NUCUL

De Ștefan Octavian
Iosif

Același loc iubit umbrești

Și-același colț de cer întreg cuprinzi,
Nuc falnic, strajă din povești,
Deasupra casei părintești,
Aceleași crengi întinzi.

Acel șirag de mândre veri

De cari abia mi-aduc aminte,
Asemeni unor dragi păreri
Ce -au legănat în mângâieri
Copilăria mea.

O, de-ai putea să mai aduni

Alaiul de copii vioi
Ce-n horă se -nvârteau nebuni
Și toamna împleteau cununi
Din veștedele foi.