PLAN-CONSPECT

Tema nr.1 „Asistenţa de urgenţă în caz de situaţii excepţionale, aspecte

practice. Acordarea primului ajutor medical”
 SUCCESIUNEA ACŢIUNILOR LA ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR MEDICAL
LA LOCUL INCIDENTULUI:
Examinarea locului incidentului şi chemarea ajutorului;
Evacuarea victimei din zona periculoasă;
Acordarea primului ajutor medical;
Organizarea transportării victimelor la instituţiile medicale.
Examinarea locului incidentului şi chemarea ajutorului:
Depistarea victimelor şi stabilirea, dacă sînt în viaţă;
Aprecierea gravităţii stării victimelor;
În caz de depistare la victime a leziunilor grave şi periculoase pentru viaţa se cheamă ambulanţa asistenţei
medicale de urgenţa.
În caz de otrăvire cauzele ei prin audierea martorilor, a victimei şi examinarea minuţioasă a locului incidentului
(prezenţa resturilor de hrană, fiolelor, seringelor, ambalajelor medicamentelor etc.).
Evacuarea victimei din zona periculoasă:
Scoaterea victimei de sub ruine sau din salonul automobilului de părţile accesibile şi nevătămate ale corpului.
Mutarea victimei la distanţa inofensivă de la locul incidentului.
Imediat de scos hainele care ard sau de acoperit victima cu cuvertura, palton, sac, manta. Flăcările de pe haine
se pot stinge cu apă sau acoperi cu nisip.
Victima nu trebuie să fugă cu hainele în flăcări!

Semnele decesului:
Absenţa pulsului la artera carotidă;
Contracţiile inimii nu se determină;
Respiraţia lipseşte;
Pupila ochiului este mărita şi nu reacţionează la lumină;
Reflexul corneei ochiului lipseşte –la atingerea ei cu colţul batistei sau unei bucăţi de hârtie pleoapele nu tresar.
Indici al leziunilor grave şi periculoase sînt:
Absenţa cunoştinţei;
Hemoragie masivă;
Greaţă şi vomitare violentă;
Excitaţie puternică, care se schimbă cu stare de inhibiţie.

Acordarea primului ajutor medical:

La locul incidentului cu martorii este necesar de efectuat următoarele acţiuni:
Oprirea hemoragiei externe;
Înlăturarea cazurilor ce provoacă dereglarea respiraţiei;
Crearea repaosolui maximal părţii vătămate a corpului (imobilizarea);
Preîntâmpinarea dezvoltării şocului;
Acordarea primului ajutor în caz de otrăvire, combustie, degerătură, etc.

REGULILE APLICĂRII GAROULUI:

Garoul se aplică mai sus de locul hemoragiei arterială (mai jos de locul hemoragiei venoasă )şi cît mai aproape
de rană;
Pielea sub garou trebuie să fie protejată de bandaj sau haine;
Garou aplicat trebuie să fie vizibil bine, el nu se astupă
cu haine sau bandaj;
Sub garou se fixează un bilet cu indicarea orei aplicării şi numele, prenumele persoanei care a oprit hemoragia.
 Garoul este inutil de aplicat pe carp şi în regiunea gleznei, deoarece prin această nu se reuşeşte de a comprima
arterele situate aici.
În caz de hemoragie masivă sângele de culoare roşu aprins se curge ca şuvoi pulsant – de efectuat compresiune
digitală a arterei ,de aplicat garou sau turnichet.
Garoul este pus sub extremitate şi înfăşurat de câteva ori. Apoi se controlează corectitudinea aplicării lui –dacă
este aplicat corect ,mai jos de garou hemoragia se opreşte.
Garoul sau turnichetul nu pot fi aplicate pe extremitate mai mult de 2 ore !
În timp de vară peste 1 oră, iar iarnă peste 30 min. garoul sau turnichetul trebuie slăbite pentru 5-10 minute.

ÎNLĂTURAREA CAZURILOR CE PROVOACĂ DEREGLAREA RESPIRAŢIEI:

Dereglările respiraţiei se manifestă prin dispnee, puls slab, confuzie mintală, cianoză învelişului cutanat şi, în
cazurile cele mai grave, absenţa deplină a mişcărilor respiratorii .
Pentru înlăturarea dereglărilor respiratorii este necesar:
De descheiat gulerul;
De slăbit centura, de scos hainele care incomodează;
De curăţit cavitatea bucală şi a nasul de mucozitate, alte obiecte străine, de înlăturat proteze dentale mobile;
În caz de leziune penetrantă a cutiei toractice pe pieptul victimei se pune pansament ermetic;
Victimei fără cunoştinţa de păstrat premebialitatea căilor aerifere, culcându-l pe o parte;
În caz de necesitate(la absenţa mişcărilor respiratorii independente) de efectuat respiraţie artificială şi masaj
cardiac extern.
APLICAREA PANSAMENTULUI
Regulile generale de aplicare pansamentului:
Pentru aplicarea pansamentului se folosesc pachete individuale, bandaj, tifon, fâşii curate de cearşafuri, albituri,
şervete;
Pentru aplicarea corectă a pansamentului este necesar de luat material pentru pansament numai de partea
exterioară. Se interzice atingerea de partea interioară a bandajului, care se aplică pe plagă;
Îfăşuraţi pansamentul cu mişcări uşoare, lente;
Pansamentul se rulează de la stângă la dreaptă, şi dacă este o extremitate, se porneşte, de la partea mai subţire
către cea mai groasă;
Fiecare tură de pansament trebuie să acopere jumătate din ceia precedentă.
Se începe pansamentul la o distanţa de 10-15cm.de la rană şi după ce a trecut de această, încă 10-15 cm.
Nodul bandajului nu se face nici odată peste locul rănii.
Pansamentul trebuie să fie destul de strâns pentru a nu se mişca, însă în acelaşi timp el nu trebuie se împiedice
circulaţia sângelui în regiunea respectivă.
Regulile generale de imobilizarea extremităţilor:
Înainte de fixare extremităţii peste plagă trebuie de aplicat pansament şi ,dacă este necesar garou;
Niciodată nu trebuie de extras din plagă sechelele osoase şi corpurile străine, deoarece aceste manipulări
deseori sînt însoţite cu hemoragii masive;
În calitate de atelă se pot utiliza beţe, bucăţi de furnir, pături înfăşurate strâns etc.;
Atelă trebuie să fie lângă, ca după aplicarea ei, să se excludă mişcările în 2-3 articulaţii alăturate regiuni lezate;
Atela se aplică peste hainele şi încălţământea victimei, este de dorit din două părţi a extremităţii lezate;
La aplicarea atelei nu trebuie de închis accesul la garou, pentru al putea slăbi în orice moment;

Atela se fixează de extremitate cu tifon pe toată distanţa, excluzând formarea strânsăturilor ,care comprimă
extremitatea.
NU SE PERMITE A DA DE BĂUT ŞI DE HRĂNIT
VICTIMA CU PROLAPS AL ORGANELOR INTERNE!
VICTIMA CU TRAUMA A COLOANEI VERTEBRALE NU TREBUIE AŞEZATĂ ŞI PUSĂ PE
PICIOARE!
 PREÎNTÂMPINAREA DEZVOLTĂRII ŞOCULUI
Semnele şocului sînt :
Învelişul cutanat palid şi rece;
Frisoane;
Picături de sudoare pe faţa;
Excitaţie puternică.
Ajutorul în caz de şoc:
Oprirea hemoragiei;
Crearea repaosului maximal pentru partea lezată a corpului (de efectuat imobilizarea) şi de dat corpului poziţie
comodă semişezând;
Încălzirea victimei, în deosebi în timpul rece al anului (învelirea cu plapumă sau palton).
Organizarea transportării victimelor la instituţiile medicale
Transportarea victimelor de la locul incidentului la instituţia medicală mai apropiată se efectuează cu ambulanţa
asistenţei medicale sau transport ocazional;
Medicul brigăzii asistenţei medicale de urgenţa i se comunică evoluţia stării sănătăţii victimelor şi despre toate
măsurile efectuate la acordarea primului ajutor medical;
Transportarea victimelor la instituţia medicală cu transport ocazional se efectuează după imobilizare, se înscrie
numele şoferului şi numărul de înmatriculare al automobilului;
În cazul accidentării mai multor persoane, transportul fiecărei victime se face în ordinea urgenţei;
Pentru transportarea victimelor se folosesc tărgi standarde sau improvizate din materiale la îndemâna (beţe, cort,
scări, plapumă, trenci etc.);
Vor fi transportate obligatoriu în poziţie orizontală persoanele care au pierdut sânge, cu suspecţie la fracturi ale
coloanei vertebrale sau a bazinului;
Victimele cu fracturi ale coloanei vertebrale sau ale bazinului vor fi transportate pe targă tare(se poate
improviza dintr-o uşă) şi cu faţa în jos;
Pe timpul transportării vor fi supravegheate continuu respiraţia şi circulaţia sangvină, continuând sau iniţiind
măsuri de prim ajutor în caz de necesitate;
Transportul trebuie să evite cât mai mult zdrunciturile;
În scopul creării condiţiilor optimale nu se recomandă permutarea victimelor de pe o targă pe altă.
Intoxicatia cu substante chimice medicamentoase (barbiturice, neuroleptice, etc.) ŞI substante chimice
nemedicamentoase (insecticide, metanol, etc.)
          Generalitati     
        Intoxicatiile cu medicamente pot fi accidentale si voluntare.
Asimilarea substantelor toxice se face pe cale digestiva, prin piele, prin respiratie si la nivelul ochilor.
Intoxicatia se face fie cu medicamente sau cu substante chimice nemedicamentoase.    
       
          Simptome
        Simptomele sunt variate intrucat exista o varietate de medicamente si substante nemedicamentoase care
provoaca reactii diferite. 

        Tratament
        Tratamentul implica decontaminarea interna si externa in prima faza si se face in functie de substanta care
a produs intoxicatia, presupunand realizarea unei ventilatii optime (prin administrarea de oxigen), imbunatatirea
functiei cardiace, administrarea glucozei si bitamina B1 in caz de coma, etc.  

          Intoxicatia cu benodiazepine  

        Benzodiazepinele sunt medicamente ca: diazepam, oxazepam, nitrazepam, midazolam,
cloriazoxid, etc. Intoxicatiile cu acestea produc somnolenta, vorbire dificila, probleme cu reflexele si uneori
coma. 
       Tratamentul consta in administrarea de flumazenil intravenos.  

          Intoxicatia cu barbiturice  

        Barbituricele sunt medicamente ca: fenobarbital, ciclobarbital, amobarbital, etc. Intoxicatiile
cu barbiturile produc ameteli, cefalee, tulburari de vorbire, depresie respiratorie, hipotensiune, tahicardie,
hipotermie, coma. 
       Tratamentul presupune administrarea de diuretice si ventilatie mecanica in cazul insuficientei respiratorii.  

          Intoxicatia cu antidepresive  

                 Dintre medicamentele antidepresive enumeram: imipramina, clopipramin, amitriptilina,
maprotilin, doxepin, etc. 
        Simptomele specifice intoxicatiei cu antidepresive sunt: tulburari cardiovasculare,
hipotermie, depresie respiratorie, dezorientare, convulsii, retentie urinara, constipatie, uscarea tegumentelor,
midriaza, coma. 
        Tratamentul implica perfuzia cu bicarbonat de sodiu si tratarea in parte a simptomelor.  

          Intoxicatia cu neuroleptice  

        In categoria neurolepticelor se incadreaza clorpromazina, promazina, tioridazin, haloperidol,
levomepromazina, etc. 
        Simptomele se manifesta prin tulburari neurologice, tulburari cardiovasculare, salivatie
abundenta, retentie urinara, tulburari de vedere, etc. 
        Tratamentul se face prin administrarea de flumazenil intravenos.   

          Intoxicatia cu betablocante  

        Betablocate sunt propanolol, timolol, oxaprenolol, etc. Intoxicatia cu betablocante  se
manifesta prin tulburari cardiace, spasm bronsic, depresie respiratorie, midriaza, coma. 
        Tratamentul presupune administrarea intravenoasa de atropina sau glucagon sau
izoprenalina si in cel mai grav caz instalarea unui stimulator cardiac intern. 

        Intoxicatia cu salicilati 

         Intoxicatia cu aspirina se manifesta prin cresterea frecventei respiratiei, greturi, varsaturi,
tahicardie, dureri abdominale, varsaturi cu sange, cefalee, ameteli, tulburari de constienta, transpiratii, coma,
etc. 
        Tratamentul specific se face prin hidratarea intravenoasa si administrarea de glucoza si
bicarbonat de sodiu. In situatii grave, se vor elimina salicilatii prin hemodializa. 

        Intoxicatia cu paracetamol  
        Intoxicatia cu paracetamol afecteaza mai ales ficatul si miocardul. Ca simptome apar
varsaturi, greturi, lipsa poftei de mancare, sangerari, icter, agitatie, confuzie, coma si chiar deces.
         Tratamentul specific implica administrarea de N-acetilcisteina, de purgative si eventual
hemodializa.

Intoxicatia cu substante chimice nemedicamentoase (insecticide, metanol, etc.)

Intoxicatia cu monoxid de carbon  
Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor rezultat din arderea incompleta a unor carburanti sau din
incendii. Intoxicatia se produce ca urmare a amestecarii monoxidului de carbon cu hemoglobina din sange.      
 Simptomele  sunt in functie de gravitatea intoxicatiei: cefalee, agitatie, tuse cu dispnee, tahicardie, hipotensiune
arteriala (in cazurile mai usoare) sau bronhospasm, insuficienta respiratorie, coma, stare de soc (in cazurile
grave).   
Tratamentul presupune oxigenarea victimei (prin masca sau ventilare rtificiala) pana la disparitia simptomelor.
 
Intoxicatia cu insecticide organofosforice   
Cele mai des folosite insecticide organofosforice in agricultura sunt: parathionul, dicorvosul, tetraetil
pirofosfatul,tricorfonul, malathionul, etc. Substantele toxice pot fi absorbite prin piele, inhalatie sau ingestie,
iar intoxicatiile acestea sunt foarte grave.   
Simptomele intoxicatiei sunt:  
- greturi, varsaturi, ameteli, salivatie abundenta, transpiratii, diaree, dureri abdominale (in formele usoare)
- tulburari de vorbire, micsorarea pupilei, coma, lacrimare abundenta, cianoza, tulburari respiratorii,
hipotensiune, tahicardie, trasnspiratii ale memebrelor (in formele grave).  
Tratamentul presupune decontaminarea pielii, tratarea convulsiilor, a insuficientei respiratorii si administrarea
de atropina intravenos pana la dilatarea pupilelor si cresterea frecventei cardiace sau administrarea de
obidoxima.   

Intoxicatia cu alcool etilic   

Intoxicatia cu alcool etilic este cel mai frecvent tip de intoxicatie (doza mortala la un adult este de 300-600 g).   

Simptomele sunt diferite in functie de fomele de intoxicatie si reprezentate de mirosul de alcool al respiratiei,

transpiratie, tulburari de comportament, diminuarea reflexelor, varsaturi etc.      
Tratamentul consta in administrarea pe cale venoasa de glucoza concentrata, vitamina B1 si sulfat de
magneziu.   

Intoxicatia cu metanol   
Alcoolul metilic este folosit ca solvent pentru lacuri si vopsele, aditiv si combustibil, fiind una dintre cele mai
toxice substante.   
Simptomele se manifesta prin insuficienta respiratorie, scaderea frecventei cardiace, cefalee, ameteli, scaderea
mictionarii (urinarii), stare de confuzie, vedere incetosata, coma, manifestari abdominale, etc.   
Tratamentul consta in administrarea etanolului si a acidului folic.   

Intoxicatia cu etilenglicol    
Etilenglicolul este un lichid utilizat ca antigel.   
Simptomele se manifesta prin greturi, varsaturi, tahicardie, hipertensiune, cresterea frecventei respiratorii, dureri
lombare, convulsii, coma, etc.   
Tratamentul consta in administrarea etanolului si a acidului folic.   

Intoxicatia cu hidrocarburi  
Cele mai utilizate hidrocarburi sunt benzinele, lubrifiantii, motorina, uleiurile de motor, gazolina, tetraclorura de
carbon, etc. Intoxicatia cu acestea se face prin ingestie, prin respiratie sau prin piele.  
Simptomele se manifesta in functie de tipul de hidrocarbura, prin convulsii, pneumonii toxice, insuficienta
cardiaca, tulburari hepatice, tulburari mentale, hemoragii, tulburari mentale, coma, etc.  
Tratamentul se incepe cu decontaminare prin spalare cu apa si sapun si administrare de oxigen si de N-
acelicisteina (in cazul intoxicaxiei cu tetraclorura de carbon).

Muscaturile de animale si de insecte

        Plagile muscate   pot fi produse de catre animale domestice, salbatice sau chiar de catre om. Acestea sunt
de la bun inceput plagi contaminate, iar acest mecanism se realizeaza prin introducerea in organism odata cu
saliva animalului, a unor germeni ce pot genera chiar boli infectioase grave (turbare - rabie, febra zgarieturii,
spirochetoza ictero-hemoragica, febra muscaturii de sobolan, hepatita B, tetanosul, etc). Pe langa aceste boli,
apare si riscul infectarii plagilor, fracturile (daca muscaturile au fost cauzate de mamifere mari) chiar si  
cicatrici sau sechelele estetice.  
       Gravitatea bolii depinde de tipul de animal, de bolile caracteristice pe care le pot transmite: 
        - muscatura de liliac, viezure si vulpe produce boli foarte grave 
        - muscatura de caini si pisici comunitare produce boli de gravitate medie (virusul rabic, germeni
microbieni de tip Salmonella, Pasteurella, Pasteureloza, Leptospira, toxocaroza, toxoplasmoza etc). 
        Muscatura de pisica prezinta urmatoarele caracteristici: este adanca, se intinde pe o suprafata destul de
mica si contine foarte multe bacterii. Leziunea trebuie dezinfectata (cu apa oxigenata sau rivanol) inainte de
inchidere si cicatrizare intrucat infectia se poate produce si actiona profund. Urmatorul pas trebuie sa-l
reprezinte vizita la medic pentru vaccinul antirabic in cazul in care nu se stie daca pisica este vaccinata. 
        Muscatura de caine este mai intainsa, deoarece prin muscatura cainele rupe tesuturile rezultand leziuni
mai intinse, deschise. Prezentarea la medic este obligatorie, indiferent daca rana a fost dezinfectata cu apa
oxigenata. 
        Boala zgarieturii de pisica este o entitate clinica transmisa la om prin zgarietura, intepatura sau muscatura.
Se caracterizeaza prin leziuni cutanate la locul inocularii, insotite de febra si adenita regionala. Aceasta boala
este provocata de un microorganism ce face parte din familia Chlamydia. In locul zgarieturii apare dupa 1-2
saptamani o zona de tumefactie pruriginoasa, care dupa 2 zile capata un aspect veziculos si apoi pustulos;
muscaturile de pisici, iepuri, caini si rozatoare de apartament pot produce forme de boala de gravitate mai
redusa. 
        Tratamentul plagilor muscate consta in spalarea si dezinfectarea plagilor, urmate de pansament steril, iar
apoi se face profilaxia tetanosului. Este obligatorie spalarea plagii macar cu apa si sapun pentru a indepartarta
saliva animalului. 
        Muscaturile de sarpe sau scorpion pot produce paralizia sau chiar moartea celui muscat, daca nu se
intervine in timp util.
          Muscatura de sarpe cu injectarea de venin in organism, se depisteaza in cazul inconstientei victimei,
dupa urmele locale (forma dintilor sarpelui) din care uneori se pot scurge picaturi serosanguinolente. Aceasta
muscatura provoaca durere puternica si edem dureros in jurul leziunii care va avea culoare violacee ce va
cuprinde o portiune intinsa din membrul afectat. Exista insa si posibilitatea ca serpii sa produca muscatura fara a
introduce veninul in plaga, iar in acest caz nu se vor produce fenomenele respective. 
        In cazul muscaturii de vipera este important de aflat ca aceasta inoculeaza la locul muscaturii un venin cu
actiune hemolitica si hemoragica. La aproximativ 24 de ore de la muscatura apar hemoragii de diverse tipuri, iar
moartea survine la 3-4 zile de la inocularea veninului in cazurile netratate, prin hemoragii si insuficienta renala
acuta.  In alte cazuri, veninul are actiune hemolitica (distruge hematiile din sange), stopul cardio-respirator si
decesul fara tratament adecvat fiind iminente. 
        Manifestarile generale implica: transpiratii, greturi, varsaturi, transpiratii, tahicardie, paloare, puls filiform,
insuficienta respiratorie acuta, anxietate evoluand pana la stop cardiorespirator (in cazul reactiilor anafilactice). 
        Tratamentul presupune repaus in pozitie orizontala si legarea portiunii de membru afectat cu o banda
elastica lata care sa permita circulatia venoasa si arteriala a sangelui dar sa realizeze compresiune limfatica. Se
face profilaxia antitetanica, administrarea de ser antiveninos si tratament cu antibiotice (dupa caz). Daca este
posibil, zona muscata se raceste cu gheata. Nu se sutureaza si nu se cauterizeaza plaga si este interzisa aspiratia
veninului cu gura - aspiratile se pot face eventual cu o ventuza. 
        Scorpionii poseda glande veninoase cu toxicitate ridicata, plasate in ultimul segment al cozii care se
termina cu un ac ascutit. Intepatura este dureroasa, iar in locul inocularii apar edeme. In cazul in care nu se
administreaza serul antiveninos specific se instaleaza toxicitatea cu stare de soc. 
        In functie de locul intepaturilor simptomele acestora sunt: 
        - local - edem cu urticarie sau marca locala calda si rosie in cazul plagilor punctiforme, dermatite
veziculoase locale 
        - generale - hipotensiune, tahicardie, colaps, convulsii, coma - datorate reactiilor anafilactice in
cazul simptomelor generale. 
        Muscaturile de insecte, arahnide 

         Intepaturile de insecte pot fi produse de: albine, viespi, furnici, purici, plosnite, gandaci, paduchi,
paianjeni, capuse, etc.
        Intepatura paianjenului cafeniu, de exemplu, poate produce necroza tesuturilor invecinate, febra, frison,
greturi, varsaturi, iar in cazurile grave, anemie hemolitica, trombocitopenie. 
        Intepatura paianjanului vaduva neagra, poate produce o durere locala intensa, care dispare repede, fiind
inlocuita de crampe musculare, dureri abdominale, dureri de cap, transpiratii si greturi. 
        Tratamentul implica extragerea acului fara a-l strange pentru a nu evacua complet glanda cu venin aflata la
capatul acului, dezinfectarea locului si aplicarea de gheata si/sau tratament simptomatic pentru a reduce durerea
sau pruritul, tratament specific in functie de tipul insectei care a produs intepatura. Pentru a reduce durerea se
poate aplica imediat pe zona afectata o compresa/tifon imbibata cu otet diluat cu apa (in cazul intepaturii
provocate de viespe) sau in bicarbonat de sodiu dizolvat in apa (in cazul intepaturii provocate de albina). 
        Este indicata, eventual,  si aplicarea unor creme cu continut steroid sau macar a unei pungi cu gheata, local,
pentru incetinirea absorbtiei veninului.
         In cazul oricarei intepaturi care determina o umflare a zonei afectate, mancarimi care nu cedeaza la nici
un tratament local sau semne de infectie (inrosire si fierbinteala ), este necesar un consult medical.
In functie de gravitatea intepaturii sunt indicate diverse substante antihistamice si vizita la medic.

Ingrijiri in cazul intepaturilor de insecte

Generalitati
Intepaturile insectelor provoaca de obicei umflaturi minore, roseata, durere si mancarimi. Aceste reactii
slabe pot dura de la cateva ore la cateva zile iar tratamentul la domiciul consta in indepartarea simptomelor
cauzate de intepaturile de insecta.
Masuri dupa intepatura
Dupa intepatura, acea persoana ar trebui sa se indeparteze de insecta. Albinele alerteaza alte albine si acestea
devin mai susceptibile sa intepe. E bine sa se ramana cat mai calm si tacut posibil deoarece miscarea ajuta la
imprastierea veninului in circulatia sangvina. Daca acul ramane in piele e bine sa fie indepartat dupa maxim 30
secunde. Daca se intarzie cu scoaterea acului e probabil sa creasca doza de venin primita. Acul poate fi scos cu
degetul printr-o strangere rapida sau cu ajutorul unui cutit sau a unei carti de credit. De asemenea acul poate fi
scos cu ajutorul unei bucati de leucoplast aplicate pe locul intepaturii care va fi extrasa brusc. Este bine sa se
evite scoaterea acului cu pensa sau cu degetele deoarece aceasta ar putea mari cantitatea de venin din circulatie.
Daca intepatura este la nivelul membrelor, membrul trebuie tinut cat mai jos pentru a incetini imprastierea
veninului. Daca dupa cateva ore umflatura persista membrul intepat poate fi ridicat pentru a reduce umflatura.
Contracararea durerii, umflaturii si a mancarimii
Se aplica o punga cu gheata pe locul intepaturii pentru 15-20 minute timp de 6 ore. Daca nu se poate folosi
gheata, pentru racirea locului, se poate folosi un material textil umed care va fi tinut pana la 6 ore pe locul
intepaturii. Gheata nu va fi aplicata direct pe piele ci va fi folosita o bariera reprezentata de un material textile
subtire pentru a evita arsurile. Dupa 6 ore daca dispare umflatura zona intepaturii se poate incalzi pentru
cresterea confortului.
Se poate administra un medicament ce nu necesita prescriptie medicala pentru durere, umflatura si mancarime.
Un antihistaminic administrat oral, cum ar fi Benadryl sau Clor-Trimeton poate anula aceste simptome.
Antihistaminicele nu trebuie administrate copiilor sub un an fara stricta supraveghere medicala.
Pentru ameliorarea durerii poate fi folosit un spray anestetic local ce contine benzocaina. Daca pielea
reactioneaza alergic la spray folosirea acestuia trebuie oprita.
Crema cu hidrocortizon sau lotiunea cu calamina poate reduce roseata si mancarimea. Crema cu hidrocortizon
nu trebuie folosita la copii fara acordul medicului.
De retinut!
Cand se folosesc medicamente ce nu necesita prescriptie medicala este indicata citirea cu atentie si respectarea
indicatiilor de pe etichete si prospecte. Gravidele sau femeile care incearca sa ramana insarcinate trebuie sa
consulte medicul inainte de a lua orice medicament. Aspirina nu este indicata persoanelor sub 20 de ani din
cauza riscului aparitiei sindromului lui Reye.

Şef al SRU al Penitenciarului nr.12-Bender

comisar de justiţie Ghenadie Florea