Liceul teoretic „Pavel Dan” Câmpia Turzii

Filiera teoretică
Filologie

Gregor Mendel – activitatea științifică

Câmpia Turzii.
Ghirișan Ionela
2020
clasa a IX-D
1.Bibliografia lui Gregor Mendel

Gregor Johann Mendel a fost un preot şi un botanic austriac,care a pus

bazele unei noi ştiinţe numite genetică.Johann Mendel s-a născut la 22 iulie
în anul 1822,la Heisemdorf,Austria.Încă din copilărie,Mendel a început să-
şi arate interesul pentru studierea plantelor şi a mediului.
În anul 1843, după doi ani de studii la Institutul de Filozofie din Olmutz,el a
decis să plece la mănăstirea Brunn.
În 1847 a devenit preot şi a primnit numele de Gregor.
În 1850 a decis să susţină examenele pentru diploma de profesor,dar nu a
reuşit.
A petrecut anii 1851-1853 la Universitatea din Viena, unde a studiat fizica,
chimia, yoologia, botanica şi matematica. Se întoarce la Brunn şi începe să
predea la şcoala, deşi nu a obţinut niciodată diploma de profesor.

2.Cercetările ştiinţifice ale lui Mendel

Mendel,cunoscut ca “tatăl geneticii”, a fost îndrumat de ambii săi profesori
de la universitate ,dar şi de colegii săi de la mănăstire, să studieye variaţia
plantelor,executându-şi cercetările din grădina mănăstirii.Între anii 1856-
1863 acesta a cultivat şi a studiat mazărea,experimentele sale ducând la
generalizările ,ce ulterior au devenit cunoscute sub numele de “ Legile
eredităţii ale lui Mendel”.
Prima lege: legea uniformității hibrizilor în prima generație ;
A doua lege: legea segregării caracterelor în generația a doua sau legea
purității gameților;
A treia lege: legea asortării independente a caracterelor în generația a
doua.
Mendel și-a citit lucrarea „Versuche über Pflanzen-Hybriden”
(„Experiențe asupra hibridizării plantelor”), în 1865, la două întruniri ale
Societății de Istorie Naturală din Moravia. Publicarea lucrării sale în 1866
în jurnalul societății a avut un impact slab, fiind citată doar de trei ori în
următorii 35 de ani.
După ce și-a completat lucrarea despre mazăre a revenit la experiențele cu
albine în scopul dezvoltării cercetărilor sale privind genetica animalelor. El
a produs o rasă hibridă de albine, dar nu a reușit să redea un tablou clar
despre transmiterea caracterelor ereditare la albine, din cauza controlului
complicat al comportării reginei albinelor. A mai descris noi specii de
plante, supranumite prescurtat „Mendel”.
Promovat la rangul de abate în 1866, Mendel și-a întrerupt activitatea
științifică din cauza numeroaselor și grelelor responsabilități
administrative, îndeosebi în disputa dintre guvernul laic și instituțiile
religioase cu privire la o impozitare specială.
La 21 martie 1872, împăratul Franz Joseph al Austriei l-a decorat în semn
de recunoaștere pentru activitatea sa meritorie și patriotică cu Crucea de
comandor al Ordinului Franz Joseph.
Mendel a făcut timp de 8 ani experiențe de încrucișare a mazării. El a ales
plantele care se deosebeau printr-o pereche de caractere contrastante, dar
care se păstrau la fiecare generație nouă și și-a concentrat atenția exclusiv
asupra lor.
Mendel a analizat descendenții câtorva generații și a calculat numărul total
de plante care aveau caracterele contrastante, ce-l interesau. A cercetat 22
specii de mazăre, a analizat zeci de mii de plante după 7 perechi de
caractere (culoarea roșie-purpurie și culoarea albă a florilor, semințele
galbene și albe ale florilor,şi aşa mai departe.
În urma acestor experiențe Mendel a descoperit legitățile eredității. El a
demonstrat că la plante caracterele există aparte, și la încrucișare ele nu se
contopesc și nu dispar. Un caracter parcă dispărut reapare la generațiile
următoare. Moștenirea însușirilor și caracterelor se realizează prin
combinarea unor unități ereditare independente (numite mai târziu gene)
care se transmit de la o generație la alta prin intermediul celulelor sexuale.
Mendel a fost primul care a elaborat metoda hibrido-logică de analiză a
unor însușiri și caractere ale organismului la studierea eredității. În anul
1865 Mendel a prezentat în cadrul societății naturaliștilor din Brno un
raport despre cercetările sale, iar în anul 1866 l-a publicat.
Hortensia Jiménez Díaz ,spune că deşi în zilele noastre oamenii ştiu mai
multe despre genetică şi ereditate ,nimic nu ar fi fost posibil fără Gregorn
Mednel şi cercetările sale.

2.1. Metoda fecundării artificiale folosită de Gregor Mendel

Pentru a împiedica autopolenizarea florii, el ii tăia staminele lasându-i doar

pistilul. Apoi, lua dintr-o altă floare polenul cu o periuta si il transfera pe
pistilul florii ale cărei stamine au fost tăiate. In felul acesta, Mendel
amesteca caracterele a doua flori diferite pentru a scoate în evidență
legitățile de moștenire ale acestora.

3.Concluzia

După părerea mea preotul şi botanistul Gregor Mendel a ajutat mult la

îmbunătăţirea şi dezvoltarea geneticii atât la plante şi animale,cât şi la
oamneni.El este de asemenea cunoscut ca “tatăl geneticii”,un nume
care,după părerea mea,îl merită pe deplin.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost cercetarea sa asupra
combinării unui bob de mazăre galben, de rasă pură cu a unui bob de
mazăre verde, tot de rasă pură din care a rezultat că gena galbenă este
dominantă,după care a lăsat
Noile plante-hibrid să autofecundeze şi în final a obţinut atât boabe
galbene,cât şi boabe verzi,ceea ce ănseamnă că gena verde a fost ascunsă de
gena dominantă galbenă.
Bibliografia

https://www.enciclopedia.biz/2018/10/gregor-mendel.html?m=1
https://www.ziaruldevrancea.ro/special/educatie/astazi-despre-gregor-
mendel
https://www.ted.com/talks/
hortensia_jimenez_diaz_how_mendel_s_pea_plants_helped_us_understand
_genetics/transcript?language=ro
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Gregor_Mendel
https://srcaltufevo.ru/ro/zhizn-i-nauchnaya-deyatelnost-g-mendelya-
biografiya-mendelya-trudnye-gody.html
foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Gregor_Mendel