Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT
Laurenţiu ŞONERIU
- 2 0 22 -
CUPRINS
2
I. GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DE STUDIU
Introducere
3
Recomandăm câteva reguli de bază în procedura de realizare a programului de
autoinstruire pe baza manualului de faţă:
1. Temele de studiu se parcurg în ordinea în care sunt prezentate în manual, chiar în
cazul în care studentul apreciază că ar putea ”sări” direct la o altă unitate de studiu.
Criteriile şi modalitatea de ”înlănţuire” a modulelor de studiu sunt prezentate la fiecare
modul de studiu şi ele trebuie respectate întocmai, sub sancţiunea nerealizării la parametrii
maximali a programului de autoinstruire;
2. Fiecare modul de studiu conţine şi un test de evaluare şi/sau temă pentru acasă pe
care studentul trebuie să le realizeze, cu scopul evaluării gradului şi corectitudinii
înţelegerii fenomenelor ţi proceselor descrise sau prezentate în modulul de studiu;
3. Întrebările de autocontrol, testele de evaluare sau tema pentru acasă nu sunt de
perspicacitate, deci nu trebuie rezolvate contra cronometru;
4. Ordinea logică a parcurgerii unităţii de studiu este următoarea:
se citesc obiectivele şi competenţele modulului de studiu
se citesc termenii de referinţă (cuvintele cheie)
se parcurg ideile principale ale modulului sintetizate în rezumat
se parcurge conţinutul dezvoltat de idei al modulului
se parcurge bibliografia recomandată
se răspunde la întrebările recapitulative, revăzând, dacă este necesar,
conţinutul dezvoltat de idei al modulului
se efectuează testul de autoevaluare ţi se verifică, prin confruntare cu
răspunsurile date la sfârşitul manualului, corectitudinea răspunsurilor
se efectuează testul de evaluare şi/sau tema pentru acasă sau de control (după
caz)
OBS.: Este recomandabil ca, înainte de efectuarea testelor de autoevaluare, să se
facă o pauză de 30 de minute sau o oră. De asemenea este recomandabil ca la fiecare 2 ore
de studiu să se facă o pauză de 30 de minute.
5. Nu este recomandabil să se parcurgă mai mult de 1-2 teme de studiu pe zi, pentru
a nu se periclita însuşirea temeinică şi structurală a materiei. În funcţie de necesităţile şi
posibilităţile de studiu ale studentului, studiul unui modul poate fi fracţionat pe mai multe
zile, dedicând cel puţin 30 de minute pe zi studiului.
4
TEMA DE CONTROL (TC): reprezintă un exerciţiu obligatoriu mai amplu, cu
caracter integrativ, care are rolul de a realiza un liant noţional şi cognitiv între temele
studiate anterior şi de a provoca capacitatea sitentică şi creativă a studentului. Pregătirea
ei necesită un efort mai îndelungat (aprox.10 ore), implică stăpânirea temelor anterioare
precum şi consultarea tutorelui de disciplină. Cele două teme de control se regăsesc pe
parcursul manualului astfel încât să acopere cele mai importante părţi ale acestuia.
COORDONATOR DE DISCIPLINĂ:
Lect. univ. dr. Laurenţiu ŞONERIU laurentiu.soneriu@ulbsibiu.ro
5
II. PREZENTAREA MANUALULUI DE STUDIU ŞI A DISCIPLINEI
Obiectivele disciplinei:
Manualul de Tehnici şi metode de adoptare a deciziei publice îşi propune
următoarele obiective principale:
să definească noţiunea de decizie publică;
să identifice principalele tehnici şi metode de adoptare a deciziei administrative;
să înţeleagă procedura administrativă de adoptare a deciziilor;
să înţeleagă şi să-şi însuşească etapele procesul decizional;
să identifice, pe baza legislaţiei în materie, formele prin care cetăţenii participă la
adoptarea deciziilor;
dobândirea de cunoștințe, aptitutidini și abilități necesare exercitării cu
profesionalism a funcțiilor de conducere din cadrul autorităților/instituției publice.
6
Manualul este structurat în conformitate cu rigorile studiului individual
(autoinstruire) şi este compartimentat în teme de studiu. Structura fiecărei teme de studiu
este următoarea:
I. Obiective (rezultatele aşteptate ale temei)
II. Competenţele dobândite de student (utilitatea temei pentru student)
III. Termeni de referinţă (concepte cheie)
IV. Structura temei de studiu
V. Rezumatul ideilor principale
VI. Conţinutul dezvoltat de idei al temelor
VII. Bibliografia recomandată
VIII. Întrebări recapitulative
IX. Teste de autoevaluare, teste de evaluare, teme de casă
7
9. Dacian Cosmin Dragoș, Ana Ranta, Elemente de drept administrativ, Suport
de curs an universitar 2011/2012;
10. Corneliu Manda, Cezar C. Manda, Ştiinţa administraţiei, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2010.
11. Nicoleta Miulescu, Ştiinţa administraţiei, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2010.
8
IV. CERINŢE DE FOND ŞI DE FORMĂ PRIVIND (TEHNO-
REDACTAREA TEMELOR DE CONTROL:
9
V. CONŢINUTUL ANALITIC AL DISCIPLINEI:
Rezumat capitol:
10
Timpul alocat parcurgerii şi înţelegerii temelor: 2 ore.
2. Decidenţii-autorităţile de decizie
1
Gh. Boldur, Fundamentarea complexă a procesului decizional economic, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1973, p. 92, apud I. Santai Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Vol. II, Ed. , Sibiu, 2014, p.28.
2
I. Santai, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Vol. II, Ed. , Sibiu, 2014, p.28
3
A. Parlagi, Tehnici şi metode ale adoptării deciziei publice, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti, 2013, p. 9.
4
Ibidem, p. 10.
11
Parlamentul – organ decizional care realizează funcţia legislativă a statului;
adoptă legi organice sau ordinare care au forţă juridică supremă în raport cu
actele altor autorităţi publice;
Preşedintele (Şeful statului) – autoritate publică statală, care, împreună cu
Guvernul exercită funcţia executivă a statului;
Guvernul – autoritate supremă a administraţiei publice centrale (de stat), care
elebaorează politici publice cu caracter strategic pe care autorităţile, instituţiile
şi serviciile publice trebuie să le implementeze.
d) Cetăţenii:
Participă în mod direct la adoptarea deciziilor publice numai prin
intermediul referendumului (naţional5 sau local6) şi în situaţiile expres
5
A se vedea în acest sens art. 2 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului,
cu modificările şi completările ulterioare, care statuează: ,, Referendumul național constituie forma
și mijlocul de consultare directă și de exprimare a voinței suverane a poporului român cu privire la:
a) revizuirea Constituției;b) demiterea Președintelui României;c) probleme de interes național.”
6
O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, reiterează
principiul constituţional al consultării cetăţenilor în probleme locale de interes deosebit : conultarea
cetățenilor prin referendum, în exercitarea autonomiei locale, [art. 84 alin. (2)]; modificarea limitelor
teritoriale ale unității administrativ-teritoriale [art. 95 alin. (4)], dizolvarea Consiliilor locale
12
pevăzute de lege ( la dezbaterile anterioare adoptării deciziilor privind
elaborarea bugetului local, avizul de mediu etc.).
Cetăţenii participă în mod indirect la adoptarea deciziilor publice prin
dreptul de a alege autorităţile publice, prin dreptul de petiţionare şi dreptul
de iniţiativă;
Promovarea unui proiect de hotărâre poate fi inițiată de unul sau de mai
mulți cetățeni cu drept de vot, dacă acesta este susținut prin semnături de
cel puțin 5% din populația cu drept de vot a unității administrativ-
teritoriale respective, conform art. 247 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2019
privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.7
3. Tipuri de decizii8
Decizii politice – exprimă voinţa unui partid (alinaţe de partide) cu privire la
realizarea unor politici general-statale; sunt adoptate de către instituţiile
politice, Parlament, Guvern, Preşedinte etc.
Decizii politico-administrative – sunt adoptate de autorităţi ale administraţiei
publice centrale sau locale şi reflectă voinţa politică a partidelor care deţin
majoritatea ăn cadrul autorităţii publice;
Decizii pur administrative – sunt elaborate de manageri (aleşi sau numiţi), ai
autorităţilor, instituţiilor sau serviciilor publice şi au de regulă caracter de
organizare a executării şi/sau de executare în concret a legilor, în regim de
putere publică;
Decizii tehnico-juridice: deciziile de control şi îndrumare, deciziile
constatatoare, deciziile sancţionatoare, deciziile jurisdicţionale.
/judeţene prin referendum local/judeţean, după caz, [art. 143-145, art. 184], respectiv demiterea
primarilor prin referendum [art. 162];
7
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019.
8
A se vedea, A. Parlagi, Tehnici şi metode..., 2013, pp. 14-16.
13
Normativitatea deciziilor – obiectivul deciziilor publice este acela de a
reglementa, de a norma, un proces sau un fenomen social cu scopul de a
asigura funcţionarea sistemului social; deciziile administraţiei publice
concretizate în acte administrative cu caracter normativ, conţin norme cu
caracter general-obligatoriu pentru toate persoanele fizice şi juridice vizate
prin actul decizional.
14
5. Fundamentarea deciziilor administrative
Conform art. 20 din Legea nr. 24/2000, ,,Elaborarea proiectelor de acte normative
trebuie precedată, în funcție de importanța și complexitatea acestora, de o activitate de
documentare și analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico-
sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum
și a reglementărilor similare din legislația străină, în special a țărilor Uniunii Europene.”
Mai mult, potrivit art. 21 din Legea nr. 24/2000, ,,în activitatea de documentare pentru
fundamentarea proiectului de act normativ se vor examina practica Cur ții Constituționale
în acel domeniu, jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului,
practica instanțelor judecătorești în aplicarea reglementărilor în vigoare, precum și
doctrina juridică în materie.”
9
A se vedea, în acest sens, Iordan Nicola, Management public, Ed. Universităţii ,,Lucian Blaga” din Sibiu,
2008, p. 81.
15
b) Oportunitatea deciziei
d) Legalitatea deciziei
6. Delegarea deciziei
10
I. Nicola, op. cit, 2008, p. 84.
11
Ibidem, p. 91.
16
degrevarea managerilor la nivel superior de o serie de servicii de rutină, ceea
ce va conduce la raţionalizarea utilizării bugetului de timp al acestora şi de
concentrarea pe probleme cu grad de dificultate ridicat;
creşterea supleţei şi dinamismului în activitatea organizaţiei;
formarea unor noi manageri;
optimizarea deciziei prin dispersia către mai multe persoane.
De menţionat este faptul că, unii manageri care adoptă un stil autocrat de
conducere, nu îmbrăţişează varianta delegării de competenţă, din teama de a nu-şi
pierde postul.
Întrebări recapitulative:
17
________________________________________________________________________
_____________________________________
Întrebări de autoevaluare :
Întrebări de evaluare:
18
2. Legitimitatea deciziei derivă din
a) conformitatea deciziei cu normele, principiile şi valorile sistemului de drept;
b) caracterul discreţionar al deciziei;
c) dreptul de apreciere al decidenţilor;
d) oportunitatea deciziei.
19
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ PENTRU TEMA 1
20
Tema 2. Procesul decizional
Rezumat capitol:
Tema pentru acasă: Identificaţi rolul evaluării modului în care este pusă în
operă decizia administrativă.
21
Timpul alocat parcurgerii şi înţelegerii temelor: 2 ore.
12
I. Nicola, Management public, 2008, op. cit., p. 86.
13
A se vedea Anton Parlagi, Tehnici și metode..., 2013, op. cit., p. 54.
22
3. Documentarea în vederea formulării deciziei 14
14
Ibidem.
15
I. Nicola, op. cit., pp.86-87.
23
5. Prefigurarea variantelor decizionale şi alegerea variantei optime
6. Deliberarea
7. Adoptarea/emiterea deciziei
Adoptarea/emiterea unei decizii publice definește alegerea unei soluții, dintre mai
multe prezentate, care să corespundă cel mai bine obiectivului propus, prin luarea în
considerare a mijloacelor (resurselor) de care dispune autoritatea de decizie
Procesul de adoptare/emitere a deciziei cuprinde:
transmiterea propunerilor formulate (alternative decizionale) în timp util, pentru ca
aceștia să le poată analiza și să formuleze fie alte variante, fie puncte de vedere
pentru completarea materialelor;
existența instrumentelor de prezentare și motivare a proiectelor de decizie: note de
fundamentare, expuneri de motive, rapoarte de specialitate, referate, avize, acorduri
etc;
respectarea legalității ședinței: cvorumul, majoritatea, autentificarea și publicitatea
procedurii de adoptare a deciziei.
16
Ibidem.
24
8. Aplicarea/executarea deciziei
Succesul punerii în aplicare a unei decizii este garantat, printre altele, de modul în
care se urmăreşte şi se verifică activitatea personalului de execuţie de către managerii
situaţi pe diferite nivele ierarhice.
În cazul constatării unor abateri de la executarea deciziei se transmit informații
autorității de decizie pentru a interveni în scopul remedierii/corectării lor.
În procesul de executare a deciziei administrative se poate constata că o decizie nu
reușește să ofere cea mai bună rezolvare a nevoilor sociale sau obiectivelor urmărite de
autoritatea publică. În acest caz, autoritatea emitentă poate să-și modifice sau chiar să-și
retracteze (revoce) decizia, cu excepția situațiilor când aceasta devine irevocabilă, în
vederea corelării acesteia cu noile condiții.18
Situații de acest fel pot atrage, în anumite situații, costuri suplimentare, pe care le
va suporta colectivitatea și/sau persoanele responsabile.19
Întrebări recapitulative:
17
I. Nicola, op. cit., p. 88.
18
A. Parlagi, op. cit., p. 58.
19
Ibidem.
25
__________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
Întrebări de autoevaluare:
26
2. În cadrul etapei stabilirii mijloacelor de realizare a deciziei administrative,
emitentul deciziei va trebui să ţină cont de:
a) contextul european; ☻
b) resursele umane şi financiare pe care le are la dispoziţie; ☻
c) realizarea interesului public. ☻
Întrebări de evaluare:
3. Documentarea implică:
a) culegerea informațiilor cu caracter general din mediul socio-politic;
b) sintetizarea informațiilor prin tehnici de stocare și prelucrare IT;
c) studierea și analizarea legislației, a practici administrative și judiciare
în domeniul vizat de proiectul de decizie.
27
4. Elaborarea proiectului de decizie se referă la:
a) inițiativa cetățeneacă;
b) identificarea interesului general și a modului în care poate fi
satisfăcut;
c) aplicarea deciziei administrative.
28
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ PENTRU TEMA 2
29
Tema 3. Procedura administrativă de emitere/adoptare a deciziilor
Rezumat capitol:
30
Timpul alocat parcurgerii şi înţelegerii temelor: 2 ore.
20
A se vedea, Elena Emilia Ștefan, Manual de drept administrativ, Partea a II-a, Caiet de seminar, Ediția
a III-a, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 42.
21
Elena Emilia Ștefan, op.cit., p. 42.
31
Acordul organului ierarhic superior se mai numește și aprobare.
Spre deosebire de aviz, care este o simplă opinie/părere, acordul este un
consimțământ, adică o manifestare de voință care se adaugă la cea a emitentului.
Acordul poate proveni de la organul ierarhic superior sau de la un alt organ al
administrației situat pe o poziție superioară emitentului.22
22
Ibidem.
32
Motivarea
Legea nr. 24/2000 nu prevede sancțiuni pentru situația în care motivarea nu este
publicată odată cu actul normativ, sau nu este afișată pe pagina web a instituției. Cu toate
acestea, în doctrină s-a apreciat că ,,lipsa motivării constituie viciu de ilegalitate pentru
motiv de formă (nulitate relativă) iar dacă motivele sunt ilegale, actul va fi considerat nul
din punct de vedere al conținutului” (nulitate de fond, absolută).23
În contextul adoptării unui Cod de procedură administrativă, de lege ferenda, s-ar
impune introducerea obligativității motivării tuturor actelor administrative.
23
T. Drăganu, Actele de drept administrativ, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1959, p. 135 apud. Dacian Cosmin
Dragoș, Ana Ranta, Elemente de drept administrativ, Suport de curs an universitar 2011/2012, p. 13.
33
Semnarea și contrasemnarea
24
Dacian Cosmin Dragoș, Ana Ranta, Elemente de drept administrativ, Suport de curs an universitar
2011/2012, p. 12.
25
Dacian Cosmin Dragoș, Ana Ranta, op. cit., p. 12.
25
Art. 108 alin. (4) din Constituție.
26
Dacian Cosmin Dragoș, Ana Ranta, op. cit., p. 12.
27
Art. 108 alin. (4) din Constituție.
28
Art. 140 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
34
Aducerea la cunoștință publică a deciziei administrative poate avea loc prin una
din următoarele operațiuni:
publicarea în Monitorul Oficial al României;
publicarea în Monitorul Oficial al comunei /orașului/ municipiului/
județului;
afișarea la sediul autorității publice;
publicarea în presa centrală și/sau locală;
afișarea pe pagina web a autorității publice.
Aprobarea improprie29
Confirmarea
Ratificarea
29
Dacian Cosmin Dragoș, Ana Ranta, op.cit., p. 16.
30
T. Drăganu, Actele de drept administrativ, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1959, p.137.
31
Emilia Lucia Cătană, Drept administrativ, Ed. C.H. Beck, București, 2017, p. 280.
35
în mod propriu şi deplin efectele juridice urmărindu-se prin ratificare
descărcarea de răspundere a organului emitent al actului ratificat. 32
Ratificările improprii se referă la manifestările de voinţă ale unui organ
superior prin care acesta urmăreşte să dea valabilitate actului emis de un
organ inferior cu depăşirea competenţei legale a acestuia din urmă, dar în
cadrul competenţei organului superior.
Întrebări recapitulative:
32
I. Santai, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Vol. II, Ed. , Sibiu, 2014, p. 96.
36
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
_____________________________________
Întrebări de autoevaluare :
Întrebări de evaluare:
37
c) nu trebuie nici solicitat organului de specialitate și nici respectat în caz că se
solicită.
2. Operațiunile anterioare emiterii/adoptării deciziei administrative sunt:
a) motivarea și redactarea;
b) avizul și acordul;
c) publicarea și comunicarea.
4. Avizele sunt:
a) acte administrative de sine stătătoare;
b) operațiuni tehnico-materiale;
c) emise doar în formă orală.
38
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ PENTRU TEMA 3
39
Tema 4. Participarea cetăţenilor şi a organizaţiilor
nonguvernamentale la elaborarea şi adoptarea deciziilor administrative
Rezumat capitol:
40
Tema pentru acasă: Prezentați procedura de organizare și desfășurare
a dezbaterilor publice.
33
Dana Apostol Tofan, Unele considerații în legătură cu Legea pentru transparența decizională în
administrația publică, în ,,Curierul Judiciar” nr. 3/2003, p. 22 și urm.
34
Art. 2 din Legea nr. 52/2003, republicată.
41
Conform prevederilor Legii nr. 52/2003, este supus dezbaterii publice orice act
administrativ cu caracter normativ, adică orice act cu aplicabilitate generală emis sau
adoptat de o autoritate publică, oricare ar fi nivelul la care se face reglementarea. Cu alte
cuvinte, cu excepția actelor administrative cu un caracter individual (acte ce vizează în mod
explicit anumite persoane, clar individualizate), se supun consultării publice toate actele
normative, indiferent de categoria sau ierarhia lor (inclusiv ordinele emise de
ministru/președinte de agenție/prefect în exercitarea atribuțiilor sale, precum și hotărârile
adoptate de consiliu local și dispozițiile emise de primari).
35
A se vedea ,,Consultarea publică eficientă la nivelul administrației centrale și locale. Ghid practic pentru
aplicarea Legii nr. 53/2003 privind transparența decizională în administrațiea publică.”
(http://dialogsocial.gov.ro/wp-content/uploads/2016/07/Ghid-52-final_cu-link-uri.pdf)
42
implicarea tuturor actorilor interesați previne numeroase probleme în privința
calității deciziei/actului normativ, dar mai ales în implementarea acestuia la nivelul
comunității.
o instituție deschisă la cooperare va primi recomandări utile, concrete şi valoroase
din partea; participanţilor la procesul de consultare pe marginea proiectului de act
normativ;
De asemenea, potrivit art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003, în cazul reglementării
unei situaţii care, din cauza circumstanţelor sale excepţionale impune adoptarea de soluţii
imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte
normative se supun adoptării în procedura de urgenţă prevăzută de reglementările în
vigoare.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 52/2003, republicată, şedinţa publică este definită ca
fiind ,,şedinţa desfăşurată în cadrul autorităţilor administraţiei publice şi la care are acces
43
orice persoană interesată” iar dezbaterea publică ,,întâlnirea publică, organizată conform
art. 7.”
Potrivit art. 4 din Legea nr. 53/2003, republicată, autoritățile administrației publice
care sunt obligate să respecte obligația de transparență decizională sunt următoarele:
a) autorităţile administraţiei publice centrale36: ministerele, alte organe centrale
ale administraţiei publice din subordinea Guvernului sau a ministerelor,
serviciile publice descentralizate ale acestora, precum şi autorităţile
administrative autonome;
b) autorităţile administraţiei publice locale: consiliile judeţene, consiliile locale,
primarii, instituţiile şi serviciile publice de interes local sau judeţean.
Prin excepție, nu intră sub incidența Legii nr. 52/2003, republicată, procesul de
elaborare a actelor normative şi şedinţele în care sunt prezentate informaţii privind:
36
Din enumerare lipsește, în mod inacceptabil, Guvernul României, fapt criticat în doctrină – Dana Apostol
Tofan, art. cit., ,,Curierul judiciar” nr. 3/2003, p. 27.
44
Sintetizând procedura prevăzută la art. 7 din Lege nr. 52/2003, republicată, părivnd
participarea cetățenilor și a ONG-urilor legal constituite la procesul de elaborare a actelor
normative, reliefăm următoarele aspecte:
Persoanele sau organizaţiile interesate care transmit în scris propuneri, sugestii sau
opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice vor specifica
articolul sau articolele din proiectul de act normativ la care se referă, menţionând
data trimiterii şi datele de contact ale expeditorului;
45
În toate cazurile în care se organizează dezbateri publice, acestea trebuie să se
desfăşoare în cel mult 10 zile calendaristice de la publicarea datei şi locului unde
urmează să fie organizate.
37
A se vedea art. 8-13 din Legea nr. 52/2003, republicată.
46
la dezbaterea publică vor participa obligatoriu iniţiatorul şi/sau iniţiatorii
proiectului de act normativ din cadrul instituţiei sau autorităţii publice locale,
experţii şi/sau specialiştii care au participat la elaborarea notei de fundamentare, a
expunerii de motive, a referatului de aprobare privind necesitatea adoptării actului
normativ propus, a studiului de impact şi/sau de fezabilitate, după caz, şi a
proiectului de act normativ;
38
Minuta este documentul scris în care consemnează în rezumat punctele de vedere exprimate de
participanții la o ședință precum și rezultatul dezbaterilor.
47
va fi făcut public în site-ul propriu, prin afişare la sediul propriu într-un spaţiu
accesibil publicului sau prin prezentare în şedinţă publică.
Întrebări recapitulative:
39
A se vedea Cap. III Sancțiuni, din Legea nr. 52/2003, republicată.
48
________________________________________________________________________
_________________________________________
Întrebări de autoevaluare :
49
2. Sancțiunile juridice pentru nerespectarea prevederilor Legii nnr. 52/2003,
republicată sunt:
a) răspunderea penală a personelor responsabile;
b) raspunderea civilă a persoanelor responsabile;
c) acțiunea în contencios administrativ.
Întrebări de evaluare:
51
52
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ PENTRU TEMA 4
53
Tema 5. Controlul executării deciziei administrative
Rezumat capitol:
1. Autoritățile de control.
2. Caracteristicile controlului.
3. Tipuri de control.
4. Efectele controlului.
1. Autoritățile de control
Avocatul Poporului
Prefectul
40
A se vedea art. 16 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 3 aprilie 2014.
41
A se vedea Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 27 februarie 2018.
42
A se vedea art. 249 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.
55
Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP)
2. Caracteristicile controlului
43
A se vedea art. 400 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările
ulterioare.
44
A se vedea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
45
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,. 1154 din 7 decembrie 2004.
46
A. Parlagi, Tehnici și metode..., op. cit., 2013, p. 136.
56
Caracterul continuu al controlului – presupune faptul că exercitarea
controlului este permanentă, pe tot parcursul anului și vizează întreaga
activitate a organizației47.
Caracterul preventiv al controlului – prin activitatea de îndrumare, autoritățile
ierarhic superioare pot verifica, de sus în jos, modul în care sunt aduse la
îndeplinire deciziile politico-administrative și pot interveni oricând cu
mijloace de corecție; cauzele principale de abatere de la realizarea deciziilor
publice sunt, în principal, necunoașterea legii, lipsa mijloacelor de realizare a
sarcinilor, lipsa de expertiză (pregătirea profesională precară a personalului)48.
Caracterul reparator al controlului – se referă la posibilitatea autorităților
publice de a interveni înainte ca deficiențele (abaterile) să producă efecte
negative49.
Caracterul de eficientizare a activităților autorităților de decizie – controlul
deciziilor publice are ca efect optimizarea activității instituțiilor și serviciilor
publice datorită faptului că scoate în evidență defectele si propune soluțiile de
remediere a acestora50.
Caracterul de monitorizare al controlului - autoritățile de control culeg și
transmit instituțiilor publice informații relevante cu privire la factori pozitivi
sau negativi care influențează aplicarea deciziilor; organismele de control
culeg informațiile cu privire la realitatea politico-administrativă pentru ca
autoritățile decizionale șă-și poată fundamenta corect deciziile și pentru a relua
ciclul decizional51.
Caracterul stimulativ al controlului – prin faptul că exercitarea controlului are
analitic-constructiv, el poate stimula activitatea personalului din cadrul
autorităților, instituțiilor sau serviciilor publice prin aplicarea unui sistem de
recompense și/sau sancțiuni administrative 52.
3. Tipuri de control
47
I. Nicola, Management public, op. cit., 2008, p. 77.
48
A. Parlagi, op. cit., p. 137.
49
Ibidem.
50
Ibidem,
51
A. Parlagi, Tehnici și metode..., op. cit., 2013, p. 137.
52
Ibidem.
57
În doctrină53, controlul a fost clasificat în funcțiie de mai multe criterii, după cum
urmează:
a) din punct de vedere al momentului în care intervine:
controlul preventiv – se concentrează asupra posibililor factori
perturbatori care ar putea afecta realizarea obiectivelor previzionate.
controlul postoperativ – se concentrează supra rezultatelor finale ale
organizației; scopul acestei forme de control este multiplu și - anume: de
a identifica abaterile de la standarde și a cauzelor care le-au generat, de a
dispune măsurile necesare pentru diminuarea cauzelor cu efecte negative
și reorganizarea activități, de a dispune sancționarea persoanelor
responsabile.
Control programat - este o activitate de verificare stabilită și anunțată
înainte de începerea efectivă a controlului; scopul acestui tip de control
este de a verifica gradul de competență și aportul unui funcționar public la
realizarea sarcinilor stabilite prin deciziile publice.54
Controlul inopinat – este o activitate de verificare prin surprindere a
activității unei instituții (compartiment funcțional) cu rol de intimidare55.
53
I. Nicola, Management public, op. cit., 2008, pp. 77-78.
54
A. Parlagi, Tehnici și metode..., op. cit., 2013, p. 138.
55
Ibidem.
58
d) din punct de vedere al ierarhiei administrative, distingem:
controlul ierarhic;
controlul neierarhic.
4. Efectele controlului56
Întrebări recapitulative:
56
A se vedea, A. Parlagi, Metode și tehnici..., 2013, p. 142 și urm.
59
__________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________
3. Ce efecte generează controlul executării deciziei administrative?
__________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
_____________________________________
Întrebări de autoevaluare :
60
NOTĂ: Simbolul ☻reprezintă răspuns corect
Întrebări de evaluare:
61
b) lipsa mijloacelor de realizare a sarcinilor,
c) lipsa de expertiză a personalului.
62
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ PENTRU TEMA 5
63