Scrierea Articolelor

T. HARTEL - Cum să scriem un articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor naturii?
Cum scriem un articol științific în

domeniul științelor naturii?
-Suport pentru workshop-
10 MAI 2019
Tibor HARTEL
1
Tibor Hartel este conferenţiar la Universitatea Babeş-Bolyai, Institutul de Biologie şi Geologie al Liniei
Maghiare.
Acest material a fost dezvoltat ca suport pentru workshopul „Cum să scriem un articol ştiinţific în domeniul
ştiinţelor naturii?” în cadrul UBB STAR Fellowship Intern. Acest material nu reflectă punctul de vedere oficial
al Institutului STAR UBB.
2
Cuprins
Introducere 4
Publicații și reviste științifice 6
Regula 30%-70% 8
Înainte de a ne apuca de scris… 9
Tema de cercetare, „hook” (ancorare) și „framing” (încadrare) 12
Titlul articolului 16
Scrisoare de intenție – Cover letter 17
Rezumat și Introducere – Abstract and Introduction 19
Rezumat – Abstract 20
Introducere - Introduction 21
Materiale și Metode – Materials and Methods 23
Rezultate – Results 25
Discuții și Concluzii – Discussion and Conclusions 27
Armonizarea diferitelor capitole ale articolului 29

Dimensiunile umane ale scrierii unui articol științific
29
Coautorii
31
Strategia alegerii coautorilor
32
*(„steluța”)
33
Alte aspecte importante legate de coautori
33
Evaluarea calității manuscrisului de către referenți - Peer review
35
Revizii
36
Întrebări de la participanții la workshop
39
3
Introducere
Acest document este dezvoltat ca suport pentru un workshop pe care l-am ținut recent
la Universitatea Babeș-Bolyai despre cum să scriem un articol științific în domeniul
științelor naturii. Ideea de workshop în acest domeniu a venit în urma unor discuții cu
câțiva colegi. Există multe publicații (articole științifice, cărți) referitoare la scrierea
articolelor științifice. Acestea se pot accesa cu ușurință pe internet. Mai mult, există
cursuri și seminarii la fiecare universitate despre scrierea articolelor științifice. Scopul
acestui workshop a fost împărtășirea experienței personale căpătate pe parcursul
carierei mele în cercetare. Dacă ați mai fost și la alte workshopuri sau seminarii pe
această temă și ați auzit detalii oarecum diferite, nu vă panicați: un cercetător poate fi
autentic și de succes folosind strategii diferite de publicare. Este important ca în tot
acest proces să vă descoperiți identitatea și să construiți pe asta în primul rând.
Am publicat câteva zeci de articole științifice, în mai multe domenii de cercetare, dar
toate țin de științele naturii. Unele articole au fost citate mai mult, altele probabil că nu
au fost nici măcar citite. În ultimii 15 ani am publicat în mai multe domenii de cercetare,
de la ecologia şi conservarea amfibienilor la păşunile cu arbori, coexistenţa om-
carnivore mari şi apreciarea serviciilor ecosistemice de către populaţia rurală. Par
domenii diferite dar toate temele au aceaşi melodie: implică multă muncă, dedicaţie,
pasiune şi dorinţă de cunoaştere. Omul pasionat de cunoaştere nu simte că timpul
dedicat cititului şi scrisului compromite alte activităţi sau dimensiuni ale vieţii. Mai mult,
simte o provocare plăcută în a explora domenii noi de cercetare (cu toate că este foarte
improbabil să devin fizician). Pasiunea nu înseamnă compromis. Din contră, pasiunea
poate însemna motivație pentru prioritizare: dacă aveţi o pasiune măcar ştiţi ce vă place
şi în deciziile voastre căutaţi ca să alocaţi cât mai mult timp lucrurilor care vă plac. Este
destul de simplu și destul de general – vedeți acvariștii pasionați, pescarii pasionați,
biker-ii pasionați, dar sunt și afaceriști pasionați etc. Dincolo de detalii – obiectul pasiunii
lor – oamenii pasionați sunt oarecum liberi (și cum scrie Stendhal, fericiți).
Publicarea articolelor științifice a implicat și implică foarte multe eșecuri, frustrații,
tensiuni. De aceea, cel puțin pe baza experienței mele, publicarea articolelor științifice
(deci a rămâne în „breasla” academică) este o permanentă provocare și învățare și o
permanentă comunicare. Anii de facultate ar trebui să fie folosiți și pentru a afla, dacă
sunteți sau nu pregătiți pentru aceste provocări. Provocările includ modul în care
abordați colaboratorii (coautorii) și eventualele conflicte între/cu ei, modul în care
percepeți eșecul, capacitatea psihică de a accepta faptul că un manuscris poate trece
prin 30 de revizii sau criticile care vin din partea altor oameni de știință. Dacă sunteți
4
motivat și dispuși să alocați timp pentru învățare, dacă sunteți relaxat, pasionat și puteți
transforma crizele în oportunități, cred că nu veți avea surprize demotivante. Deci puteți
folosi anii studenției pentru a vă cunoaște și latura de potenţial cercetător. Un prim test
pentru aceasta este scrierea lucrării de licență. Puteți funcționa independent sau
sunteți o persoană care necesită „high maintenance” (sau „baby sitting”) din partea
coordonatorului? Vă face plăcere să citiți, să planificați o cercetare, să colectați, analizați
date și să interpretați rezultatele? Sunteți dispuși să vă îmbogățiți limbajul academic?
Dar să învățați limba engleză? Vă face plăcere să învățați permanent lucruri noi? Fiind
atenți la aceste aspecte încă din perioada studenției deja vă puteți forma o imagine
despre cum ați funcționa ca și cercetător. Experiența personală sugerează că este destul
de neplăcut să descoperiți pe la sfârșitul doctoratului sau chiar după doctorat (într-un
caz extrem: când v-ați angajat deja la un institut de cercetare!), că nu sunteți făcuți
pentru asta!
O să fac apel la reflectare de mai multe ori pe parcursul acestui document. Fac acest
lucru, pentru că scrierea articolelor științifice uneori necesită și foarte multe resurse
psihice, și intelectuale și cel puțin în cazul meu reflectarea este o cale de a aduna aceste
resurse. Revin cu menționarea că acest material este un suport pentru workshopul ținut
recent. Suportul nu acoperă multe aspecte importante care țin de publicațiile științifice,
cum ar fi: etica publicării, analiza datelor științifice, greutățile financiare și instituționale
legate de scrierea unui articol științific, diseminarea rezultatelor științifice pentru
publicul larg etc. Nu exclud că unele dintre aspectele de mai sus vor fi incluse în
workshopurile din viitor. Înainte de a planifica workshopul am selectat participanții și i-
am rugat să-mi pună 2-3 întrebări la care doresc să primească răspuns în acest
workshop. Acest material abordează în primul rând aceste probleme dar așa cum am
amintit, este flexibil și se va dezvolta pe parcurs. Limbajul acestui material este destul
de lejer și structura lui la fel. Acest lucru se datorează faptului că workshopul a fost
destul de interactiv și într-o atmosferă „familiară”, prietenească unde ne-am permis să
ne tutuim. Folosesc neologisme preluate din limba engleză – limba ştiinţei - şi îmi cer
scuze dacă acest lucru pare ofensiv. De câte ori este posibil traduc acestea în limba
română. Citiți acest material ca și cum am avea o discuție informală.
Grupul țintă pentru workshop și acest suport de workshop sunt mai ales cercetătorii
aflați la începutul carierei de cercetare și studenții. Am încercat să folosesc un limbaj
care să fie accesibil şi elevilor sau persoanelor care nu lucrează în domeniul ştiinţei.
Doresc să amintesc, că acest material nu va putea înlocui exercițiul și atitudinea pozitivă
față de publicarea articolelor științifice. Acest material dorește să încurajeze persoanele
care prezintă „un gram” de motivație și interes pentru a scrie un articol științific. Mai
5
mult, acest material nu trebuie interpretat în mod rigid, ci în mod flexibil. Profilul
cititorului ideal pentru acest material este omul reflectiv, care citeşte rândurile dar
înţelege şi mesajele dintre rânduri, pasionat pentru cunoaștere și care printre alte
posibilități nu exclude cariera științifică.
Doresc să îi mulțumesc STAR UBB pentru încredere și încurajare. Acest material s-a
creionat în orele de după masă și weekend. Mulțumesc soției și băiețelului pentru
răbdare. De asemenea, mulțumesc colegilor de la UBB pentru încurajare și nu în ultimul
rând participanților la workshop pentru 5 ore fantastice unde am putut învăța și eu
foarte multe.
Am publicat acest material pe o platformă unde se poate accesa ușor și care permite
modificări ulterioare. Mă aștept la modificări pentru că voi organiza și alte workshopuri
în viitor și doresc să includ noile perspective și probleme venite de la participanți.
Publicații și reviste științifice
Pentru mine a fost important să înțeleg încă de la începutul carierei mele academice
importanța publicațiilor. La modul general, o cercetare este considerată terminată
atunci, când se finalizează într-o publicație științifică. Cercetătorii care demonstrează
că pot finaliza astfel cercetarea, vor fi mai atractivi pentru diferitele joburi academice.
Scopul publicațiilor nu este publicația în sine („încă un articol în CV”), ci comunicarea
rezultatelor științifice și a metodologiei prin care am ajuns la aceste rezultate. Publicul
țintă sunt mai ales oamenii de știință, dar rezultatele unor cercetări sunt relevante și
pentru factorii de decizie, ONG-uri, sectorul economic sau alți actori sociali. Diversitatea
publicului țintă trebuie avut în vedere atunci, când concepem, scriem și publicăm
articolul nostru științific. Prin publicații nu doar informăm comunitatea oamenilor de
știință, ci ne formăm și „brandul personal”, imaginea. Un CV cu articole științifice
publicate în reviste influente înseamnă că cercetătorul este bine pregătit și cunoaște
cele mai actuale tendințe de cercetare în diferite domenii.
Revistele științifice reprezintă platforma principală de publicare a oamenilor de știință.
Este important de știut că atât calitatea, cât și cantitatea articolelor contează atunci,
când doriți o carieră academică. De aceea este bine să gândiți strategic atunci când vă
publicați rezultatele științifice. Parte a strategiei de publicare este selectarea revistei
științifice în care doriți să publicați. Unele reviste științifice sunt prestigioase la nivel
internațional pentru că aici se publică știința care este la „frontiera cunoașterii”. În
aceste reviste se publică în limba engleză. Articolele publicate în astfel de reviste sunt
6
citate de către alți cercetători. Revista care are articole frecvent citate are impact mai
mare asupra dezvoltării cunoașterii. Alte reviste au importanță regională sau locală.
Aceste reviste conțin informații valoroase, dar reprezintă interes mai mic pentru
publicul științific larg. De aceea, articolele publicate în aceste reviste nu sunt citate
frecvent și dacă aveți articole doar în asemenea reviste aveți șanse mai mici să căpătați
un job competitiv.
Exercițiu: Vă recomand să citiți articole publicate în reviste de importanță regională-

locală și articole publicate în reviste internaționale influente abordând teme similare și
comparați modul de prezentare a introducerii, metodelor și a discuțiilor. Reflectați
asupra diferențelor.
Interesul editorilor revistelor științifice este să crească prestigiul (deci „impactul”)

revistei. Pentru a face asta, trebuie să selecteze bine manuscrisele care vor fi publicate
în acea revistă. Prin urmare, manuscrisele vor fi verificate foarte amănunțit atât de
echipa redacțională cât și de referenții științifici (acest proces în limba engleză este
numit „peer review” și voi detalia procesul spre sfârșitul documentului). Dacă
manuscrisul „trece” de acest test, înseamnă că „ați intrat intrat în cerc”, sunteți experți,
deci calificat să vă pronunțați în problematica respectivă.
Există multe persoane care sunt de părere că „pot intra prostii și în revistele mari”. Așa
este. Tot așa, „există multe informații bune și în revistele mici, locale”. Însă procesul
de peer review (vezi mai sus) este mai riguros la revistele bine stabilite, articolele
publicate aici sunt mai citite, mai comentate. Fiind în centrul atenției internaționale,
ideile, rezultatele vor fi descoperite mai repede și vor fi citate mai mult (dacă sunt într-
adevăr bune). Șansele ca rezultatele și ideile bune să fie citate sunt mult, mult mai
mari, dacă le publici în reviste bine stabilite decât în reviste mici, locale. Decizia vă
aparține: alegeți calea publicării rapide (în revistă mică) sigure, cu costul de a nu fi citat
sau alegeți calea mai dificilă a publicării în reviste mari (sau mai mari) cu costul unui
număr mari de revizii? Nu în ultimul rând, doresc să evidențiez faptul că nu trebuie să
fiți angajați într-un institut academic pentru a concepe și implementa proiecte de
cercetare. Fiind profesor de biologie la Sighișoara am avut proiecte de cercetare pe
amfibieni, am publicat în diverse reviste, mai ales locale, și am savurat privilegiul de a
putea face acest lucru! Mai mult, în fiecare an public în reviste științifice locale-regionale
pentru că simt că am informații care sunt importante pentru acest nivel. Este important
de realizat faptul că nu contează unde publicați, efortul depus în articol este mare și
7
calitatea trebuie să fie foarte bună. De fapt deseori diferența între o revistă locală și una
bine stabilită este doar de 3 săptămâni de lucru...
Aș dori să atrag atenția asupra revistelor prădătoare (în engleză „predatory journal”).
Actualmente este o dezbatere intensă în sfera academică și de business (edituri)
referitor la aceste reviste, extremele ireconciliabile fiind evident susținerea lor sau
eliminarea lor. Revistele prădătoare sunt considerate acelea care publică foarte ușor
articolele (fără peer review substanțial) pentru bani. Se circula la un moment dat și o
listă cu editurile prădătoare, listă care actualmente a dispărut din spațiul virtual, din
motive obiective și subiective. Doresc să evidențiez că revistele open acces (care cer
bani pentru ca articolul să fie accesibil gratis pentru cititori) nu sunt și prădătoare. În
domeniul meu de cercetare reviste open acces sunt Conservation Letters (revista de top
în conservarea biodiversității), Ecology and Society, PLOS ONE, Science Advances, Nature
Communications, Scientific Reports etc. Unele dintre aceste reviste sunt generale (nu
doar pentru științele naturii). Toate aceste reviste au și factor de impact mare sau chiar
foarte mare și au o rată mare de refuz a manuscriselor (deci nu publică pentru bani). În
fine, parte a culturii generale referitoare la publicarea articolelor științifice este și faptul
că cunoașteți de aceste reviste și puteți folosi aceste cunoștințe ca să vă ghideze în
selectarea revistei unde vă publicați rezultatele.
Modul în care scrieți și ceea ce scrieți…

… arată calitatea voastră ca om de știință (relevant pentru proiectele de cercetare).
... determină influența într-un domeniu de cercetare.
... reflectă expertiza, flexibilitatea, deschiderea spre perspective noi, „proaspete”.
Regula 30%-70%
În acest suport de workshop mă voi referi mai ales la publicațiile în revistele bine
stabilite, influente în domeniile lor. Aceste reviste necesită mai mult efort, mai multă
atenție și răbdare ca revistele locale. Alocarea și mobilizarea acestui efort am
reprezentat-o prin această „regulă” de 30%-70%. Regula 30%-70% este de fapt un raport
intuitiv. Pe baza experienței personale, colectarea datelor și analiza datelor științifice
reprezintă doar cca 30% din efortul necesar pentru un manuscris publicabil într-o revistă
bună. Restul efortului (cca 70%) este despre teorii curente, managementul coautorilor,
recircularea manuscrisului și „arta” compunerii și prezentării (împachetării)
8
rezultatelor. Nu v-ați fi așteptat la aceste proporții nu-i așa? Astfel, dacă aveți deja baza
de date în față și analizele statistice făcute, gândiți-vă că încă nu ați ajuns la jumătatea
drumului! Până la publicarea rezultatelor pot trece câteva luni bune (chiar și un an, sau
uneori, mai mult!). Nu spun asta ca să vă descurajez, ci mai degrabă să vă „avertizez” în
ceea ce privește alocarea efortului și energiilor în scrierea articolului științific. Raportul
de mai sus este valabil și pentru cercetătorii cu experiență, deci nu vă panicați dacă
simțiți că perioada dezvoltării manuscrisului întâmpină greutăți. Acele „70%”
(creativitatea, managementul eventualelor conflicte, compunerea etc.) de care am
amintit anterior necesită un efort intelectual diferit. Unii colegi se referă la asta ca și
„brain space”. Foarte mulți cercetători cu potențial bun au date analizabile sau
analizate dar nu au „brain space” să finalizeze cercetarea prin dezvoltarea
publicațiilor. Motivele sunt foarte variate și depind de contextul în care lucrează
cercetătorul respectiv, de motivația și alte aspecte personale ale cercetătorului sau
interacția dintre aceste dimensiuni. Oricare ar fi cauza, lungirea perioadei de publicare
a rezultatelor poate rezulta în pierderea motivației. De aceea recomand pentru aceste
situații să cooptați colaboratori care au timp și vă pot asista cu analiza datelor și
dezvoltarea manuscrisului. Așa veți avea și șansa de a colabora.
În acest material mă voi axa mai ales pe aspectele care sunt legate de acele 70% și care
includ substanța calitativă care îmbracă și „vinde” articolul. Această substanță
calitativă trebuie să se reflecte în toate părțile manuscrisului și inclusiv în scrisoarea pe
care o scrieți editorului când trimiteți articolul („Cover letter”).
Înainte de a ne apuca de scris...
Părțile unui articol de cercetare „standard” sunt:

• Titlu
• Rezumat
• Introducere
• Materiale și metode
• Rezultate
• Discuții
• (eventual Concluzii ca subtitlu după Discuții sau ca ultim paragraf al Discuțiilor,
fără titlu)
• Literatură de specialitate (nu abordăm acum)
Mai jos urmează trei “casete”: una care prezintă la ce să fim atenţi când citim articole
ştiinţifice, una despre numărul de articole pe care trebuie să le citim ca să avem o idee
9
despre “frontier cunoaşterii” într-un anumit domeniu de cercetare şi una despre cum
găsim cele mai bune articole pe care să le citim.
La ce să fim atenți când citim articole științifice?

Citind articole științifice să fim atenți la ...
... modul în care se formulează problema centrală a articolului;
... firul logic și formulări la fiecare secțiune a articolului (de ex. Lungimea propozițiilor,
diatezele folosite, metaforele (de regulă nu se folosesc), prezentarea problemelor
complexe);
... modul în care se prezintă ilustrațiile (pozele, figurile, tabelele);
... eventualele redundanțe (repetări ale informațiilor și modul în care se fac acestea);
... modul în care se folosesc statisticile și modul în care se referă la acestea în text
... modul în care este formulat titlul
... ce fel de cuvinte cheie se folosesc
În afară de cele amintite mai sus...

... sintetizând ceea ce citim – mai ales când ne pregătim să scriem într-un domeniu nou
pentru noi;
… dacă vă vin idei creative, noi, care vă plac, trebuie scrise, notate;
… exersând formularea succintă, așa cum vedem în articolele din revistele influente.
Acest material nu va aborda toate aspectele de mai sus. De exemplu, nu vom aborda
cuvintele cheie (keywords). Cuvintele cheie sunt foarte importante pentru că lumea va
da de articolul vostru prin aceste cuvinte.
---
Câte articole științifice trebuie citite pentru a cunoaște „stadiul actual al cunoașterii”
într-un anumit domeniu de cercetare?
Mi s-a pus această întrebare de câteva ori. Răspunsul este, de fapt, „nu știu”. Depinde
de cât de bine cunoașteți deja domeniul, ce articole citiți (cele influente sau nu), ce temă
de cercetare aveți, cât de mult se dezvoltă domeniul respectiv etc. Plus, citirea a „n”
articole fără a fi atenți la conținutul articolelor și fără a sintetiza informațiile învățate nu
vă va ajuta foarte mult. Dar ca să vă răspund, numărul articolelor citite pentru o
persoană care este la începutul carierei sau abia începe să exploreze un domeniu nou
de cercetare poate varia undeva între 100-300. Unii o să vă spună poate ceva mai puțin
iar alții ceva mai mult. Oricum, pregătiți-vă să citiți în permanență. Eu am în birou câte
3-5 articole științifice printate și pregătite pentru a fi parcurse în fiecare săptămână. Mai
demult citeam mult mai mult în fiecare săptămână. Cititul ca şi exerciţiu prin care vă
10
menţineţi în formă ca om de ştiinţă. Ca şi mişcarea fizică (alergatul etc.) care contribuie

la sănătatea corpului.
---
Cum găsim cele mai bune articole?
Dacă aveți un coordonator științific, coordonatorul ar trebui să fie capabil să vă ofere
cele mai influente și importante lucrări în domeniu. Chiar dacă a făcut asta, este bine să
vă dezvoltați o metodă proprie de căutare a articolelor și de a fi „updatați” cu noutățile
științifice permanent. Eu folosesc platforma Google Scholar pentru a căuta articolele
științifice. Folosesc cuvintele de căutare în limba engleză din domeniile care mă
interesează (de exemplu „wood-pasture” sau „human large carnivore coexistence”) și
mă uit la 20 dintre cele mai citate articole (printre aceste articole în mod sigur o să fie și
câteva clasice) și mă mai uit la 20 dintre cele mai noi articole (ca să aflu cam pe unde
este știința azi). În afară de acestea caut și în conținutul celor mai influente 4-5 reviste
științifice cu aceleași cuvinte cheie. Cu aceasta mai găsesc vreo 10-15 articole (poate
unele sunt deja identificate din căutările anterioare). Plus, mai caut cele mai recente
articole la vreo 8-10 cercetători foarte influenți în domeniul de cercetare care mă
interesează (numesc „influent” un cercetător care are minimum 5000-6000 de citări).
Nu uitați, cititul trebuie să fie o activitate permanentă.
Înainte de a ne apuca de scris, să ne gândim la următoarele aspecte:

 Despre ce dorim să scriem.
 Cui vrem să ne adresăm?
 Herpetologilor? Lepidopterologilor? Hidrologilor sau
meteorologilor? Experților în Remote Sensing? Sau cercetătorilor din
mai multe domenii de cercetare? (științe sociale, naturale?),
factorilor de decizie?
 Care este cadrul (framing) în care să aibă „impact” cât mai mare ceea ce dorim
să scriem.
 În care jurnal dorim să publicăm? (de văzut condițiile cerute de revista respectivă,
citit câteva articole)
Să avem grijă ca să reiasă următoarele din manuscrisul dezvoltat:

 În ce fel contribuie cercetarea la progres (nu doar științific, dacă este cazul)
 Ce noutăți învățăm prin citirea articolului?
 De ce sunt rezultatele importante?
11
Aspectele de mai sus trebuie să se vadă mai ales în capitolele „Introducere”, „Discuții”
și „Concluzii” (acest ultim capitol poate fi și ultimul paragraf al capitolului Discuții). Titlul
și capitolul Rezumat (Abstract) de asemenea sunt importante când este vorba de
captarea atenției cititorului (acestea se vor discuta în cele ce urmează). Cele trei aspecte
de mai sus vor fi abordate prin modul în care prezentați tema de cercetare și cum legați
tema de cercetare de „hook” (vedeți mai jos).
Tema de cercetare, ancorare („hook”) și încadrare

(„framing”)
În acest capitol voi face distincție între trei dimensiuni informaționale (calitative)
importante ale ale unui articol științific. Îmi cer scuze pentru folosirea neologismelor
(sau introducerea unor neologisme) pentru două dintre aceste dimensiuni.
 Tema de cercetare este tema specifică adresată de cercetare. Posibile teme sunt:
dispersia mamiferelor mici, eroziunea solului, poluarea, stabilirea speciilor
invazive, fenomenul de land grabbing (căutați pe net înțelesul) etc.
 „Hook” sau „ancora” este informația prin care veți facilita publicarea rezultatelor
unei teme de cercetare în diferitele reviste. Unele hookuri sunt interesante pe
când altele sunt mai plictisitoare. „Hook”-uri folosite frecvent în ecologie, biologia
conservării și științele sustenabilității: teorii bine stabilite (eventual
controversate), probleme globale. Este bine ca acest „hook” să reiasă clar de la
începutul articolului (introducere și sau rezumat). Este important să nu existe mai
multe hook-uri într-un manuscris! Mai jos voi prezenta câteva exemple pentru
teme de cercetare și posibile căi pentru hook-uirea lor.
 „Framing” sau încadrarea se referă la modul în care legați tema de cercetare de
hook. Aș putea formula și altfel: încadrarea este arta de a ancora tema cercetării
în teoriile, problemele globale actuale. În articolele științifice puteți explora
încadrarea în capitolele Introducere (cel mai important capitol pentru asta) și
Discuții (unde se va reveni asupra ancorei dar din altă perspectivă). Așa cum am
menționat mai sus, inclusiv Titlul, Rezumatul și scrisoarea pentru editor au nevoie
de încadrare, și mai jos voi detalia puțin și aceste aspecte.
Nu uitați: chiar dacă aveți un „hook” puternic, în lipsa unei metodologii robuste
manuscrisul nu va fi acceptat spre publicare. Atât natura „hook”-ului cât și modul
lui de prezentare sunt influențate de cât de bine cunoașteți domeniul de cercetare
12
și stadiul actual al cunoașterii. Mai sus am inclus o casetă despre numărul articolelor
care trebuie citite pentru a vedea care sunt hook-urile cele mai populare. Tot aici am
amintit și de importanța cititului permanent.
Identificarea hook-ului și a încadrării

Ideea de bază este repetarea și explicarea, până când veți înțelege ceea ce doriți.
„Metoda” lui Richard Feynman adaptat pentru acest scop ar fi asta:
Pas 1: Găsiți o variantă de „hook” și o variantă de „încadrare”.
Pas 2: Explicați asta la un coleg.
Pas 3: Pe baza feedbackului găsiți acele părți care nu sunt clare.
Pas 4: Regândiți, simplificați și treceți din nou la Pasul 1 până când vi se va limpezi ceea
ce doriți.
Experiență personală
Recent colaborez cu colegii de la Universitatea din București. Cu toate că avem o
colaborare excelentă, de data asta accentul este pe o instituție care nu este în Cluj ci la
o distanță apreciabilă. La ultimul nostru articol, unde trebuia să dezvolt un hook și
încadrare pentru a avea fundamentele primului draft al manuscrisului am sunat foarte
insistent colegul din București. Insistent însemnând de vreo 25-30 de ori pe parcursul a
10 zile! Am dezvoltat un concept (Pas 1, mai sus), am trimis colegului pe e-mail (uneori
în formă de desen) și urma discuția la telefon (pașii 2 și 3), am primit feedback și am
început iarăși tot procesul (pas 4). Și așa de câteva ori! Mă bucur că pot avea astfel de
colegi!
Tabel cu exemple de teme de cercetare, posibile ancore (hook-uri) și posibile căi de

încadrare. Acestea trebuie făcute foarte bine mai ales în capitolul Introducere, și să nu
depășească 900-1000 de cuvinte! Nu uitați că exemplele date sunt doar primii pași.
După ce aveți un cadru cu care sunteți de acord (vedeți casetele de mai sus), vă puteți
apuca de dezvoltarea introducerii.
Temă de cercetare Posibil hook Încadrare posibilă

Dispersia mamiferelor Hook atractiv* Încadrare atractivă …
mici Fragmentarea și distrugerea …dispersia este un fenomen populațional
habitatelor rezultă în eliminarea de o importanță crucială în persistența
populațiilor locale și scăderea speciilor la nivel regional. Identificarea și
conectivității între populațiile protejarea elementelor de peisaj care
rămase… joacă rol de conectivitate ajută
persistența populațiilor în peisajele
13
modificate de om. Obiectivul general al

acestui studiu este de a documenta
dispersia mamiferelor mici într-un peisaj
cultural tradițional din România.
Hook mai puțin atractiv Încadrare mai puțin atractivă…
Zona x se află la limita dintre Specia X de mamifer are biologia asta,
podișul y și podișul z. Este asta și asta și are o distribuție palearctică.
caracterizată prin asta, asta și În acest articol prezint rezultatele unei
asta... cercetări…
Eroziunea solului în Reflectați asupra ancorelor Reflectați asupra unui cadru...
zonele de câmpie și posibile și alegeți o ancoră …
șes
Alte exemple de teme … …
din cercetările
voastre…
*Notă: mai sus folosesc „atractiv” și „mai puțin atractiv”. Așa cum am amintit în
capitolele anterioare, în acest workshop-și suport de workshop ne-am axat pe reviste
influente. „Atractiv” înseamnă că tema este îmbrăcată în așa fel încât să crească
șansele de a capta atenția în sens pozitiv a editorului și referenților acestor reviste.
Exemplu din exercițiile de workshop (prezint doar tema și ancora (hook-ul), nu

prezint încadrarea)
Tema de cercetare:
„Valori asociate de fluturi în peisajele multifuncționale din Transilvania.”
Hook-ul ales de participanți pentru a „vinde” tema:
„Simplificarea peisajelor (e.g. intensificare, urbanizare) a dus la reducerea diversității
fluturilor / și sensibilitatea comunității la valorile intangibile asociate peisajelor
multifuncționale.”
---
Observații.
Hook-ul: (i) trebuie să fie formulat clar, (ii) trebuie să fie o problemă generală dar
dezbătută în știință (la care se va alipi problema specifică abordată în articol) și (iii) nu
trebuie să conțină termeni vagi. Totodată, este de recomandat să nu fie mai mult de 1
hook într-un articol.
Mai sus vedem, în esență, două hook-uri: (i) Scăderea biodiversității datorate
intensificării folositii terenului și (ii) Valorile asociate de către comunitățile locale
peisajelor rurale. Trebuie reflectat mai mult asupra „hook”ului care se potrivește cel mai
bine temei și a obiectivelor alese. Cred că în cazul nostru un hook care țintește
importanța valorilor în formarea peisajelor rurale multifuncționale este mai potrivit
temei de cercetare. Valorile în contextul peisajelor multifuncționale sunt doar recent
14
abordate în reviste științifice de top, așa că merită „pedalat” pe ele. Mai mult,
elementele de biodiversitate carismatice la nivelul comunităților locale dar și
vulnerabile datorită schimbării folosinței terenurilor – cum sunt fluturii și tema acestei
cercetări – „atrag” acest hook.
Termenii vagi în hookul de mai sus sunt: „sensibilitatea comunității la valori” (ce
înseamnă asta mai exact?) și „valori intangibile”.
Nu aș specifica fluturii în hook. Fluturii pot fi amintite mai încolo în introducere, unde
se argumentează despre importanța acestui grup ca organisme model de cercetarea
valorilor care leagă oamenii de peisaje.
O idee despre documentarea literaturii de specialitate pentru un articol ştiinţific.

Desenele din mijloc arată încercările de găsire a „hook”-ul și încadrarea. Într-o casetă
anterioară am descris cum am definitivat acest concept cu ajutorul feedbackurilor unui
coleg.
15
Încercări de conceptualizare a unei probleme. Accentul este pe încercări. Așa cum arată
desenul din mijloc, aceste încercări au derapat în „dead end”. Însă adun resursele ca să
reiau problema, chiar dacă așa se pare că singura persoană care înțelege ceea ce vreau
sunt, deocamdată, eu…
Titlul articolului
Titlul articolului contează. S-a demonstrat că titlurile scurte, simple de înțeles și care
poartă deja mesajul articolului sunt mai citate ca titlurile lungi care conțin informații
greu de înțeles sau chiar irelevante. Unele reviste promovează în mod explicit folosirea
titlurilor scurte. Exemplu este revista Conservation Biology de la care am primit e-mailul
de mai jos după acceptarea unui manuscris.
16
În alte cazuri revista sugerează titluri lungi. Cel mai lung titlu al unui manuscript unde
sunt coautor are 4 rânduri și asta a fost sugerat de editorul revistei! Într-adevăr,
prestigiul revistei cu titlu lung a fost mai mic ca prestigiul revistei cu titlul scurt. Ca și
tendință generală, articolele cu titlurile scurte și la obiect tind să fie citate mai frecvent
ca articolele cu titluri lungi. Evident, oricât de scurt și la obiect ar fi titlul, articolul nu va
fi citat (sau în caz extrem, publicat) dacă nu are o temă interesantă, o încadrare bună și
o metodologie robustă.
Scrisoarea de intenție - Cover letter
„Cover letter” este scrisoarea de intenție către editor care se trimite simultan cu
trimiterea manuscrisului la revistă. Această scrisoare este foarte importantă. Înainte de
a citi manuscrisul editorul vede această scrisoare. Această scrisoare contribuie la
decizia editorului de a trimite manuscrisul la referenți. Unii colegi spun că un manuscris
trimis la referenți este pe jumătate acceptat! (e nu am această experiență, dar într-
adevăr, scrisoarea de intenție contează foarte mult) Prin urmare, trebuie să faceți totul
ca să „seduceți” editorul prin această scrisoare.
Scrisoarea de intenție nu trebuie fușerită, oricât de mult doriți să „scăpați” de
manuscrisul la care ați lucrat atât de mult. Aveți grijă să arate plăcut și să aibă conține
informații despre importanța problemei generale, în ce mod contribuie manuscrisul la
avansarea cunoașterii în domeniul respectiv și de ce revista respectivă este platformă
ideală pentru lucrare. Mai jos prezint un exemplu personal de cover letter – această
scrisoare au fost recirculată de mai multe ori între coautori ca să ne asigurăm că este
foarte convingătoare. În scrisorile originale nu folosesc boldări sau extrem de rar.
17
Scrisoare de intenție care este cam lungă. Poate o reducere cu cca 25% ar crește impactul
acestei scrisori.
Scrisoare de intenție care este cam scurtă și fușerită. Vă sugerez să nu scrieți așa
scrisoarea de intenție.
18
Repet ce am scris și mai sus la titlu: o scrisoare de intenție convingătoare nu garantează

acceptarea manuscrisului spre publicare. Manuscrisul trebuie să treacă prin referenți
(peer review, despre asta mai încolo).
Câteva precizări:
1. Un „hook” și o încadrare bună nu înseamnă că supraevaluați calitatea cercetării.
Din contră oferiți meritul științific cuvenit cercetării. Foarte multe cercetări
publicate în România s-ar fi putut publica în reviste cu cel puțin 1 Factor de Impact
mai mare dacă ar fi fost încadrate mai bine. Nu uitați, sunt sute de mii de articole
care concurează pentru captarea atenției cititorilor. Câștigă (și vor fi citate) acelea
care sunt captivante și robuste din punct de vedere metodologic.
2. Evitați supraevaluarea/supraestimarea rezultatelor. (exprimat în limba engleză:
don’t oversell!). Supraevaluarea este repede detectată de editor și referenții
științifici dar și de cititorii cu experiență.
3. Revistele influente (cu factor mare de impact) sunt foarte competitive. De
exemplu 70%+ din manuscrisele submise la revista Biological Conservation sunt
refuzate pentru că nu este loc pentru publicarea lor. În cazul în care doriți carieră
în știință vă recomand țintirea revistelor influente. Este necesar să aveți câteva
articole în astfel de reviste.
4. Revistele locale sunt de asemenea importante pentru că permit publicarea
rezultatelor locale. Însă la nivel internațional șansele de a găsi un „job” sunt mici
dacă aveți articole doar în asemenea reviste. Mai mult, interesul internațional
pentru articole din reviste locale este mai mic. Eu public anual în reviste științifice
locale deci nu vă descurajez în acest aspect, dar gândiți strategic. După cum am
amintit mai înainte (la regula 30-70), scrierea articolului necesită un efort extrem
de mare. Gândiți-vă bine unde „capitalizați” pe acest efort.
Rezumat și Introducere-Abstract & Introduction
Rezumatul și Introducerea sunt componente obligatorii ale articolelor științifice.

Rezumatul facilitează o înțelegere rapidă a lucrării. Pe baza lui cititorul decide dacă
va continua cititul articolului sau nu. Introducerea pune tema cercetării în contextul
cunoștințelor actuale. Parcurgând această parte, cititorul va învăța despre stadiul
actual a științei și „noutățile” promise cu care lucrarea contribuie la progresul științei.
La aceste capitole –mai ales la introducere- se aplică cele scrise la „hook” și încadrare
19
(„framing”) evidențiate anterior. O să vă mai reamintesc de aceste aspecte pentru că

sunt importante.
Provocarea majoră la ambele secțiuni este împachetarea unor informații complexe
într-un „spațiu” relativ restrâns, într-un fel în care să fie ușor de înțeles și apreciat
de cititori. Este foarte important să evitați „logica întortocheată” și să vă asigurați că
informațiile prezentate decurg într-o logică simplă, liniară.
„Logica liniară” arată așa: pornesc de la A, ajung la B și prin B ajung la C. Nu vă
descurajați dacă nu puteți gândi liniar de la început. Nu uitați, selectarea celor mai
importante idei și asamblarea lor, necesită exercițiu permanent. Accentuez
„permanent” pentru că știința înseamnă progresul cunoașterii, deci permanenta
apariție a cunoștințelor noi care trebuie integrate în cunoștințele existente, în timp
ce toate cunoștințele sunt evaluate și reevaluate critic. Inclusiv cercetătorii cu
experiență pot eșua la primele încercări de construire a logicii liniare.
„Logica întortocheată” arată așa: pornesc de la A, doresc să ajung la C dar este musai
să vorbesc pe lângă B și despre D, E, F și eventual G. Argumentul pentru această
logică: „toate se leagă de/cu toate!”.
Ca referent științific la diferite reviste trebuie să recunosc: manuscrisele cu logica
întortocheată sunt o pacoste! Frecvent mă găsesc recitind părți și încercând să
ghicesc ce vrea autorul! Articolele întortocheate ajută referenții pentru că pot fi
refuzate ușor, pe motiv de lipsă de maturitate. Logica întortocheată nu este
caracteristica exclusivă a cercetătorilor tineri deci dacă sunteți la începutul carierei
științifice și vă confruntați cu această problemă, nu vă descurajați. Exersați!
Cum putem transforma logica întortocheată în logica liniară? Vedeți cei 4 pași
evidențiați într-o casetă anterioară.
Rezumat - Abstract
După Titlul atractiv (abordat mai înainte), Rezumatul este primul text parcurs de
cititor. Dacă îi place ce citește, va descărca articolul tău ca să aibă acces la Introducere
și celelalte capitole. Este important să dăm meritul cuvenit Rezumatului. Personal las
rezumatul la urmă, pentru că în timp de dezvolt articolul mi se limpezesc în cap
lucrurile. Lungimea – numărul de cuvinte – rezumatului este undeva între 200-300
de cuvinte. Informații despre lungimea rezumatului și aspecte de editare sunt pe site-
ul revistelor și trebuie citite.
Colegul Joern Fischer propune intuitiv următoarele trei tipologii de rezumat:
20
• Rezumat tip „articolul succint” – se prezintă importanța, metodele, rezultatele

și concluziile („take home message”). Cel mai des folosit tip de rezumat este
acesta.
• Rezumat de tip „trailer” – se prezintă tema articolului (despre „asta”, „asta” și
„asta” este vorba) dar nu discută rezultatele. Imaginați-vă trailerul de la filmul
Avatar. Nu prezintă multe detalii dar vă captează atenția. Este folosit mai ales
la articole conceptuale, unde se promite discutarea anumitor teorii și
consecințele acestora asupra științei, deciziilor, educației sau asupra altor
aspecte.
• Rezumat structurat – este ca și rezumatul „articol succint”, doar că organizați
informațiile în puncte. Trebuie văzut dacă se permite sau nu acest tip de
rezumat, pe site-ul revistei.
Introducere - Introduction
Articolele științifice au două capitole „artistice”: Introducerea și Discuțiile. Într-
adevăr, a stabili o logică liniară (despre asta s-a scris mai înainte) ușor de urmărit și
de înțeles pentru cititori prin alegerea celor mai bune „ingrediente informaționale”
din sute de informații existente și asamblarea lor armonioasă, este artă! Ca să
evidențiez aspectul artistic, voi compara scrierea introducerii cu compunerea unei
melodii. Ambele au în comun faptul că dintr-o sumedenie de informații (cunoștințe,
sunete) trebuie asamblate câteva într-un fel în care să producă o „piesă” frumoasă,
ușor de urmărit și de reținut și totodată scurtă. Există „Introduceri” și piese de muzică
foarte bine compuse/construite. Altele sunt greu de urmărit, prin urmare greu de
înțeles și reținut.
Mi s-a întâmplat de câteva ori, să recitesc introducerea chiar de 3 ori. Nu pentru că

era dezordonat! Din contră! Era seductiv de bine organizat! Ca referent nu este bine
să fii sedus, pentru că ți se dezactivează „ochiul critic”! Manuscrisul era foarte bine
scris, în ceea ce privește toate părțile ei.
O Introducere bună motivează cititorul de la prima propoziție. Se recomandă ca

Introducerea să fie „introdusă” cu o problemă importantă globală sau o teorie
populară, sau probleme conflictuale (vezi la ancorare - „hook”). Încercați să nu o
lungiți prea mult cu hook-ul (max 5-6 propoziții) dar asigurați-vă că ceea ce scrieți are
impact: nu foloșiți propoziții prea lungi, nu folosiți cuvinte vagi și aveți grijă să nu fie
două „hook”uri în loc de unul (vedeți caseta anterioară cu exercițiul care are 2 hook-
21
uri). După asta treceți la tematica abordată în articol. La trecerea de la hook la tema
articolului aveți grijă ca: (i) trecerea să fie cât se poate de firească, (ii) să se reflecte
stadiul existent al cunoașterii în domeniul respectiv, și (iii) citați cele mai
importante lucrări personalități științifice în acel domeniu. În continuare vă pregătiți
să „armonizați” cititorul cu obiectivele cercetării. Introducerea se va termina în
obiectivele (sau ipotezele) cercetării.
Mai jos voi propune un „șablon” pentru introducere. Înainte de asta vă reamintesc:
atitudinea sănătoasă și firească este să citiți mult ca să vedeți cum sunt scrise
introducerile în articolele din reviste științifice bine stabilite. De asemenea doresc să
evidențiez că exemplul de mai jos este din domeniul meu de cercetare. În domeniul
fizicii, geografiei, geneticii sau a ecologiei „framingul” de mai jos poate avea alte
nuanțe.
Sablon pentru introducere

- Problema X este importantă pentru asta, asta și asta. (De exemplu X poate fi
„integrarea producției agricole și a conservării biodiversității” – scrieți despre asta
câteva propoziții)).
- Aceste probleme au fost abordate așa, așa și așa. (De exemplu pentru problema de
mai sus: „Au fost propuse două mari strategii despre asta: strategia segregativă –land
sharing - și strategia integrativă – land sparing”. Descrieți esența acestora în câteva
propoziții.)
- În prezent nu știm ce rol are Z în problematica X. (De de exemplu: „În prezent nu s-
a studiat problema X în contextul peisajelor culturale tradiționale – contextul Z”)
- Înțelegerea Z ar putea ajuta la înțelegerea posibilităților și a limitelor problemei X.
(„De ex: Peisajele culturale tradiționale (Z) au evoluat ca și peisaje productive, dar au
și biodiversitate extrem de ridicată. Activitățile agricole tradiționale susțin zeci de
specii și habitate devenite rare sau protejate la nivel internațional.”)
- În cercetarea noastră explorăm X în contextul Z.
- Mai exact avem N obiective: (i) …, (iii)….și (iii)….(este bine dacă numărul maxim al
obiectivelor este 3. Uneori sunt mai multe, de cele mai multe ori trei sau mai puține).
După obiective se poate scrie (opțional) ceva de genul: Vom discuta importanța
contextului în problema X și implicațiile acestuia pentru politicile de conservare și
producție în peisajele dominate de om.
22
La workshop s-a discutat și modul de a prezenta obiectivele. Obiectivele se pot

prezenta în forma unor ipoteze de lucru, sau obiective mai generale. Când citiți
articolele fiți atenți la modul de prezentare a acestora și reflectați asupra legăturii
dintre modul de a prezenta obiectivele/ipotezele și tema abordată de articol. De
exemplu, cum se prezintă acestea în cazul unor studii experimentale și cum se
prezintă în cazul unor cercetări care țintesc înțelegerea generală a unui sistem?
Materiale și metode - Materials and methods
Este partea cea mai simplă de scris. Eu mereu încep cu această parte scrierea unui
articol științific. În timp ce Rezumatul și Introducerea permit unele ingrediente
subiective, secțiunea Materiale și Metode trebuie să fie extrem de riguroasă și
foarte precis descrisă. Totuși nu exagerați cu detaliile. Fiți foarte atenți la
următoarele aspecte: (i) detaliile să fie destul de relevante pentru ca cititorul să
înțeleagă contextul în care s-a desfășurat cercetarea și să poată interpreta rezultatele
în funcție de acest context, (ii) să permită replicarea colectării datelor și a analizelor
și (iii) să înțeleagă cu ușurință raționamentul „din spatele” colectării datelor și a
analizelor statistice. Pe lângă cele trei aspecte amintite mai sus trebuie să vă asigurați
că baza voastră de date nu se pierde și se poate reanaliza la cerere. Unele reviste
științifice chiar cer și datele care stau la baza analizelor.
Este foarte important să armonizați obiectivele cu metodele de cercetare și
rezultate! Acesta se face tot prin aplicarea logicii liniare prezentate anterior: având
în față ordinea obiectivelor, descrieți metodologia pentru fiecare metodă. Deoarece
este un aspect foarte important, vă recomand să fiți atenți la modul în care aceste
aspecte sunt armonizate în articolele publicate în revistele influente! Armonizarea
Obiective-Metode-Rezultate este o cerință indispensabilă pentru articolele
științifice! Pentru un anumit rezultat trebuie să am acces la toate detaliile
metodologice pentru ca rezultatele să fie credibile! Referenții în mod special se uită
la această armonizare și sunt sensibili la orice „dezacord” în acest sens.
Citările în această secțiune se referă la situația în care prezinți o anumită procedură
de cercetare. Pentru metode bine știute (testul t, ANOVA, corelația Pearson) nu se
folosesc citări. Dacă procedura este bine stabilită și accesibilă ajunge o descriere
modestă cu citările relevante. Dacă ajustezi o anumită procedură la un anumit
context trebuie să descrii clar ce, unde și de ce ai schimbat și cum ar putea influența
aceste schimbări rezultatele.
23
Cercetările în domeniul științelor naturii implică deseori și cercetări „de teren” și de

laborator. În aceste cazuri trebuie descrise succint dar dând posibilitate pentru
repetarea activităților, toate etapele cercetării. Mai jos dau ca exemplu o cercetare
despre utilizarea habitatelor de reproducere de către amfibieni în Rezervația
Fânațele Clujului. La fiecare subcapitol se va aplica principiul logicii liniare discutată
mai înainte. Nu combinați informații care ar trebui să aparțină unor subcapitole
distincte! Este foarte deranjant pentru cititor - și referenții sunt foarte sensibili la
asta! – când apar informații despre analizele statistice „din neant” la subcapitolul
dedicat metodelor de cercetare de teren!
Exemplu pentru capitolul Materiale și Metode cu o cercetare asupra utilizării

habitatelor de reproducere de către amfibieni în Fânațele Clujului.
Materiale și Metode – Materials and Methods
1. Descrierea zonei de studiu – Study area (vedeți care sunt cerințele revistei pentru
editarea subtitlurilor)
Descrieți doar acele aspecte ale zonei de cercetare care sunt relevante pentru
cercetare. De exemplu suprafața studiată, altitudinea, regimul de precipitații, tipul de
management și schimbările recente în asta. Faptul că există specii de plante rare pe
„copârșaie” nu este relevant pentru înțelegerea folosirii habitatelor acvatice de către
amfibieni și nici faptul că s-a construit cartierul Bună Ziua la „n” km distanță de zona
de cercetare.
2. Metode de cercetare – Field surveys sau Amphibian surveys
Descrieți succint perioada de cercetare, numărul de habitate survolate, efortul și de
ce credeți că efortul a fost de ajuns. („effort” este de exemplu numărul zilelor de
cercetare, numărul survolărilor pe habitat etc.)
3. Descrierea variabilelor de habitat – Habitat variable description
Variabile de habitat sunt acelea care descriu habitatele acvatice și terestre studiate.
Este nevoie de aceste variabile pentru că pe acestea se vor aplica analizele statistice.
Despre tipurile de variabile nu se va discuta în acest document, pentru acestea
trebuie participat la un workshop de statistică. Variabile pentru cercetarea
prezentată aici pot fi: adâncimea habitatului acvatic (exprimat de exemplu în cm),
suprafața habitatului acvatic (m2 sau ha, de decis), acoperirea de arbuști la în jurul
habitatului acvatic până la xx m distanță (de exemplu exprimat în procente), durata
habitatului acvatic (exprimat de exemplu în numărul zilelor), etc. Variabilele se
descriu într-un tabel cu următoarele coloane: Nume variabilă, Unitate de măsură,
Descriere succintă (1 propoziție, max 2 scurte) și eventual o statistică descriptivă
24
(medie, coeficient de variație). În funcție de context se poate argumenta de ce sunt

importante variabilele selectate, cu citările relevante. Este foarte important ca
numele variabilelor să fie folosit consecvent pe parcursul manuscrisului.
4. Analize statistice – Statistical analysis sau Data analysis
Analizele statistice vă ghidează în înțelegerea informațiilor „ascunse” în baza de date.
Aceste informații sunt prezentate la capitolul Rezultate și interpretate la capitolul
Discuții. Fiecare obiectiv prezentat în capitolul introductiv trebuie să aibă o
metodologie statistică. La sfârșitul acestui subcapitol amintiți programul statistic
folosit (inclusiv autorul și anul celei mai recente updatări).
Mai sus v-am prezentat un exemplu de studiu ecologic de teren. Biologii

experimentali, geografii, geologii și specialiștii în știința mediului au metodele lor.
Indiferent de disciplină și tema abordată, principiul descrierii metodelor este
similar: trebuie urmărit un șablon stabilit. Vă reamintesc să fiți atent la modul de
prezentare a Materialelor și Metodelor în articolele publicate în reviste științifice
bune. Aceste exerciții sunt necesare ca să vă formați „competența” necesară scrierii
acestui capitol.
Rezultate - Results
Acest capitol este relativ ușor de scris: Totuși trebuie să fiți atenți la câteva aspecte
relevante care cresc gradul de transparență și coerență a rezultatelor. Acestea sunt:
Rezultatele se prezintă în ordinea logică determinată de obiective și metode! Fiecare
rezultat trebuie să corespundă unui obiectiv și trebuie să fie legată de o metodă și
analiză! Prin urmare fiși atenți să nu apară rezultate care nu sunt produse de metode
descrise și nu au relevanță directă pentru obiective. În acest capitol nu se citează alte
lucrări.
Decideți care sunt cele mai relevante grafice și tabele pe care doriți să le folosiți.
Modul de citare a graficelor și tabelelor este de regulă stabilit la fiecare revistă (la
„Instructions for authors”). Este important să citați în mod consecvent graficele și
tabelele. Un articol tipic care prezintă rezultatele unei cercetări are 3-5 grafice și 1-2
tabele. Deși nu există reguli scrise referitoare la numărul ilustrațiilor, 9 grafice și 11
tabele sunt deja deranjante într-un articol științific standard! Documentați aceste
aspecte în articolele pe care le citiți!
Aveți grijă să nu existe redundanță în informațiile prezentate în text, figuri și tabele.
25
Se evită orice tentativă de a discuta rezultatele în secțiunea Rezultate! Deseori nici

nu observăm că „a alunecat” o mică discuție în rezultate.
De exemplu: Organismele X și Y au reacționat așa, iar organismul Z a reacționat așa la
prezența organismului M foarte probabil pentru că Z s-a adaptat la prezența M-ului.
Care parte a propoziției credeți că trebuie eliminată din Rezultate?
De asemenea, aveți grijă să nu detaliați aspecte metodologice la Rezultate! Nu uitați:
pentru prezentarea metodologiei există un capitol special.
Vă sugerez să vă documentați ce fel de vizualizări sunt cel mai frecvent folosite în
domeniul de cercetare și în revista științifică aleasă. Mai jos prezint câteva exemple
pentru grafice și tabele. Care credeți că ar fi „ideal” pentru o publicație științifică? De
ce credeți asta?
Trei modalităţi de prezentare a unui grafic.
26
Două moduri de a prezenta tabelele în articol științific. Care credeți că este mai
popular?
Discuții, Concluzii - Discussion, Conclusions
În cele mai multe cazuri capitolul Discuții este după și separat de capitolul Rezultate.
Uneori se permite prezentarea Rezultatelor și Discuțiilor împreună. Ca și
Introducerea, Discuțiile vă dau destul de multă libertate în modul de prezentare.
Totuși trebuie să țineți cont de faptul că (i) se discută doar rezultatele (oricât de mult
v-ar tenta, nu introduceți informații care „bat câmpii”, deci nu sunt fundamentate de
rezultate), (ii) la Discuții nu se introduc concepte noi (acestea s-au introdus deja la
Introducere), (iii) la acest capitol nu se prezintă statistici, grafice și tabele (în cazuri
speciale se pot face referiri la ilustrații prezentate deja la rezultate)
Există mai multe forme de a structura discuțiile. Pe parcursul anilor am folosit și forme
clasice, și forme „neconvenționale” de discuții.
Exemplu de formă clasică a discuțiilor (cele trei etape se reiau pentru fiecare
rezultat):
1. Menționează pe scurt primul rezultat (succint, fără statistici sau referiri la grafic,
tabel). De exemplu: Rezultatele noastre arată că majoritatea stejarilor bătrâni de pe
pășuni erau aproape de sat.
27
2. Interpretează rezultatul în câteva propoziții. De exemplu: Acesta se poate explica

prin faptul că pășunile din apropierea satelor sunt mai vechi ori pentru că fiind vizibili,
stejarii bătrâni sunt protejați aproape de sat.
3. Pune rezultatul în context. De exemplu: Rezultatele noastre sunt similare cu cele
căpătate din Croația (citare, citare, citare). Cercetările din Spania și Suedia nu sunt
similare cu rezultatele noastre (citare, citare, citare). Asemănările se pot explica prin
asta, asta și asta iar diferențele prin asta și asta.
O cale mai interesantă de prezentare a discuțiilor combină pașii amintiți mai sus (1-3
pentru fiecare rezultat discutat) cu o structurare mai liberă a Discuțiilor. În acest mod
de prezentare se folosesc subtitluri, care pot fi obiectivele prezentate în Introducere
sau altele.
Un șablon pentru o cale alternativă de a scrie discuţiile ar putea fi următorul:

Scurt paragraf introductiv pentru discuții: în maximum 3 propoziții evidențiați iarăși
importanța cercetării – cu grijă, să nu repetați „brutal” cele scrise în Introducere sau
rezultate.
1. Subtitlu 1 – care capturează obiectivul 1
Discută și contextualizează rezultatele relevante pentru obiectiv 1. Max 6-7 propoziții.
Concluzii – Conclusions
Concluziile pot fi prezentate cu subtitlu separat sau ca o continuare –ca ultim

paragraf- a Discuțiilor. Nu reluați nici rezultatele, nici discuțiile ci mai degrabă
evidențiați implicațiile. La Concluzii integrează rezultatele și discuțiile și se formulează
modul în care articolul contribuie la dezvoltarea cunoaşterii, politicilor, tehnologiei
etc, în funcţie de caz. Acestea trebuie făcute într-un mod în care să evidențieze
obiectivele stabilite în Introducere și să se răspundă la problemele abordate de
obiective.
28
Armonizarea diferitelor capitole ale articolului
Așa cum am văzut pe parcursul acestui document un articol este „bun” pentru că este
bine fundamentată științific, contribuie la dezvoltarea cunoașterii și este scris bine.
Un articol este scris bine când informațiile prezentate în el sunt armonizate. Pe
parcursul acestui document am evidențiat elementele la care trebuie să fim atenți
când „armonizăm” articolul. Le voi repeta aici.
• La Introducere trebuie avut grijă să legăm tema de cercetare de „hook” și să
direcționăm cititorul spre obiectivele/ipotezele cercetării. Acesta trebuie
făcut în așa fel încât să nu necesite efort intelectual din partea cititorului să
înțeleagă ce dorim să comunicăm și de ce este important. O încadrare bună
(asta înseamnă modul în care legăm tema noastră de hook, vedeţi mai înainte)
înseamnă armonizare bună a informaţiilor.
• La sfârșitul Introducerii stabilim obiectivele/ipotezele. Amintesc
obiectivele/ipotezele și separat pentru că obiectivele/ipotezele sunt elemente
centrale în prezentarea metodelor, a rezultatelor și a discuțiilor.
• Metodele trebuie să abordeze obiectivele/ipotezele, respectând ordinea lor.
• Rezultatele se prezintă respectând ordinea obiectivelor.
• Discutarea rezultatelor se face respectând ordinea rezultatelor și în limitele
rezultatelor.
Repet ceea ce am mai scris de câteva ori: cițiți multă literatură științifică și observați
cum se realizează această armonizare de către diferiții autori. Veți observa că inclusiv
în reviste bune, unii autori fac aceste armonizări mult mai bine ca ceilalți și că este loc
de multă „artă” în a face aceste lucruri bine. Dacă armonizarea acestor părți nu este
acceptabilă vă puteți aștepta la critici dure din partea referenților, inclusiv la
refuzarea manuscrisului pe motiv că nu este maturizat sau mai rău, este „fușerit”.
Dimensiunile umane ale scrierii unui articol științific
La fel ca și capitolul de mai sus, aici vă reamintesc unele aspecte care țin de
personalitatea, psihologia, determinarea, motivația, pasiunea cercetătorului. Toate
acestea au rol determinant în finalizarea unui manuscris științific și publicarea
acestuia. Despre aceste aspecte nu se discută, sau se discută foarte rar la
29
workshopurile științifice convenționale. Cred că atragerea atenției asupra acestor

aspecte este un act de responsabilitate față de cercetătorii tineri. Cu toate că unii
cercetători bine stabiliți par foarte lejeri și „cool”, marea majoritate a lor lucrează
foarte foarte foarte mult. Pot face asta pentru că le place ceea ce fac. Doresc să
evidențiez faptul că cele scrise mai jos nu au fost scrise cu intenția de a vă descuraja
ci pentru a vă oferi niște idei pentru reflectare.
 Necesitatea unui efort permanent depus în cititul critic și sinteza noilor
informații apărute în domeniu și a modului de analiză și prezentare a acestora.
Cititul trebuie să fie parte a existenței profesionale. Ca să mă folosesc de o
comparație oarecum deplasată, cititul este oxigenul care vă ține în viață ca și
cercetători sau oameni universitari. Sunteți dispuși să alocați timp și efort
cititului? La modul general: vă face plăcere să citiți, să reflectați? Acestea sunt
întrebări la care trebuie să vă răspundeți. Dacă răspunsul la aceste întrebări
este mai mult „nu” decât „da”, cred că trebuie să vă gândiți la un alt job.
Menționez totuși să nu „fușeriți” răspunsul la această întrebare. Da-ți vă timp
și după asta luați decizia care trebuie.
 Necesitatea spiritului artistic. Așa cum am văzut pe parcursul acestui
document, asamblarea unor capitole (Introducere, Discuții) necesită și o
capacitate artistică din partea voastră. Sunteți dispuși să vă dezvoltați aceste
capacități?
 Rezistență la eșec și stres. Știința este un domeniu extrem de dinamic și extrem
de critic. Eșecul este parte firească a carierei de cercetător. Reflectați asupra
capacității voastre de a tolera eșecul și de a transforma eșecul în
oportunitatea de a învăța.
 Capacitate de diminuare a conflictelor. Conflicte apar constant. Unele sunt
între coautori. Altele sunt între diferite grupe de cercetare. Alte conflicte pot
să apară din interacția cu diferite persoane din sfera ne-academică. Sunteți
capabil să treceți prin ele într-un fel să vă mențineți motivația de a cerceta și
să vă motivați și colegii?
 Independența. Sunteți o persoană independentă sau una care necesită un
„baby sitting” permanent inclusiv pentru a face pași mărunți înainte? Este
important să aveți un grad sănătos de independență. Astfel puteți fi excluși din
cercurile științifice (la urma urmei nimeni nu are timp de baby sitting științific).
 Sunteți o persoană care finalizează lucrurile? Există cercetători care sunt ca
niște mașini: odată porniți nu se opresc până la publicarea articolului. Alți
cercetători o lasă mai moale, din varii motive (vezi mai sus, câteva). Reflectați
asupra modului vostru de operare: asta vă poate determina succesul ca om de
știință.
30
 Răbdare. Cunoștințele se acumulează treptat. Competențele se dezvoltă

treptat. Dezvoltarea articolelor ia timp. Când scriu „timp” nu mă refer la 2 ore.
Nici la 10 ore. Este vorba de timp substanțial: luni, ani. Dacă alocarea a 10 ore
de lucru pentru un manuscris științific vi se pare o veșnicie, și vedeți un tipar în
acest sens în activitatea voastră științifică, cred că este momentul pentru un
„halt and reflect”.
 Capacitate de prioritizare și puterea de a aplica deciziile. Suntem oameni
ocupați. Cu toate acestea prin prioritizare putem să alocăm timp necesar
pentru scrierea unui manuscris. Prioritizarea este totodată și un exercițiu de
compromis. Ceva pentru ceva. Fiți conștienți de natura acestor compromisuri
și planificați-vă viața într-un fel să funcționați optim și cu randament.
 Vă place să planificați, să administrați? Sau sunteți o fire mai haotică în acest
sens? Cercetare înseamnă proiecte, înseamnă planificare, administrare. Unele
persoane fac asta mai ușor pe când pentru alte persoane acestea sunt mai
dificil de realizat. Dacă vă cunoașteți potențialul și limitele în acest sens puteți
cere ajutor în planificarea și administrarea proiectelor. Să nu vă simțiți
descurajați dacă nu simțiți că administrarea este punctul vostru tare. Este OK.
Nu este OK atunci când vă comportați așa ca și cum ar fi, dar de fapt nu este.
Cu asta riscați să îngreunați viața colegilor.
 Sunteți în stare să faceți dreptate prin deciziile voastre? Toată treaba se
petrece la nivel intuitiv. Sunt nenumărate situații în care acestea sunt
importante. Cel mai frecvent este situația în care trebuie să decideți pe criterii
obiective (totuși deseori capturate și analizate intuitiv) ordinea coautorilor.
Aş mai putea scrie aici şi disponibilitatea de a lucra în afara programului (inclusiv
în weekend). Cred că oamenii sunt îndreptăţiţi să aibă timp liber, dar dacă
opţiunea lor este să lucreze chiar şi în timpul liber, then...be it!
Coautorii
Numărul publicațiilor determină influența științifică și competitivitatea

cercetătorului. Pe de altă parte articolele științifice „beneficiază” de pe urma unor
coautori foarte buni. În realitate poate exista foarte multă subiectivitate în jurul
„coauthorshipului”. Persoanele mai influente ierarhic se pot impune ca și coautori
fără contribuții substanțiale. În alte cazuri o contribuție de o oră poate însemna mai
mult decât una de o săptămână. Coautori sunt persoanele care au o contribuție
importantă la calitatea științifică a articolului. Ce înseamnă calitate științifică? Spre
exemplu se poate oare considera contribuție la calitatea științifică șoferul tău care te
31
duce la locațiile de cercetare? Sau gestul unui coleg de a-ți asculta primele încercări
de „framing”? Dar corecturile gramaticale de la un coleg? Din perspectiva mea, aceste
persoane se amintesc maximum la mulțumiri. De regulă primul autor este persoana
care a dezvoltat articolul. Această persoană răspunde și la eventualele întrebări și
organizează echipa de coautori dacă sunt critici la „adresa” articolului. Dacă sunt mai
mulți coautori, ordinea lor poate fi conform ordinii alfabetice (când au contribuit
oarecum în mod egal) sau conform contribuției (în acest caz autorul principal alege
ordinea). Leaderul de proiect sau persoana care este gazda ideii de regulă este pus
ca ultim autor.
Strategia alegerii coautorilor
În multe cazuri este necesar să implicăm diferiți coautori în dezvoltarea articolului

nostru. Alegerea coautorilor implică și elemente strategice, și în acest capitol voi
evidenția câteva aspecte în acest sens.
Când tema articolului este controversată sau este construit pe un „hook”
controversat este bine să apelăm la coautori. Astfel de teme controversate în
domeniul meu de cercetare sunt pășunile cu arbori (ecosisteme degradate sau
valoroase dpdv natural?), strategiile de integrare a producției și a conservării
biodiversității (segregativă sau integrativă) sau problematica protejării carnivorelor în
peisaje modificate de om. Dacă publicați în astfel de domenii este bine dacă
cunoașteți foarte bine eventualele „tabere” existente și acele aspecte unde
perspectivele acestor tabere sunt, aparent, ireconciliabile. În asemenea situații este
de recomandat să implicați cercetători influenți din ambele tabere. Cu implicarea lor
puteți integra mai ușor anumite perspective opuse și prin acești autori puteți crește
atractivitatea articolului. Cum convingem aceste persoane să intre în echipă?
Cunoscând bine lucrările lor, cunoscând foarte bine situația actuală în domeniul
respectiv și ca să citez dintr-un film cunoscut, „Make her/him an offer, s/he can`t
refuse”. Oferta constă, evident într-o temă atractivă cu un „hook” atractiv. În marea
majoritate a cazurilor, răspunsul este ceva de genul: „Its the stuff I like, I `m in!”.
În cazul meu strategia alegerii coautorilor include și acele cazuri când articolul este
interdisciplinar (implicând sociologi, antropologi). De asemenea apelez deseori la
expertiza statistică. Dacă experții acestor discipline „vă ating” manuscrisul, calitatea
lui va crește.
32
* („steluța”)
La un moment dat pe parcursul carierei voastre vă veți întâlni cu problema „autorului

principal”, mai recent a autorilor principali și și mai recent, problema autorilor
principali prin poziție și a autorilor principali evidențiați prin steluță (*)! Complicat
așa-i? Pentru mine da. Acestea sunt parte a strategiei de a evidenția acele persoane
care au contribuții mai mari la un anumit articol comparativ cu ceilalți coautori. Într-
adevăr, în cazul echipelor mari de cercetare este greu de crezut că toți au contribuții
egale la acel articol. O rezolvare a problemei este că se evidențiază prin poziție primul
autor (leaderul articolului), ultimul autor (sursa ideii și a finanțării) și restul se „bagă
la grămadă” în ordine alfabetică. Steluța (*) de regulă se pune după numele autorului
principal (cel care scrie articolul respectiv) și acest autor va fi și autorul corespondent.
Pozițiile în ordinea coautorilor și distincția prin steluță sunt luate în considerare prin
lege la competițiile pentru proiecte, joburi sau avansări în ierarhia academică.
Astfel, dacă ai 10 articole unde ești prim autor sau autor cu „steluță” ești mai
avantajat decât dacă ai 10 articole unde ești pe la mijlocul listei de coautori, chiar
dacă revistele sunt comparabile în rangul lor. Mai recent apar nenumărate variații în
modul în care se disting coautorii principali. Astfel vedem articole științifice unde
„steluța” este lângă numele coautorului care este al doilea pe listă (astfel având de
fapt 3 autori principali: primul, al doilea și ultimul), apar articole cu steluțe la mai
mulți coautori, apar semne care arată că autorul X și Y au contribuții egale etc. Se
poate ajunge astfel la situația în care majoritatea coautorilor devin oarecum
„principali”. Nu mă pronunț față de acest trend, însă ca și „early career researchers”
trebuie să știți de aceste aspecte. Atunci când sunt coautor, preocuparea mea
principală este să contribui la creșterea calității manuscrisului și nu ordinea pe care
o primesc printre coautori. Mai mult, preocuparea mea principală este să am idei
originale destule și brain space pentru ca să le dezvolt. Asta vă recomand și vouă!
Până la urma urmei nu steluța sau locul printre coautori vă va ține în sistem și atractivi
ci capacitățile voastre științifice.
Alte aspecte importante legate de coautori
Coautorii sunt o permanentă sursă de cunoaștere și perspective proaspete pentru

manuscrisul tău. A lucra cu ei – coautorii fiind și ei oameni – implică și un anumit efort
din partea ta. Eu am lucrat cu peste 150 de coautori și cu majoritatea dintre ei nu am
avut niciun fel de interacție înainte de colaborare, nici nu i-am întâlnit personal!
33
Alegerea coautorilor este primul pas spre o aventură a cărei dinamici nu se poate
prezice și poate fi plină de surprize.
Unii coautori sunt mai încăpățânați și vor să-și impună perspectivele. Alți coautori
sunt extrem de amabili dar răspund foarte încet. Există coautori entuziaști care în
entuziasmul lor pot schimba cadrul articolului. Alți coautori îți oferă un sprijin tehnic
(analiză), în rest nu se bagă în cursul și dinamica articolului. Există și coautori de care
pur și simplu îți este drag: sunt prompți, amabili, te încurajează, știu cum să te critice
constructiv și sunt de foarte mare ajutor.
Dacă sunt autor principal, am grijă de următoarele:
• Să am reguli clare în ceea ce privește contribuțiile coautorilor și perioadele în
care trebuie să răspundă. Fac totul ca aceste reguli să fie clare, înțelese și
respectate. Totodată, nu urgentez coautorii (nu cer feedback in 3 zile) și nu mă
aștept ca ei să lucreze în weekend. Depinde de stadiul de dezvoltare al
manuscrisului, perioada de răspuns pe care o stabilesc poate varia între 1-3
săptămâni.
• Motivez coautorii să-și exprime punctele de vedere. Îmi mențin însă dreptul
de a decide ce preiau și ce nu preiau din sugestiile coautorilor.
• Eu sunt persoana care cunoaște cel mai bine contribuțiile coautorilor. Așa că
eu voi stabili ordinea lor.
• Să fiu motor bun pentru manuscris. Asta implică acel aspect amintit mai sus
despre finalizare. Coautorii vor să vadă că eforturile lor dau roade în timp
acceptabil. Nu-i fac să aștepte după mine pentru că nu-mi permit să fiu
catalogat ca și autor dificil! Totodată am grijă să respect dreptul coautorilor la
timpul liber și weekenduri.
• Rolul de coautor nu este ofertă caritativă și nici gest prietenesc sau de
înnobilare a cuiva! Am grijă să invit doar persoanele care contribuie substanțial
la calitatea manuscrisului.
Dacă sunt coautor am grijă de următoarele
• Respect identitatea autorului principal. Nu rescriu manuscrisul pe baza logicii
mele.
• Dacă nu îmi place ceva, nu comentez ci formulez cu track changes așa cum
vreau să văd formularea. Pe baza experienței proprii, autorii care doar
comentează (eventual la fiecare rând) fără să ofere soluții concrete, nu sunt
coautori buni!
34
• Încurajez autorul principal să refuze sugestiile mele dacă le crede deplasate.

• Evit să fiu „coautor pasager”. Dacă simt că nu pot contribui cu substanță reală
științifică, mă retrag dintre coautori. Nu mă las purtat de grup.
• Am încredere în judecata autorului principal. Nu am pretenții în ceea ce
privește locul meu printre coautori.
• Ajut autorul principal cu sugestii despre alegerea revistei științifice și la modul
general, mă ofer să ajut și la cover letter.
Din motive de timp nu am abordat aici modul de a rezolva/ameliora potențialele
conflicte cu diverși coautori. În cariera mea științifică nu am avut conflicte atât de
mari ca să renunț la un coautor. Pe de altă parte vă încurajez să nu săriți la renunțarea
unui coautor ci să faceți totul să mobilizați întregul potențial al coautorilor. După
prima experiență veți putea decide dacă mai apelați sau nu la ei.
Peer review – evaluarea calității manuscrisului
Așa cum am amintit în partea introductivă, revistele științifice bine stabilite au un

sistem de evaluare („peer review”) extrem de riguros. În acest proces, editorii și câțiva
referenți anonimi vor evalua critic manuscrisul și se vor pronunța asupra calității lui.
Vor „purica” rigurozitatea metodologică, conceptuală/teoretică dar și modul de
împachetare și „fluența” formulărilor. Perioada de evaluare a manuscrisului la unele
reviste durează 10 zile. La revistele mici, locale, poate fi 6 sau mai multe luni! Este
important să vă documentați referitor la perioada de peer review, pentru a nu pierde
mult timp cu acest proces. La modul general perioada de peer review este de circa 3
luni. Uneori poate lua 3 săptămâni iar alteori mai multe luni. Pe baza opiniei
referenților editorii vor decide dacă refuză manuscrisul („Reject”) sau mai dau șanse
îmbunătățirii (revizii minore sau revizii majore – Minor revisions, Major revisions).
Dacă ați primit „Reject” situația este clară: trebuie să căutați altă revistă! Aveți grijă
ca înainte de a resubmite manuscrisul la altă revistă, să abordați cele mai importante
observații și comentarii venite de la referenții rundei anterioare de peer review. Asta
pentru cazul în care manuscrisul ajunge înapoi la aceiași referenți, atitudinea lor
poate fi negativă. Există situații în care manuscrisul este refuzat de către editor fără
peer review. Cele mai comune motive pentru asta sunt (i) tema este irelevantă
pentru revistă, (ii) articolul nu prezintă „insight” suficient de puternic și (iii)
cercetarea este prea locală. Trebuie știut: manuscrisele nu se refuză pentru că sunt
35
trimise din România! Manuscrisele nu se refuză din cauza faptului că sunt prost
scrise! Este important de știut, că refuzul manuscriselor sau comentariile care par
urâcioase din partea referenților sunt aspecte firești și nu trebuie să vă demotiveze.
Unul dintre manuscrisele mele a fost refuzat de 8 reviste. Asta înseamnă ca am rescris
manuscrisul de 8 ori când l-am resubmis. În total am avut peste 30 de drafturi pentru
acel manuscris! Cel mai nostim moment a fost atunci, când în urmă cu vreo 15 ani
(când am fost probabil mai entuziasmat decât răbdător) un referent mi-a scris așa:
informații mai complete despre acest subiect se pot găsi inclusiv pe Wikipedia! Am
căutat pe Wikipedia și într-adevăr, am găsit acolo informații mult mai bune și mai bine
structurate decât în manuscrisul meu „inovativ”. Am învățat din asta, sper! Oricum,
pentru a înțelege câteva dintre aspectele umane/personale ale publicării articolelor
științifice, relevante și pentru navigarea frustrărilor în urma deciziilor nefavorabile
pentru manuscris vă rog să parcurgeți capitolul „Dimensiunile umane ale scrierii unui
articol științific”.
Reviziile
Reviziile manuscrisului înseamnă că facem diferite clarificări sau alte intervenții

(inclusiv reanalizarea datelor dacă se cere) în manuscris pe baza comentariilor și
sugestiilor referenților. Procesul de revizii produce două documente: un manuscris
revizionat și o scrisoare cu răspunsuri punctuale la problemele adresate de referenți.
Manuscrisul îmbunătățit (mai exact revizionat) împreună cu răspunsurile vor fi
trimise la referenții care au comentat manuscrisul. Aceștia se vor uita la toate detaliile
și se vor pronunța despre calitatea manuscrisului nou și calitatea răspunsurilor date.
Unele manuscrise pot trece prin 3 runde de review înainte să fie acceptate, procesul
ținând până la 5-7 luni (deci mai puteți calcula 5-7 luni pentru revizii, pe lângă cele 3
luni în care manuscrisul este la referenți!). Există cazuri când referenții decid că
reviziile nu au adus îmbunătățiri și sugerează refuzul manuscrisului din revista
respectivă. Într-adevăr, aceste cazuri sunt mai rare și cu puțină intuiție puteți ghici
decizia referenților, în funcție de cum simțiți, cât de bine ați răspuns la întrebările lor
și cât de bine ați abordat problemele evidențiate de ei.
Reviziile reprezintă simultan o provocare psihologică, provocare intelectuală și
provocare diplomatică pentru autori! Psihologică, pentru că îți pune „zenul” la
încercare. Pregătește-te să răspunzi unor întrebări care pot fi extrem de deplasate.
Pregătește-te la eventualitatea în care răspunsul la referenți va fi tot atât de lung, ca
manuscrisul original! Intelectuală, pentru că, în cel mai rău caz, scrii un manuscris
36
nou! Diplomatică pentru că vei apela la instrumentele diplomației pentru a refuza

sugestia referenților! Reviziile de regulă trebuie făcute într-o lună de zile. Asigură-te
că nu depășești termenul limită stabilit pentru peer review pentru că poți pierde
posibilitatea de a resubmite reviziile. Gândiți-vă cât timp, câte resurse și energie ați
investit în tot procesul de scriere a manuscrisului! Nu risipiți toate acestea, adunați-
vă și faceți reviziile în timp! În acest proces este extrem de important atitudinea
coautorilor.
În continuare voi prezenta un fel de șablon pentru răspunsul la referenți.

Referenții trimit comentariile la manuscris într-un document separat. În mod tipic
aceste comentarii încep cu observații generale cu impresia lor despre manuscris și
continuă cu comentarii specifice fiecărei secțiuni.
---
La observațiile generale
...aici sunt observațiile generale de la referent, în 4-5 rânduri...
Răspuns: Mulțumim pentru efortul depus de referent pentru evaluarea
manuscrisului nostru. Apreciem încurajarea reviziilor. Mai jos răspundem la toate
întrebările și observațiile referentului. Marea majoritate a sugestiilor au fost
acceptate. În două cazuri însă credem că menținerea argumentării originale ajută mai
mult la înțelegerea mesajului acestui articol. Pentru a ușura revizia am copiat
propozițiile sau paragrafele revizionate amintind totodată și pagina și liniile unde
Referentul poate găsi acestea în manuscris. Sperăm că manuscrisul revizuit este
îmbunătățit.
În numele coautorilor, Dr. XY
---
Observați...
...că am scris Răspuns (și nu RĂSPUNS cu majuscule). Mi-a sugerat și mie un coautor
să nu scriu cu majuscule pentru că poate fi interpretat ofensiv. De atunci nu folosesc
majuscule.
...că am mulțumit pentru efortul depus de referent și că am exprimat faptul că
acestea au fost considerate. Menționez că aici nu este vorba de a „peria” referentul,
cu toate că, dintr-o anumită perspectivă (mai ales daca sunteți tineri, fără experiență
și la modul general fără multe obligații profesionale și de altă natură) poate să pară
așa. Este pur și simplu o recunoaștere a efortului depus de referent pentru a vă
îmbunătăți manuscrisul. Majoritatea referenților vă citesc manuscrisele noaptea,
37
când au și ei un moment pentru asta, sau chiar în weekend, când iau timpul de la
familiile / prietenii lor.
...că nu am acceptat tot ce a sugerat referentul. Și am argumentat inclusiv în
răspunsul general, de ce. (Este bine, totuși, să acceptați cca 75-80% din comentariile
unui referent.)
...că am dat o vagă idee despre modul în care i-am răspuns la observațiile punctuale.
---
La observațiile specifice
Exemplele de mai jos nu vor fi discutate (principiile sunt similare cu răspunsurile la
observația generală). Citiți și încercați să prindeți ideea.
Referent: L 79-82: Frază neclară, vă rog să reformulați.
Răspuns: Am reformulat fraza care era într-adevăr neclară. Noua frază este la L 80-
85 și arată așa: „Copiați aici fraza așa cum este ea în forma revizionată.”
Referent: L 110-112: Vă rog să descrieți mai detaliat variabilele folosite pentru că în
forma asta nu este clar de ce sunt importante.
Răspuns: Mulțumim pentru observație, am inclus toate variabilele în Tabelul 1 nou
creat și am adăugat descrierile și importanța lor acolo. Sperăm că se pot înțelege mai
bine așa.
Referent: Tabelul PCA: Vă rog să evidențiați loadingurile variabilelor pe diferitele axe
folosind valoarea cos2.
Răspuns: Am refăcut analizele PCA și loadingurile sunt evidențiate pe baza cos2. Din
fericire nu s-au schimbat rezultatele.
Referent: Discuții: Aș scoate informațiile de la subtitlul 4 pentru că nu se leagă de
rezultate și sunt prea speculative.
Răspuns: Suntem de acord cu Referentul și am evidențiat acest aspect în acel
paragraf. Am scurtat paragraful cu cca 50%. Am prefera să menținem informația
pentru că se bazează pe articole publicate din aceeași regiune și credem că au valoare
de insight pentru cititori. Dacă se dorește totuși eliminarea paragrafului, o vom face.
Observați...
...am continuat să răspund pe aceleași principii aplicate în răspunsul pentru
observația generală.
...am adăugat Referent la fiecare observație ca să ajut referentul în orientare.
În final, dacă simțiți că manuscrisul vostru și-a pierdut din „putere” după revizii, să
știți că nu sunteți singurii. Există foarte multe caricaturi nostime pe internet care arată
direcția de schimbare a calității manuscrisului după procesul de revizionare. Asta
este!
38
Întrebări de la participanți
Înainte de workshop am rugat participanții să pună câteva întrebări la care doresc

răspuns în cadrul workshopului. Iată întrebările și răspunsurile.
Participant # 1
1.Cum se realizează o schiţă vizuală a articolului, în stadiul de brainstorming?
Răspuns: aplicând pașii 1-4 sugerați la „Metoda Feynmann adaptată” ori de câte ori
este necesar ca să apară schița, hook-ul sau frame-ul care ți se pare logic și captivant.
Important de menționat, că totul depinde de cât de bine cunoști stadiul actual al
cunoașterii în domeniul respectiv. Dacă nu-l cunoști destul de bine, ceea ce ție ți se
pare ceva atractiv, poate pentru un om care „știe”, nu e.
2. Cum se structurează introducerea, astfel încât să fie cât mai atractivă? Si cum o
facem să difere față de abstract?
Răspuns: dacă Introducerea arată clar importanța cercetării și cum contribuie la
avansarea științei deja este atractivă. Detaliile sunt la secțiunea despre hook.
Abstractele se pot include in 3 tipologii. Acestea sunt prezentate la capitolul despre
Rezumat.
3. Unde trebuie inserată descrierea ariei de studiu? La ce capitol?
Răspuns: acest aspect este detaliat la secțiunea Materiale și Metode. Zona studiată –
Study area – este primul subcapitol.
---
Participant # 2
1.Când putem considera ca un articol este suficient de cuprinzător pentru a putea
fi publicat?
Răspuns: Depinde de cât de bine cunoști stadiul actual al cunoașterii în domeniul
respectiv și depinde de revista în care dorești să publici. Pentru reviste influente este
important ca problemele tratate să fie de importanță globală și abordată prin cele
mai importante teorii actuale. În același timp, „cuprinzător” nu înseamnă vast. Din
contră, este recomandat să fie foarte simplu. Vezi logica liniară la capitolul respectiv.
2.Articolul trebuie să se bazeze în aceeași măsură atât pe studiile făcute anterior
cât și pe propriile date?
Răspuns: Da. Studiile anterioare într-un anumit domeniu folosesc ca și „trepte” pe
care ajungi la problema abordată de tine. Aceste aspecte sunt amintite la capitolul
Introducere. Studiile anterioare te ajută la discutarea, punerea în context a
rezultatelor tale (Discuții).
---
39
Participant #3
1.Framing the paper.
Răspuns: Acest aspect este abordat la capitolul „Framing și hook” al materialului pe
care o să vă trimit. De asemenea se va discuta asta la workshop.
2. Despre limbajul academic prea rigid. Cum putem să îl evităm dar să menținem
nivelul academic? Complexitatea limbajul adoptat depinde de context sau este la
alegerea autorului?
Răspuns: Limbajul academic nu este rigid – rigiditatea limbajului academic este un
mit. Acest limbaj este extrem de bogat și permite o flexibilitate uriașă. Însă știința
trebuie să fie exactă, fără ambiguități. Literatura artistică își permite să scrie despre
jocul culorilor, lumini diafane și altele similare. Astfel de exprimări în știință ar
îngreuna de exemplu replicarea cercetării. De aceea trebuie folosite cuvinte cu
potențial minim de ambiguitate și cuvinte care nu sunt vagi. De exemplu dacă scrii la
Metode că „Acvariul a fost construit din geamuri diafane” nimeni nu va ști de fapt în
ce condiții ai ținut animalele. Dacă aș descrie mărimea stejarilor cu metafore și aș
folosi hiperbole pentru a arăta valoarea lor ecologică, nimeni nu ar ști cât de mari
sunt stejarii despre care vorbesc și în ce fel sunt importanți. Limbajul academic nu
trebuie evitat – mai ales când publici în reviste științifice - pentru că nu este rigid.
Complexitatea limbajului adoptat depinde și de context, de creativitatea și
vocabularul autorului. Acestea se dezvoltă prin exerciții.
3. Reprezentarea datelor. Grafice/Tabele sau Direct in text? Ce fel de date merită
prezentate grafic/tabelar și ce informații putem scrie direct în text fără a ”sufoca”
cititorul?
Răspuns: Depinde de context, tu trebuie să prioritizezi și să alegi aceste aspecte. Vezi
cam ce se face în articolele cu topic similar. Aceste aspecte se vor discuta la Rezultate
– Grafice și tabele.
---
Participant # 4
1. Am o idee, de unde să știu că poate fi articol științific din ea. Mă gândesc că nu
toate ideile se pretează pentru articole?
Răspuns: Este bine de știut că o caracteristică identitară a omului de știință este faptul
că știe tot ce este important și actual într-un anumit domeniu de cercetare. Dacă te
situezi la frontiera cunoașterii și îți vine o idee, atunci foarte probabil că ideea
respectivă va fi bună de explorat pentru că este nouă și se va preta publicării în revistă
bună. Dacă nu ești om de știință și îți vine o idee, atunci foarte probabil că ideea
40
respectivă – deși interesantă, importantă într-un anumit sens și context – nu se va

preta pentru aceeași tip de revistă științifică.
2. De la idee până la implementare și publicare cum mențin motivația?
Răspuns: Depinde de personalitatea, psihologia ta și de cât de mult crezi că știința
este parte a identității tale. La modul general, o atmosferă colegială care promovează
creativitatea și colaborarea te va ajuta să-ți finalizezi cercetarea (în articol științific)
și asta implicit te va motiva să intri în următoarea aventură științifică. O atmosferă
colegială care lasă de dorit poate avea efecte complet opuse, până la extrema în care
renunți la jobul academic. Când simți că te paște acest pericol îți recomand să cauți
activ oamenii care „să te încarce”.
3. M-ar interesa detalii despre scrierea Discuțiilor. Dincolo de discutarea
rezultatelor cât de creativi, inovativi putem fi?
Răspuns: acest aspect este abordat în workshop și vei primi materialul. Pentru mine
Introducerea și Discuțiile sunt cele mai artistice. Îți poți testa creativitatea pe ele,
posibilitățile fiind practic nelimitate. Nu uita însă, că principala axă pentru aceste
capitole este de-a lungul obiectivelor și rezultatelor. Nu te distanța de ele.
SUCCES LA DEZVOLTAREA ȘI PUBLICAREA ARTICOLELOR.
41

Scrierea Articolelor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Scrierea Articolelor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

T. HARTEL - Cum să scriem un articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor naturii?

Cum scriem un articol științific în

Publicații și reviste științifice 6

Înainte de a ne apuca de scris… 9

Tema de cercetare, „hook” (ancorare) și „framing” (încadrare) 12

Scrisoare de intenție – Cover letter 17

Rezumat și Introducere – Abstract and Introduction 19

Materiale și Metode – Materials and Methods 23

Discuții și Concluzii – Discussion and Conclusions 27

Armonizarea diferitelor capitole ale articolului 29

Publicații și reviste științifice

Exercițiu: Vă recomand să citiți articole publicate în reviste de importanță regională-

Interesul editorilor revistelor științifice este să crească prestigiul (deci „impactul”)

Modul în care scrieți și ceea ce scrieți…

Înainte de a ne apuca de scris...

Părțile unui articol de cercetare „standard” sunt:

La ce să fim atenți când citim articole științifice?

În afară de cele amintite mai sus...

menţineţi în formă ca om de ştiinţă. Ca şi mişcarea fizică (alergatul etc.) care contribuie

Înainte de a ne apuca de scris, să ne gândim la următoarele aspecte:

Să avem grijă ca să reiasă următoarele din manuscrisul dezvoltat:

Tema de cercetare, ancorare („hook”) și încadrare

Identificarea hook-ului și a încadrării

Tabel cu exemple de teme de cercetare, posibile ancore (hook-uri) și posibile căi de

Temă de cercetare Posibil hook Încadrare posibilă

modificate de om. Obiectivul general al

Exemplu din exercițiile de workshop (prezint doar tema și ancora (hook-ul), nu

O idee despre documentarea literaturii de specialitate pentru un articol ştiinţific.

Scrisoarea de intenție - Cover letter

Repet ce am scris și mai sus la titlu: o scrisoare de intenție convingătoare nu garantează

Rezumat și Introducere-Abstract & Introduction

Rezumatul și Introducerea sunt componente obligatorii ale articolelor științifice.

(„framing”) evidențiate anterior. O să vă mai reamintesc de aceste aspecte pentru că

• Rezumat tip „articolul succint” – se prezintă importanța, metodele, rezultatele

Mi s-a întâmplat de câteva ori, să recitesc introducerea chiar de 3 ori. Nu pentru că

O Introducere bună motivează cititorul de la prima propoziție. Se recomandă ca

Sablon pentru introducere

La workshop s-a discutat și modul de a prezenta obiectivele. Obiectivele se pot

Materiale și metode - Materials and methods

Cercetările în domeniul științelor naturii implică deseori și cercetări „de teren” și de

Exemplu pentru capitolul Materiale și Metode cu o cercetare asupra utilizării

(medie, coeficient de variație). În funcție de context se poate argumenta de ce sunt

Mai sus v-am prezentat un exemplu de studiu ecologic de teren. Biologii

Se evită orice tentativă de a discuta rezultatele în secțiunea Rezultate! Deseori nici

Trei modalităţi de prezentare a unui grafic.

Discuții, Concluzii - Discussion, Conclusions

2. Interpretează rezultatul în câteva propoziții. De exemplu: Acesta se poate explica

Un șablon pentru o cale alternativă de a scrie discuţiile ar putea fi următorul:

Concluziile pot fi prezentate cu subtitlu separat sau ca o continuare –ca ultim

Armonizarea diferitelor capitole ale articolului

Dimensiunile umane ale scrierii unui articol științific

workshopurile științifice convenționale. Cred că atragerea atenției asupra acestor

 Răbdare. Cunoștințele se acumulează treptat. Competențele se dezvoltă

Numărul publicațiilor determină influența științifică și competitivitatea

Strategia alegerii coautorilor

În multe cazuri este necesar să implicăm diferiți coautori în dezvoltarea articolului

La un moment dat pe parcursul carierei voastre vă veți întâlni cu problema „autorului

Alte aspecte importante legate de coautori

Coautorii sunt o permanentă sursă de cunoaștere și perspective proaspete pentru

• Încurajez autorul principal să refuze sugestiile mele dacă le crede deplasate.

Peer review – evaluarea calității manuscrisului

Așa cum am amintit în partea introductivă, revistele științifice bine stabilite au un

Reviziile manuscrisului înseamnă că facem diferite clarificări sau alte intervenții