ ) h2 ( ′′ ) h
= − y (tn−1 ) + hy ′′ (tn−1 ) + y (tn−1 ) + hy ′′′ (tn−1 ) + y ′ (tn−1 ) + . . . =
2 2 2
h3 ′′′
= y (tn−1 ) + O(h4 )
2

6. Să se determine α şi β astfel ı̂ncât ordinul erorii de trunchiere

al metodei
( 3 ( 2 ))
yn+1 = yn + h βf (tn , yn ) + f tn + αh, yn + hf (tn , yn )
4 3
să fie 3.
Rezolvare: Metoda se poate scrie sub următoarea formă
k1 = f (tn , yn )
2
k2 = f (tn + αh, yn + hk1 )
3

7
 3
yn+1 = yn + h(βk1 + k2 )
4
Este o metodă Runge-Kutta explicită cu două stagii b1 = β, b2 = 34 , c2 = α
şi a21 = 32 Din cele prezentate mai sus deducem
 { {
b1 + b2 = 1 β + 34 = 1 β = 14
⇔ 3 ⇔
b c = 1 4α = 2
1
α = 32
2 2 2

7. Polinomul de interpolare Hermite pe nodurile duble a, b se

poate da sub forma
( x − a )( b − x )2
H3 (f )(x) = H3 (f ; a, a, b, b)(x) = 1 + 2 f (a) +
b−a b−a
( b − x )( x − a )2 (x − a)(b − x)2 ′
+ 1+2 f (b) + f (a) −
b−a b−a (b − a)2
(x − a)2 (b − x) ′
− f (b)
(b − a)2

(a) Verificaţi că polinomul de mai sus este polinomul de in-

terpolare Hermite pe nodurile duble a şi b
(b) Arătaţi că

H3 (f )(x) = f (a) + (x − a)f ′ (a) + (x − a)2 [a, a, b; f ] +

+(x − a)2 (x − b)[a, a, b, b; f ]

Rezolvare:

(a) Avem

2 [( b − x )2 ( x − a)b − x]
H3′ (f )(x) = − 1+2 f (a) +
b−a b−a b−a b−a
2 [ ( x − a )2 ( b − x)x − a]
+ − + 1+2 f (b) +
b−a b−a b−a b−a
1 [ ]
+ (b − x)2 − 2(x − a)(b − x) f ′ (a) −
(b − a)2
1 [ ]
− 2(x − a)(b − x) − (x − a)2 f ′ (b)
(b − a)2

8
 Un calcul simplu arată că
H3 (f )(a) = f (a)

H3 (f )(b) = f (b)

H3′ (f )(a) = f ′ (a)

H3′ (f )(b) = f ′ (b)

(b) Din definiţia diferenţelor divizate cu noduri duble avem

[a, a; f ] = f ′ (a)

[a, b; f ] − [a, a; f ]
f (b)−f (a)
b−a − f ′ (a) f (b) − f (a) − (b − a)f ′ (a)
[a, a, b; f ] = = =
b−a b−a (b − a)2
[a, b, b; f ] − [a, a, b; f ] 2f (b) − 2f (a) − (b − a)(f ′ (a) + f ′ (b))
[a, a, b, b; f ] = =
b−a (b − a)3
Folosind forma Newton a polinomului Hermite cu noduri duble obţinem
H3 (f )(x) = f (a) + (x − a)[a, a; f ] + (x − a)2 [a, a, b; f ] + (x − a)2 (x − b)[a, a, b, b; f ] =
f (b) − f (a) − (b − a)f ′ (a)
f (a) + (x − a)f ′ (a) + (x − a)2 +
(b − a)2
2f (b) − 2f (a) − (b − a)(f ′ (a) + f ′ (b))
+(x − a)2 (x − b) =
(b − a)3
( ( x − a )2 (x − a)2 (x − b) )
= f (a) 1 − −2 +
b−a (b − a)3
(( x − a )2 (x − a)2 (x − b) )
+f (b) +2 +
b−a (b − a)3
( (x − a)2 (b − a) (x − a)2 (x − b)(b − a) )
+f ′ (a) (x − a) − − −
(b − a)2 (b − a)3

(x − a)2 (x − a)(b − a)
−f ′ (b) =
(b − a)3
( x − a )( b − x )2
= 1+2 f (a) +
b−a b−a
( b − x )( x − a )2 (x − a)(b − x)2 ′
+ 1+2 f (b) + f (a) −
b−a b−a (b − a)2

(x − a)2 (b − x) ′
− f (b)
(b − a)2

9
8. Fie f : [0, 1] → R, ∆ o diviziune a interalului [0, 1] şi s∆ (f )
spline-ul liniar de interpolare a lui f relativ la diviziunea ∆.
Să se calculeze
(s∆ ◦ s∆ ◦ . . . ◦ s∆ )(f )

Rezolvare: Fie ∆ = {x0 , x1 , . . . , xn } diviziune a intervalului [0, 1]. Funcţia

spline liniară ı̂n raport cu ∆ poate fi scrisă
x − xi x − xi−1
s∆ (f )(x) = f (xi−1 ) + f (xi ) , x ∈ [xi−1 , xi ], i = 1, n
xi−1 − xi xi − xi−1

Avem s∆ (f )(xi ) = f (xi ), i = 0, n. Mai mult,

(s∆ ◦ s∆ )(f )(x) = s∆ (s∆ (f ))(x) =

x − xi x − xi−1
= s∆ (f )(xi−1 ) + s∆ (f )(xi ) =
xi−1 − xi xi − xi−1
x − xi x − xi−1
= f (xi−1 ) + f (xi ) =
xi−1 − xi xi − xi−1
= s∆ (f )(x), x ∈ [xi−1 , xi ]

9. Fie x0 , x1 , x2 , . . . , xn−1 , xn noduri distincte. Considerăm funcţiile

de interpolare
∑
n
Gn (x) = ck ekx .
k=0

Să se arate că există c0 , c1 , . . . , cn unic determinaţi astfel ı̂ncât

Gn (xi ) = yi , i = 0, n

oricare ar fi numerele reale y0 , y1 , . . . , yn .

Rezolvare: Din condiţiile
∑
n
Gn (xi ) = yi , i = 0, n ⇔ ck ekxi = yi , i = 0, n
k=0

10
 obţinem sistemul


 c0 + c1 ex0 + c2 e2x0 + c3 e3x0 + . . . cn−1 e(n−1)x0 + cn enx0 = y0




c0 + c1 ex1 + c2 e2x1 + c3 e3x1 + . . . cn−1 e(n−1)x1 + cn enx1 = y1







c0 + c1 ex2 + c2 e2x2 + c3 e3x2 + . . . cn−1 e(n−1)x2 + cn enx3 = y2

 ... ... ... ...





 c0 + c1 exn−1 + c2 e2xn−1 + c3 e3xn−1 + . . . cn−1 e(n−1)xn−1 + cn enxn−1 = yn−1






c0 + c1 exn + c2 e2xn + c3 e3xn + . . . cn−1 e(n−1)xn + cn enxn = yn

Determinantul sistemului este dat de

 
1 ex0 e2x0 e3x0 ... e(n−1)x0 enx0 
 
1 ex1 e2x1 e3x1 ... e(n−1)x1 enx1 
 
1 ex2 e2x2 e3x2 ... e(n−1)x2 enx2 
 
∆ = . .. .. .. .. =
 .. . . .
..
. . ... 
 
1 exn−1 e2xn−1 e3xn−1 e(n−1)xn−1 nxn−1 
 ... e 
1 exn e2xn e3xn ... e(n−1)xn enxn 
 
1 ex0 (ex0 )2 (ex0 )3 ... (ex0 )n−1 (ex0 )n 
 
1 ex1 (ex1 )2 (ex1 )3 ... (ex1 )n−1 (ex1 )n 
 
1 ex2 (ex2 )2 (ex2 )3 ... (ex2 )n−1 (ex2 )n 
 
= . .. .. .. .. .. .. 
 .. . . . . . . 
 
1 exn−1 (exn−1 )2 (exn−1 )3 ... (exn−1 )n−1 (exn−1 )n 

1 exn (exn )2 (exn )3 ... (exn )n−1 (exn )n 

şi reprezintă un determinant Vandermonde pentru ex0 , ex1 , . . . exn . Din faptul
că nodurile x0 , x1 , . . . , xn sunt distincte deducem că ex0 , ex1 , . . . , exn sunt
distincte. Aşadar, ∆ ̸= 0 şi ı̂n acest caz sistemul are soluţie unică oricare ar
fi numerele reale y0 , y1 , . . . , yn .

10. Să se determine spline-ul liniar de interpolare s∆ (f ) dacă

 3   1 
 
f (x) = 5x −  + 15x −  + 3x + 1
4 3
şi ∆ = {0, 14 , 21 , 34 , 1}.
Rezolvare: Pentru ∆ = {x0 , x1 , . . . , xn } spline-ul liniar sL (x) care inter-
polează f pentru aceste puncte este definit prin
x − xi x − xi−1
s∆ (f )(x) = f (xi−1 ) + f (xi ) , x ∈ [xi−1 , xi ], i = 2, n
xi−1 − xi xi − xi−1

11
Mai mult,
∑
n
s∆ (f )(x) = f (xi )φi (x)
i=0

unde 
 x1 −x , x0 ≤ x < x1
h1
φ0 (x) =
0, x ≤ x ≤ x
1 n



0, x0 ≤ x < xi−1




 x−xi−1 , x ≤x<xi−1 i
hi
φi (x) = i = 1, n − 1

 xi+1 −x

 hi+1 , xi ≤ x < xi+1



0, xi+1 ≤ x ≤ xn

0, x0 ≤ x < xn−1
φn (x) =
 x−xn−1 , x
hn n−1 ≤ x ≤ xn

În cazul nostru

1 
 41 −x , x ∈ [0, 1 ] 1 − 4x, x ∈ [0, 1 ]
−0 4 4
φ0 (x) = 4
=
0, x ∈ ( 1 , 1] 0, x ∈ ( 1 , 1]
4 4

 
 x−0
1 , x ∈ [0, 4 )
1
4x, x ∈ [0, 1 )
4 4
φ1 (x) = =
 12 −x
1 , x ∈ [ 14 , 12 ) 2 − 4x, x ∈ [ 1 , 1 )
4
4 2

 x− 1 
 1 4 , x ∈ [ 14 , 12 ] 4x − 1, x ∈ [ 1 , 1 ]
4 4 2
φ2 (x) = =
 34 −x , x ∈ [ 1 , 3 ) 3 − 4x, x ∈ [ 1 , 3 )
1 2 4 2 4
4

 x− 1 
 1 2 , x ∈ [ 12 , 34 ] 4x − 2, x ∈ [ 1 , 3 ]
4
2 4
φ3 (x) = =
 1−x
1 , x ∈ [ 4 , 1)
3 4 − 4x, x ∈ [ 3 , 1)
4
4

 
0, x ∈ [0, 34 ) 0, x ∈ [0, 3 )
4
φ4 (x) = =
 x−1 34 , x ∈ [ 3 , 1] 4x − 3, x ∈ [ 3 , 1]
4
4 4

3 1 39
f (0) = 5|0 − | + 15|0 − | + 0 + 1 =
4 3 4

12
 1 1 3 1 1 1 66
f ( ) = 5| − | + 15| − | + 3 + 1 =
4 4 4 4 3 4 12

1 1 3 1 1 1 75
f ( ) = 5| − | + 15| − | + 3 + 1 =
2 2 4 2 3 2 12

3 3 3 3 1 3 19
f ( ) = 5| − | + 15| − | + 3 + 1 =
4 4 4 4 3 4 2

3 1 61
f (1) = 5|1 − | + 15|1 − | + 3 + 1 =
4 3 4

1 1 3
s∆ (f )(x) = f (0)φ0 (x) + f ( )φ1 (x) + f ( )φ2 (x) + f ( )φ3 (x) + f (1)φ4 (x) =
4 2 4
39 66 75 19 61
= φ0 (x) + φ1 (x) + φ2 (x) + φ3 (x) + φ4 (x)
4 12 12 2 4

11. Dacă f ∈ C 4 [0, 1] să se calculeze o estimare a restului ı̂n inter-

polarea prin spline-uri cubice de tip Hermite.
Rezolvare: Fie ∆ := ∆n : 0 = x0 < x1 < . . . xn−1 < xn = 1 o diviziune
a intervalului [0, 1]. Pe fiecare subinterval [xi , xi+1 ] spline-ul este polinomul
Hermite cu nodurile duble xi şi xi+1 . Restul pentru acest interval (vezi
rezultatele de la curs) este

f (4) (ξ)
Ri (x) = (x − xi )2 (x − xi+1 )2
4!
unde ξ ∈ (xi , xi+1 ). Notând cu M4,i = max f (4) (x) şi folosind faptul că
x∈[xi ,xi+1 ]

(b − a)2
|(x − a)(x − b)| ≤ , ∀ x ∈ [a, b]
4
obţinem următoarea majorare pentru rest

(xi+1 − xi )2 M4,i
|Ri (x)| ≤
42 4!
Pe ı̂ntregul interval se obţine
∥∆∥ (4)
∥f − s3 (f )∥∞ ≤ ∥f ∥∞ ,
384
unde ∥∆∥ = max |xi − xi−1 |.
i=1,...,n

13
12. Fie s∆ (f )(x) spline-ul liniar de interpolare pentru funcţia f :
[0, 1] → R, relativ la diviziunea ∆. Să se arate că
∑
n
xk − xk−1
s∆ (f )(x) = [xk−1 , xk , xk+1 ; |t − x|]t f (xk )
2
k=1

unde notaţia [xk−1 , xk , xk+1 ; |t − x|]t indică faptul că diferenţa

divizată acţionează asupra variabilei t.
Rezolvare: Pentru ı̂nceput calculăm diferenţa divizată
[xk , xk+1 ; |t − x|]t − [xk−1 , xk ; |t − x|]t
[xk−1 , xk , xk+1 ; |t − x|]t = =
xk+1 − xk−1
( |x |xk − x| − |xk−1 − x| )
1 k+1 − x| − |xk − x|
= −
xk+1 − xk−1 xk+1 − xk xk − xk−1
Înlocuind obţinem
∑
n
xk − xk−1
s∆ (f )(x) = [xk−1 , xk , xk+1 ; |t − x|]t f (xk )
2
k=1

∑ 1 ( |xk+1 − x| − |xk − x| |xk − x| − |xk−1 − x| )

n
= − f (xk )
2 xk+1 − xk xk − xk−1
k=1

Pentru orice nod xk al diviziunii ∆ avem

1 ( |xk+1 − xk | − |xk − xk | |xk − xk | − |xk−1 − xk | )
s∆ (f )(xk ) = − f (xk ) =
2 xk+1 − xk xk − xk−1
1 ( xk+1 − xk −(xk − xk−1 ) )
= − f (xk ) = f (xk )
2 xk+1 − xk xk − xk−1

13. Arătaţi că polinomul de interpolare Lagrange pentru datele

de mai jos are gradul 3

x -2 -1 0 1 2 3
f(x) 1 4 11 16 13 -4
Rezolvare: Tabelul cu diferenţe divizate este dat de

-2 1 3 2 -1 0 0
-1 4 7 -1 -1 0
0 11 5 -4 -1
1 16 -3 -7
2 13 17
3 -4

14
 Forma Newton a polinomului Lagrange va fi dată de

Nf (x) =

= 1 + 3(x + 2) + 2(x + 2)(x + 1) + (−1)(x + 2)(x + 1)x +

+0(x + 2)(x + 1)x(x − 1) + 0(x + 2)(x + 1)x(x − 1)(x − 2) =

= 1 + 3(x + 2) + 2(x + 2)(x + 1) + (−1)(x + 2)(x + 1)x = −x3 − x2 + 7x + 11

Deducem că polinomul de interpolare are gradul 3.

14. Următoarele informaţii corespund unui polinom P (x) de grad

necunoscut

x 0 1 2
P(x) 2 -1 4

Să se determine coeficientul lui x2 din P (x) dacă diferenţa

divizată pe oricare patru puncte distincte este egală cu 1.
Rezolvare: Tabelul cu diferenţe divizate este dat de

0 2 -3 4 1 0 0
1 -1 5 × 1 0
2 4 × × 1
× × × ×
× × ×
× ×

unde × reprezintă valori care depind de P (x). Forma Newton va fi urmă

toarea

Nf (x) = 2 + (−3)(x − 0) + 4(x − 0)(x − 1) + 1(x − 0)(x − 1)(x − 2) =

= x3 + x2 − 5x + 2

Coeficientul este 1.

15