Biserica Ortodoxa ne invata ca moartea este despartirea sufletului de trup.

Sfanta
Scriptura (Biblia) arata ca atunci cand "omul merge la locasul sau de veci", trupul
trebuie "sa se intoarca la pamant cuma a fost, iar sufletul sa se intoarca la Dumnezeu
Care l-a dat" (Eccleziastul 12, 5-7).

CE PUTEM FACE PENTRU ADORMITI

Toţi cei care dorim să ne arătăm dragostea faţă de cei morţi si să le dăm un ajutor real,
putem să o facem cel mai bine prin rugăciuni pentru ei, si mai ales prin pomenirea lor la
Liturghie, când părticelele care sunt scoase pentru vii si pentru morţi sunt amestecate în
Sfântul Potir cu cuvintele: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici cu Sfânt
Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi.” Nu putem face nimic mai bun si mai de
seamă pentru morţi decât să ne rugăm pentru ei, făcându-le pomenirea la Liturghie. Au
mereu nevoie de aceasta, si mai ales de-a lungul celor patruzeci de zile, când sufletul
răposatului porneste pe calea sălasurilor vesnice. Trupul nu simte atunci nimic: nu vede
pe cei apropiaţi care sunt adunaţi laolaltă, nu miroase mireasma florilor, nu aude
cuvântările de îngropăciune.

Dar sufletul simte rugăciunile făcute pentru el si este recunoscător celor care le fac si
este duhovniceste alături de aceia.

O, rude si apropiaţi ai morţilor! Faceţi pentru ei cele ce le sunt de folos si cele ce sunt în
puterile voastre.

să se citească Psaltirea la căpătâiul celui ce a murit, până la înmormântare.

pomenirea zilnică la Liturghie pentru perioada de patruzeci de zile.

pomenirea pentru patruzeci de zile trebuie începută îndată după moarte, când sufletul
are nevoie în chip deosebit de ajutor prin rugăciune, si de aceea trebuie începută
pomenirea în locul cel mai apropiat unde se fac slujbe zilnic.

rugaciunea pentru morti este in acelasi timp o fapta de milostenie si o fapta de credinta.
Domnul Iisus Hristos, El Insusi, ne invata ca noi n-am putea avea nici o virtute fara
ajutorul Sau. A chema mila dumnezeiasca asupra-ne si asupra altora, asupra viilor si
asupra mortilor - este o tendinta ce exprima vointa lui Dumnezeu. Rugaciunea, dupa
invatatura Apostolului si a Bisericii ecumenice, este o lucrare a Sfantului Duh ce
locuieste in noi.

Cum putem ajuta cu adevărat pe cei adormiți Sfântul Ioan Gură de Aur detaliază sensul
milosteniei şi al rugăciunilor făcute pentru cei adormiţi: "Cum şi în ce mod îi putem
ajuta? Să ne rugăm pentru cei morţi, punând şi pe alţii să se roage şi dând milostenii
pentru sufletele lor. Căci nu degeaba s-a rânduit de către Apostoli ca să se facă
pomenirea la Sfintele şi înfricoşătoarele Taine pentru cei mutaţi de la noi; au ştiut ei că
mult folos vor avea, mult ajutor vor căpăta. Pentru că atunci întregul popor stă cu
mâinile ridicate către Dumnezeu când clerul întreg se roagă, când înfricoşata Taină stă
de faţă, apoi cum să nu îmblânzim pe Dumnezeu rugându-L pentru ei?"
Cel mai important lucru pentru cei adormiti este sa-i pomenim la dumnezeiasca
Liturghie.

Dupa rugaciune, al doilea mijloc de a interveni pentru raposati este milostenia pe care
noi o facem in amintirea si in numele lor. A face milostenie este a ajuta cu bunuri
pamantesti pe cei ce au nevoie de ele, pe saraci, adica pe fratii nostri.

Invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur arata toata importanta milosteniei: "Nimic nu e
mai puternic pentru a sterge pacatele decat milostenia;

De voiesti sa-l plangem cu adevarat pe raposat, iti voi arata un alt fel de soi de
inmormantare si te voi invata sa-l imbraci cu haine ce se vor scula impreuna cu el in
ziua Judecatii si-l vor slavi; aceste haine sunt milosteniile ce vor invia odata cu el.
Milostenia este o pecete cu care el e pecetluit si cu care va face sa straluceasca hainele
sale, cand va auzi cuvintele: "Flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc.". Acestea sunt
lucrurile care il vor face slavit, care il vor face luminos, care indeparteaza primejdia. Sa
ingropam mortii intr-un chip folositor lor si noua, intru slava lui Dumnezeu; sa facem
milostenie intru numele lor; sa le dam bune merinde pentru drum."

Trupul mortului este spalat (scaldat) cu apa curata, care aminteste de apa Botezului
prin care cel raposat a devenit membru al Bisericii, este imbracat apoi cu haine noi si
curate (inchipuind vesmantul ce nou al nestricaciunii, cu care vom invia la ziua
Judecatii) si este pus in sicriu, cu privirea spre rasarit (intrucat de acolo va veni Hristos
la invierea tuturor).

Pe piept i se pune o icoana sfintita cu chipul Mantuitorului, al Maicii Domnului sau al

sfantului pe care decedatul l-a avut ca patron spiritual (pentru a arata ca respectivul
crestin isi da duhul intru Hristos)

Atat lumanarile care se aprind in sfesnic ori se tin in maini de catre cei prezenti, in
timpul slujbei, ca si toiagul care arde pe pieptul mortului simbolizeaza candelele aprinse
ori lumina faptelor bune cu care crestinul va intampina pe Hristos la Judecata de Apoi.
Lumanarea este si calauza sufletului pe calea spre vesnicie, risipind intunericul mortii si
apropiindu-se de Hristos Care a spus: "Eu sunt Lumina lumii: cel ce Imi urmeaza Mie
nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii" (Evanghelia dupa Ioan 8, 12).

Nu este potrivit si nici ingaduit ca pe icoana ori pe trupul mortului sa se aseze bani de
catre rude si cunoscuti.

Lumanarile folosite la slujbele de inmormantare si de pomenire a mortilor sunt o jertfa

si, ca orice ofranda adusa lui Dumnezeu, trebuie sa fie curata.

Familia trebuie să aibă grijă ca răposatul să fie pomenit cât mai mult cu putinţă în
cadrul Sfintei Liturghii. De aceea este bine să se dea preotului un pomelnic pentru
patruzeci de zile (numit sărindar), ori pentru un an, pe care acesta să-l pomenească la
toate Sfintele Liturghii pe care le săvârşeşte. Pentru a ajuta sufletele celor adormiţi, cel
mai mult şi mai mult putem să facem aceasta plătind pentru ei sărindare (rânduri de
câte 40 de parastase cu 40 de Sf. Liturghii) la cât de multe biserici şi mănăstiri putem,
deoarece Sf. Liturghie este cea mai de folos slujbă atât pentru vii cât şi pentru morţi.