COLEGIUL ECONOMIC “ DIMITRIE CANTEMIR “ SUCEAVA

Proiect pentru susținerea

examenului de certificare a calificării profesionale
– Nivel 4 –

Calificarea: TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂŢI ECONOMICE

Profesor coordonator, Candidat,

Cheaburu Carmen-Constanța Adam Cristina
Clasa a XII-a B

Suceava, 2022
 TEMĂ:
CREDITUL BANCAR-SURSĂ STRĂINĂ DE FINANȚARE A UNEI
AFACERI PE EXEMPLUL S.C BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE
SA
Cuprins:
Argument....................................................................................................................................4
Capitolul 1. Surse străine de finanțare ale afacerii – prezentare generală..................................6
1.1 Surse de finanțare ale afacerii.....................................................................................................6
1.2 Surse străine de finanțare............................................................................................................3
Capitolul 2. Creditul bancar- sursă străină de finanțare a unei afaceri......................................4
2.1 Creditul bancar............................................................................................................................4
2.2 Trăsăturile creditului bancar........................................................................................................4
2.3 Clasificarea creditelor bancare....................................................................................................8
2.4 Principiile creditului bancar.........................................................................................................9
2.5 Funcțiile creditului.....................................................................................................................12
2.6 Avantajele și dezavantajele creditului.......................................................................................12
2.7 Aspecte ale tranzacției de creditare bancară.............................................................................13
Capitolul 3. Studiu de caz pe exemplul S.C BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE SA..14
3.1 Scurt istoric................................................................................................................................14
3.2 Prezentare S.C BRD- GROUPE SOCIETE GENERALE SA...............................................................15
3.3 Tipuri de credite din ofertă........................................................................................................16
3.4 Ghidul creditelor BRD................................................................................................................17
3.5 Concluzii.....................................................................................................................................17
Bibliografie..............................................................................................................................19
Anexe.......................................................................................................................................20

3
 Argument

Am ales ca temă de studiu „ Creditul bancar – sursă străină de finanțare a unei afaceri
pe exemplul S.C BRD GroupeSociete Generale SA”, deoarece în contextul actual,
capitalul reprezintă principalul factor de producţie, dezvoltarea afacerilor devenind
practic imposibilă fără a lua în considerare piaţa financiară şi resursele pe care aceasta le
pune la dispoziţiaagenţilor economici, indiferent de gradul său de dezvoltare, implică
un contact direct cu piaţa financiară, mai exact cu ins tituţii le care
intermed iază mobilizarea resurselor de capital şi cu serviciile oferite de acestea.

Scopul oricărei activități economice îl constituie maximizarea profitului. În acest sens, se

procedează la analiza financiară a activității, stabilindu-se punctele tari și punctele slabe ale
gestiunii financiare în vederea fundamentării unei noi strategii de menținere și de dezvoltare
într-un mediu concurențial.
Activitatea oricărei firme se desfășoară pe baza surselor proprii și a surselor străine. Pentru
ca această activitate să se poată menține în parametrii de rentabilitate și pentru ca valoarea
acestora să fie într-o continuă creștere se procedează periodic la analiza activității și din punct
de vedere al echilibrului financiar.
Creditul reprezintă „orice angajament de punere la dispoziţie sau acordarea unei sume de
bani ori prelungirea scadenţei unei datorii, în schimbul obligaţiei debitorului la rambursarea
sumei respective, precum şi la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă
sau orice angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă ori a altui drept
la încasarea unei sume de bani”
Elementele creditului sunt: creditorul și debitorul, promisiunea de rambursare, garantarea
creditelor, termenul de rambursare și dobânda.
Sursele străine au caracter rambursabil și sunt de regulă purtătoare de dobânzi, asigurând
finanțarea temporară a întreprinderii.

Dobânzile pot fi atât simple, cât și compuse. Diferența dintre dobânda simplă și dobânda
compusă este că cea simplă nu este valorificabilă, în timp ce dobânda compusă ajută la
creșterea capitalului inițial.

Dobânda compusă este cea care se adaugă capitalului inițial la sfârșitul investiției sau
creditului, iar dobânda simplă nu se adaugă capitalului inițial după expirarea termenului
investiției sau creditului.

4
 De modul cum sunt administrate aceste resurse, dar și de nivelul acestora depinde în mare
măsură evoluția ulterioară a activității economice desfășurate.
Concluzionând, putem afirma despre creditul bancar că este un element care contribuie la
rentabilizarea activității agenților economici, implicând în același timp o atenție deosebită în
modul de derulare a circulației mărfurilor.

Studiu de caz l-am făcut pe exemplul S.C BRD – GroupeSociete Generale SA, deaorece
această bancă numără peste 2 milioane de clienți,care intră în contact cu banca prin
intermediul sucursalelor clasice, al internetului, al telefonului mobil, dar şi cu ajutorul unui
callcenter performant. BRD se află în topul băncilor care activează pe piaţa creditelor pentru
persoane fizice şi pe cea a cardurilor bancare. Forţa de vânzare a băncii acţionează printr-o
reţea de peste 600 de unități.

Banca este unul dintre marii finanţatori ai IMM-urilor, precum şi unul dintre cei mai
importanţi jucători pe piaţa de corporate banking din România.

Sprijinindu-se pe un model diversificat de bancă universală, Grupul imbină soliditatea sa

financiară și expertiza în inovare cu strategia de creștere durabilă, pentru a deveni cel mai de
încredere partener al clienților săi, o companie angajată în transformarea în bine a societății și
a economiei.

Activă în economia reală de peste 150 de ani, cu o poziție solidă în Europa și puternic
conectată la restul lumii, SociétéGénérale are peste 147 000 de colaboratori care în fiecare zi
acordă consiliere și servicii unui număr de 31 de milioane de clienți persoane fizice, companii
și investitori instituționali din toată lumea.

Această bancă oferă credite atât pentru persoane fizice, cât și pentru persoane juridice. Lista
documentelor care se folosesc la oferirea unui credit a fost minimalizată, pentru a ajuta
clienții BRD- GroupeSociete Generale. În plus clienții au sfaturi și ghiduri, datele personale
sunt în siguranță.

Indiferent de bancă, rolul creditului în România rămâne unul stimulativ atât în activitatea de
producție cât și în cea de comerț sau investiții. Depinde de conștientizarea conducerii
societăților despre rolul care îi revine în ,,rentabilizarea creditului”.

5
 Capitolul 1. Surse străine de finanțare ale afacerii – prezentare generală

1.1 Surse de finanțare ale afacerii

Realizarea cu succes a oricărei afaceri necesită existența și utilizarea unor resurse

financiare care să permită firmei menținerea și apoi afirmarea pe piață.
De modul cum sunt administrate aceste resurse, dar și de nivelul acestora depinde în mare
măsură evoluția ulterioară a activității economice desfășurate.
De aici rezultă interesul de deosebit pe care agenții economici îl acordă problemei
finanțării afacerii.
Condiție esențiala pentru dezvoltarea viitoare a firmei este să dispună de o finanțare
corecta și completă, întrucât fără un capital suficient, care să confere siguranța că afacerea se
va dezvolta în continuare, firma va trăi de pe o zi pe alta, din experiențe, nivelul de risc fiind
crescut. În aceastăsituație firma este extrem de vulnerabilă.
Finanțarea afacerii reprezintă totalitatea modalităților prin care agentul economic reușește
să dispună în timp util de resurse financiare necesare realizării proiectelor propuse în condiții
de eficiență maximă.
Finanțarea reprezintă procesul de asigurare a fondurilor bănești necesare desfășurării
activității întreprinderii.
Sursele de finanțare sunt adaptate la nevoile agentului economic și se regăsesc în cadrul
structurilor patrimoniale de pasiv.
Scopul oricărei activități economice îl constituie maximizarea profitului. În acest sens, se
procedează la analiza financiară a activității, stabilindu-se punctele tari și punctele slabe ale
gestiunii financiare în vederea fundamentării unei noi strategii de menținere și de dezvoltare
într-un mediu concurențial.
Astfel, devine de mare importanță identificarea tipurilor de surse de finanțare care
susțin activitatea economică respectivă.
Analizând datele din documentele contabile de sinteză rezultă că pasivul bilanțier, prin
componența sa, evidențiază modul de finanțare sau de susținere financiară a activului și
exigibilitatea surselor de finanțare.
Finanțarea afacerii poate fi realizată prin surse proprii sau surse străine, externe (din afara
întreprinderii).
Sursele proprii sunt nerambursabile și se utilizează conform legislației în vigoare
asigurând finanțarea permanentă a întreprinderii și sunt cea mai sigură sursă de finanțare și
determină autonomie financiară.
Sursele străine au caracter rambursabil și sunt de regulă purtătoare de dobânzi,
asigurând finanțarea temporară a întreprinderii.
Însumarea capitalurilor proprii și datoriilor pe termen lung se obțin capitalurile
permanente ale agentului economic, denumite și surse de finanțare permanente

6
Mijloace de finanțare ale unei Avantaje: Grupa din
afaceri: planul de
conturi:
Surse proprii:
 Autofinanțare o Menținerea independenței și Grupele
 Aport la capital autonomiei financiare. 10- 12
 amortizare o Nu se creează obligații
suplimentare (dobânzi, garanții).
o Asigură păstrarea capacității
întreprinderii de a contracta
credite.
o Constituie un mijloc sigur de
acoperire a necesităților
financiare.
Surse străine:
o Provizioane și ajustări o Timp scurt de acces la resursele Grupele
pentru deprecierea activelor financiare necesare. 40- 44, 46,
o Datorii față de terți (pasive o Este accesibil în orice moment. 39, 49, 28,
stabile sau surse atrase o Poate fi obținut un volum variabil 15
temporar în circuitul de resurse financiare. Contul 519
economic al agentului o Posibilitatea de negociere a Grupa 16,
economic) condițiilor de rambursare. Grupa 13
o Împrumuturi pe termen o Pot fi finanțate activități fără să se
scurt, mediu sau lung consume resurse proprii sau să se
o Finanțare nerambursabilă contracteze credite.
(subvenții guvernamentale, o Este păstrată independența și
programe de finanțare autonomia financiară.
nerambursabilă publice sau
private)

1.2 Surse străine de finanțare

Finanțarea străină a activului se regăsește în categoria datoriilor. În această situație se află:

● Credite bancare;
● Împrumuturile din emisiunile de obligațiuni;
● Datoriile comerciale față de furnizori;
● Datoriile fiscale, salariale și sociale;
● Datoriile către asociați rezultate din operațiuni de capital și dividende;
● Alte datorii;

3
 Având în vedere termenul de scadență al datoriilor, acestea pot fi:
● Pe termen lung: împrumuturi, datorii față de terți;
● Pe termen scurt: credite comerciale, credite bancare pe termen scurt.
Sursele străine au caracter rambursabil și sunt de regulă purtătoare de dobânzi, asigurând
finanțarea temporară a întreprinderii.
În funcție de sursele utilizate, există două căi de finanțare a afacerii:
− Finanțarea prin fonduri proprii;
− Finanțarea prin angajamente la termen.

În figura de mai jos sunt prezentate căile de finanțare ale unei afaceri în funcție de sursele
utilizate.

Rezultă că activitatea oricărei firme se desfășoară pe baza surselor proprii și a surselor

străine. Pentru ca această activitate să se poată menține în parametrii de rentabilitate și pentru
ca valoarea acestora să fie într-o continuă creștere se procedează periodic la analiza activității
și din punct de vedere al echilibrului financiar.
Sursele străine îmbracă de regulă forma datoriilor.
Datoriile reprezintă resurse străine atrase de unitatea patrimonială pe o perioadă mai mare
sau mai mică.
După perioada in care trebuie să fie rambursate, datoriile pot fi pe termen scurt și pe
termen lung.
Datoriile pe termen scurt reprezintă sume ce trebuie plătite într-o perioadă de pană la un
an (creditul comercial, creditul bancar pe termen scurt).
Datoriile pe termen lung reprezintă ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an.
Sursele străine de finanțare a afacerii sunt: creditul bancar (pe termen lung, mediu și
scurt), împrumutul obligatar, leasing-ul, alte datorii pe termen scurt.

3
 Capitolul 2. Creditul bancar- sursă străină de finanțare a unei afaceri

2.1 Creditul bancar

Creditul este operațiunea prin care se pot obține resurse, în schimbul unei promisiuni de
rambursare în viitor.

Creditul bancarare la originea denumirii sale pretextul că acesta este acordat de bancă.

Esența creditului bancar este analogică celei creditului la general – un împrumut în bani
acordat de bancă cu încrederea în rambursarea acestuia la scadența unei persoane fizice sau
juridice cu condiția restituirii și plății unei dobânzi manifestată ca o tranzacție realizată în
baza unui contract.

Obiect al creditului bancar sunt banii acordați într-o anumită sumă pentru o anumită
perioadă potrivit tehnologiei stabilite în vederea satisfacerii solicitării de finanțare a
clientului.

Prin intermediul creditului bancar se produce, pe de o parte, redistribuirea resurselor

financiare în economie, iar pe de altă parte, are loc crearea mijloacelor de plată.

Creditul bancar se manifestă prin efectele produse în rezultatul exercitării funcțiilor sale și
utilizării în diverse acțiuni de ordin economic și financiar. Creditul, în ansamblul diversității
formelor sale, are un impact economic esențial, resimțit în diverse aspecte.

2.2 Trăsăturile creditului bancar

În amplitudinea sa, esența raportului de credit se dezvăluie prin analiza trăsăturilor

caracteristice.

Subiecții raportului de credit sunt creditorul și debitorul și prezintă o mare diversitate în

ceea ce privește apartenența la structurile social-economice, motivele angajării în raport de
credit și durata angajării sale, etc.

4
 În calitate de creditori se afirmă întreprinderile, care manevrează disponibilități
monetare. Pe de altă parte întreprinderile care repartizează profit.
Rambursarea creditului se face eșalonat și este însoțită de plata unei dobânzi.

Dobânda este suma de bani ce remunerează pe împrumutător.

În relația de creditare sunt implicate două părți principale:

● Împrumutătorul ( instituția financiară ) care poartă denumirea de creditor;

● împrumutatul, adică debitorul;

Părțile implicate, tipul de instrumente utilizate și condițiile în care creditul este acceptat sunt
foarte diverse și într-o continuă evoluție.

În momentul acordării unui credit, instituțiile financiare ( în principal băncile ) iau în

considerare și existența unor posibile riscuri. În raporturile de credit, riscurile probabile
sunt:

● riscul de nerambursare;
● riscul de imobilizare.

Riscul de nerambursare constă în probabilitatea întârzierii plății sau a incapacității de plată

datorită diferitelor conjuncturi nefavorabile la un moment dat pentru debitori.

Ca urmare, banca va proceda mai înainte de acordarea creditului la o analiză atentă a

posibilităților reale pe care le are debitorul sub diverse aspecte:

● umane ( competența, moralitate);

● economice ( situația internațională, națională, cadrul profesional );
● financiare ( situația financiară a debitorului, gradul de îndatorare existent la momentul
solicitării creditului, capacitatea de rambursare );
● juridice ( forma juridică, legăturile juridice cu alte întreprinderi - în cazul în care
debitorul este o persoană juridică );

Prevenirea riscului este strict legată de procedurile de garantare a împrumutului. Pentru

anumite tipuri de credite sunt solicitate și garanții materiale.

Riscul de imobilizare apare la bancă în situația în care aceasta nu reușește să gestioneze

corect depozitele pe care le constituie și creditele pe care le acorda. Rezultă necesitatea ca
banca să-și întărească poziția sa de creditor pe piață în scopul unei ferme gestiuni a fondurilor

5
ce îi sunt încredințate. Acest lucru se realizează prin solicitarea și obținerea de garanții
personale și reale.

Garanția personală este un angajament pe care și-l ia o terță persoană (numit și girant) de
a plăti în locul debitorului în cazul în care la un moment dat acesta se află în incapacitate de
plată.

Garanțiile reale cuprind:

● reținerea;
● gajul;
● ipoteca;
● privilegiul;

Dreptul de reținere asigură creditorului posibilitatea de a reține un bun corporal

aparținând debitorului atât timp cât el nu a fost achitat în întregime, în anumite condiții: bunul
deținut de creditor să aibă legătură cu creanța, iar aceasta să fie certă și exigibilă.

Gajarea este actul prin care debitorul remite creditorului un bun în garanția creditului.

Ipoteca este actul prin care debitorul acordă creditorului dreptul asupra unui imobil, fără
deposedare și cu publicitate. Aceasta poate fi legală (prevăzută de lege), convenită
(consimțită prin contract) și judiciară (acordată de organele judecătorești);

Privilegiul este dreptul pe care îl acordă legea unor creditori de a fi mai întâi plătiți atunci
când dispun de o garanție asupra unei părți sau asupra întregii averi a debitorului.

În momentul în care agentul economic solicită un credit de la o instituție financiară trebuie

să aibă în vedere și durata pe care se acordă acesta.

În funcție de termenul de rambursare se diferențiază o serie de tipuri de credite:

● credite pe termene foarte scurte (24 de ore, termen practicat între bănci pe piețele
monetare);
● credite pe termen scurt (exemplu: creditul de consum);
● сredite pe termen mijlociu și lung (pe o perioadă de peste 5 ani);

Dobânda este o caracteristică esențială a creditului. Aceasta este menționată expres în

contractul de creditare și poate să fie fixă sau variabila.

6
 Dobânda fixă presupune păstrarea nivelului ratei dobânzii convenit la acordarea creditului
pe toată perioada de rambursare a acestuia indiferent de evoluția ce se va înregistrare pe piața
națională sau internațională monetară.

Dobânda variabilă presupune modificarea periodica a ratelor de dobândă (de regulă

semestrial) în funcție de nivelul dobânzii pe piață.

Ca modalitate de calcul, dobânda se poate determina ca dobândă simplă și ca dobândă

compusă.

Formulele de calcul sunt următoarele:

Dobânda simplă: D= C*d*n

Unde: D= dobânda
d= rata de dobândă cu care se acordă creditul
n= perioada de timp pe care se acordă creditul

Dobânda compusă: D= C ( 1+d )n −C

Unde: D= dobânda
d= rata de dobândă cu care se acordă creditul
n= perioada de timp pe care se acordă creditul

Termenul de rambursareeste o trăsătură specifică creditului și are o mare varietate. De la

termene foarte scurte, 24 ore, termen practicat între bănci pe piețele mondiale, și încheindu-
se cu termene de la 30 la 50 de ani și chiar 100, în cazul împrumuturilor pentru construcția de
locuințe. Pentru creditele pe termen scurt, creditele acordate întreprinderilor, sau credite de
consum , este caracteristică rambursarea integrală la scadență. Creditele pe termen mijlociu și
lung implică adesea rambursarea eșalonată.

Tranzacția (acordarea creditului) – creditul poate fi consimțit în cadrul unei tranzacții

unice, acordarea unui împrumut, vânzarea unei obligațiuni, angajarea unui depozit. În ultimul
timp s-a dezvoltat sistemul de credit deschis, în cadrul căruia împrumuturile efective intervin
la intervale liber alese de debitor.

7
 2.3 Clasificarea creditelor bancare

Creditele bancare care se acorda agenților economici se pot clasifica din mai multe puncte de
vedere si anume:

a) După rolul pe care creditul îl are in procesul reproducției sociale, se disting două
categorii de credite bancare:

● credite pentru satisfacerea nevoilor de active circulante, adică credite destinate

producției și desfășurării operațiunilor de circulație (achiziții, contractări, livrări etc,);
in aceasta categorie se cuprind creditele acordate agenților economici pentru
procurarea de materii prime, materiale, combustibil, semifabricate și produse finite,
precum și pentru achiziționarea și desfacerea mărfurilor;
● credite pentru procurarea de mijloace fixe, aceste credite se acordă pentru
efectuarea investițiilor, introducerea tehnicii noi, retehnologizare, reparații capitale si
alte lucrări cu caractere productive destinate , in final, îmbunătățirii aprovizionării
populației.

b) După caracterul și perioada în care se acorda, precum și ținând seama de participarea

uniforma sau neuniforma a creditelor la activitatea agentului economic, se disting două
categorii de credite:

● credite sezoniere, care se acordă în anumite perioade ale anului pentru procurări de
active circulante și pentru acoperirea diferitelor cheltuieli sezoniere de aprovizionare,
producție și desfacere;
● credite nesezoniere, care se acorda în tot timpul anului agenților economici cu
activitate continuă și care nu sunt legați de o activitate cu caracter sezonier.

c) Din punct de vedere al scopului (obiectului), creditele pot fi:

● de producție, care se acordă pentru activitățile industriale, de construcții, agricole,

execuția de lucrări și prestarea de servicii;
● de comerț, care au menirea să înlesnească schimburile și realizarea valorii mărfurilor,
lucrărilor și prestarea serviciilor;

8
 ● de consum, care sunt destinate să faciliteze relațiile de vânzări cu plata imediată, cu
plata în rate sau de vânzări pe credit – deci cu plata amânată (pentru bunuri de uz
curent sau de folosință îndelungată).

d) După modul de garantare, creditele se pot împarți in doua categorii:

● credite reale, care se acordă numai pe baza gajării cu bunuri patrimoniale mobiliare
sau imobiliare;
● credite personale, care se pot acorda fără gaj material, fără ipotecă, adică numai pe
baza încrederii pe care banca o are in împrumutat.

e) Din punct de vedere al tehnicii de creditare, agenții economici pot primi:

● credite pentru plăți de aprovizionare, care se acordă agenților economici atunci

când nu au disponibil suficient în cont pentru a efectua plățile către furnizori (în
cazurile în care stocurile sunt în curs de formare);
● credite pentru stocuri constituite, care se acorda pentru existentul de materii prime,
semifabricate, combustibil etc. din unitățile economice, necesar desfășurării normale a
activității lor.

2.4 Principiile creditului bancar

Principiile creditării bancare cuprind reguli, norme obligatorii privind acordarea,

garantarea, folosirea cu eficiență maximă și rambursarea la scadențele stabilite a creditelor
acordate de bănci.

La baza creditării bancare stau următoarele principii:

1. Prudența bancară

In derularea operațiunilor de creditare, băncile autohtone si străine, indiferent de forma

capitalului statutar pe baza căruia au fost constituite, manifestă toată prudența atunci când
sunt solicitate să acorde un împrumut. Astfel, băncile urmăresc ca beneficiarii creditelor să
îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții:

● să fie constituit legal și să aibă capital vărsat potrivit statutului lor;

9
 ● să desfășoare activități legale și eficiente apreciate printr-un nivel ridicat al
indicatorilor de bonitate;
● fluxurile de lichidități să evidențieze posibilitatea reală de rambursare la scadența a
ratelor de credit și de plată a dobânzilor aferente;
● să prezinte garanții morale și materiale pentru angajarea creditelor, iar garanțiile
materiale acceptate sa fie, în expresie băneasca, mai mari sau cel puțin egale cu suma
creditelor solicitate și a dobânzilor calculate pe întreaga perioadă de creditare;
● să aibă conturi deschise la una dintre unitățile teritoriale ale băncii și să prezinte
situația angajamentelor din conturile deschise la alte societăți bancare cu evidențierea
garanțiilor aferente,
● să accepte clauzele contractului de credit.

2. Credibilitatea

Constituie suportul moral, element psihologic, fără de care creditul nu se poate acorda.
Dobândirea încrederii presupune cunoașterea agentului economic sau a persoanei fizice
privind calitățile morale și profesionale, precum și a reputației sale private prin calitatea
produselor și serviciilor, a relațiilor cu partenerii, ca și a situației sale patrimoniale și
financiare.

3. Destinația precisă sub forma creditării bancare directe

Acest principiu urmărește ca agenții economici să se încadreze în volumul de fonduri stabilit,

să ușureze controlul bancar asupra aprovizionării, producției și desfacerii și să înlesnească
identificarea, localizarea și preîntâmpinarea deficiențelor, contribuind la întărirea gestiunii
economico- financiare, creând condiții pentru garantarea și rambursarea creditelor la
scadența.

4. Garantarea creditului

Potrivit acestui principiu, fiecare credit trebuie garantat cu bunuri mobile sau imobile sau cu
titluri de valoare care se află în patrimonial împrumutatului. Garanțiile asiguratoare constituie
principalul mijloc preventiv prin care se diminuează riscul insolvabilității în rambursarea

10
creditului. Garanțiile creditului sunt formate din valorile patrimoniale pe care împrumutatul le
constituie drept gaj în favoarea băncii pentru reducerea riscului de nerambursare a creditului
la scadență. Garanțiile trebuie să acopere integral volumul creditului și al dobânzilor aferente.
In funcție de volumul și destinația creditului se aleg și formele concrete de garanție.

5. Acordarea creditelor in mod diferențiat, treptat, corespunzător gradului de

îndeplinire a programului economic

Creditele se pun la dispoziția agenților economici treptat și potrivit gradului de îndeplinire a

programului economic, de formare a activelor circulante sau a resurselor de finanțare a
investițiilor. Acest principiu înlesnește efectuarea controlului bancar în timpul utilizării și
rambursării creditului acordat, stimulează și accelerează viteza de rotație a resurselor
materiale și financiare.

6. Rambursabilitatea creditului la un anumit termen ( scadența )

Termenul de rambursare (scadența) a fiecărui credit se stabilește în funcție de mișcarea

valorilor materiale, adică ținându-se seama de timpul cât agenții economici au nevoie de
aceste valori materiale, precum și de perioada de recuperare a cheltuielilor de producție și de
circulație potrivit programului economic. Nerambursarea ratelor de credit la termenele
prevăzute în contract atrage după sine plata de dobânzi penalizatoare, precum și declanșarea
procedurii de executare silita a împrumutatului.

7. Creditul este purtător de dobândă

Dobânda este interesul care stă la baza oricărei operațiuni de creditare, constituind prețul
perceput de banca de la clientul său pentru capitalul împrumutat. Dobânda are un nivel
diferențiat; ea se include în costul produselor, fapt care îi stimulează pe agenții economici să
gospodărească rațional resursele proprii și pe cele împrumutate.

8. Încheierea contractului de creditare

Orice acordare de credit presupune încheierea unui contract de creditare între banca și cel ce
solicită împrumutul, în care se stipulează condițiile și modul de acordare, de folosire și de
rambursare a împrumutului, cuantumul și durata de folosire (scadența), garanțiile creditului,
nivelul dobânzii etc. Încheierea contractului de creditare necesită prezentarea de către client a
documentației de credit.

11
 2.5 Funcțiile creditului

În economia de piață creditul îndeplinește următoarele funcții:

a. mijlocește redistribuirea capitalurilor între diferitele ramuri de producție, înlesnind

egalizarea ratei profitului;

b. contribuie la reducerea cheltuielilor de circulație;

c. constituie un instrument de intensificare a concentrării și centralizării capitalului;

d. exercită o influență pozitivă asupra volumului producției și circulației mărfurilor;

e. este un instrument de control al împrumuturilor acordate agenților economici și

persoanelor fizice.

2.6 Avantajele și dezavantajele creditului

Avantajele creditului bancar sunt următoarele:

 obţinerea de fonduri suplimentare;

 stabilirea unor relaţii de încredere cu instituţiile financiare şi accesul mai uşor la alte
servicii furnizate de bănci;

 lansarea de semnale pozitive pentru alţi potenţiali investitori, care să ofere susţinere
financiară;

 în cazul anumitor forme de credit, existenţa unui grad de flexibilitate privind sumele
angajate, termenii de creditare, dobânzile şi termenele de rambursare;

 necesitatea de a convinge banca de potenţialul pozitiv al afacerii sau simpla

completare a unei cereri de creditare poate „impune” întreprinzătorul să-şi analizeze
în mod obiectiv afacerea, să obţină o imagine clară a situaţiei sale financiare şi o
caracteristică a punctelor slabe şi a celor forte, a oportunităţilor şi ameninţărilor ce
caracterizează situaţia firmei, să reevalueze ideea proiectului, etc.

12
Printre dezavantajele creditului bancar se numără:

 atitudinea sceptică şi reţinută a băncilor în ceea ce priveşte finanţarea noilor firme,

banca având nevoie de siguranţa că va primi înapoi banii acordaţi drept credit, în
timp ce firmele nou-înfiinţate nu oferă această garanţie din diferite motive (nu au
istoric, nu au experienţă, nu sunt stabile);

 riscul de a pierde garanţiile depuse pentru obţinerea creditului sau chiar riscul de
faliment în cazul nerestituirii creditului;

 implicarea unui factor extern în managementul firmei, apariţia unor restricţii;

 expunerea proiectului la riscuri noi – de exemplu riscul ratei dobânzii;

 riscul întreruperii creditării în cazul unor evenimente nefavorabile pentru firmă.

2.7 Aspecte ale tranzacției de creditare bancară

1. Acordarea de credit Este subordonată intereselor proprii ale băncii și anume

plasarea cât mai profitabilă a banilor deținuți în numele
acționarilor.
2. Riscul de nerambursare Constă în întârzierea plății sau incapacitatea de plată
din cauza conjuncturii economice.
3. Constituirea de garanții Conduce la diminuarea riscului rezultat din
insolvabilitatea clientului.
4. Împrumutații potențiali Sunt persoane fizice sau juridice.
5. Tehnica acordării Include următoarele modalități: sumă unică, overdraft,
linie de credit simplă, linie de credit la vedere.
6. Termenele de rambursare Pot fi: la vedere, overnight, termen scurt, mediu și lung.
7. Achitarea dobânzii Se face la momentul angajării creditului, cu plata în
părți egale pe întreaga perioadă de angajare a
creditului, plata în momentul rambursării creditului.
8. Modalități de rambursare Pot fi: sumă totală în părți egale, în părți
disproporționale, progresiv, regresiv sau sezonier.

13
 Capitolul 3. Studiu de caz pe exemplul S.C BRD – GROUPE SOCIETE
GENERALE SA

3.1 Scurt istoric

Societatea Naţională de Credit Industrial, strămoşul BRD-Groupe Société

Générale, a fost creată în 1923 ca instituţie publică, statul deţinând 20% din capitalul social,
Banca Naţională a României 30%, restul fiind deţinut de particulari, printre care şi un grup de
foşti directori ai Marmorosch, Blank & Co., prima bancă modernă din România. Misiunea
acestei noi instituţii era finanţarea primelor etape ale dezvoltării sectorului industrial din
România.

După Al Doilea Război Mondial, conform Legii Naţionalizării din iunie 1948,
Societatea Naţională de Credit Industrial a fost naţionalizată, devenind Banca de Credit
pentru Investiţii. În 1958, după reorganizarea sistemului financiar, Banca de Credit pentru
Investiţii a obţinut monopolul în România pentru finanţarea pe termen mediu şi lung a tuturor
sectoarelor industriale, cu excepţia agriculturii şi industriei alimentare. Ea a primit un nou
nume, devenind Banca de Investiţii. Înaceastă perioadă, cea mai mare parte a finanţărilor
acordate de Banca Mondială au fost derulate prin Banca de Investiţii.

În 1990, monopolul de care beneficiau băncile specializate în domeniul lor de activitate a luat
sfârşit. Banca Română pentru Dezvoltare s-a constituit ca bancă comercială şi a preluat
activele şi pasivele Băncii de Investiţii. Băncii i s-a acordat o autorizaţie de funcţionare
generală.

În decembrie 1998 s-a semnat un acord între Société Générale şi Fondul Proprietăţii de Stat
(autoritatea care gestiona participaţiile statului), prin care Société Générale a subscris o
majorare de capital de 20% şi a cumpărat un pachet de acţiuni care i-a permis
să devină proprietara a 51% din capitalul majorat al BRD.

În 2001, BRD a fost listată la Bursa de Valori Bucureşti, în prima categorie, devenind rapid
una dintre cele mai tranzacţionate societăţi. În anul 2003, Banca Română pentru Dezvoltare a
devenit BRD – Groupe Société Générale în urma unei campanii de rebranding. În 2004,
Société Générale a cumpărat pachetul rezidual de acţiuni deţinut de statul roman în capitalul
BRD. 

14
 3.2 Prezentare S.C BRD- GROUPE SOCIETE GENERALE SA

BRD- GROUPE SOCIETE GENERALE SA este o bancă românească deținută de

grupul financiar francez Société Générale în proporție de 58,32%. În 2013, ea a fost a doua
bancă din România, după Banca Comercială Română (BCR), în ceea ce privește activele
(aproximativ 47,49 miliarde lei) și banca nr. 1 pe piața românească a creditelor sindicalizate.
În martie 2010, societatea avea peste 2,5 milioane de clienți.

Această bancă activă în economia reală de peste 150 de ani, cu o poziție solidă în
Europa și puternic conectată la restul lumii, Société Générale are peste 147 000 de
colaboratori care în fiecare zi acordă consiliere și servicii unui număr de 31 de milioane de
clienți personae fizice, companii și investitori instituționali din toată lumea. 

Principalele linii de activitate ale Grupului Société Générale sunt :

 Banca de retail în Franța, sub mărcile Société Générale, Crédit du Nord și

Boursorama; Fiecare oferă o gamă largă de servicii financiare și produse care
încorporează tehnologii digitale de ultimă oră.
 Banca internațională de retail, Asigurări și Servicii Financiare pentru Companii în
Africa, Rusia, Europa Centrală și de Est și activități specializate.
 Global Banking and Investor Solutions, care oferă expertiză recunoscută la nivel
global și soluții integrate.

Venit: 610 mil. € 

Profit net: 310 mil. €

Angajați: 8.239 

15
 3.3 Tipuri de credite din ofertă

[Link] bancare pentru persoane fizice:

 Credite de consum - se referă la orice alt credit în afara creditului pentru investiții
imobiliare, cum ar fi cel: auto; pentru studii; de nevoi personale; pentru servicii
medicale.

 Credite locuință - constă într-un împrumut destinat achiziționării, construcției sau

renovării (modernizării) unei locuințe și se garantează tot cu locuința respectivă
pentru a se asigura obligația plății creditului rezultată în urma acestui împrumut.

 Credite pentru tineri - sunt oferite studenților înscriși la studii universitare sau de
masterat/doctorat/studii aprofundate la o universitate din România sau studenților
înscriși la o universitate din străinătate.

 Alte credite și servicii

[Link] pentru persoane juridice:

 Cash management - acoperă întregul circuitul financiar al unei companii, respectiv

încasări, administrare lichidități și plăți, banca oferind sprijinul de care este nevoie
pentru luarea unor decizii comerciale profitabile.

 Finanțare - reprezintă actul prin care o organizație sau companie furnizează resurse
financiare, sub formă de bani sau alte valori (precum efortul sau timpul), cu scopul de
a finanța o nevoie, un program sau un proiect.

 Economisire și investiții - avantajul acestuia este că ai acces la fonduri în orice

moment, fără a pierde dobânda acumulată.

 Internațional - operațiuni comercial internaționale pot fi acordate atât exportatorilor,

cât și importatorilor.

16
 3.4 Ghidul creditelor BRD

Un credit poate constitui obiectul unor acţiuni precum:

 Finanţare: proiecte personale (vacanţe, călătorii, renovarea casei, tratamente

medicale etc.), achiziţia unui autoturism, a unei locuinţe etc.
 Refinanţare:
o Achitarea unui alt credit, cu scopul de a avea costuri mai mici, o rată mai mică
sau pentru a obţine o sumă suplimentară;
o Regruparea mai multor credite deţinute într-unul singur, cu scopul de a
gestiona mai uşor împrumutul: o singură bancă, o singură rată, o singură dată
de scadenţă.

Pentru a aplica pentru un credit, trebuie să avem asupra noastră doar câteva documente:

 Actul de identitate;
 documente care atestă obiectul şi valoarea investiţiei, dacă este cazul.

Toate verificările legate de veniturile salariale şi din pensii sunt realizate acum
integral automat, fără a mai fi nevoie de adeverinţa de venit din partea angajatorului, pentru
veniturile din salarii. Această procedură simplificată permite băncii să acorde creditul mult
mai rapid şi cu un număr minimum de documente. Numai în cazul în care informaţiile
recuperate de la ANAF nu sunt complete, se solicită documente justificative de venit.

3.5 Concluzii

Creditul ne ajută să completăm resursele proprii atunci când acestea nu sunt suficiente. Îl
putem folosi pentru mici investiții, cum ar fi de exemplu amenajări și reamenajări de spațiu,
echipamente IT sau piese de schimb și nu necesită documente justificative la momentul
accesării creditului.

Suma minima acordată este 25.000 RON sau 5.000 EUR, iar suma maximă este 1.400.000
RON sau 300.000 EUR.

17
Perioada de finanțare este cuprinsă între 12-60 de luni, iar echipamentele agricole și
autoturismele noi se pot finanța pe o perioada chiar mai lungă, până la 72 de luni.

Rambursarea se face pe bază de grafic de rambursare, în rate lunare sau trimestriale. Pentru
finanțările din domeniul agricol, ratele se pot stabili sezonier, în funcție de tipul culturilor.
Garanția va fi reprezentată de bunul finanțat, iar în anumite cazuri se solicit și bilete la ordin.

18
 Bibliografie

1. Camelia Ilie Suzana, Pătrașcu Daniela, Georgescu Roxana, Necula Anda, Oancea
Elena, Popescu Luminița- “ Finanțarea afacerii “ , filiera tehnologică, editura Oscar
Print, București 2016
2. Valentina Capotă, Aurora Dincă, Mirela Nicoleta Dinescu, Teodora Chiac, Aurora
Dincă, Valentina Menegatos, Gabriela Uglean- “ Finanțarea afacerii ”, manual pentru
clasa a XII-a și a XIII-a ruta progresivă, editura ArtAcademos
3. [Link]

19
Anexe

20
21
22
23
24