Suport de Curs. Reglemen. Jur. Taxe Si Impozite

Universitatea de Studii Politice și Economice Europene
„Constantin Stere”
Facultatea DREPT RIȘSU
Catedra Drept Privat
SUPORT DE CURS
LA DISCIPLINA
REGLEMENTAREA JURIDICĂ A IMPOZITELOR ȘI TAXELOR
Suport de curs
pentru studii la master
Chişinău – 2021
1
Modulul 1. Elementele definitorii ale dreptului fiscal
şi a legislaţiei fiscale.
1. Noţiunea dreptului fiscal.
2. Obiectul şi metoda reglementării juridice în dreptul fiscal.
3. Normele juridice fiscale.
4. Locul dreptului fiscal în sistemul dreptului.
5. Principiile dreptului fiscal.
6. Izvoarele dreptului fiscal.
7. Raporturile juridice fiscale.
8. Acţiunea legislaţiei fiscale în timp, spaţiu şi asupra persoanelor.
1. Noţiunea dreptului fiscal.

Termenul „fiscal” provine de la latinescul „fiscus” care însemna „coş”, utilizându-se în
Roma Antică pentru desemnarea „casei militare” unde se păstrau banii ce urmau a fi plătiţi
militarilor1.
Dreptul fiscal, ca ramură a dreptului public, reglementează raporturile juridice care se
nasc în procesul colectării impozitelor şi taxelor de la persoanele fizice sau juridice care obţin
venituri sau deţin bunuri impozabile sau taxabile2.
Făcând o sinteză a definirilor date dreptului fiscal suntem de părere că reuşit ar fi definit
acesta astfel „dreptul fiscal este o ramură a dreptului public care reglementează raporturile
juridice ce apar în procesul colectării impozitelor şi taxelor de la persoanele fizice sau
juridice care obţin venituri sau deţin bunuri impozabile sau taxabile”.
În urma analizei definirilor date dreptului fiscal observăm elementele comune ale
acestora, şi anume:
a) dreptul fiscal este o ramură a dreptului public;
b) raporturile juridice fiscale apar în procesul colectării impozitelor şi a taxelor sau al
administrări acestora;
c) subiect al impunerii este orice persoană fizică sau juridică care realizează venituri
sau deţine bunuri impozabile sau taxabile;
d) obiect al impunerii sunt atât bunurile cât şi veniturile impozabile sau taxabile;
e) contribuabilul poate contesta orice act de executare, poate solicita instanţei judiciare
suspendarea actului administrativ, suspendarea executării silite ori contesta abuzurile
funcţionarului fiscal;
f) poate cere statului despăgubiri pentru o impunere defectuoasă ori nelegală;
g) are dreptul la rambursarea unor impozite (de ex. T.V.A.) etc.
2. Obiectul şi metoda reglementării juridice în dreptul fiscal.
Dreptul fiscal este format din totalitatea normelor juridice care reglementează
modalităţile de realizare la buget a veniturilor publice, primordial prin specificul fiscal al
impozitelor şi taxelor3.
1
Brâzgalin A., Naloghi i nalogovoe pravo, Izdatelistvo „Analitica Press”, Moscva, 1997, str. 60.
2
Dan Drosu Şaguna, Dan Şova, Drept fiscal, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 1.
3
Mihai Ştefan Minea, Dreptul finanţelor publice, Editura Accent, Cuj Napoca, 1999, p.17.
2
Dreptul fiscal are ca obiect de reglementare, conform art.1, al.2 relaţiile ce ţin de
executarea obligaţiilor fiscale în ce priveşte impozitele şi taxele generale de stat, stabilind, de
asemenea, principiile generale de determinare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale.
Obiectul dreptului fiscal cuprinde şi o serie de reglementări concrete referitoare la
administrarea impozitului pe venit, impozitului pe bunurile imobiliare, accizelor, taxei pe
valoarea adăugată etc., modul de urmărire a impozitelor, taxelor şi a altor plăţi neachitate în
bugetul de stat, bugetele locale etc.
Deşi are un obiect de reglementare complex, dreptul fiscal reprezintă un ansamblu
coerent şi unitar de norme juridice, întrucât el vizează nu orice acte sau operaţiuni, ci numai
pe acelea care formează ramura dreptului fiscal4.
Metoda de reglementare a dreptului fiscal este metoda imperativă. Normele dreptului
fiscal sunt obligatorii, părţile în relaţiile fiscale sunt pe poziţii de subordonare.
3. Normele juridice fiscale.
Normele dreptului fiscal sunt, la fel ca şi celelalte norme juridice, reguli de conduită
instituite de stat, a căror aplicare este asigurată prin conştiinţa juridică, iar la nevoie prin forţa
de constrângere a statului.
Normele dreptului fiscal au un caracter general, impersonal şi, deci, la fel ca şi
majoritatea normelor juridice, se referă la un număr nedeterminat de subiecţi de drept,
aplicându-se repetat în timp, ori de câte ori sunt întrunite condiţiile necesare5.
Din punct de vedere al structurii logico-juridice, normele dreptului fiscal cuprind şi ele
cele trei elemente specifice normelor juridice: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea.
Ipoteza normelor dreptului fiscal prevede condiţiile sau împrejurările în care urmează să
se aplice dispoziţiile cuprinse în aceste norme juridice.
Dispoziţia normelor dreptului fiscal prevede conduita subiecţilor de drept vizavi de
aceste norme fie obligându-i să acţioneze într-un anumit fel, fie permiţându-le să efectuieze
anumite operaţiuni fiscale sau să săvârşească anumite acte fiscale, fie interzicându-le
comiterea unor acte sau operaţiuni de natură fiscală. Dispoziţiile cuprinse în normele
dreptului fiscal pot fi: onerative, permisive şi prohibitive6.
Majoritatea dispoziţiilor dreptului fiscal sunt onerative şi reglementează obligaţiile
fiscale ale persoanelor ce practică activitatea de antreprenoriat şi ale persoanei fizice, într-u
exercitarea controlului fiscal etc. Astfel de dispoziţii conţine art. 80 alin. 1 al Codului Fiscal
unde se prevede că agenţii economici care plătesc dividende acţionarilor sunt obligaţi să
reţină şi să achite impozitul pe dividente.
Unele dintre normele dreptului fiscal cuprind dispoziţii permisive, ca de ex. art. 24 alin.
1 unde se prevede că se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau
suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de
întreprinzător.
De asemenea, unele norme ale dreptului fiscal mai cuprind şi dispoziţii prohibitive, ca
de ex. art. 24 alin. 5 care interzice deducerea unor sume plătite la procurarea terenurilor.
4
Armeanic A., Volcinschi V., Drept fiscal, Editura Museum, Chişinău, 2001, p.16.
5
6
3
Sancţiunile cuprinse în normele dreptului fiscal sunt reglementate potrivit interesului de
a percepe şi încasa sumele necesare, stabilite de actele normative din domeniul fiscal. Ca
sancţiuni specifice dreptului fiscal sunt: penalitatea şi amenda. Penalitatea fiscală reprezintă o
sancţiune specifică şi exclusivă din domeniul dreptului fiscal care are ca scop repararea
prejudiciului financiar adus statului prin neachitarea la timp sau completă a impozitelor sau
taxelor. Statul dacă ar fi perceput aceste plăţi le-ar fi folosit pentru satisfacerea necesităţilor
sale, inclusiv ar fi obţinut un profit, însă neachitându-le i s-a cauzat un prejudiciu care
urmează a fi reparat de persoana l-a efectuat.
La stabilirea amenzii fiscale persoanelor fizice sau juridice care n-au achitat impozitele
şi taxele, n-au prezentat date autentice organului fiscal etc. sunt luate în consideraţie
procentul din suma neachitată etc. Pe lîngă aceste sancţiuni se mai aplică şi pedepsele penale
şi contravenţionale.
În normele juridice din domeniul fiscal cel mai des ipoteza şi dispoziţia sunt contopite
în actele normative iar sancţiunile sunt specificate în finele acestora sau în Codul penal,
Codul contravenţional sau în Codul muncii.
4. Locul dreptului fiscal în sistemul dreptului.
Dreptul fiscal are un rol deosebit de important în sistemul dreptului, având legături
strânse cu un şir de ramuri de drept: dreptul constituţional; dreptul administrativ; dreptul
penal; dreptul muncii; dreptul internaţional public; dreptul financiar etc.
Relaţia dreptului fiscal cu dreptul constituţional este datorată în primul rând
importanţei dreptului constituţional în sistemul dreptului. Dreptul constituţional conţine
fundamentele de bază ale fiscalităţii, el este pilonul de existenţă a dreptului fiscal. Constituţia
Republicii Moldova, este actul normativ suprem care obligă cetăţenii Republicii Moldova să
contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice7.
Cu dreptul administrativ, dreptul fiscal se află într-o relaţie foarte strânsă, dreptul
administrativ cuprinzând normele referitoare la organizarea şi funcţionarea tuturor organelor
puterii executive, inclusiv şi norme privind conducerea, organizarea şi funcţionarea organelor
fiscale care de asemenea fac parte din administraţia de stat.
Cu dreptul financiar, dreptul fiscal are relaţii strânse datorită importanţei bugetelor de
diferite niveluri, dreptul financiar fiind disciplina ce studiază procesul de formare a bugetului
de stat format la rândul lui în majoritate din impozite şi taxe, care reprezintă obiectul de
studiu al dreptului fiscal.
Cu dreptul penal, dreptul fiscal se află în relaţii de asemenea strânse, în virtutea
dispoziţiilor referitoare la constatarea infracţiunilor în domeniul fiscal de către organele de
control fiscal. Printre infracţiunile reglementate în Codul Penal al Republicii Moldova şi-au
găsit locul lor şi infracţiunile fiscale ca evaziunea fiscală a persoanelor juridice în art.244
Cod Penal şi evaziunea fiscală a persoanelor fizice în art.244/1.
Cu dreptul contravenţional, dreptul fiscal se află în relaţii de asemenea strânse, în
virtutea dispoziţiilor referitoare la constatarea contravenţiilor în domeniul fiscal de către
7
Constituţia Republicii Moldova, art.58, al.1.
4
organele de control fiscal. Printre contravenţiile reglementate în Codul Contravenţional al
Republicii Moldova şi-au găsit locul lor şi infracţiunile fiscale ca desfăşurarea ilegală a
activităţii de întreprinzător – art.263 etc.
Cu dreptul muncii, dreptul fiscal are o legătură în virtutea răspunderii juridice de natură
materială sau disciplinară pe care o pot aplica persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul
organelor controlului fiscal.
Cu dreptul internaţional public, dreptul fiscal are relaţii în virtutea existenţei
convenţiilor interstatale determinate de necesitatea evitării dublei impuneri. Sub aspecte
generale aceste convenţii dovedesc existenţa unor raporturi financiar-fiscale între state. R.
Moldova are încheiate acorduri de evitare a dublei impuneri cu un şir de state ca:Spania,
Portugalia, Finlanda, Israel, Canada, Cipru, Ucraina etc.
5. Principiile dreptului fiscal.

Principiile de bază ale fiscalităţii unei economii libere, principii ce reprezintă
corectitudinea raportului de impunere atât din punct de vedere al relaţiei stat – contribuabil
cât şi din punct de vedere al contribuabililor care compară diferitele reglementări concrete
aplicabile fiecăruia în parte sunt:
a) neutralitatea impunerii - asigurarea prin legislaţia fiscală a condiţiilor egale
investitorilor, capitalului autohton şi străin;
b) certitudinea impunerii - elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la
interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis
stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştea să poată determina influenţa
deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
c) echitatea fiscală - tratare egală a persoanelor fizice şi juridice, care activează în
condiţii similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale;
d) stabilitatea fiscală – modificarea şi completarea legislaţiei fiscale exclusiv prin
modificarea şi completarea Codului Fiscal;
e) randamentul impozitelor – perceperea impozitelor şi taxelor cu minimum de
cheltuieli, cu cheltuieli cât mai acceptabile pentru contribuabili8;
f) eficienţa impunerii, prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilor
Codului Fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive
defavorabile pentru persoanele fizice şi juridice, în raport cu impozitarea în
vigoare la data adoptării de către aceştea a decizii investiţionale majore;
g) egalitatea prin impunere, având în vedere contribuţia fiecăruia la sistemul fiscal
proporţional cu capacitatea sa contributivă. Cetăţeanul care are o avere mai mare
trebuie să contribuie într-o măsură superioară la formarea bugetului de stat decât
cetăţeanul care are o capacitate contributivă inferioară 9.
6. Izvoarele dreptului fiscal.
8
Codul Fiscal, art.6, al.8.
9
5
Actele normative prin care sunt instituite normele dreptului fiscal, conform practicii
legislative actuale, sunt: legile, actele subordonate legilor, acordurile internaţionale.
a) Legile, actul normativ superior fiind Constituţia care cum şi am menţionat anterior
pune fundamentului fiscalităţii la general şi a obligaţiei fiscale a persoanelor fizice şi juridice
în special.
Legile sunt cele mai importante acte normative emise de către Prlament ce au ca obiect
de bază, printre altele şi reglementarea relaţiilor fiscale; reglementarea relaţiilor ce apar între
stat şi contribuabil în legătură cu achitatrea impozitelor, taxelor şi a altor contribuţii la stat.
b) Actele subordonate legilor adoptate în scopul executării legilor sunt: Hotărârile
Guvernului, Instrucţiunile Ministerului Finanţelor şi Deciziile Administraţiilor Publice
Locale.
Hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor şi, deci, sunt acte
normative prin care se instituie norme juridice necesare pentru executarea dispoziţiilor
generale ale Codului Fiscal şi ale altor acte normative din domeniu.
Instrucţiunile Ministerului Finanţelor sunt acte normative prin care se instituie norme
juridice care dezvoltă şi detaliază cuprinsul dispoziţiilor generale ale Codului Fiscal şi ale
altor acte normative din domeniu.
Deciziile Administraţiilor Publice locale sunt izvoare ale dreptului fiscal în măsura în
care ele instituie impozite şi taxe locale, stabileşte cotele acestora, modalitatea de gestionare
etc.
c) Acordurile(convenţiile) internaţionale sunt izvoare ale dreptului fiscal în cazurile
când reglementează relaţii fiscale(ex. acordurile de evitare a dublei impuneri); Republica
Moldova este semnatară a acestora şi sunt ratificate de către Parlament. Dacă un tratat
internaţional care reglementează relaţii fiscale, la care Republica Moldova este parte
stipulează alte reguli şi prevederi decât cele prevăzute de legislaţia fiscală naţională, se aplică
stipulaţiile tratatului internaţional.
7. Raporturile juridice fiscale.
Raporturile juridice fiscale sunt reglementate în temeiul normelor juridice referitoare la
colectarea veniturilor fiscale ale statului. Aceste categorii de raporturi juridice se
particularizează prin specificul conţinutului lor, adică a drepturilor şi obligaţiilor subiectelor
participante10.
Raporturile juridice fiscale sunt formate din relaţii de impunere care iau naştere în
procesul redistribuirii unor venituri ale persoanelor fizice şi ale celor juridice în scopul
formării bugetului de stat.
Raporturile juridice fiscale au trei elemente fundamentale:
a) subiectele participante;
b) conţinutul;
c) obiectul.
10
6
Subiectele raporturilor juridice fiscale sunt, pe de o parte, statul, prin organele fiscale
învestite cu atribuţii specifice realizării veniturilor fiscale, iar pe de altă parte, persoanele
fizice sau cele juridice obligate să plătească impozitele, taxele şi alte plăţi la bugetul de stat.
Statul este reprezentat la nivel central de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, iar la
nivel local de Inspectoratele Fiscale teritoriale.
Subiecţii raporturilor juridice fiscale au o poziţie diferită, organele fiscale fiind pe o
poziţie superioară faţă de persoanele fizice sau juridice contribuabili, chiar şi organe ale
statului care respectiv se află pe poziţia de subordonare. Aceste organe au o poziţie juridică
de reprezentant al intereselor fiscale ale statului, deci au competenţa de a pretinde
contribuabililor achitarea completă şi la termen a tuturor impozitelor, taxelor, penalităţilor,
amenzilor etc. cât şi la general pot cere acestora respectarea legislaţiei fiscale.
Conţinutul raporturilor juridice fiscale îl constituie drepturile şi obligaţiile privind
plata şi încasarea impozitelor şi taxelor. Aceste drepturi şi îndatoriri sunt regelementate în art.
8 al Codului Fiscal.
Obiectul raporturilor juridice fiscale se stabileşte în temeiul şi în aplicarea normelor
dreptului fiscal. Obiectul majorităţii raporturilor juridice fiscale sunt mijloacele băneşti care
se încasează în calitate de impozite sau taxe, cât şi acţiunile sau operaţiunile de executare
silită a obligaţiei fiscale.
8. Acţiunea legislaţiei fiscale în timp, spaţiu şi asupra persoanelor.
Reglementarea juridică a impozitelor şi taxelor este instituită potrivit unor criterii de
aplicare a legii fiscale în timp, spaţiu şi asupra persoanelor astfel ca necesităţile şi interesele
statului să fie protejate şi realizate11.
Aplicarea în timp a legii fiscale se bazează pe principiul anualităţii impozitelor. Astfel
în conformitate cu art. 3 al Codului Fiscal impozitarea se efectuiază în baza actului normatriv
sus numit şi a altor acte normative care sunt în vigoare pe o perioadă stabilită. De aici rezultă
aplicabilitatea nelimitată în timp a impozitelor şi taxelor, însă desigur e necesar de ghidat de
anualitatea exerciţiului bugetar.
În condiţiile elaborării şi executării bugetelor de stat anual, în virtutea faptului că
bugetul statului este un act de autorizare a veniturilor publice, în mod raţional se ajunge la
ideea că impozitele şi taxele se percep în baza legii de adoptare a bugetului de stat anual, în
limitele exerciţiului bugetar respectiv. În consecinţă, legislaţia fiscală se aplică în timp cu
periodicitate anuală determinată de anualitatea exerciţiului bugetar12.
Aplicarea în spaţiu a legii fiscale se bazează pe principiul teritorialităţii impozitelor,
coordonat cu principiul evitării dublei impuneri. Astfel e necesar de evitat situaţiile când o
persoană străină obţinând venituri şi achitâd impozitele într-un stat, la revenirea în statul de
baştină este nevoit iarăşi de a achita impozitele pentru aceleaşi venituri.
În general, principiul teritorialităţii legii fiscale se aplică asupra tuturor veniturilor,
bunurilor şi a altor obiecte impozabile obţinute şi situate pe teritoriul statului, indiferent de
11
12
7
cetăţenia sau reşedinţa subiectelor impozabile. Acest principiu este ghidat de aşa-numita
„suveranitate fiscală” a fiecărui stat independent şi suveran13.
Pentru cetăţenii rezidenţi în Republica Moldova principiul teritorialităţii legii fiscale se
aplică cu diferenţieri pentru veniturile şi bunurile impozabile obţinute în Republica Moldova
faţă de cele obţinute în străinătate şi aduse în Republica Moldova. Veniturile şi bunurile
obţinute în Republica Moldova de către cetăţenii Republicii Moldova rezidenţi se
impozitează în conformitate cu prevederile Codului Fiscal şi alte acte din domeniu, deci se
aplică înlesnirile prevăzute de acestea.
Spre deosebire de acestea, veniturile obţinute în străinătate de către cetăţenii rezidenţi
în Republica Moldova pot fi impozitate doar în cazul aducerii lor în Republica Moldova şi
doar în cazul lipsei convenţiei de evitare a dublei impuneri cu statul respectiv.
Veniturile obţinute pe teritoriul Republicii Moldova de către cetăţenii nerezidenţi se
impun în conformitate cu prevederile Codului Fiscal, şi doar sursele aflate în Republica
Moldova, în caz când acordurile internaţionale nu prevăd altfel.
Modulul 2. Contribuţii fiscale principale.
1. Apariţia şi evoluţia istorică a impozitelor şi taxelor.
2. Concepţii tradiţionale şi moderne privind impozitele şi impunerea.
3. Definiţia impozitului.
4. Caracterele juridice ale impozitului.
5. Funcţiile impozitelor.
6. Taxele.
7. Principiile impunerii fiscale.
1. Apariţia şi evoluţia istorică a impozitelor şi taxelor.
a) Perioada antică.
Impozitele sunt cunoscute din perioada antică presupunându-se că au apărut încă în
cadrul primelor formaţiuni statale, ulterior dezvoltându-se concomitent cu evoluţia societăţii
umane. Apariţia acestora a fost determinată de necesităţile întreţinerii materiale a celor ce
exercitau puterea în stat, îndeplinind atribuţiile de conducere statală14.
De la apariţia lor impozitele au fost concepute şi aplicate diferit, în funcţia de
dezvoltarea social-economică şi de cheltuielile publice efectuate în fiecare stat. Date despre
impozitele şi cheltuielile publice din antichitate se cunosc mai ales din istoria statelor grec şi
roman15.
În statul antic atenian principalul impozit era cel funciar, fiind urmat de impozitul pe
veniturile meseriaşilor, taxa pentru vânzarea în piaţă a produselor agricole şi impozitul
extraordinar pe veniturile cetăţenilor bogaţi, impozit perceput în timp de război şi calificat ca
o îndatorire de onoare a acestora.
În statul roman antic, principalul impozit era „tributum”, perceput la început numai de
la locuitorii provinciilor cucerite, în dependenţă de valoarea pământului deţinut sau de
veniturile dobândite în urma prelucrării acestuia, iar mai târziu fiind transformat în impozit
13
14
15
Gliga I., Drept financiar public, Editura ALL Bucureşti, 1994, p.111-112.
8
cetăţenesc permanent plătit de către toţi cetăţenii statului roman care aveau bunuri imobiliare,
iar ulterior şi mobiliare.
Concomitent cu tributum se percepea şi impozitul pe succesiuni, impozitul perceput la
vânzarea mărfurilor, impozitul perceput de la meşteşugari, impozitul pe numărul de sclavi şi
impozitul plătit de persoanele celibatare.
b) Perioada evului mediu.
Ca şi în perioada anterioară, impozitele în evul mediu erau diferite de la un stat la altul,
în funcţiei de dezvoltarea social-economică a statelor, tradiţii etc.
În Anglia, o perioadă îndelungată impozitul de bază era cel funciar achitat la început în
dependenţă de întinderi iar ulterior din venitul obţinut în urma exploatării lui sau acordării în
arendă.
În jurul anilor 1200 a fost introdus în Anglia impozitul pe venit diferenţiat pentru
nobili, preoţime şi ţărani, iar în secolele următoare au fost introduse impozite pe clădiri, pe
veniturile meşteşugarilor cât şi un şir de alte impozite ca: cel inclus în preţul de vânzare a
sării, cărbunelui, pieilor şi altor bunuri.
În Republica Florenţa în sec XII-XV se aplica impozitul pe veniturile cetăţenilor bogaţi
ce se percepea în baza unei scări crescătoare; impozitul pe succesiuni cât şi taxele vamale la
intrarea mărfurilor în republică. Se aplica un impozit aşa numit „estimo”, fiind impozitate cu
acest impozit toate bunurile cetăţeneşti înscrise într-un registru special.
d) Epoca modernă.
Spre finele evului mediu, în condiţiile dezvoltării meşteşugurilor, manufacturilor şi a
comerţului, cât şi în general a diversificării veniturilor cetăţenilor s-au creat condiţiile
instituirii unor noi impozite.
Astfel în Franţa exista impozitul „la taille” datorat de proprietarii de terenuri; capitaţia
- datorată de către cetăţeni în dependenţă de rangul social; impozitul perceput la vânzarea
sării, tutunului, băuturilor, la tranzacţiile cu bunuri, impozitele de timbru şi de înregistrare.
Impozitul personal datorat de către toţi cetăţenii din veniturile lor se majora de la a douăzecea
parte din venit la a zecea.
În uma revoluţiei franceze din 1789, a avut loc şi o revoluţie fiscală şi anume, bugetul
a început a se completa nu din noi impozite, ci din anularea unor privelegii avute de nobili şi
preoţime. Mai mult ca atât s-au înlăturat chiar unele impozite ca de exemplu cel pe vânzări
ale bunurilor de consum.
2. Concepţii tradiţionale şi moderne privind impozitele şi impunerea.
Evoluţia istorică a impozitelor a fost însoţită permanent de caracterizări teoretice şi de
concepţii privitoare la necesitatea şi rolul acestora, de principii referitoare la modul de
stabilire şi de încasare a impozitelor16.
S-au formulat un şir de teorii filosofico-juridice referitoare la impozite, impunere cât şi
la dreptul statelor de a institui impozite. Acestea sunt:
a) teoria organică;
b) teoria contractului social;
16
9
c) teoria echivalenţei;
d) teoria sacrificiului;
e) teoria sociologică;
f) teoria siguranţei.
a) Teoria organică formulată şi susţinută de filozofii clasici germani (Hegel,
Fichte, Schelling etc.) susţine că „statul s-a născut din însăşi natura omenească”, iar dreptul
de impunere reprezintă un „produs necesar dezvoltării istorice a popoarelor”17. Justificarea
impunerii statale se bazează pe gruparea popoarelor în state, care la rândul lor pentru a exista
au nevoie de resurse financiare pentru satisfacerea necesităţilor publice şi întreţinea
aparatului de stat.
b) Potrivit teoriei contractului social, a lui J.J.Russeau, dreptul de a institui
impozite este un atribut recunoscut statului de către indivizi prin însuşi contractul social care
a dat naştere statului, ori că statul, fiind un produs al interesului social, al solidarităţii sociale
şi naţionale, impozitele respectiv reprezintând contribuţii pecuniare pe care cetăţenii le
acceptă şi le suportă în virtutea solidarităţii sociale şi naţionale18.
c) Adepţii teoriei echivalenţei impozitelor susţin că „impozitele îşi găsesc
justificarea în serviciile şi avantajele garantate de stat, aşa că impozitele apar ca un
contraserviciu pe care statul îl garantează cetăţenilor” sau că „impozitele sunt preţuri stabilite
prin constrângere pentru serviciile prestate de către stat19. În ultima perioadă această teorie a
fost actualizată punânduse accent şi pe contraechivalentul pe care fiecare stat modern trebuie
să-l acorde contribuabilului în schimbul achitării complete şi la termen a impozitelor, şi
constă în protecţia persoanelor şi alte avantaje publice.
d) Teoria sacrificiului, este teoria în care se susţine că raţiunea impozitului este
justificată de însăşi natura statului, acest fapt fiind un produs necesar al dezvoltării istorice.
Recunoaşterea unei organizări statale determină şi recunoaşterea dreptului de a stabili şi
percepe impozite aceasta fiind o consecinţă directă a obligaţiilor statului de aşi îndeplini
funcţiile şi sarcinile sale publice.
e) Potrivit teoriei sociologice statul este stăpânul absolut şi reprezintă forţa de stat
a minorităţii organizate în vederea impunerii asupra majorităţii stăpânite. Conform acestei
teorii, voinţa deţinătorilor puterii echivalează cu dreptul deoarece aceasta emană de la ei şi,
prin urmare, voinţa suveranului determină normele de conduită socială.
Pentru exercitarea puterii în interesul întregii societăţi este necesar instituirea unui
sistem fiscal care să asigure cu mijloace financiare acoperirea majorităţii cheltuielilor
publice20.
f) Potrivit teoriei siguranţei considerate impozitele sunt ca prime de asigurare
pentru viaţa şi bunurile cetăţenilor. Statul asigură bunurile şi viaţa cetăţenilor, iar aceştea la
rândul lor datorează în schimb impozitele, ca un fel de primă de asigurare.
17
18
19
Leon G., Dreptul de impunere şi prinjcipiile generale ale impunerii, Editura Eminescu, Bucureşti, 1914, p.9-13.
20
10
Din analiza minuţioasă a teoriilor ce doresc doctrinar să argumenteze dreptul statului
de a institui impozite şi de a impozita persoanele rezultă că un sistem de impunere echilibrat
este acela care poate asigura statul cu mijloacele financiare necesare pentru satisfacerea
necesităţilor publice. Majoritatea acestora susţin că impozitele sunt un rezultat al contractului
social intervenit între indivizi, ori un produs al solidarităţii sociale sau naţionale a indivizilor.
3. Definiţia impozitului.
Impozitul în esenţă este un produs al istoriei, care a însoţit naşterea şi dezvoltarea
statului şi a devenit actualmente instrumentul principal al politicilor publice.
Deci, impozitele sunt procedeul sau mijlocul de realizare a veniturilor publice pentru
efectuarea cheltuielilor necesare în interes public în folosul societăţii.
Doctrina franceză reprezentată de Jeze G., defineşte impozitul ca “o prestaţiune de
valoare pecuniară cerută indivizilor după anumite reguli fixe, în scopul de a acoperi
cheltuielile în interes general şi numai pentru raţiunea faptului că indivizii sunt membri unei
comunităţi politice organizate”21.
Doctrina americană reprezentată de Hansen A, defineşte impozitele ca preţuri stabilite
prin constrângere pentru serviciile guvernamentale22.
Doctrina română reprezentată de renumitul savant Dan Drosu Şaguna menţionează că
impozitele reprezintă o contribuţie bănească obligatorie, cu titlu nerambursabil datorată
conform legii în bugetul de stat de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile pe care
le obţin sau bunurile pe care le posedă23.
Legislaţia Republicii Moldova şi anume Codul Fiscal în art. 6 defineşte impozitul ca
“o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi
concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a
acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată”24.
Făcând o sinteză a tuturor definirilor date impozitului concluzionăm că impozitul este
o prelevare obligatorie faţă de stat în scopul acoperirii cheltuielilor publice fără vrio
contraprestaţie directă şi imediată datorată de persoanele fizice sau juridice pentru veniturile
pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă.
Impozitele în Republica Moldova în conformitate cu art. 6 al Codului Fiscal se
clasifică în:
Impozite generale de stat:
a) impozitul pe venit;
b) accizele;
c) impozitul privat.
Impozite locale:
a) impozitul pe bunurile imobiliare25.
21
Jeze g., Cours de finances publiques, Theorie generale de l impot, Paris, 1934, p.37.
22
Hansen A., Fiscal Policz and Business Czcles, New Zork, 1941.
23
24
Codul fiscal al Republicii Moldova, art.6.
25
11
4. Caracterele juridice ale impozitului.
Caracterele juridice ale impozitului sunt:
a) Forma pecuniară de percepere.
b) Caracterul obligatoriu.
c) Plata fără vrio contraprestaţie anumită.
d) Caracterul procedural de percepere.
Forma pecuniară de percepere este forma cea mai frecvent întâlnită, însă nu unica,
alături de impozitele plătite în bani aplicându-se şi impozitele achitate în natură. Un exemplu
elocvent aici ar fi achitarea impozitului funciar în produse agricole etc. Astfel de impozite se
aplică în cazuri excepţionale, statul în aceste cazuri având diferite scopuri, printre care ţinerea
sub control a preţurilor la produsele alimentare în stat prin injectarea produselor ieftine pe
piaţă; aprovizionarea pieţelor cu produse deficitare etc.
Impozitul este o contribuţie obligatorie, stabilită în art. 58 al Legii fundamentale. Astfel
toate persoanele fizice sau juridice care obţin venituri sau deţin bunuri impozabile sau taxabile
pe teritoriul Republicii Moldova sunt obligaţi ca prin intermediul impozitelor achitate să
contribuie la formarea bugetului de stat. Legislatorul sau după caz autorităţile publice locale
stabilesc nu numai felurile impozitelor ci şi cotele acestora, contribuabililor rămânându-le
doar să se conforme cu acestea.
Aceasta obligaţie derivă din însăşi faptul că cheltuielile bugetare sunt folosite tot pentru
finanţarea obiectivelor sau acţiunilor de care în mod direct sau indirect beneficiază şi
contribuabilul dat.
Plata fără vrio contraprestaţie imediată din partea statului în folosul contribuabilului
sau fără vreun echivalent este un element esenţial, care şi deosebeşte impozitele de taxe.
Particularitatea impozitelor de a fi datorate fără un echivalent direct şi imediat al
plătitorilor de impozite se explică prin rolul lor de principale venituri publice, de mijloc
financiar primordial de formare a fondurilor băneşti necesare statului.
Reversibilitatea impozitelor este exprimată de condiţiile generale - economice, sociale şi
cultural create de stat, în beneficial cetăţenilor, din utilizarea acestor impozite. De fapt,
reversibilitatea impozitelor este generală, deoarece beneficiarii ei sunt toţi cetăţenii unui stat,
fără a se recunoaşte vrio vocaţie deosebită a plătitorilor de impozite în ceea ce priveşte accesul
la învăţământul de stat, la acţiunile de sănătate publică, protecţie socială etc.
Caracterul procedural de percepere presupune perceperea impozitului atât benevolă
cât şi silită după o anumită procedură prestabilită reglementată de actele normative în
domeniu.
5. Funcţiile impozitelor.
Funcţiile impozitelor moderne sunt:
Funcţia fiscală – contribuţia la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societăţii, a
fondurilor fiscale este a tuturor persoanelor fizice şi juridice care obţin venituri impozabile
sau deţin bunuri taxabile. În aceste fonduri se concentrează mijloacele băneşti necesare
12
pentru finanţarea de obiective şi acţiuni cu caracter general; finanţarea instituţiilor publice şi
a altor acţiuni cu caracter economic, socio-cultural etc26.
Funcţia de redistribuire – este funcţia de preluare a unor resurse financiare în vederea
repartizării lor, pentru satisfacerea unor trebuinţe acceptate în folosul altora decât posesorii
iniţiali ai resurselor. Resursele odată acumulate în bugetul de stat se depersonalizează şi se
cheltuiesc în conformitatea cu necesităţile statului.
Funcţia de reglare – se are în vedere reglarea unor fenomene economice sau sociale,
impozitele fiind folosite ca instrumente de stimulare sau de frânare a unor activităţi
economice, a consumului unor mărfuri sau servicii etc.
6. Taxele.
Taxele reprezintă alături de impozite cea de a doua categorie principală de venituri ale
bugetului de stat, fiind o plată efectuată de persoanele fizice sau juridice pentru anumite
servicii prestate acestora de către organele de stat sau instituţiile publice27.
Deci taxele sunt plăţi pecuniare, reglementate ca venituri ale bugetului de stat sau ale
altor colectivităţi publice datorate de acei ce beneficiază de anumite servicii, prestări ori alte
acte sau activităţi ale unor organe sau instituţii publice.
Particularităţile specifice taxelor sunt:
a) Este o plată pecuniară;
b) Se achită pentru serviciile prestate, deci au un contraechivalent;
c) Acest contraechivalent nu este echivalent cu costul real al serviciului prestat;
d) Subiectul plătitor este determinat odată cu cererea de prestare a serviciului;
e) Reprezintă o contribuţie de acoperire a cheltuielilor necesare pentru serviciile
solicitate.
La stabilirea taxelor se iau în considerare un şir de principii şi anume:
a) Unicitatea taxării – pentru unul şi acelaşi serviciu prestat unei persoane aceasta
datorează să achite doar o singură taxă;
b) Răspunderea pentru neândeplinirea obligaţiei de plată revine funcţionarului
competent să o perceapă, nu debitorului;
c) Nulitatea actelor nelegal taxate;
d) Taxele sunt anticipative – se achită la momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor
ce urmează a fi efectuate de organele sau instituţiile de stat28.
Taxele în Republica Moldova în conformitate cu art. 6 al Codului Fiscal se clasifică în:
Taxe generale de stat:
a) taxa pe valoarea adăugată;
b) taxa vamală;
c) taxele rutiere.
Taxe locale:
a) taxele pentru resursele naturale;
26
Dan Drosu Şaguna, Dan Şova, Drept fiscal, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 94..
27
28
13
b) taxa pentru amenajarea teritoriului;
c) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor;
d) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii;
e) taxa de aplicare a simbolicii locale;
f) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială;
g) taxa de piaţă;
h) taxa pentru cazare;
i) taxa balneară;
j) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale,
orăşeneşti şi săteşti (comunale);
k) taxa pentru parcare;
l) taxa de la posesorii de cîini;
m) taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri (posturi)
vamale de trecere a frontierei vamale
o) taxa de la posesorii unităţilor de transport;
p) taxa pentru parcaj;
q) taxa pentru unităţile stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor;
r) taxa pentru evacuarea deşeurilor;
s) taxa pentru dispozitivele publicitare29.
Principala deosebire între impozite şi taxe este că impozitele sunt plăţi cu titlu gratuit,
fără echivalent din partea statului pentru contribuţiile achitate; pe când taxele sunt obligatorii
în cazul când ceri perceperea serviciului şi pentru achitarea lor ţi se prestează un serviciu sau
ţi se eliberează un act.
Taxele, tipic, sunt plăţi obligatorii cu contraechivalent direct şi imediat însă avem un
şir de excepţii când taxele sunt datorate cu echivalent parţial – taxa pentru eliberarea
certificatului de moştenitor şi fără vriun echivalent - taxa pe valoarea adăugată, aceasta având
trăsăturile specifice impozitelor.
În prezenţa unor taxe atât cu contraechivalent direct şi imediat, cât şi a unor taxe cu
contraechivalent parţial ori fără vriun contraechivalent se poate concluziona că deosebirea
dintre impozite şi taxe este relativă, deoarece în exercitarea atribuţiei de reglementare a
veniturilor publice, organele legislative au atitudinea de a institui impozite şi taxe pentru a
acoperi cheltuielile bugetare, neţinându-se cont de elementele specifice ale acestora şi teoriile
doctrinare în domeniu30.
7. Principiile impunerii fiscale.

Una din preocupările de bază ale specialiştilor în domeniul impozitelor a fost cea de a
delimita şi de a defini cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească un sistem fiscal pentru a fi
considerat raţional. Deci, în realizarea misiunii lor de componentă principală a bugetului de
stat, impozitele trebuie să întrunească anumite cerinţe, adică să respecte anumite principii şi
anume:
29
30
14
a) Principiul impunerii echitabile – repartizarea sarcinii fiscale pe clase şi pături sociale
după principiul echităţii, adică egalitatea în faţa impozitului şi egalitatea prin impunere.
Egalitatea în faţa impozitelor presupune ca impunerea să se facă în acelaşi mod pentru
toate persoanele fizice şi juridice, indiferent de locul unde domiciliază sau unde îşi au
sediul. Impunerea trebuie să se facă în acelaşi mod pentru toate activităţile economice.
Egalitatea prin impunere, se află în opoziţie cu egalitatea în faţa impozitului şi
presupune diferenţierea sarcinii fiscale de la o persoană la alta în dependenţă de un şir de
factori: mărimea absolută a materiei impozabile; situaţia personală a subiectului impozabil
etc. Această egalitate presupune cum este firesc un tratament fiscal diferit a celor bogaţi în
comparaţie cu cei săraci; a celor celibatari în comparaţie cu cei căsătoriţi cu copii etc.
b) Principiul politicii financiare presupune că la introducerea unui nou impozit statul
urmăreşte ca acesta să aibă un randament fiscal ridicat, să fie stabil şi elastic.
Pentru ca impozitul să aibă un randament ridicat este necesar ca acesta să fie universal,
adică să fie achitat de toate persoanele care realizează venituri din aceeaşi sursă sau care
posedă acelaşi gen de avere; să cuprindă întreaga materie impozabilă; să nu fie susceptibil
de evaziuni fiscale şi să nu necesite cheltuieli mari pentru percepere.
Un impozit este stabil atunci când nu este influenţat de situaţia socio-economică din
stat, randamentul fiscal al acestuia rămânând stabil atât în cazul sporirii producţiei şi a
veniturilor cât şi în cazul perioadei de criză. În realitate, de regulă, stabilitatea impozitului
este influenţată de situaţia economică, socială sau chiar şi politică din stat.
Un impozit este considerat elastic atunci când este capabil de a se adapta nevoilor
bugetare, adică să fie majorat când cheltuielile bugetare cresc şi să fie micşorat când
atunci când cheltuielile fiscal se reduc.
c) Principiul politicii economice presupune utilizarea impozitelor de către stat nu numai ca
mijloc de acoperire a cheltuielilor bugetare ci şi ca mijloc de influenţare a unor ramuri ale
economiei, în sensul dezvoltării sau restrângerii unor ramuri economice; pentru a stimula
sporirea producţiei sau consumul unui anumit produs31. În acest sens impozitele se
folosesc ca o pârghie a politicii economice, ca instrumente de stimulare sau de frânare a
unor activităţi economice, a consumului unor mărfuri sau servicii32. Impozitul este un
factor ce face un echilibru în economie. Impozitul poate fi folosit pentru a încuraja sau
descuraja o anumită activitate economică.
d) Principiul priorităţii scopului fiscal în procesul perceperii impozitelor.
e) Principiul perceperii impozitelor în scopuri publice presupune perceperea impozitelor
pentru satisfacerea necesităţilor întregii populaţii, adică pentru formarea bugetelor de
diferite niveluri, care şi au destinaţia de a satisface necesităţile statului.
f) Principiul stabilirii, modificării şi anulării impozitelor exclusiv prin lege şi urmând
procedura prestabilită presupune stabilirea, modificarea şi anularea impozitelor doar
printr-un act normativ şi după o procedură stabilită reglementată de actele normative în
domeniu.
31
32
15
g) Principiul nesuprimării în procesul perceperii impozitelor a drepturilor şi
libertăţilor cetăţeneşti presupune ca în procesul perceperii atât benevole cât şi în cazul
executării silite a obligaţiei fiscale să nu fie încălcate drepturile şi libertăţi omului. În
cazul când astfel de încălcări au existat cetăţeanul are dreptul la repunerea în drepturile
sale cât şi la repararea prejudiciului care ea fost făcut în procesul unei executări
defectuoase.
Modulul Nr. 4. Organele cu atribuţii de administrare fiscală.

1. Noţiuni generale.
2. Organul fiscal.
3. Serviciul Vamal.
4. Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor din cadrul primăriilor.
1. Noţiuni generale.
Organele care exercită atribuţii de administrare fiscală în Republica Moldova sunt:
a) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.
b) Serviciul Vamal al Republicii Moldova.
c) Serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor33.
Organele cu atribuţii de administrare fiscală sînt obligate şi în drept să prezinte
informaţiile de care dispun referitor la un contribuabil concret:
a) funcţionarilor fiscali şi persoanelor cu funcţie de răspundere ale autorităţilor publice, în
ale căror atribuţii intră exercitarea controlului asupra respectării legislaţiei fiscale - în
scopul îndeplinirii de către ei a funcţiilor de serviciu;
b) instituţiilor de drept - despre încălcările fiscale;
c) instanţelor de judecată - în scopul examinării cazurilor ce ţin de competenţa acestora;
d) executorilor judecătoreşti - pentru executarea documentelor executorii;
e) organelor fiscale ale altor ţări, în conformitate cu tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte;
f) personalului Ministerului Finanţelor şi autorităţilor administraţiei publice locale -
exclusiv în scopul perfecţionării politicii fiscale şi elaborării bugetului de stat şi
bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale;
g) autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, la solicitarea acestora, precum şi
mijloacelor de informare în masă - exclusiv despre încălcarea legislaţiei fiscale, dacă
acest fapt nu este în detrimentul intereselor legale ale organelor de drept şi ale celor
judiciare34.
2. Organul fiscal.
Organul fiscal al Republicii Moldova este Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe
lîngă Ministerul Finanţelor care are în subordinea sa Inspectoratele Fiscale de Stat Terioriale.
33
Codul fiscal, art.131, al.1.
34
Codul fiscal, art.131 al. 5.
16
La instituirea în funcţie, funcţionarul fiscal depune jurământul cu conţinutul specificat
în p.6 al Codului etic al funcţionarului fiscal.
Sarcina de bază a organului fiscal constă în exercitarea controlului asupra respectării
legislaţiei fiscale, asupra calculării corecte, achitării depline şi la timp a obligaţiilor fiscale35.
Serviciul Fiscal de Stat î-şi desfăşoară activitatea în baza următoarelor principii:
a) Devotamentul faţă de stat, contribuabil şi cetăţeni;
b) Respectarea strictă a legilor şi a altor acte juridice;
c) Respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale contribuabililor şi autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale;
d) Onestitatea şi obiectivitatea;
e) Competenţa profesională;
f) Confidenţialitatea36.
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi Inspectoratele Fiscale de Stat Terioriale au
statut de persoană juridică şi sînt finanţate de la bugetul de stat37.
Atribuţiile de bază ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat sunt:
a) efectuează supravegherea activităţii inspectoratelor fiscale de stat teritoriale în
vederea exercitării controlului fiscal;
b) asigură crearea şi funcţionarea unui sistem informaţional unic privind contribuabilii
şi obligaţiile fiscale;
c) examinează scrisorile, cererile şi reclamaţiile referitoare la acţiunile acestora, ia
măsuri în vederea eficientizării activităţii lor;
d) emite ordine, instrucţiuni şi alte acte în vederea executării legislaţiei fiscale;
e) organizează popularizarea legislaţiei fiscale;
f) răspunde la scrisorile, reclamaţiile şi la alte petiţii ale contribuabililor;
g) organizează asigurarea gratuită a contribuabililor cu formulare tipizate de dări de
seamă fiscale, iar contra plată – cu formulare de facturi fiscale;
h) sigilează maşinile de casă şi de control ale contribuabililor, ţine evidenţa lor,
efectuează controale privind utilizarea maşinilor de casă şi de control la decontările
în numerar şi privind asigurarea păstrării benzilor de control emise de acestea;
i) efectuează verificarea softurilor instalate în maşinile de casă şi de control ridicate de
la contribuabili;
j) efectuează controale fiscale;
k) asigură administrarea fiscală a marilor contribuabili;
l) organizează şi efectuează executarea silită a obligaţiilor fiscale;
m) examinează contestaţii şi emite decizii pe marginea lor;
n) exercită controlul asupra respectării legislaţiei fiscale în activitatea organelor vamale şi
serviciilor de colectare a impozitelor şi taxelor locale şi prezintă autorităţilor
35
36
Codul etic al funcţionarului fiscal aprobat prin Ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 400 din 10 noiembrie 2008,
p.3.
37
17
competente propuneri vizînd tragerea la răspundere a funcţionarilor acestor autorităţi
care au încălcat legislaţia fiscală;
o) organizează concursuri cu stimularea din surse bugetare a contribuabililor care şi-au
adus contribuţia la îmbunătăţirea procesului de administrare fiscală şi/sau la majorarea
încasărilor la bugetul public naţional;
p) colaborează cu autorităţi din alte state în baza acordurilor (convenţiilor) internaţionale
la care Republica Moldova este parte şi activează în cadrul organizaţiilor internaţionale
de specialitate al căror membru este;
q) prezintă informaţii şi rapoarte asupra obligaţiilor fiscale, inclusiv asupra restanţelor;
r) deleagă atribuţii inspectoratelor fiscale de stat teritoriale;
s) preîntîmpină, depistează şi curmă încălcările ce ţin de repatrierea mijloacelor băneşti, a
mărfurilor şi serviciilor provenite din tranzacţiile economice externe38.
Atribuţiile de bază ale Inspectoratelor Fiscale Teritoriale de Stat sunt:
a) întreprinde măsuri pentru asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale;
b) popularizează legislaţia fiscală;
c) examinează scrisorile, cererile şi reclamaţiile contribuabililor;
d) asigură evidenţa contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale;
e) efectuează controale fiscale;
f) efectuează executarea silită a obligaţiilor fiscale;
g) asigură gratuit contribuabilii cu formulare tipizate de dări de seamă fiscale;
h) eliberează, contra plată, subiecţilor impunerii formulare de facturi fiscale;
i) sigilează maşinile de casă şi de control ale contribuabililor, ţine evidenţa lor,
efectuează controale privind utilizarea maşinilor de casă şi de control la decontările în
numerar şi privind asigurarea păstrării benzilor de control emise de acestea;
j) examinează contestaţii, cereri prealabile şi emite decizii asupra lor39.
Drepturile organului fiscal şi ale funcţionarului fiscal sunt:
a) să efectueze controale asupra modului în care contribuabilii, organele vamale şi
serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale, alte persoane respectă legislaţia
fiscală, să efectueze cumpărătura de control în cadrul controlului fiscal, să ceară
explicaţiile şi informaţiile de rigoare asupra problemelor identificate în timpul
controlului;
b) să ceară explicaţii şi informaţii asupra problemelor identificate în timpul controlului;
c) în procesul controalelor fiscale, să ceară şi să primească gratuit de la orice persoană
informaţii, date, documente, necesare în exercitarea atribuţiilor, cu excepţia
informaţiilor care constituie secret de stat, precum şi copiile de pe ele, dacă acestea se
anexează la actul de control;
d) să efectueze vizite fiscale;
e) să deschidă şi să examineze, să sigileze, după caz, indiferent de locul aflării lor,
încăperile de producţie, depozitele, spaţiile comerciale şi alte locuri cu excepţia
38
39
18
domiciliului şi reşedinţei, folosite pentru obţinerea de venituri sau pentru întreţinerea
obiectelor impozabile, altor obiecte, documentelor;
f) să aibă acces la sistemul electronic de evidenţă contabilă al contribuabilului;
g) să controleze autenticitatea datelor din documentele de evidenţă şi din dările de seamă
fiscale ale contribuabilului;
h) să ridice de la contribuabil documente în cazurile şi în modul prevăzut de legislaţie;
i) să constate încălcările legislaţiei fiscale şi să aplice măsurile prevăzute de legislaţie;
j) să pornească în instanţele judecătoreşti competente acţiuni contra contribuabililor
privind: anularea unor tranzacţii şi încasarea la buget a mijloacelor obţinute din aceste
tranzacţii; anularea înregistrării întreprinderii, organizaţiei în cazul încălcării modului
stabilit de fondare a acestora sau al necorespunderii actelor de constituire prevederilor
legislaţiei şi încasarea veniturilor obţinute de acestea; lichidarea întreprinderii,
organizaţiei în temeiurile stabilite de legislaţie şi încasarea veniturilor obţinute de
acestea etc.
k) să ceară şi să verifice lichidarea încălcării legislaţiei fiscale, să aplice, după caz, măsuri
de constrîngere;
l) la estimarea obiectelor impozabile şi la calcularea impozitelor şi taxelor, să utilizeze
metode şi surse directe şi indirecte;
m) să primească în numerar impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi) şi/sau
amenzi;
n) să suspende, în modul stabilit de lege, operaţiunile la conturile bancare ale
contribuabilului, cu excepţia contului de împrumut şi a conturilor persoanelor fizice
care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător;
o) să citeze la organul fiscal contribuabilul, persoana presupusă a fi subiectul impozitării,
persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului, inclusiv responsabilul de
evidenţa documentelor referitoare la persoana presupusă a fi subiectul impozitării
pentru a depune mărturii, a prezenta documente şi informaţii în problema de interes
pentru organul fiscal, cu excepţia documentelor şi informaţiilor care, potrivit legii,
constituie secret de stat;
p) în procesul determinării cuantumului impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere
(penalităţilor) şi/sau amenzilor ori al perceperii lor, să solicite de la instituţiile
financiare (sucursalele sau filialele acestora) prezentarea documentelor referitoare la
clienţii acestora;
q) să solicite efectuarea şi să efectueze controale fiscale în alte ţări în baza tratatelor
internaţionale la care Republica Moldova este parte;
r) să solicite organelor competente din alte state informaţii despre activitatea
contribuabililor fără acordul acestora din urmă;
s) să prezinte organelor competente din alte state informaţii despre relaţiile
contribuabililor străini cu cei autohtoni fără acordul sau înştiinţarea acestora din urmă;
t) să utilizeze dări de seamă fiscale, corespondenţa cu contribuabilii şi informaţii ale
autorităţilor publice pe suporţi electronici şi de alt fel, perfectaţi şi protejaţi conform
legislaţiei în domeniu;
19
u)să folosească mijloace de informare în masă pentru popularizarea şi respectarea
legislaţiei fiscal etc.40.
În scopul prevenirii şi depistării cazurilor de încălcare fiscală, inclusiv a cazurilor de
eschivare de la stingerea obligaţiilor fiscale etc. organul fiscal poate institui posturi fiscale
atât staţionare cât şi mobile. Postul fiscal staţionar este amplasat într-un loc stabil şi special
amenajat, pe când postul fiscal mobil se deplasează în raza teritoriului controlat41.
Organul fiscal este în drept să revoce, să modifice sau să suspende, în condiţiile
legislaţiei, actele sale cu caracter normativ şi cele cu caracter individual dacă ele contravin
legislaţiei. Actele inspectoratelor fiscale de stat teritoriale care contravin legislaţiei pot fi
anulate, modificate sau suspendate şi de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat42.
Cerinţele şi dispoziţiile legale ale funcţionarului fiscal sînt executorii pentru toate
persoanele, inclusiv pentru cele cu funcţie de răspundere. Împiedicarea de a-şi exercita
atribuţiile, ofensarea, ameninţarea, împotrivirea, violentarea, atentarea la viaţa, la sănătatea şi
la averea funcţionarului fiscal, precum şi a rudelor lui apropiate, în timpul exercitării
atribuţiilor sau în legătură cu aceasta atrag răspunderea prevăzută de lege43.
Funcţionarul fiscal îşi exercită atribuţiile privind controlul fiscal la faţa locului sau
privind executarea silită a obligaţiei fiscale în baza unei decizii emise de conducerea
organului fiscal44.
Obligaţiile organului fiscal şi ale funcţionarului fiscal sunt:
a) să acţioneze în strictă conformitate cu Constituţia Republicii Moldova şi cu legislaţia
în vigoare;
b) să trateze cu respect şi corectitudine contribuabilul şi alţi participanţi la raporturile
fiscale;
c) să popularizeze legislaţia fiscală;
d) să informeze contribuabilul, în cazurile prevăzute de legislaţia fiscală sau la solicitarea
acestuia, despre drepturile şi obligaţiile lui;
e) să informeze contribuabilul, la cerere, despre impozitele şi taxele în vigoare, despre
modul şi termenele lor de achitare şi despre actele normative respective;
f) să asigure gratuit contribuabilul cu formulare tipizate de dare de seamă fiscală;
g) să efectueze, la cererea contribuabilului, compensarea sau perfectarea materialelor
pentru restituirea sumelor plătite în plus sau a sumelor care, conform legislaţiei fiscale,
urmează a fi restituite;
h) la cererea scrisă a contribuabilului, în care se indică destinaţia certificatului, să
elibereze certificate privind lipsa sau existenţa restanţelor faţă de buget şi certificate
care confirmă înregistrarea în calitate de plătitor al impozitului pe venit şi T.V.A.;
i) în lipsa tratatului internaţional care reglementează impozitarea sau include norme care
reglementează impozitarea, la solicitarea scrisă a nerezidentului sau persoanei
40
41
42
Codul fiscal, art.134, al. 3.
43
Codul fiscal, art.134, al.4, 5.
44
20
împuternicite de el, să elibereze certificatul despre sumele veniturilor obţinute în
Republica Moldova şi impozitele achitate;
j) să primească şi să înregistreze cereri, comunicări şi alte informaţii despre încălcări
fiscale şi să le verifice, după caz;
k) să examineze petiţiile, cererile şi reclamaţiile contribuabililor în modul stabilit de lege;
l) să ţină evidenţa contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale;
m) să efectueze controale fiscale şi să întocmească actele de rigoare;
n) în cazul depistării unei încălcări fiscale şi neîndeplinirii cerinţelor legale ale
funcţionarului fiscal, să emită decizie privind aplicarea de sancţiuni;
o) să remită contribuabilului sau reprezentantului acestuia, în termenele prevăzute de
legislaţia fiscală, decizia emisă;
p) să asigure gratuit accesul contribuabililor la Registrul general electronic al facturilor
fiscale;
q) să nu folosească situaţia de serviciu în interese personale meschine etc45.
Funcţionarul fiscal nu are dreptul:

a) să deţină două funcţii în acelaşi timp sau să cumuleze altă muncă în întreprinderi,
organizaţii, instituţii a căror activitate este controlată de organul fiscal în care el
este angajat;
b) să fie împuternicit a unor terţe persoane în organul fiscal în care el este angajat;
c) să desfăşoare activitatea de întreprinzător sau să înlesnească, în virtutea funcţiei
sale o astfel de activitate în schimbul unor recompense, servicii, înlesniri etc.
d) să aibă conturi nedeclarate în băncile din străinătate;
e) să participle la grevele care dereglează funcţionarea autorităţilo publice
respective46.
Funcţionarii care au admis una din încălcările menţionate anterior se avertizeză iar
după o lună de zile din momentul avertizării dacă nu abandonează activitatea este
concediat47.
Funcţionarul fiscal concediat nu poate reprezenta în termen de 5 ani din momentul
concedierii interesele persoanelor fizice sau juridice în problemele care au contribuit obiectul
activităţii lui de serviciu şi sunt considerate ca secret fiscal sau alt secret ocrotit de lege48.
3. Serviciul Vamal.
Organele vamale exercită atribuţii de administrare fiscală potrivit Codului Fiscal şi
Codului vamal.
Organele vamale exercită drepturi ce ţin de asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale aferente
trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal.
Organele vamale au următoarele obligaţii:
45
Codul fiscal, art.136.
46
Codul etic al funcţionarului fiscal, p.5.1.
47
Ibidem.
48
Ibidem.
21
a) de a trata cu respect şi corectitudine contribuabilul şi alţi participanţi la raporturile
fiscale;
b) de a informa contribuabilul despre impozitele şi taxele în vigoare, despre modul şi
termenele lor de achitare a acestora;
c) de a informa contribuabilul despre drepturile şi obligaţiile lui;
d) de a elibera contribuabilului certificate privind stingerea obligaţiei fiscale;
e) de a nu divulga informaţiile care constituie secret fiscal;
f) de a prezenta organului fiscal documente şi informaţii privind respectarea legislaţiei
fiscale, calcularea şi vărsarea la buget a impozitelor şi taxelor percepute pentru trecerea
frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal;
g) de a ţine evidenţa obligaţiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării
mărfurilor în regimul vamal respectiv49.
Organele vamale trag la răspundere persoanele care au încălcat legislaţia fiscală la
trecerea frontierei vamale şi/sau la plasarea mărfurilor în regim vamal.
Organul vamal are următoarele atribuţii de bază în domeniu fiscal:
a) încasează drepturile de import şi drepturile de export;
b) luptă împotriva încălcării legislaţiei fiscale care se referă la trecerea mărfurilor peste
frontiera vamală;
c) contribuie la prevenirea şi combaterea spălării banilor etc50.
4. Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor din cadrul primăriilor.
În cadrul primăriilor funcţionează serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale
care au atribuţii de administrare a impozitelor şi taxelor.
Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale exercită atribuţiile referitor la
evidenţa contribuabililor din acest teritoriu şi a obligaţiiilor fiscal ale acestora etc. Atribuţiile
privind compensarea sau restituirea sumelor plătite în plus şi a sumelor care urmează a fi
restituite, executarea silită a obligaţiilor fiscale şi tragerea la răspundere pentru încălcări
fiscale sînt exercitate, conform prezentului cod, în comun cu organul fiscal51.
Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale este învestit cu dreptul:
 de a efectua controale asupra respectării legislaţiei fiscale;
 de a cere explicaţiile şi informaţiile de rigoare asupra problemei identificate în timpul
controlului;
 de a aplica majorări de întîrziere (penalităţi);
 de a încasa în numerar impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi) şi/sau amenzi 52.
Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale este obligat:
 să ţină evidenţa contribuabililor, a impozitelor şi a penalităţilor fiscale;
 să transfere la buget sumele încasate ca impozite, taxe, majorări de întîrziere
(penalităţi), amenzi;
49
50
Codul Vamal, art. 11.
51
52
22
 să întocmească avizele de plată a obligaţiilor fiscale;
 să distribuie gratuit contribuabililor formulare tipizate de dări de seamă fiscale;
 să prezinte lunar, nu mai tîrziu de data de 3 a fiecărei luni, organului fiscal dare de
seamă privind impozitele şi taxele administrate53.
Modulul 5. Executarea obligaţiei fiscale.

Stingerea obligaţiei fiscale se efectuează prin mai multe modalităţi:
a) prin anulare54 – anulare prin intermediul actelor cu caracter general sau individual
adoptate de Parlamentul R.Moldova etc.. De ex. anularea obligaţiilor fiscale ca urmare
a amnistierii fiscale;
b) prin trecerea termenului de prescripţie55 – termenul de identificare a obligaţiei fiscale
este de 4 ani calculat din ultima zi în care trebuia să fie achitată obligaţia fiscală iar
termenul de achitare a obligaţiei fiscal, inclusiv în formă silită este de 6 ani calculaţi
din momentul identificării obligaţiei fiscal, după expirarea unuia din termini obligaţia
fiscal este stinsă deoarece a trecut termenul de prescripţie;
c) prin scădere56 – stingerea obligaţiei fiscale a contribuabilului persoană juridică prin
scădere are loc în urma încetării activităţii lui prin lichidare, inclusiv pe cale judiciară,
sau prin reorganizare;
d) prin compensare57 – stingerea obligaţiei fiscale prin compensare se efectuează prin
trecerea în contul restanţei a sumei plătite în plus sau a sumei care, conform legislaţiei
fiscale, urmează a fi restituită;
e) prin executare silită58 – stingerea obligaţiei fiscale prin executare silită are loc atunci
când contribuabilul nu achită obligaţia fiscală benevol.
În situaţia când contribuabilul nu este apt de a achita obligaţia fiscală el poate cere
amânarea sau eşalonarea acesteia în conformitate cu art.180 al Codului Fiscal.
Dacă contribubilul nu achită benevol obligaţia fiscală atunci Organul Fiscal aplică
modalităţi de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale, adică se asigură că ulterior acesta va
achita impozitul. Aceste modalităţi sunt: majorarea de întârziere – art. 228 Cod Fiscal;
suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabililor – art. 229 Cod Fiscal şi
sechestrarea bunurilor – art. 230 şi Capitolul IX Cod Fiscal.
Modulul 6 Executarea silită a obligaţiei fiscale

1. Noţiunea şi caracterele executării silite în cadrul raporturilor juridice fiscale.
2. Condiţiile declanşării executării silite.
3. Modalităţi de executare silită a obligaţiilor fiscale.
4. Regulile generale de executare silită.
5. Perceperea incontestabilă din conturile bancare al contribuabililor.
53
54
Codul fiscal al R. Moldova, art.172.
55
Codul fiscal al R. Moldova, art.173, 274, 275.
56
57
58
Codul fiscal al R. Moldova, art.177, Titlul V, Capitolul IX.
23
6. Perceperea restanţelor din contul altor bunuri ale contribuabililor.
7. Comercializarea bunurilor sechestrate.
8. Contestarea deciziilor şi acţiunilor de executare silită a obligaţiei fiscale.
În situaţia când contribuabilul nu achită benevol impozitele, taxele, penalităţile,

amenzile etc. atunci organul fiscal purcede la executarea silită a obligaţiei fiscale.
Executarea silită a obligaţiei fiscale se face de Organul Fiscal, pentru obligaţia fiscală
calculată de Organul Fiscal, Organul Vamal şi CCCEC iar cea calculată de Serviciul de
colectare a impozitelor şi taxelor de acesta împreună cu organul fiscal59.
Pentru a declanşa executarea silită a obligaţiei fiscale sunt necesare întrunirea
cumulativă a unor condiţii şi anume existenţa restanţei; neexpirarea termenelor de prescripţie;
necontestarea faptului de existenţă a restanţei şi mărimii ei; contribuabilul nu se află în proces
de lichidare (dizolvare) sau de aplicare a procedurilor de depăşire a insolvabilităţii.
Organul fiscal are la dispoziţia sa un şir de modalităţi de executare silită a obligaţiilor
fiscale şi anume:
a) încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului;
b) ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar;
c) urmărirea bunurilor contribuabilului;
d) urmărirea datoriilor debitoare ale contribuabililor.
Executarea silită se face de regulă în zilele lucrătoare în intervalul 6.00 – 22.00 însă în
cazul când contribuabilul se eschivează atunci se permite executarea silită şi în afara orelor
menţionate, sau în zile de odihnă. Dacă bunurile contribuabilului se află în diferite unităţi
administrativ-teritoriale executarea silită o face organul fiscal de la locul de evidenţă - cu
participarea funcţionarului fiscal de la locul aflării bunurilor. Cheltuielile pentru executarea
silită sunt suportate de bugetul de stat urmând a fi recuperate de la contribuabil.
Perceperea din conturile bancare al contribuabililor se face în felul următor: începând
cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa organul fiscal înaintează băncii ordinul
incaso – document executoriu. Instituţia bancară este obligată să-l execute în ziua lucrătoare
în care la primit, dacă pe conturile bancare ale contribuabilului sunt mijloace băneşti. În cazul
existenţei şi altor documente executorii banca e obligată să remită documentele executorii
primului executor judecătoresc emitent acesta urmând a executa obligaţia fiscală în mod
prioritar. În cazul insuficienţei mijloacelor băneşti în aceeași zi banca face inscripţia dată pe
ordinul incaso şi-l restituie organului fiscal60.
Perceperea restanţelor din contul altor bunuri ale contribuabililor se efectuiază prin.
a) ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în conformitate cu art. 198 C.F.
b) sechestrarea bunurilor după regulile stipulate în art.199 C.F.
c) sechestrarea bunurilor contribuabililor care se află la alte persoane în conformitate cu
art.201 C.F.
d) executarea silită a produselor agricole nerecoltate, în conformitate cu art.201(1) C.F.
59
60
24
Bunurile sechestrate se comercializează, cele ce depăşesc suma de 10000 lei la licitaţii,
cele până la această sumă - în magazinele ce au fost împuternicite de organul fiscal61. Înainte
de a fi comercializate la licitaţie bunurile urmează a fi evaluate de către organul fiscal sau de
către persone împuternicite de acesta62. Pentru organizarea licitaţiei se formează o comisie de
licitaţie alcătuită din reprezentanţii organului fiscal, a contribuabilului a cărui bun a fost scos
la licitaţie, experţi etc63. Licitaţiile se organizează în creşterea sau descreşterea preţului. După
ce sa organizat o licitaţie şi nu a fost nici un cumpărător preţul bunului la licitaţia ulterioară
va fi scăzut. Bunul care nu poate fi comercializat la licitaţia cu preţul în creştere se poate
comercializa la licitaţia cu preţul în descreştere, preţul acestuia urmând a cădea până la zero
sau până la un anumit plafon stabilit anterior64.
Cumpărătorul care a acordat cel mai înalt preţ se consideră că a câştigat licitaţia şi urmează a
achita preţul bunului şi a încheia contractual de vânzare-cumpărare65 după care împreună cu
organul fiscal ridică bunul de la locul păstrării lui66.
Contribuabilul asupra căruia s-a efectuat executarea silită a obligaţiei fiscale, în termen
de 10 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei de executare silită sau săvîrşirii acţiunilor
considerate de el ilegale le poate contesta67 la organul fiscal emitent a deciziei sau al cărei
funcţionar a întreprins acţiunea,68 pe seama contribuabilului căzând povara de a demonstra
incorectitudinea deciziei emise de organul fiscal sau ilegalitatea acţiunilor funcţionarului
fiscal69. Decizia pe care organul fiscal a emis-o pe marginea contestaţiei poate fi contestată la
I.F.P.S. prin intermediul I.F.T. sau atacată în instanţa de judecată competentă70. Depunerea
contestaţiei la organul fiscal nu sistează executarea silită a obligaţiei fiscale cu excepţia
comercializării bunurilor sechestrate71.
Modulul 7. Controlul fiscal

1. Noţiunea de control fiscal.
2. Formele şi metodele de efectuare a controlului fiscal.
3. Actele controlului fiscal.
4. Contestarea actelor şi acţiunilor de control ale organului fiscal.
Controlul fiscal presupune verificarea corectitudinii cu care contribuabilul execută
obligaţia fiscală şi alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, inclusiv verificarea altor
61
Instrucţiunea I.F.P.S. nr.11 din 19.12.2005 cu privire la modul de ridicare, predare şi
comercializare a bunurilor sechestrate a căror valoare nu depăşeşte 10000 lei // M. Of. al R.
Moldova Nr. 21-24 din 03.02.2006.
62
63
64
Codul fiscal al R. Moldova, art.209-212.
65
66
67
68
69
70
71
25
persoane sub aspectul legăturii lor cu activitatea contribuabilului prin metode, forme şi
operaţiuni prevăzute de legislaţia fiscală.
Prin control fiscal înţelegem totalitatea formelor şi metodelor prin care organele cu
atribuţii de efectuare a controlului fiscal verifică respectarea legislaţiei fiscale de către
contribuabil, achitarea completă şi la termen a obligaţiilor în bugetul de stat.
Controlul fiscal se efectuează pentru o perioadă ce nu depăşeşte termenul de
prescripţie,72 în timpul orelor de program ale organului fiscal şi/sau cele ale
contribuabilului73. Se interzice efectuarea repetată a controalelor fiscale la faţa locului asupra
unora şi aceloraşi impozite şi taxe pe o perioadă fiscală care anterior a fost supusă
controlului, excepţie fiind persoanele juridice ce se află în proces de lichidare, reorganizare
etc74.
Controlul fiscal se poate efectua în două forme:
 Control fiscal la faţa locului – se face în baza unei decizii scrise a conducerii organului
care exercită controlul fiscal la finalizarea acestuia întocmindu-se actul de control
fiscal75. Dacă în procesul controlului fiscal s-a descoperit că contribuabilul a săvârșit o
contravenţie atunci la finele controlului se întocmește procesul verbal cu privire la
constatarea contravenției. Dacă în procesul controalelor s-a descoperit că
contribuabilul a încălcat legislația și este componența unei infracțiuni atunci IFT ea
decizia de a transmite materialele CCCEC pentru începerea urmăririi penale.
 Control fiscal la sediul organului cu atribuţii de efectuare a controlului fiscal constă în
verificarea corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente
prezentate de contribuabil, care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea
impozitelor şi taxelor. Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii
fiscali sau persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de
administrare fiscală, fără adoptarea unei decizii scrise asupra obiectivului vizat în
termen de cel mult 3 luni din ziua prezentării de către contribuabil a dării de seamă
fiscale76.
În cadrul acestor controale se folosesc mai multe metode de efectuare a controlului
fiscal:
 verificarea faptică - se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului şi constă în
observarea directă a activităţii agentului economic şi are drept scop constatarea
situaţiilor care nu sunt reflectate în documente77;
 verificarea documentară - se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al
celui la faţa locului şi constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale, documentelor de
evidenţă etc. cu documentele şi cu informaţiile referitoare la acesta de care dispune
organul care exercită controlul fiscal78;
72
Codul fiscal al R. Moldova, art.214, al.4.
73
74
75
Codul fiscal al R. Moldova, art.214, al. 8.
76
Codul fiscal al R. Moldova, art.215, al.1,2.
77
78
26
 verificarea totală – presupune controlul la faţa locului asupra totutor obligaţiilor
fiscale ale contribuabilului calculate de la ultimul control fiscal79;
 verificarea parţială – presupune controlul atât la sediul organului fiscal cât şi la faţa
locului asupra achitării de către contribuabil pe o perioadă determinată a unei categorii
de impozite ca de ex. impozite în bugetul local80;
 verificarea tematică - se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la
faţa locului şi constă în controlul asupra stingerii unui anumit tip de obligaţie fiscală
verificîndu-se documentele sau activitatea contribuabilului. De ex. Controlul tematic
asupra achitării impozitului pe venit de către persoanele ce practică activitatea de
antreprenoriat81;
 verificarea operativă – se face inopinat, de obicei prin verificare faptică asupra
urmăririi proceselor economice a agentului economic, urmăririi cum agentul economic
eliberează facturi fiscale la comercializare, cum acesta foloseşte aparatul de casă la
comercializarea în numerar etc82. În procesul verificării operative etc. funcţionarul
fiscal poate face cumpărătura de control.
 verificarea prin contrapunere - se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi
al celui la faţa locului şi constă în controlul concomitent al contribuabilului şi al
persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi economice, financiare etc., pentru a
se constata autenticitatea acestor raporturi şi a operaţiunilor efectuate83.
Contribuabilul asupra căruia s-a efectuat controlul fiscal, în termen de 30 de zile de la
data primirii deciziei sau a întreprinderii acţiunii considerate de el ilegale le poate contesta84
la organul fiscal emitent a deciziei sau al cărei funcţionar a întreprins acţiunea,85 pe seama
contribuabilului ca şi în cazul executării silite căzând povara de a demonstra incorectitudinea
deciziei emise de organul fiscal sau ilegalitatea acţiunilor funcţionarului fiscal86. Organul
fiscal are la dispoziţia sa 30 de zile pentru examinarea contestaţiei, termen ce poate fi
prelungit încă cu maxim 30 de zile87. Decizia pe care organul fiscal a emis-o pe marginea
contestaţiei poate fi contestată similar contestării deciziei asupra contestaţiei de executare
silită la I.F.P.S. prin intermediul I.F.T. sau atacată în instanţa de judecată competentă88.
Modulul 8. Răspunderea juridică pentru încălcarea legislaţiei fiscale

1. Noţiunea şi caracterele răspunderii pentru încălcarea legislaţiei fiscale.
2. Temeiurile tragerii la răspundere pentru încălcările fiscale.
3. Tipuri de sancţiuni aplicate.
4. Subiecţii răspunderii pentru încălcarea legislaţiei fiscale.
79
80
81
82
83
84
Ibidem, art.268.
85
Ibidem, art.269.
86
Ibidem, art.267.
87
Ibidem, art.268.
88
Ibidem, art.269.
27
5. Noţiunea şi caracterele încălcării fiscale.
6. Tipuri de încălcări ale legislaţiei fiscale.
7. Temeiurile de eliberare a contribuabililor de răspundere pentru încălcarea legislaţiei
fiscale.
8. Procedura de examinare a cazurilor de încălcare fiscală. Contestări.
9. Alte forme de răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale.
Încălcarea legislaţiei fiscale serveşte drept temei pentru tragerea la răspundere juridică
a contribuabilului. Legiuitorul a adoptat un şir de acte normative printre care Codul Fiscal,
Codul Contravenţional89, Codul Penal90, Codul muncii91 etc. care stau la baza respectării
legislaţiei fiscale.
Cea mai frecventă încălcare din domeniul fiscal este evaziunea fiscală, încălcare ce se
pedepseşte contravenţional sau penal în cazul persoanelor fizice şi doar penal în cazul
persoanelor juridice.
Persoanelor fizice nu li se va aplica sancţiuni dacă suma impozitului ce urmează a fi
achitată va fi mai mică de 2000 lei. Dacă impozitul pe venit ce urma a fi achitat variază între
2000 şi 50 mii lei se va aplica pedeapsă contravenţională, însă dacă suma impozitului va trece
de 50 mii lei persoana va fi trasă la răspundere penală.
Se pedepseşte contravenţional, în conformitate cu art. 301 Cod Contravenţional
evaziunea fiscală a persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător prin
eschivarea de la prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit sau prin includerea în
declaraţie a unor date denaturate, dacă suma impozitului pe venit care trebuia să fie achitat nu
depăşeşte 50 mii lei şi se sancţionează cu amendă de la 2000 la 3000 lei.
Se pedepseşte penal în conformitate cu art. 241(1) Cod Penal evaziunea fiscală a
persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător prin eschivarea de la
prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit sau prin includerea în declaraţie a unor
date denaturate, dacă suma impozitului pe venit care trebuia să fie achitat depăşeşte 50 mii lei
şi se pedepseşte cu amendă în mărime de la 20 mii la 40 mii lei sau cu muncă neremunerată
în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.
Aceeaşi acţiune care a condus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de
mari(mai mare de 100 mii lei) se pedepseşte cu amendă în mărime de la 40 mii la 60 mii lei
sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
Persoanele ce practică activitatea de antreprenoriat şi admit evaziunea fiscală vor fi
pedepsite conform art. 244 Cod Penal, normă ce prevede evaziunea fiscală a
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor prin includerea în documentele contabile, fiscale
sau financiare a unor date denaturate privind veniturile sau cheltuielile, a unor cheltuieli care
89
Codul Contravenţional nr.218 din 24.10.2008 // M. Of. al R. Moldova Nr.3-6 din
16.01.2009.
90
Codul Penal al R. Moldova nr.985 din 18.04.2002 // M. Of. al R. Moldova Nr.128-129 din
13.09.2002.
91
Codul muncii nr.154 din 28.03.2003 // M. Of. al R. Moldova Nr.159-162 din 29.07.2003.
28
nu au la bază operaţiuni reale ori care au la bază operaţiuni ce nu au existat, fie prin tăinuirea
unor obiecte impozabile, dacă suma impozitului care trebuia să fie plătit depăşeşte 30 mii lei
şi prevede pedepse pecuniare de la 40 mii la 60 mii lei sau închisoare de pînă la 3 ani, în
ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de pînă la 5 ani pentru persoana fizică, şi amendă în mărime de la 40
mii la 100 mii lei cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pentru persoana
juridică.
Aceeaşi acţiune dacă a dus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de mari se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 60 mii la 100 mii lei sau cu închisoare de pînă la 6 ani,
în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani pentru persoanele fizice şi amendă în mărime
de la 60 mii la 120 mii lei cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu
lichidarea persoanei juridice.
În afară de evaziunea fiscală mai sunt frecvente în Republica Moldova şi un şir de alte
contravenţii sau infracţiuni care prejudiciază bugetul de stat, printre care:
a) răspunderea penală –
- Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător – art. 241 C.Penal;
- Eschivarea de la achitarea plăţilor vamale – art.249 C. Penal;
- Comercializarea mărfurilor supuse accizelor, fără marcarea lor cu timbre de acciz -
art.250 C. Penal.
b) răspunderea contravenţională –
- Desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzător - art.263 C. Contravenţional;
- Încălcarea modului de procurare, de desfacere a timbrelor de acciz - art.272 C.
Contravenţional;
- Comercializarea fără achitarea taxei de piaţă, a taxei pentru amplasarea unităţilor
comerciale - art.274, al.1 C. Contravenţional;
- Încălcarea regulilor privind operaţiunile valutare - art.291 C. Contravenţional;
- Încălcarea regulilor de exploatare a maşinilor de casă şi control - art. 2931 C.
Contravenţional;
e) Răspunderea juridică prevăzută de Codul Fiscal –
- Împiedicarea activităţii organului fiscal – art. 253 C. Fiscal;
- Neutilizarea maşinilor de casă şi de control, neeliberarea biletelor de călătorie – art.
254 C. Fiscal;
- Neprezentarea informaţiei despre sediu – art. 255 C. Fiscal;
- Nerespectarea regulilor de evidenţă a contribuabililor - art. 256 C. Fiscal;
- Încălcarea regulilor de ţinere a evidenţei contabile şi a evidenţei în scopuri fiscale -
art. 257 C. Fiscal;
- Neeliberarea facturii fiscale în cazul bunurilor gajate – art. 2571 C. Fiscal;
- Încălcarea de către instituţiile financiare a modului de decontare - art. 259 C. Fiscal;
- Nerespectarea modului de întocmire şi de prezentare a dării de seamă fiscale şi a
facturii fiscale, precum şi neînregistrarea facturii fiscale în Registrul general
electronic al facturilor fiscale - art. 260 C. Fiscal;
29
- Încălcarea regulilor de calculare şi de plată a impozitelor şi taxelor - art. 261 C.
Fiscal;
- Lipsa timbrelor de acciz - art. 262 C. Fiscal;
- Nerespectarea regulilor de comercializare a ţigaretelor cu filtru – art. 2621 C. Fiscal;
- Nerespectarea regulilor de executare silită a obligaţiei fiscale - art. 263 C. Fiscal;
f) Răspunderea disciplinară.
În Republica Moldova răspunderea disciplinară a funcţionarilor fiscali este
reglementată de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public,
sancţiunile aplicându-se în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a funcţiei
deţinute. Deci în conformitate cu art.58 a acestei legi funcţionarului fiscal i se pot aplica
următoarele sancţiuni: avertisment; mustrare; mustrare aspră; suspendarea dreptului de a fi
promovat în funcţie în decursul unui an; suspendarea dreptului de a fi avansat în trepte de
salarizare pe o perioadă de la unu la doi an sau destituirea din funcţia publică92.
ţa feţei (feţelor) dispozitivului publicitar93.
CAPITOLUL 20.
Reglementarea juridică a impozitelor şi taxelor
§ 1. Introducere în dreptul fiscal şi legislaţia fiscală.
§ 2. Impozitul pe venit.
§ 3. Taxa pe valoarea adăugată.
§ 4. Accizele.
§ 5. Impozitul privat.
§ 6. Taxele vamale.
§ 7. Taxele percepute în fondul rutier.
§ 8. Impozitul pe bunurile imobiliare.
§ 9. Taxele pentru folosirea resurselor naturale.
§ 10. Taxele locale.
§ 1. Introducere în dreptul fiscal şi legislaţia fiscală.

A) Elementele definitorii ale dreptului fiscal
Termenul „fiscal” provine de la latinescul „fiscus” care însemna „coş”, utilizându-se în
Roma Antică pentru desemnarea „casei militare” unde se păstrau banii ce urmau a fi plătiţi
militarilor94.
Dreptul fiscal, ca ramură a dreptului public, reglementează raporturile juridice care se
nasc în procesul colectării impozitelor şi taxelor de la persoanele fizice sau juridice care
obţin venituri sau deţin bunuri impozabile sau taxabile95.
92
Legea nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public// M. Of. al R. Moldova nr. 230-232 din
23.12.2008.
93
Codul Fiscal al R. Moldova, art. art. 290, al. 1, p.q); art.291, al. 1, p.q); Anexa la Cap. VII, p. q).
94
Brâzgalin A., Naloghi i nalogovoe pravo, Izdatelistvo „Analitica Press”, Moscva, 1997, str. 60.
95
30
Ca obiect de reglementare, dreptul fiscal, are relaţiile ce ţin de executarea obligaţiilor
fiscale în ce priveşte impozitele şi taxele generale de stat, stabilind, de asemenea, principiile
generale de determinare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale.
Metoda de reglementare a dreptului fiscal este metoda imperativă, normele dreptului
fiscal fiind obligatorii iar părţile în relaţiile fiscale respectiv fiind pe poziţii de subordonare.
Normele dreptului fiscal sunt, la fel ca şi celelalte norme juridice, reguli de conduită
instituite de stat, a căror aplicare este asigurată prin conştiinţa juridică, iar la nevoie, prin
forţa de constrângere a statului.
Normele dreptului fiscal au un caracter general, impersonal şi, deci, la fel ca şi
majoritatea normelor juridice, se referă la un număr nedeterminat de subiecţi de drept,
aplicându-se repetat în timp, ori de câte ori sunt întrunite condiţiile necesare96.
Din punct de vedere al structurii logico-juridice, normele dreptului fiscal cuprind cele
trei elemente specifice normelor juridice: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea.
Principiile de bază ale fiscalităţii unei economii libere, principii ce reprezintă
corectitudinea raportului de impunere atât din punct de vedere al relaţiei stat – contribuabil
cât şi din punct de vedere al contribuabililor care compară diferitele reglementări concrete
aplicabile fiecăruia în parte sunt:
h) principiul neutralităţii impunerii presupune asigurarea prin legislaţia fiscală a
condiţiilor egale investitorilor, capitalului autohton şi străin;
i) principiul certitudinii impunerii presupune elaborarea de norme juridice clare, care să
nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie
precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştea să poată determina influenţa
deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
j) principiul echităţii fiscale presupune tratarea egală a persoanelor fizice şi juridice, care
activează în condiţii similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale;
k) principiul stabilităţii fiscale presupune modificarea şi completarea legislaţiei fiscale
exclusiv prin modificarea şi completarea Codului Fiscal;
l) principiul randamentului impozitelor presupune perceperea impozitelor şi taxelor cu
minimum de cheltuieli, cu cheltuieli cît mai acceptabile pentru contribuabili97;
m) principiul eficienţei impunerii, principiu ce se află în corelare cu principiul stabilităţii
fiscale, o stabilitate fiscală presupunând şi o eficienţă a impunerii. O stabilitate pe
termen lung a prevederilor Codului Fiscal nu va conduce la efecte retroactive
defavorabile pentru persoanele fizice şi juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la
data adoptării de către aceştea a deciziilor investiţionale majore;
n) principiul egalităţii prin impunere presupune contribuţia fiecăruia la sistemul fiscal
proporţional cu capacitatea sa contributivă. Cetăţeanul care are o avere mai mare
trebuie să contribuie într-o măsură superioară la formarea bugetului de stat decât cel
care are o capacitate contributivă inferioară 98.
96
97
Codul Fiscal al R. Moldova nr. 1163-XIII din 24.04.1997 // republicat în M. Of. al R. Moldova din 25.03.2005, ediţie specială,
art.6, al.8.
98
Dan Drosu Şaguna etc., Opera citată, pag. 2.
31
Izvoarele dreptului fiscal, conform practicii legislative actuale, sunt: legile, actele
subordonate legilor, acordurile internaţionale.
a) Legile, actul normativ superior fiind Constituţia care pune fundamentului fiscalităţii la
general şi a obligaţiei fiscale a persoanelor fizice şi juridice în special.
Legile sunt cele mai importante acte normative emise de către Prlament ce au ca obiect
de bază, printre altele, şi reglementarea relaţiilor fiscale; reglementarea relaţiilor ce apar între
stat şi contribuabil în legătură cu achitarea impozitelor, taxelor şi a altor contribuţii de stat.
b) Actele subordonate legilor adoptate în scopul executării legilor sunt: Hotărârile
Guvernului, Instrucţiunile Ministerului Finanţelor, Instrucţiunile, Ordinele Inspectoratului
Fiscal Principal de Stat şi Deciziile Administraţiilor Publice Locale.
Hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor şi, deci, sunt acte
normative prin care se instituie norme juridice necesare pentru executarea dispoziţiilor
generale ale Codului Fiscal şi ale altor acte normative din domeniu.
Instrucţiunile Ministerului Finanţelor, Instrucţiunile, Ordinele Inspectoratului Fiscal
Principal de Stat sunt acte normative subordonate legii prin care se instituie norme juridice
care dezvoltă şi detaliază cuprinsul dispoziţiilor generale ale Codului Fiscal şi ale altor acte
normative din domeniu.
Deciziile Administraţiilor Publice locale sunt izvoare ale dreptului fiscal în măsura în
care ele instituie impozite şi taxe locale, stabilesc cotele acestora, modalitatea de gestionare
etc.
c) Acordurile(convenţiile) internaţionale sunt izvoare ale dreptului fiscal în situaţiile
când reglementează relaţii fiscale(ex. acordurile de evitare a dublei impuneri). Republica
Moldova este semnatară a acestor acorduri internaţionale şi sunt ratificate de către Parlament.
Dacă un tratat internaţional care reglementează relaţii fiscale, la care Republica Moldova este
parte stipulează alte reguli şi prevederi decât cele prevăzute de legislaţia fiscală naţională, se
aplică stipulaţiile tratatului internaţional.
Raporturile juridice fiscale sunt reglementate în temeiul normelor juridice referitoare la
colectarea veniturilor fiscale ale statului. Aceste categorii de raporturi juridice se
particularizează prin specificul conţinutului lor, adică a drepturilor şi obligaţiilor subiecţilor
participanţi99.
Raporturile juridice fiscale sunt formate din relaţii de impunere care iau naştere în
procesul redistribuirii unor venituri ale persoanelor fizice şi ale celor juridice în scopul
formării bugetului de stat.
Raporturile juridice fiscale au trei elemente fundamentale:
g) subiecţii participanţi;
h) obiectul;
i) conţinutul.
Subiecţii raporturilor juridice fiscale sunt, pe de o parte, statul, prin organele fiscale
învestite cu atribuţii de administrare fiscală, iar pe de altă parte, persoanele fizice sau cele
juridice obligate să plătească impozitele, taxele şi alte plăţi la bugetul de stat.
99
32
Statul este reprezentat la nivel central de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, iar la
nivel local de Inspectoratele Fiscale Teritoriale şi Serviciul de colectare a impozitelor şi
taxelor locale.
Subiecţii raporturilor juridice fiscale au o poziţie diferită, organele fiscale fiind pe o
poziţie superioară faţă de persoanele fizice sau juridice contribuabili, chiar şi organe ale
statului care respectiv se află pe poziţia de subordonare în relaţiile legate de impozitare.
Aceste organe au o poziţie juridică de reprezentant al intereselor fiscale ale statului, deci au
competenţa de a pretinde contribuabililor achitarea completă şi la termen a tuturor
impozitelor, taxelor, penalităţilor, amenzilor etc. cât şi pot cere acestora respectarea
Obiectul raporturilor juridice fiscale se stabileşte în temeiul şi în aplicarea normelor
dreptului fiscal. Obiectul majorităţii raporturilor juridice fiscale sunt mijloacele băneşti care
se încasează în calitate de impozite sau taxe, cât şi acţiunile sau operaţiunile de executare
silită a obligaţiei fiscale.
Conţinutul raporturilor juridice fiscale îl constituie drepturile şi obligaţiile privind
achitarea completă şi la termen a impozitelor şi taxelor în bugetele de toate nivelele, aceste
drepturi şi îndatoriri fiind reglementate în art. 8 al Codului Fiscal.
B) Contribuţii fiscale principale.
Impozitele sunt cunoscute din perioada antică presupunându-se că au apărut încă în
cadrul primelor formaţiuni statale, ulterior dezvoltându-se concomitent cu evoluţia societăţii
umane. Apariţia acestora a fost determinată de necesităţile întreţinerii materiale a celor ce
exercitau puterea în stat, îndeplinind atribuţiile de conducere statală100.
De la apariţia lor impozitele au fost concepute şi aplicate diferit, în funcţie de
dezvoltarea social-economică a statelor şi de cheltuielile publice efectuate în fiecare stat.
Date despre impozitele şi cheltuielile publice din antichitate se cunosc mai ales din istoria
statelor grec şi roman101.
În statul antic atenian principalul impozit era cel funciar, fiind urmat de impozitul pe
veniturile meseriaşilor, taxa pentru vânzarea în piaţă a produselor agricole şi impozitul
extraordinar pe veniturile cetăţenilor bogaţi, impozit perceput în timp de război şi calificat ca
o îndatorire de onoare a acestora.
În statul roman antic, principalul impozit era „tributum”, perceput la început numai de la
locuitorii provinciilor cucerite, în dependenţă de valoarea pământului deţinut sau de
veniturile dobândite în urma prelucrării acestuia, iar mai târziu fiind transformat în impozit
cetăţenesc permanent plătit de către toţi cetăţenii statului roman care aveau bunuri imobiliare,
iar ulterior şi mobiliare.
Concomitent cu tributum se percepea şi impozitul pe succesiuni, impozitul perceput la
vânzarea mărfurilor, impozitul perceput de la meşteşugari, impozitul pe numărul de sclavi şi
impozitul plătit de persoanele celibatare.
În perioada evului mediu ca şi în perioada anterioară, impozitele erau diferite de la un
stat la altul, în funcţie de dezvoltarea social-economică a statelor, tradiţii etc.
100
Armeanic A. etc., Opera citată, p.11.
101
Gliga I., Drept financiar public, Editura ALL Bucureşti, 1994, p.111-112.
33
În Anglia, o perioadă îndelungată impozitul de bază era cel funciar, achitat la început în
dependenţă de întinderi, iar ulterior, din venitul obţinut în urma exploatării lui sau acordării
în arendă.
În jurul anilor 1200 a fost introdus, în Anglia, impozitul pe venit diferenţiat pentru
nobili, preoţime şi ţărani, iar în secolele următoare au fost introduse impozite pe clădiri, pe
veniturile meşteşugarilor cât şi un şir de alte impozite ca: cel inclus în preţul de vânzare a
sării, cărbunelui, pieilor şi altor bunuri.
În Republica Florenţa în sec XII-XV se aplica impozitul pe veniturile cetăţenilor bogaţi
ce se percepea în baza unei scări crescătoare; impozitul pe succesiuni cât şi taxele vamale la
intrarea mărfurilor în republică. Se aplica un impozit aşa numit „estimo”, fiind impozitate
toate bunurile cetăţeneşti înscrise într-un registru special.
Spre finele evului mediu, în condiţiile dezvoltării meşteşugurilor, manufacturilor şi a
comerţului, cât şi în general a diversificării veniturilor cetăţenilor s-au creat condiţiile
instituirii unor noi impozite.
Astfel, în Franţa, exista impozitul „la taille” datorat de proprietarii de terenuri; capitaţia -
datorată de către cetăţeni în dependenţă de rangul social; impozitul perceput la vânzarea sării,
tutunului, băuturilor, la tranzacţiile cu bunuri, impozitele de timbru şi de înregistrare.
Impozitul personal datorat de către toţi cetăţenii din veniturile lor se majora de la a douăzecea
parte din venit la a zecea.
În uma revoluţiei franceze din 1789, a avut loc şi o revoluţie fiscală, şi anume, bugetul a
început a se completa nu din noi impozite, ci din anularea unor privelegii avute de nobili şi
preoţime. Mai mult ca atât s-au înlăturat chiar şi unele impozite ca, de exemplu, cel pe
vânzări ale bunurilor de consum.
Impozitele. Principalele contribuţii fiscale în Republica Moldova la etapa actuală sunt
impozitele şi taxele. Referindu-ne la definirea impozitelor, doctrina română reprezentată de
renumitul savant Dan Drosu Şaguna menţionează că impozitele reprezintă o contribuţie
bănească obligatorie, cu titlu nerambursabil datorată conform legii în bugetul de stat de către
persoanele fizice şi juridice pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le
posedă102.
Legislaţia Republicii Moldova şi anume Codul Fiscal în art. 6 defineşte impozitul ca “o
plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi
concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a
acestuia pentru, sau, în raport cu contribuabilul care a achitat această plată”103.
Făcând o sinteză a tuturor definirilor date impozitului concluzionăm că impozitul este o
plată obligatorie, în formă pecuniară, fără vrio contraprestaţie directă şi imediată, achitată
după o procedură prestabilită de către persoanele fizice sau juridice pentru veniturile pe care
le obţin sau bunurile pe care le posedă.
Din definirile date impozitului rezultă caracterele juridice ale acestuia şi anume:
e) Forma pecuniară de percepere.
f) Caracterul obligatoriu.
102
103
Codul Fiscal al R.M., art.6.
34
g) Plata fără vrio contraprestaţie anumită.
h) Caracterul procedural de percepere.
Forma pecuniară de percepere este forma cea mai frecvent întâlnită, însă nu unica, alături
de impozitele plătite în bani aplicându-se şi impozitele achitate în natură. Un exemplu elocvent
aici ar fi achitarea impozitului în produse agricole în timp de război etc. Astfel de impozite se
aplică în cazuri excepţionale, statul în aceste cazuri având diferite scopuri, printre care ţinerea
sub control a preţurilor la produsele alimentare în stat prin injectarea produselor ieftine pe
piaţă; aprovizionarea pieţelor cu produse deficitare etc.
Impozitul este o contribuţie obligatorie, stabilită în art. 58 al Legii fundamentale. Astfel,
toate persoanele fizice sau juridice care obţin venituri sau deţin bunuri impozabile sau taxabile
pe teritoriul Republicii Moldova sunt obligaţi ca prin intermediul impozitelor achitate să
contribuie la formarea bugetului de stat. Legislatorul sau după caz autorităţile publice locale
stabilesc nu numai felurile impozitelor ci şi cotele acestora, contribuabililor rămânându-le
doar să se conforme cu acestea.
Aceasta obligaţie derivă din însăşi faptul că cheltuielile bugetare sunt folosite tot pentru
finanţarea obiectivelor sau acţiunilor de care în mod direct sau indirect beneficiază şi
contribuabilul dat.
Plata fără vrio contraprestaţie imediată din partea statului în folosul contribuabilului
sau fără vre-un echivalent este un element esenţial, care şi deosebeşte impozitele de taxe.
Particularitatea impozitelor de a fi datorate fără un echivalent direct şi imediat al
plătitorilor de impozite se explică prin rolul lor de principale venituri publice, de mijloc
financiar primordial de formare a fondurilor băneşti necesare statului.
Reversibilitatea impozitelor este exprimată de condiţiile generale - economice, sociale şi
culturale create de stat, în beneficiul cetăţenilor, din utilizarea acestor impozite. De fapt,
reversibilitatea impozitelor este generală, deoarece beneficiarii ei sunt toţi cetăţenii unui stat,
fără a se recunoaşte vrio vocaţie deosebită a plătitorilor de impozite în ceea ce priveşte accesul
la învăţământul de stat, la acţiunile de sănătate publică, protecţie socială etc.
Caracterul procedural de percepere presupune perceperea impozitului atât benevolă cât
şi silită după o anumită procedură prestabilită reglementată de actele normative în domeniu.
Clasificarea legală a impozitelor în Republica Moldova este prevăzută în art. 6 al
Codului Fiscal şi anume:
Impozite generale de stat (impozite ce formează bugetul de stat):
a) impozitul pe venit;
b) accizele;
c) impozitul privat.
Impozite locale (impozite ce formează bugetul unităţilor administrativ-teritoriale):
a) impozitul pe bunurile imobiliare104.
O altă clasificare a impozitelor este cea doctrinară:
- după forma plăţii impozitele se clasifică în:
 Impozite în bani, unica formă de percepere la etapa actuală în R. Moldova. Deci
impozitele se achită în formă pecuniară, în lei moldoveneşti indiferent de faptul
104
Codul Fiscal al R.M., art.6.
35
dacă legea îi prevede în lei moldoveneşti sau valută străină. (De ex. accizele);
 Impozite în natură la etapa actuală în R. Moldova neexistând, însă în timpul
celui de-al II – lea război mondial se percepea în produse cerealiere, animaliere
etc., produse ce se foloseau pentru întreţinerea armatei.
- din punct de vedere al obiectului impozitul se clasifică în:
 Impozite pe venituri - impozitele pe veniturile obţinute de persoanele fizice sau
juridice, rezidente şi nerezidente pe parcursul unei perioade fiscale;
 Impozite pe avere – impozite pe averea persoanelor fizice sau juridice şi anume
impozitul pe bunurile imobiliare: case, apartamente, terenuri etc.;
 Impozitele pe faptele de consum sau aşa numitele impozite pe consumaţie,
acestea fiind acele impozite indirecte care se includ în preţul produsului, de ex.
T.V.A., accizele etc.
- după modul de percepere impozitele se împart:
 Impozitele directe – impozite ce se achită direct de contribuabil ca, de ex:
0mpozitul pe venit, impozitul pe bunurile imobiliare etc.
 Impozitele indirecte – impozite ce se includ în preţul produsului sau taxe de
consumaţie cum am menţionat anterior. (de ex. T.V.A., accizele etc.)105.
Taxele reprezintă, alături de impozite, cea de a doua categorie principală de venituri ale
bugetului de stat, fiind o plată efectuată de persoanele fizice sau juridice pentru anumite
servicii prestate acestora de către organele de stat sau instituţiile publice106.
Deci taxele sunt plăţi pecuniare, reglementate ca venituri ale bugetului de stat sau ale
altor colectivităţi publice datorate de cei ce beneficiază de anumite servicii, prestări ori alte
acte sau activităţi ale unor organe sau instituţii publice.
Particularităţile specifice taxelor sunt:
f) este o plată pecuniară;
g) se achită pentru serviciile prestate, deci au un contraechivalent;
h) acest contraechivalent nu este echivalent cu costul real al serviciului prestat;
i) subiectul plătitor este determinat odată cu cererea de prestare a serviciului;
j) reprezintă o contribuţie de acoperire a cheltuielilor necesare pentru serviciile
solicitate.
Clasificarea legală a taxelor în Republica Moldova este prevăzută în art. 6 al Codului
Fiscal şi anume:
Taxe generale de stat(taxe ce formează bugetul de stat):
a) taxa pe valoarea adăugată;
b) taxa vamală;
c) taxele rutiere.
Taxe locale(taxe ce formează bugetul unităţilor administrative-teritoriale):
a) taxele pentru resursele naturale;
b) taxa pentru amenajarea teritoriului;
c) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor;
105
Armeanic A., Opera citată, pag.29.
106
36
d) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii;
e) taxa de aplicare a simbolicii locale;
f) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială;
g) taxa de piaţă;
h) taxa pentru cazare;
i) taxa balneară;
j) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale,
orăşeneşti şi săteşti (comunale);
k) taxa pentru parcare;
l) taxa de la posesorii de cîini;
m) taxa de la posesorii unităţilor de transport;
n) taxa pentru parcaj;
o) taxa pentru unităţile stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor;
p) taxa pentru evacuarea deşeurilor;
r) taxa pentru dispozitivele publicitare107.
Principala deosebire între impozite şi taxe este că impozitele sunt plăţi cu titlu gratuit,
fără echivalent din partea statului pentru contribuţiile achitate; pe când taxele sunt obligatorii
în cazul când ceri perceperea serviciului şi pentru achitarea lor ţi se prestează un serviciu sau
ţi se eliberează un act.
Taxele, tipic, sunt plăţi obligatorii cu contraechivalent direct şi imediat însă avem un şir
de excepţii când taxele sunt fără vriun echivalent - taxa pe valoarea adăugată, aceasta având
trăsăturile specifice impozitelor.
În prezenţa unor taxe atât cu contraechivalent direct şi imediat, cât şi a unor taxe cu
contraechivalent parţial ori fără vriun contraechivalent se poate concluziona că deosebirea
dintre impozite şi taxe este relativă, deoarece în exercitarea atribuţiei de reglementare a
veniturilor publice, organele legislative au atitudinea de a institui impozite şi taxe pentru a
acoperi cheltuielile bugetare, neţinându-se cont de elementele specifice ale acestora şi teoriile
doctrinare în domeniu108.
C) Organele cu atribuţii de administrare fiscală.
Organele care exercită atribuţii de administrare fiscală în Republica Moldova sunt:
d) Organul Fiscal.
e) Serviciul Vamal al Republicii Moldova.
f) Serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor109.
Organul fiscal al Republicii Moldova este Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe
lîngă Ministerul Finanţelor care are în subordinea sa Inspectoratele Fiscale de Stat Terioriale.
Sarcina de bază a organului fiscal constă în exercitarea controlului asupra respectării
legislaţiei fiscale, asupra calculării corecte, achitării depline şi la timp a obligaţiilor fiscale110.
Serviciul Fiscal de Stat î-şi desfăşoară activitatea în baza următoarelor principii:
107
Codul Fiscal al R. Moldova, art.6.
108
Armeanic A. etc., Opera citată, p.27.
109
Codul Fiscal al R. Moldova, art.131, al.1.
110
37
g) Devotamentul faţă de stat, contribuabil şi cetăţeni;
h) Respectarea strictă a legilor şi a altor acte juridice;
i) Respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale contribuabililor şi autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale;
j) Onestitatea şi obiectivitatea;
k) Competenţa profesională;
l) Confidenţialitatea111.
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi Inspectoratele Fiscale de Stat Terioriale au
statut de persoană juridică şi sînt finanţate de la bugetul de stat112.
Atribuţiile de bază ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat sunt prevăzute în art.133
al.1 Cod Fiscal, iar ale Inspectoratelor Fiscale Teritoriale la acelaşi articol în aliniatul 2.
Drepturile organului fiscal şi ale funcţionarului fiscal sunt prevăzute în art. 134 al. 1 al
Codului Fiscal, iar
obligaţiile în art. 136.
Serviciul Vamal exercită atribuţii de administrare fiscală potrivit Codului Fiscal şi
Codului vamal113.
Organele vamale exercită drepturi ce ţin de asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale
aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal.
Obligaţiile Organului Vamal şi atribuţiile acestuia sunt prevăzute în art. 155 al Codului
Fiscal şi în art.11 Cod Vamal.
Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor din cadrul primăriilor au atribuţii de
administrare a impozitelor şi taxelor.
Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale exercită atribuţiile referitor la
evidenţa contribuabililor din acest teritoriu şi a obligaţiiilor fiscale ale acestora etc.
Atribuţiile privind compensarea sau restituirea sumelor plătite în plus şi a sumelor care
urmează a fi restituite, executarea silită a obligaţiilor fiscale şi tragerea la răspundere pentru
încălcări fiscale sînt exercitate, conform Codului fiscal, în comun cu organul fiscal114.
Drepturile şi obligaţiile Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale sunt
prevăzute în art. 157, 158 Cod Fiscal şi pt.14-16 a Hotărârii Guvernului cu privire la
activitatea serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor115.
D) Executarea obligaţiei fiscale
Stingerea obligaţiei fiscale se efectuează prin mai multe modalităţi:
f) prin anulare116 – anulare prin intermediul actelor cu caracter general sau individual
111
Codul etic al funcţionarului fiscal aprobat prin Ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 400 din 10 noiembrie 2008,
p.3.
112
113
Codul Vamal al R. Moldova nr.1149-XIV din 20.07.2000 // republicat în M. Of. al R.
Moldova din 01.01.2007, ediţie specială.
114
115
Hotărârea Guvernului nr.998 din 20.08.2003 cu privire la activitatea serviciului de
colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriei // M. Of. al R. Moldova Nr.191-
195 din 05.09.2003.
116
38
adoptate de Parlamentul R.Moldova etc.. De ex. anularea obligaţiilor fiscale ca urmare
a amnistierii fiscale;
g) prin trecerea termenului de prescripţie117 – termenul de identificare a obligaţiei fiscale
este de 4 ani, calculat din ultima zi în care trebuia să fie achitată obligaţia fiscal, iar
termenul de achitare a obligaţiei fiscale, inclusiv în formă silită, este de 6 ani calculaţi
din momentul identificării obligaţiei fiscale, după expirarea unuia din termeni obligaţia
fiscală este stinsă deoarece a trecut termenul de prescripţie;
h) prin scădere118 – stingerea obligaţiei fiscale a contribuabilului persoană juridică prin
scădere are loc în urma încetării activităţii lui prin lichidare, inclusiv pe cale judiciară,
sau prin reorganizare;
i) prin compensare119 – stingerea obligaţiei fiscale prin compensare se efectuează prin
trecerea în contul restanţei a sumei plătite în plus sau a sumei care, conform legislaţiei
fiscale, urmează a fi restituită;
j) prin executare silită120 – stingerea obligaţiei fiscale prin executare silită are loc atunci
când contribuabilul nu achită obligaţia fiscală benevol, organele fiscale fiind impuse a
aplica forţa de constrângere – a aplica sechestru şi ulterior în caz că obligaţia fiscală
totuşi nu va fi stinsă a comercializa bunurile contribuabilului.
În situaţia când contribuabilul nu este apt de a achita obligaţia fiscală el poate cere
amânarea sau eşalonarea acesteia în conformitate cu art.180 al Codului Fiscal.
Dacă contribuabilul nu achită benevol obligaţia fiscală atunci Organul Fiscal aplică
modalităţi de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale, adică se asigură că ulterior acesta va
achita impozitul. Aceste modalităţi sunt: majorarea de întârziere – art. 228 Cod Fiscal;
suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabililor – art. 229 Cod Fiscal şi
sechestrarea bunurilor – art. 230 şi Capitolul IX Cod Fiscal.
E) Executarea silită a obligaţiei fiscale
În situaţia când contribuabilul nu achită benevol impozitele, taxele, penalităţile,
amenzile etc. atunci organul fiscal purcede la executarea silită a obligaţiei fiscale.
Executarea silită a obligaţiei fiscale se face de Organul Fiscal, pentru obligaţia fiscală
calculată de Organul Fiscal şi Organul Vamal iar cea calculată de Serviciul de colectare a
impozitelor şi taxelor de acesta împreună cu organul fiscal121.
Pentru a declanşa executarea silită a obligaţiei fiscale sunt necesare întrunirea
cumulativă a unor condiţii şi anume existenţa restanţei; neexpirarea termenelor de prescripţie;
necontestarea faptului de existenţă a restanţei şi mărimii ei; contribuabilul nu se află în proces
de lichidare (dizolvare) sau de aplicare a procedurilor de depăşire a insolvabilităţii.
Organul fiscal are la dispoziţia sa un şir de modalităţi de executare silită a obligaţiilor
fiscale şi anume:
e) încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului;
f) ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar;
117
Codul Fiscal al R. Moldova, art.173, 274, 275.
118
119
120
Codul Fiscal al R. Moldova, art.177, Titlul V, Capitolul IX.
121
39
g) urmărirea bunurilor contribuabilului;
h) urmărirea datoriilor debitoare ale contribuabililor.
Executarea silită se face de regulă în zilele lucrătoare în intervalul 6.00 – 22.00, însă în
cazul când contribuabilul se eschivează atunci se permite executarea silită şi în afara orelor
menţionate, sau în zile de odihnă. Dacă bunurile contribuabilului se află în diferite unităţi
administrativ-teritoriale executarea silită o face organul fiscal de la locul de evidenţă - cu
participarea funcţionarului fiscal de la locul aflării bunurilor. Cheltuielile pentru executarea
silită sunt suportate de bugetul de stat urmând a fi recuperate de la contribuabil.
Perceperea din conturile bancare al contribuabililor se face în felul următor: începând
cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa, organul fiscal înaintează băncii ordinul
incaso – document executoriu. Instituţia bancară este obligată să-l execute în ziua lucrătoare
în care la primit, dacă pe conturile bancare ale contribuabilului sunt mijloace băneşti. În cazul
existenţei şi altor documente executorii banca e obligată să remită documentele executorii
primului executor judecătoresc emitent, acesta urmând a executa obligaţia fiscală în mod
prioritar. În cazul insuficienţei mijloacelor băneşti, în aceeași zi, banca, face inscripţia dată
pe ordinul incaso şi-l restituie organului fiscal122.
Perceperea restanţelor din contul altor bunuri ale contribuabililor se efectuează prin:
e) ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în conformitate cu art. 198 C.F.
f) sechestrarea bunurilor, după regulile stipulate în art.199 C.F.
g) sechestrarea bunurilor contribuabililor care se află la alte persoane, în conformitate cu
art.201 C.F.
h) executarea silită a produselor agricole nerecoltate, în conformitate cu art.201(1) C.F.
Bunurile sechestrate se comercializează, cele ce depăşesc suma de 10000 lei la licitaţii,
cele până la această sumă - în magazinele ce au fost împuternicite de organul fiscal123. Înainte
de a fi comercializate la licitaţie bunurile urmează a fi evaluate de către organul fiscal sau de
către personele împuternicite de acesta124. Pentru organizarea licitaţiei se formează o comisie
de licitaţie alcătuită din reprezentanţii organului fiscal, a contribuabilului a cărui bun a fost
scos la licitaţie, experţi etc125. Licitaţiile se organizează în creşterea sau descreşterea preţului.
După ce sa organizat o licitaţie şi nu a fost nici un cumpărător preţul bunului la licitaţia
ulterioară va fi scăzut. Bunul care nu poate fi comercializat la licitaţia cu preţul în creştere se
poate comercializa la licitaţia cu preţul în descreştere, preţul acestuia urmând a cădea până la
zero sau până la un anumit plafon stabilit anterior126.
Cumpărătorul care a acordat cel mai înalt preţ se consideră că a câştigat licitaţia şi
urmează a achita preţul bunului şi a încheia contractual de vânzare-cumpărare127 după care
împreună cu organul fiscal ridică bunul de la locul păstrării lui128.
122
123
Instrucţiunea I.F.P.S. nr.11 din 19.12.2005 cu privire la modul de ridicare, predare şi comercializare a
bunurilor sechestrate a căror valoare nu depăşeşte 10000 lei // M. Of. al R. Moldova Nr. 21-24 din 03.02.2006.
124
125
126
Codul Fiscal al R. Moldova, art.209-212.
127
128
40
Contribuabilul asupra căruia s-a efectuat executarea silită a obligaţiei fiscale, în termen
de 10 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei de executare silită sau săvîrşirii acţiunilor
considerate de el ilegale le poate contesta129 la organul fiscal emitent a deciziei sau al cărei
funcţionar a întreprins acţiunea,130 pe seama contribuabilului căzând povara de a demonstra
incorectitudinea deciziei emise de organul fiscal sau ilegalitatea acţiunilor funcţionarului
fiscal131. Decizia pe care organul fiscal a emis-o pe marginea contestaţiei poate fi contestată
la I.F.P.S. prin intermediul I.F.T. sau atacată în instanţa de judecată competentă132.
Depunerea contestaţiei la organul fiscal nu sistează executarea silită a obligaţiei fiscale cu
excepţia comercializării bunurilor sechestrate133.
F) Controlul fiscal
Controlul fiscal presupune verificarea corectitudinii cu care contribuabilul execută
obligaţia fiscală şi alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, inclusiv verificarea altor
persoane sub aspectul legăturii lor cu activitatea contribuabilului prin metode, forme şi
operaţiuni prevăzute de legislaţia fiscală.
Prin control fiscal înţelegem totalitatea formelor şi metodelor prin care organele cu
atribuţii de efectuare a controlului fiscal verifică respectarea legislaţiei fiscale de către
contribuabil, achitarea completă şi la termen a obligaţiilor în bugetul de stat.
Controlul fiscal se efectuează pentru o perioadă ce nu depăşeşte termenul de
prescripţie,134 în timpul orelor de program ale organului fiscal şi/sau cele ale
contribuabilului135. Se interzice efectuarea repetată a controalelor fiscale la faţa locului
asupra unora şi aceloraşi impozite şi taxe pe o perioadă fiscală care anterior a fost supusă
controlului, excepţie fiind persoanele juridice ce se află în proces de lichidare, reorganizare
etc136.
Controlul fiscal se poate efectua în două forme:
 Control fiscal la faţa locului – se face în baza unei decizii scrise a conducerii organului
care exercită controlul fiscal la finalizarea acestuia întocmindu-se actul de control
fiscal137. Dacă în procesul controlului fiscal s-a descoperit că contribuabilul a săvârșit o
contravenţie atunci la finele controlului se întocmește procesul verbal cu privire la
constatarea contravenției. Dacă în procesul controalelor s-a descoperit că
contribuabilul a încălcat legislația și este componența unei infracțiuni atunci IFT ea
decizia de a transmite materialele MAI pentru începerea urmăririi penale.
 Control fiscal la sediul organului cu atribuţii de efectuare a controlului fiscal constă în
verificarea corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente
prezentate de contribuabil, care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea
impozitelor şi taxelor. Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii
129
130
131
132
133
134
135
136
137
Codul Fiscal al R. Moldova, art.214, al. 8.
41
fiscali sau persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de
administrare fiscală, fără adoptarea unei decizii scrise asupra obiectivului vizat în
termen de cel mult 3 luni din ziua prezentării de către contribuabil a dării de seamă
fiscale138.
În cadrul acestor controale se folosesc mai multe metode de efectuare a controlului
fiscal:
 verificarea faptică - se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului şi constă în
observarea directă a activităţii agentului economic şi are drept scop constatarea
situaţiilor care nu sunt reflectate în documente139;
 verificarea documentară - se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al
celui la faţa locului şi constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale, documentelor de
evidenţă etc. cu documentele şi cu informaţiile referitoare la acesta de care dispune
organul care exercită controlul fiscal140;
 verificarea totală – presupune controlul la faţa locului asupra totutor obligaţiilor
fiscale ale contribuabilului calculate de la ultimul control fiscal141;
 verificarea parţială – presupune controlul atât la sediul organului fiscal cât şi la faţa
locului asupra achitării de către contribuabil pe o perioadă determinată a unei categorii
de impozite ca de ex. impozite în bugetul local142;
 verificarea tematică - se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la
faţa locului şi constă în controlul asupra stingerii unui anumit tip de obligaţie fiscală
verificîndu-se documentele sau activitatea contribuabilului. De ex. controlul tematic
asupra achitării impozitului pe venit de către persoanele ce practică activitatea de
antreprenoriat143;
 verificarea operativă – se face inopinat, de obicei prin verificare faptică asupra
urmăririi proceselor economice ale agentului economic, urmărirea eliberării facturilor
fiscale, urmărirea folosirii aparatului de casă la comercializare etc.144. În procesul
verificării operative etc., funcţionarul fiscal poate face cumpărătura de control. Aceasta
constă în crearea artificială de către funcţionarul fiscal a situaţiei de procurare a
bunurilor materiale, de efectuare a comenzii de executare a lucrărilor sau de prestare a
serviciilor fără scopul de a le achiziţiona (consuma) sau de a le comercializa, doar cu
scopul de a verifica respectarea legislaţiei fiscale.
 verificarea prin contrapunere - se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi
al celui la faţa locului şi constă în controlul concomitent al contribuabilului şi al
persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi economice, financiare etc., pentru a
se constata autenticitatea acestor raporturi şi a operaţiunilor efectuate145.
138
Codul Fiscal al R. Moldova, art.215, al.1,2.
139
140
141
142
143
144
145
42
Contribuabilul asupra căruia s-a efectuat controlul fiscal, în termen de 30 de zile de la
data primirii deciziei sau a întreprinderii acţiunii considerate de el ilegale le poate contesta146
la organul fiscal emitent a deciziei sau al cărei funcţionar a întreprins acţiunea,147 pe seama
contribuabilului ca şi în cazul executării silite căzând povara de a demonstra incorectitudinea
deciziei emise de organul fiscal sau ilegalitatea acţiunilor funcţionarului fiscal148. Organul
fiscal are la dispoziţia sa 30 de zile pentru examinarea contestaţiei, termen ce poate fi
prelungit încă cu maxim 30 de zile149. Decizia pe care organul fiscal a emis-o pe marginea
contestaţiei poate fi contestată similar contestării deciziei asupra contestaţiei de executare
silită la I.F.P.S. prin intermediul I.F.T. sau atacată în instanţa de judecată competentă150.
G) Răspunderea juridică pentru încălcarea legislaţiei fiscale
Încălcarea legislaţiei fiscale serveşte drept temei pentru tragerea la răspundere juridică a
contribuabilului. Legiuitorul a adoptat un şir de acte normative printre care Codul Fiscal,
Codul Contravenţional151, Codul Penal152, Codul muncii153 etc. care stau la baza respectării
Cea mai frecventă încălcare din domeniul fiscal este evaziunea fiscală, încălcare ce se
pedepseşte contravenţional sau penal în cazul persoanelor fizice şi doar penal în cazul
persoanelor juridice.
Persoanelor fizice nu li se va aplica sancţiuni dacă suma impozitului ce urmează a fi
achitată va fi mai mică de 2000 lei. Dacă impozitul pe venit ce urma a fi achitat variază între
2000 şi 50 mii lei se va aplica pedeapsă contravenţională, însă, dacă suma impozitului va
trece de 50 mii lei persoana va fi trasă la răspundere penală.
Se pedepseşte contravenţional, în conformitate cu art. 301 Cod Contravenţional,
evaziunea fiscală a persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător prin
eschivarea de la prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit sau prin includerea în
declaraţie a unor date denaturate, dacă suma impozitului pe venit care trebuia să fie achitat nu
depăşeşte 50 mii lei şi se sancţionează cu amendă de la 2000 la 3000 lei.
Se pedepseşte penal, în conformitate cu art. 241(1) Cod Penal, evaziunea fiscală a
persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător prin eschivarea de la
prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit sau prin includerea în declaraţie a unor
date denaturate, dacă suma impozitului pe venit care trebuia să fie achitat depăşeşte 50 mii lei
şi se pedepseşte cu amendă în mărime de la 20 mii la 40 mii lei sau cu muncă neremunerată
în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.
146
147
148
149
150
151
Codul Contravenţional al R. Moldova nr.218 din 24.10.2008 // M. Of. al R. Moldova Nr.3-6
din 16.01.2009.
152
Codul Penal al R. Moldova nr.985 din 18.04.2002 // M. Of. al R. Moldova Nr.128-129 din
13.09.2002.
153
Codul Muncii al R.Moldova nr.154 din 28.03.2003 // M. Of. al R. Moldova Nr.159-162 din
29.07.2003.
43
Aceeaşi acţiune care a condus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de
mari(mai mare de 100 mii lei) se pedepseşte cu amendă în mărime de la 40 mii la 60 mii lei
sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
Persoanele ce practică activitatea de antreprenoriat şi admit evaziunea fiscală vor fi
pedepsite conform art. 244 Cod Penal, normă ce prevede evaziunea fiscală a
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor prin includerea în documentele contabile, fiscale
sau financiare a unor date denaturate privind veniturile sau cheltuielile, a unor cheltuieli care
nu au la bază operaţiuni reale ori care au la bază operaţiuni ce nu au existat, fie prin tăinuirea
unor obiecte impozabile, dacă suma impozitului care trebuia să fie plătit depăşeşte 30 mii lei
şi prevede pedepse pecuniare de la 40 mii la 60 mii lei sau închisoare de pînă la 3 ani, în
ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de pînă la 5 ani pentru persoana fizică, şi amendă în mărime de la 40
mii la 100 mii lei cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pentru persoana
juridică.
Aceeaşi acţiune dacă a dus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de mari se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 60 mii la 100 mii lei sau cu închisoare de pînă la 6 ani,
în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani pentru persoanele fizice şi amendă în mărime
de la 60 mii la 120 mii lei cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu
lichidarea persoanei juridice.
În afară de evaziunea fiscală în Republica Moldova mai sunt frecvente şi un şir de alte
contravenţii sau infracţiuni care prejudiciază bugetul de stat, printre care:
a) răspunderea penală –
- Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător – art. 241 C.Penal;
- Eschivarea de la achitarea plăţilor vamale – art.249 C. Penal;
- Comercializarea mărfurilor supuse accizelor, fără marcarea lor cu timbre de acciz -
art.250 C. Penal.
b) răspunderea contravenţională –
- Desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzător - art.263 C. Contravenţional;
- Încălcarea modului de procurare, de desfacere a timbrelor de acciz - art.272 C.
Contravenţional;
- Comercializarea fără achitarea taxei de piaţă, a taxei pentru amplasarea unităţilor
comerciale - art.274, al.1 C. Contravenţional;
- Încălcarea regulilor privind operaţiunile valutare - art.291 C. Contravenţional;
- Încălcarea regulilor de exploatare a maşinilor de casă şi control - art. 2931 C.
Contravenţional.
j) Răspunderea juridică prevăzută de Codul Fiscal –
- Împiedicarea activităţii organului fiscal – art. 253 C. Fiscal;
- Neutilizarea maşinilor de casă şi de control, neeliberarea biletelor de călătorie – art.
254 C. Fiscal;
- Neprezentarea informaţiei despre sediu – art. 255 C. Fiscal;
- Nerespectarea regulilor de evidenţă a contribuabililor - art. 256 C. Fiscal;
44
- Încălcarea regulilor de ţinere a evidenţei contabile şi a evidenţei în scopuri fiscale -
art. 257 C. Fiscal;
- Neeliberarea facturii fiscale în cazul bunurilor gajate – art. 2571 C. Fiscal;
- Încălcarea de către instituţiile financiare a modului de decontare - art. 259 C. Fiscal;
- Nerespectarea modului de întocmire şi de prezentare a dării de seamă fiscale şi a
facturii fiscale, precum şi neînregistrarea facturii fiscale în Registrul general
electronic al facturilor fiscale - art. 260 C. Fiscal;
- Încălcarea regulilor de calculare şi de plată a impozitelor şi taxelor - art. 261 C.
Fiscal;
- Lipsa timbrelor de acciz - art. 262 C. Fiscal;
- Nerespectarea regulilor de comercializare a ţigaretelor cu filtru – art. 2621 C. Fiscal;
- Nerespectarea regulilor de executare silită a obligaţiei fiscale - art. 263 C. Fiscal.
k) Răspunderea disciplinară.
În Republica Moldova răspunderea disciplinară a funcţionarilor fiscali este
reglementată de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public,
sancţiunile aplicându-se în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a funcţiei
deţinute. Deci, în conformitate cu art.58, a acestei legi, funcţionarului fiscal i se pot aplica
următoarele sancţiuni: avertisment; mustrare; mustrare aspră; suspendarea dreptului de a fi
promovat în funcţie în decursul unui an; suspendarea dreptului de a fi avansat în trepte de
salarizare pe o perioadă de la unu la doi ani sau destituirea din funcţia publică154.
§ 2. Impozitul pe venit.
Impozitul pe venit este acea plată în formă pecuniară care se achită de către persoanele
fizice sau juridice pentru veniturile pe care acestea le obţin.
Reglementarea normativă a acestui impozit este în Titlu II al Codului Fiscal; în
Hotărârea Guvernului nr.1498 din 29.12.2008 privind Declaraţia persoanei juridice cu privire
la impozitul pe venit155; în Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale
aferente impozitului pe venit156; Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale
aferente impozitului pe venit al persoanelor fizice care nu practică activitatea de
întreprinzător157; Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată
154
Legea nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public// M. Of. al R. Moldova nr. 230-232
din 23.12.2008.
155
Hotărârea Guvernului nr.1498 din 29.12.2008 privind Declaraţia persoanei juridice cu
privire la impozitul pe venit// M. Of. al R. Moldova Nr.7-9 din 20.01.2009.
156
Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venit,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.77 din 30.01.2008 // M. Of. al R. Moldova Nr.32-33 din
15.02.2008.
157
Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venit al persoanelor fizice care nu practică
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.77 din 30.01.2008 // M. Of. al R.
activitate de întreprinzător,
Moldova Nr.32-33 din 15.02.2008.
45
din alte plăţi decât salariul158; Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit din
salariu şi din alte plăţi efectuate
de către patron în folosul angajatului şi a formularelor ce atestă reţinerea impozitului pe venit
la sursa de plată159; Regulamentul cu privire la procedura de încheiere, acţiune şi reziliere a
Acordului privind scutirea de plata impozitului pe venit a agenţilor micului business şi a
gospodăriilor ţărăneşti (de fermier)160; Instrucţiunea cu privire la reţinerea impozitului pe venit
la sursa de plată161 etc.
Subiecţii impozitului pe venit în conformitate cu art. 13 al Codului Fiscal sunt
persoanele fizice şi juridice, rezidente şi nerezidente care obţin venituri pe teritoriul
R.Moldova şi în afara ei în unele cazuri.
Referindu-ne la persoanele fizice putem menţiona că acestea sunt subiecţi ai impunerii
cu impozitul pe venit în Republica Moldova în situaţia când ei obţin venit pe teritoriul
Republicii Moldova cât şi în afara Republicii Moldova dacă sunt cetăţeni ai R.Moldova şi
între statul unde se obţine venitul şi R.Moldova nu există un acord de evitare a dublei
impuneri. Deci, cetăţenii Republicii Moldova achită impozitul pe venit în Republica Moldova
indiferent în ce ţară obţin venitul cu excepţia statelor cu care Republica Moldova are
încheiate acorduri de editare a dublei impuneri.
Cetăţenii străini achită impozitul pe venit în bugetul Republicii Moldova doar în situaţia
când obţin venituri pe teritoriul Republicii Moldova sau din activitatea din Republica
Moldova.
Obiectul impunerii conform art. 14 al Codului Fiscal sunt veniturile obţinuţe de către
subiecţii impunerii şi anume: veniturile obţinute din orice surse aflate în R.M. precum şi din
orice alte surse aflate în afara R.M. cu excepţia deducerilor şi scutirilor permise de lege;
veniturile din orice surse obţinute în afara R.Moldova pentru activitatea în R.Moldova;
venitul din investiţii şi financiar etc.
Cotele impozitului pe venit, conform art. 15 al Codului Fiscal, sunt: pentru persoanele
fizice ce obtin venituri până la 26700 lei anual - 7 %, pentru venitul ce depăşeşte suma de
26700 lei cota constituie 18 %.
158
Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată din alte plăţi decât salariul,
aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr.77 din 30.01.2008 // M. Of. al R. Moldova Nr.32-33 din 15.02.2008.
159
Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit din salariu şi din alte plăţi
efectuate de către patron în folosul angajatului şi a formularelor ce atestă reţinerea
impozitului pe venit la sursa de plată, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 10 din
19.01.2010 // M. Of. al R. Moldova Nr.11-12 din 26.01.2010.
160
Regulamentul Ministerului Finanţelor nr.4 din 03.09.2002 cu privire la procedura de
încheiere, acţiune şi reziliere a Acordului privind scutirea de plata impozitului pe venit a
agenţilor micului business şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) // M. Of. al R. Moldova
Nr.149 din 07.11.2002.
161
Instrucţiunea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.14 din 19.12.2001 cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de
plată // M. Of. al R. Moldova Nr.005 din 10.01.2002.
46
Cotele impozitului pe venit pentru persoanele juridice constituie 12 % din venitul
impozabil; pentru gospodăriile ţărăneşti (de fermier) 7 % din venitul impozabil, 162 iar pentru
întreprinderile mici şi mijlocii 3 %163.
În conformitate cu art. 20 al Codului Fiscal nu se supun impozitării cu impozitul pe venit
orice plăţi din bugetul asigurărilor sociale (pensiile de invaliditate, pensiile de vârstă etc..),
bursele studenţilor, elevilor, indemnizaţiile de concediere, veniturile misiunilor diplomatice
etc.
Fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire personală în sumă
de 9120 lei anual, iar dacă acesta s-a îmbolnăvit şi a suferit de boala provocată de
consecinţele avariei de la C.A.E. Cernobîl; este invalid şi s-a stabilit că invaliditatea sa este în
legătură cauzală cu avaria de la C.A.E. Cernobîl; este părintele sau soţia (soţul) unui
participant căzut sau dat dispărut în acţiunile de luptă din Stânga Nistrului, Republica
Afghanistan; este invalid ca urmare a participării la acţiunile de luptă din Stânga Nistrului,
precum şi din Republica Afghanistan; este invalid de război, invalid din copilărie, invalid de
gradul I şi II; este pensionar-victimă a represiunilor politice, ulterior reabilitată, scutirea
personală va constitui – 13560 lei164.
Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie are dreptul la o scutire
suplimentară în sumă de 9120 lei anual, dacă soţul(soţia) nu beneficiază de scutire personală.
Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie cu orice persoană specificată anterior, la
care suma scutirii personale constituie 13560 lei are dreptul la o scutire suplimentară în sumă
de 13560 lei anual, cu condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de scutire personală165. Deci,
dacă contribuabilul este căsătorit, iar soţia nu munceşte sau nu beneficiază de scutire la locul
de muncă atunci soţul are dreptul să folosească atât scutirea sa cât şi cea a soţiei.
De asemenea, în conformitate cu art.35 al Codului Fiscal, contribuabilul mai are dreptul
şi la o scutire suplimentară în sumă de 2040 lei anual pentru fiecare persoană întreţinută, cu
excepţia invalizilor din copilărie pentru care scutirea constituie 9120 lei anual.
Aşadar, dacă cetăţeanul Y are un salariu de 100000 lei, este căsătorit, însă soţia nu
munceşte şi are la întreţinere 1 copil atunci el va beneficia de scutirea sa personală, scutirea
pentru soţie şi respectiv scutirea pentru persoana aflată la întreţinere.
Fiecare persoană fizică în situaţia când obţine venituri extrasalariale sau munceşte în
două sau mai multe locuri este obligată până la 31 martie să depună declaraţia pe venit şi să
achite impozitul.
Referindu-ne la achitarea impozitului de către persoanele fizice salariaţi putem menţiona
că acestora li se reţine impozitul pe venit la sursa de plată, angajatorul, înainte de a elibera
salariul reţinând impozitul pe venit etc. şi virândul pe contul bugetului de stat 166.
§ 3. Taxa pe valoarea adăugată.
162
Codul Fiscal al R.M., art. 15.
163
164
165
166
47
Taxa pe valoarea adaugată este impozit general de stat care reprezintă o formă de
colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sînt supuse
impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor,
serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.
Reglementarea normativă a acestui impozit este în Titlu III al Codului Fiscal;
Regulamentul cu privire la aplicarea T.V.A.167; Regulamentul privind restituirea T.V.A.168;
Instrucţiunea privind restituirea sumelor T.V.A. 169, Regulamentul privind modul de aplicare a
cotei zero a T.V.A. la livrarea pe teritoriul ţării a mărfurilor şi serviciilor destinate proiectelor
de asistenţă tehnică şi proiectelor de asistenţă investiţională etc.170.
Subiecţii impozabili, în conformitate cu art. 94 al Codului Fiscal, sunt acele persoane
juridice care comercializează sau importă mărfuri sau servicii şi sunt plătitori de T.V.A., cu
exceptia persoanelor fizice care importă mărfuri pentru consum personal. Este plătitor de
T.V.A. în mod obligatoriu agentul economic care pe parcursul a 12 luni consecutive a livrat
mărfuri sau servicii în sumă ce depăşeşte 600.000 lei. Acel agent economic care pe parcursul
acestor luni consecutive a efectuat livrări de mărfuri sau servicii în sumă ce depăşeşte 100
mii lei poate fi înregistrat la cerere ca plătitor de T.V.A.171
Obiectele impozabile constituie, în conformitate cu art. 95 al Codului Fiscal, livrarea
mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de
întreprinzător în Republica Moldova; importul mărfurilor, în Republica Moldova, cu excepţia
mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu
depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare, importate de către persoanele fizice;
importul serviciilor în Republica Moldova. Nu constituie obiecte impozabile şi nu se aplică
T.V.A. la livrarea mărfurilor, serviciilor efectuate în interiorul zonei economice libere;
transmiterea proprietăţii în cadrul reorganizării agentului economic etc.
Cotele taxei pe valoare adăugată, conform art. 96 al Codului Fiscal, sunt - 20 % cota
standard, şi cote reduse - 8 % la pâine şi produse de panificaţie, lapte şi produse lactate, unele
medicamente, zahărul din sfecla de zahăr, gazele naturale şi cele lichefiate etc. De asemenea,
se aplică şi cota 0 % la unele produse şi servicii ca, de ex: energia electrică, energia termică şi
apa caldă pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă; mărfurile livrate în magazinele
167
Regulamentul Ministerului Finanţelor nr.586 din 01.11.1999 cu privire la aplicarea T.V.A.
// M. Of. al R. Moldova Nr.073 din 23.06.2000.
168
Regulamentul privind restituirea taxei pe valoarea adăugată, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 1024 din 01 noiembrie 2010 // M. Of. al R. Moldova Nr. 214-220 din
05.11.2010.
169
Instrucţiunea privind restituirea sumelor T.V.A., aprobată prin Ordinul I.F.P.S. nr.188 din
17.11.2005 // M. Of. al R. Moldova Nr.001 din 06.01.2006.
170
Regulamentul privind modul de aplicare a cotei zero a TVA la livrarea pe teritoriul ţării a
mărfurilor şi serviciilor destinate proiectelor de asistenţă tehnică şi proiectelor de asistenţă
investiţională aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 246 din 8 aprilie 2010// M. Of. al R.
Moldova Nr.52-53 din 14.04.2010.
171
48
duty-free; importul şi/sau livrarea pe teritoriul republicii a mărfurilor, serviciilor destinate
folosinţei oficiale de către misiunile diplomatice în Republica Moldova etc. 172
Agentul economic, în cazul comercializării produsului, serviciilor la preţul acestora,
trebuie să adauge taxa pe valoarea adăugată şi respectiv să efectueze vânzarea. Taxa pe
valoarea adăugată achitată de către agentul economic se constitue din T.V.A. calculate de
acesta, minus T.V.A. inclus în preţul materiei prime procurate anterior.
Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, în conformitate cu art. 103 al Codului Fiscal,
locuinţa, pământul şi arenda acestora, proprietatea de stat răscumpărată în procesul
privatizării, mărfurile şi serviciile institutiilor de învăţământ, serviciile de pregătire şi
perfecţionare a cadrelor, serviciile postale, serviciile legate de jocurile de noroc, serviciile
legate de transportarea pasagerilor pe teritoriul ţării etc.
Se restitue taxa pe valoarea adăugată în cazul exportului de mărfuri şi servicii,
investiţiilor de capital etc.
§ 4. Accizele.
Accizul este un impozit general de stat stabilit pentru unele mărfuri de consum
specificate în anexa la Cap.IV al Codului Fiscal. Responsabili de colectarea accizelor este
Organul Fiscal, iar în cazul importului Organul Vamal.
Reglementarea normativă a acestui impozit este în Titlu IV al Codului Fiscal; în
Regulamentul privind modul de solicitare a certificatului de acciz, de completare a declaraţiei
privind accizele şi modul de evidenţă a mărfurilor supuse accizelor expediate (transportate)
din încăperea de acciz173; Regulamentul privind modalitatea de marcare cu „Timbru de acciz.
Marcă comercială de stat” a producţiei alcoolice supuse accizelor174; Regulamentul privind
instituire sistemului de marcare cu timbre de acciz a mărfurilor din ţară (indigene) şi de import
pasibile accizelor175; Regulamentul cu privire la restituirea accizelor176; Regulamentul cu
privire la ordinea perfectării actelor şi perceperii plăţilor vamale la importul în R. Moldova a
172
173
Regulamentului privind modul de solicitare a certificatului de acciz, de completare a
declaraţiei privind accizele şi
modul de evidenţă a mărfurilor supuse accizelor expediate (transportate) din încăperea de
acciz, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 843 din 18.12.2009 // M. Of. al R. Moldova
Nr.193-196 din 29.12.2009.
174
Regulamentul privind modalitatea de marcare cu „Timbru de acciz. Marcă comercială de
stat” a producţiei alcoolice supuse accizelor aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1481 din
26.12.2008 // M. Of. al R. Moldova Nr.199-202 din 29.12.2006.
175
Regulamentul Ministerului Finanţelor nr.6 din 19.03.2001 privind instituire sistemului de
marcare cu timbre de acciz a mărfurilor din ţară (indigene) şi de import pasibile accizelor // M.
Of. al R. Moldova Nr.044 din 19.04.2001.
176
Regulamentul privind restituirea acizelor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1123 din
28.09.2006 // M. Of. al R. Moldova Nr.157 din 02.10.2006.
49
mărfurilor supuse accizelor177; Instrucţiunea cu privire la modul de calculare şi achitare a
accizelor178 etc.
Accizele preced taxa pe valoarea adăugată, fiind incluse în baza de impozitare pentru
calcularea taxei pe valoarea adăugată, acestea fiind percepute o singură dată şi datorată într-o
singură rată a circuitului economic179.
Subiecţii impunerii cu accize, în conformitate cu art. 120 Cod Fiscal, sunt persoanele
juridice şi persoanele fizice care prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor pe
teritoriul Republicii Moldova cât şi persoanele juridice şi persoanele fizice care importă
mărfuri supuse accizelor. Deci, agenţii economici sunt obligaţi să achite accizul în cazul când
aceştea prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor pe teritoriul Republicii Moldova
cât şi în cazul importării mărfurilor supuse accizelor180.
Aceştea achită accizul, cum am mai menţionat, în cazul prelucrării, fabricării, importării
berii, vinurilor, ţigărilor, parfumurilor şi apelor de toaletă, îmbrăcămintei din blană,
motorinei, gazului natural, articolelor din metale preţioase, articolelor de giuvaerie, camere
de televiziune, camere web, autoturisme etc181.
Cotele accizelor se stabilesc în sumă absolută la unitatea de măsură; ad valorem în
procente de la valoarea mărfurilor sau o combinaţie a acestor forme.
Sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii se are în vedere o sumă fixă calculată pe
unitatea de măsură specificată de lege. De ex: accizul la producerea sau importul motorinei
este 1260 lei/tonă, a oxigenului - 3030 lei/tona etc..
Ad valorem în procente de la valoarea mărfurilor se înţelege un procent anumit din
valoarea mărfii. De ex: accizul la îmbrăcămintea din blană este 25 % din costul acestora sau
accizul la parfumuri şi ape de toaletă este 30 % etc.
Accizul deasemenea poate fi stabilit şi mixt ca de ex. la ţigările cu filtru - 30 lei /1000
bucăţi + 30% din valoarea lor.
Conform art.124 al Codului Fiscal la achitarea accizelor sunt prevăzute de un şir de
înlesniri, printre care importul mărfurilor de uz sau consum personal a căror valoare sau
cantitate nu depăşeşte limita stabilită în legislaţia în vigoare; importarea ajutoarelor
umanitare; în cazul în care subiectul impunerii exportă mărfuri supuse accizelor; plasarea,
livrarea de pe teritoriul vamal în magazinele duty-free şi comercializarea de către aceste
magazine a mărfurilor supuse accizelor; plasarea acestora sub regimurile vamale de tranzit,
transformare sub control vamal; mărfurile supuse accizelor, importate de către persoane
juridice în scopuri necomerciale, dacă valoarea în vamă a acestor mărfuri nu depăşeşte suma
de 50 de euro etc.
177
Regulamentul Ministerului Finanţelor nr.282 din 25.05.1998 cu privire la ordinea perfectării
actelor şi perceperii plăţilor vamale la importul în R. Moldova a mărfurilor supuse accizelor //
M. Of. al R. Moldova Nr.097 din 29.10.1998.
178
Instrucţiunea Ministerului Finanţelor nr.03 din 16.08.2002 cu privire la modul de calculare
şi achitare a accizelor // M. Of. al R. Moldova Nr.144 din 24.10.2002.
179
Armeanic A., etc. Op. cit., p.135.
180
Codul Fiscal al R.Moldova, art.120.
181
Codul Fiscal al R.Moldova, anexa la Cap.IV.
50
§ 5. Impozitul privat.
Impozitul privat este acea plată în formă pecuniară achitată de către toate persoanele
fizice şi juridice atât rezidente cât şi nerezidente în cazul efectuării tranzacţiilor cu bunurile
publice, deci în cazul privatizării acestora. Impozitul privat se achită în cazul privatizării
bunurilor proprietate de stat, inclusiv acţiuni.
Impozitul privat este reglementat anual în legea bugetară şi constituie 1 % din valoarea
de achiziţie a bunurilor proprietate publică supuse privatizării, inclusiv din valoarea
acţiunilor. Se achită pînă la semnarea contractului de vînzare-cumpărare şi se varsă în bugetul
de stat sau în bugetul unităţii administrativ-teritoriale în a cărei proprietate era bunul
privatizat. În cazul rezilierii sau rezoluţiunii contractului de vînzare-cumpărare, determinată
de neexecutarea sau de executarea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate de cumpărător,
impozitul privat nu se restituie.182
§ 6. Taxele vamale.
Taxele Vamale sunt plăţi obligatorii care se percep în cazul importului sau exportului
de mărfuri sau servicii de pe teritoriul Republicii Moldova. Taxa vamală este reglementată de
Codul Vamal183, Legea cu privire la tariful vamal184 care în anexa nr. 1 prevede tariful vamal
al R.Moldova adică cota tarifară, denumirea produsului şi taxa vamală pentru importul
mărfurilor, iar în anexa nr. 2 prevede taxele pentru procedurile vamale.
În conformitate cu art. 3 al Legii cu privire la tariful vamal, taxele vamale se clasifică în:
1) ad valorem, calculată în procente faţă de valoarea în vamă a mărfii;
2) specifică, calculată în baza tarifului stabilit la o unitate de mărfă;
3) combinată, care îmbină tipurile de taxe vamale specificate la punctele 1) şi 2);
4) excepţională, care, la rîndul ei, se divizează în:
a) taxă specială, aplicată în scopul protejării mărfurilor de origine indigenă la
introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor de producţie străină în cantităţi şi în condiţii care
cauzează sau pot cauza prejudicii materiale considerabile producătorilor de mărfuri
autohtoni;
b) taxă antidumping, percepută în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri
la preţuri mai mici decît valoarea lor în ţara exportatoare la momentul importului, dacă sînt
lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni
de mărfuri identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a
producţiei de mărfuri identice sau similare;
c) taxă compensatorie, aplicată în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor, la
producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenţii, dacă sînt
lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni
182
Legea bugetului de stat pe anul 2012, nr.282 din 27.12.2011// Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.19-20 din 25.01.2012, art.11.
183
Codul Vamal al R. Moldova nr.1149-XIV din 20.07.2000 // republicat în M. Of. al R.
Moldova din 01.01.2007, ediţie specială.
184
Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20.0111997 // M. Of. al R. Moldova din 01.01.2007, ediţie specială.
51
de mărfuri identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a
producţiei de mărfuri identice sau similare.
Subiecţii impunerii sunt persoanele fizice şi persoanele juridice care importă sau exportă
mărfuri sau servicii în Republica Moldova cu excepţia celor ce importă sau exportă în
limitele prevăzute de lege pentru consum personal.
De ex: Pentru a importa în R.Moldova iaurt, chefir etc.(poziţia tarifară 0403)
importatorul S.R.L.” Alba” e obligat să achite taxa vamală în sumă de 15 % din cost185.
În afară de taxa vamală, importatorii mai achită şi taxa pentru procedurile vamale, adică
taxa pentru vămuirea mărfurilor; păstrarea bunurilor în depozitele ce aparţin organelor
vamale; aplicarea sigiliului vamal; prelucrarea declaraţiei vamale primare; eliberarea
certificatului de origine a mărfii etc., evident dacă s-au folosit de aceste servicii.
De ex: pentru păstrarea bunurilor în depozitele ce aparţin organelor vamale se achită de
fiecare kilogram, pentru fiecare zi de păstrare - 0,01 euro pentru primele 30 zile; - 0,02 euro
pentru următoarele 30 zile şi 0,05 euro pentru zilele ulterioare186.
§ 7. Taxele percepute în fondul rutier.

Taxele rutiere sunt taxe generale de stat care se percep de la persoanele fizice sau
juridice care folosesc drumurile sau zonele de protecţie a drumurilor din afara perimetrului
localităţilor.
Reglementarea normativă a acestor taxe este în Titlu IX al Codului Fiscal; în Legea
fondului rutier187, şi Regulamentul cu privire la constituirea şi utilizarea fondului rutier188.
În conformitate cu art.335 al Codului Fiscal, sistemul taxelor rutiere în Republica
Moldova este constituit din:
a) taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica
Moldova;
b) taxa pentru folosirea drumurilor Republicii Moldova de către autovehiculele
neînmatriculate în Republica Moldova;
c) taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule a căror masă totală, sarcină
masică pe osie sau ale căror gabarite depăşesc limitele admise;
d) taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului
localităţilor pentru efectuarea lucrărilor de construcţie şi montaj;
e) taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului
localităţilor pentru amplasarea publicităţii exterioare;
f) taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului
localităţilor pentru amplasarea obiectivelor de prestare a serviciilor rutiere;
185
Anexa nr.1 la Legea cu privire la tariful vamal, poziţia tarifară 0403.
186
Anexa nr.2 la Legea cu privire la tariful vamal, p.9.
187
Legea fondului rutier nr. 720-XIII din 02.02.1996 // M. Of. al R. Moldova Nr.14-15 din
07.03.1996.
188
Regulamentului cu privire la constituirea şi utilizarea fondului rutier, aprobat prin
Hotarârea Parlamentului Republicii Moldova Nr.893 din 26.06.1996 // M. Of. al R. Moldova
Nr.57 din 30.08.1996.
52
Taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica
Moldova este taxa care urmează a fi achitată de către posesorii unităţilor de transport
înmatriculate în Republica Moldova şi anume: motociclete, autoturizme, camioane,
autovehicule cu destinaţie specială, tractoare, remorci, autobuse etc., cu excepţia tractoarelor
şi remorcilor folosite în agricultură şi troleibuzelor189.
Cotele acestei taxe sunt prevăzute în anexa nr.1 la titlul IX al Codului Fiscal şi constituie
cotă fixă /capacitatea cilindrică a motorului autovehicolului.
Plătitorii calculează taxa desinestătător şi o varsă o dată pe an în Contul Unic Trezorerial
al Ministerului Finanţelor, anterior efectuării reviziei tehnice sau testării tehnice asupra
vehiculelor190. În cazul primei înmatriculări ea se achită până, sau, în momentul
înmatriculării191.
Schimbarea posesorului vehiculului şi reînmatricularea lui în legătură cu aceasta la
organele poliţiei rutiere, după efectuarea reviziei tehnice sau testării tehnice, nu atrag plata
unei noi taxe în anul în curs. Sînt scutiţi de plata acestei taxe invalizii care posedă
autoturisme cu acţionare manuală192.
Ex: Cetăţeanul X are un automobil, înmatriculat în R.Moldova, cu capacitatea cilindrică
de 3200 cm3. Care va fi taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele
înmatriculate în Republica Moldova ?
3200 * 0,40 lei/cm3193 - 1280 lei
Taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule neînmatriculate în Republica
Moldova se achită de către persoanele fizice şi juridice beneficiare de autovehicule
neînmatriculate în Republica Moldova, care nu au relaţii fiscale cu bugetul republicii şi, care,
folosesc teritoriul ei pentru trecerea cu autovehicule, transportul de încărcături şi de pasageri
etc.
Taxa se calculează de către organele vamale pentru fiecare obiect al impunerii şi se
achită de către plătitor prin intermediul instituţiilor financiare de la punctele de trecere a
frontierei.
Cotele taxei sunt prevăzute în anexa nr.2 la titlul 9 al Codului Fiscal şi constituie sumă
fixă, în euro, pe categorii de transport. Acestea depind de tipul vehiculului, capacitatea
(numărul de locuri) sau capacitatea de încărcare a acestuia, de categoria încărcăturilor
transportate şi de distanţa (în kilometri) parcursă într-o direcţie pe teritoriul Republicii
Moldova. Cotele se stabilesc pornind de la condiţia că un autocamion se află pe teritoriul
republicii timp de 24 de ore. În cazul în care autocamioanele ce tranzitează teritoriul
Republicii Moldova depăşesc termenul de 24 de ore de şedere pe teritoriul R.Moldova,
subiectul impunerii va achita, pentru fiecare 24 de ore următoare de şedere, o taxă de 24 de
euro. Nu se calculează această taxă în situaţia în care reţinerea a avut motive întemeiate şi
189
Codul Fiscal al R. Moldova, art.337, 338.
190
Regulamentul cu privire la constituirea şi utilizarea fondului rutier adoptat prin Hotărârea
Parlamentului nr.893 din 26.06.1996 // M. Of. al R. Moldova nr.57 din 30.08.1996, p.16.
191
192
Regulamentul cu privire la constituirea şi utilizarea fondului rutier, p.17, 19.
193
Cota este stabilită în anexa nr.1 la Capitolul IV Cod Fiscal.
53
sunt documentate, ca de ex: calamităţi naturale, accidente rutiere, îmbolnăvirea şoferului etc.
Transportatorii care efectuează rute internaţionale pot achita taxa anticipativ, prezentîndu-i
organului vamal documentul de plată. Pentru transportarea încărcăturilor periculoase taxa se
majorează cu 200 %194.
Ex: 2 Autocare “Mercedes” de 45 locuri, a Companiei “Romania Service S.R.L.”,
doresc să tranziteze teritoriul R.Moldova pentru a transporta pasageri în Federaţia Rusă.
Calculaţi taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule neînmatriculate în Republica
Moldova ?
2 autocare * 80 euro/autocar195 - 160 euro
Salutabil este şi introducerea începând cu 01.11.2012 a vinietei, taxei pentru folosirea
drumurilor de către autoturismele care tranzitează sau intră pe teritoriul R.Moldova.
Subiecţii impunerii în conformitate cu art. 3481 al Codului Fiscal sunt persoanele fizice
şi persoanele juridice proprietari sau posesori ai automobilelor şi remorcilor la acestea care
intră sau tranzitează teritoriul R.Moldova.
Obiect al impunerii, conform art. 3482 al Codului Fiscal sunt automobilele şi remorcile
la acestea.
Taxa se calculează pentru fiecare obiect al impunerii, pentru perioada solicitată, însă în
conformitate cu art. 3485 al Codului Fiscal şi se se achită la posturile (birourile) vamale prin
intermediul unei instituţii financiare, sau la alte puncte autorizate. Persoanele juridice subiecţi
ai impunerii pot achita vinieta în prealabil, prin virament. În acest caz, ei vor prezenta la
posturile (birourile) vamale originalul documentului ce confirmă achitarea taxei şi vor lăsa o
copie a acestuia.
Cotele vinietei sunt stabilite în anexa 2(1) la Titlu IX a Codului Fiscal şi constituie:
pentru folosirea drumurilor timp de 7 zile – 2 euro; timp de 15 zile – 4 euro; timp de 30 de
zile – 7 euro; timp de 90 de zile – 15 euro şi timp de 180 de zile – 25 euro.
Taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule a căror masă totală, sarcină
masică pe osie sau ale căror gabarite depăşesc limitele admise sau cum i se mai spune taxa
pentru folosirea drumurilor de către autovehicule cu gabarite excesive este achitată de către
persoanele posesoare de autovehicule a căror sarcină a masei pe osie sau a căror gabarite
depăşesc limitele admise.
Subiecţi ai impunerii, în conformitate cu art. 349 al Codului Fiscal, sunt persoanele
fizice sau juridice care posedă astfel de autovehicole.
Obiect al impunerii sunt autovehicolele înmatriculate, precum şi cele neînmatriculate în
Republica Moldova, a căror masă totală, sarcină masică pe osie sau ale căror gabarite
depăşesc limitele admise şi care folosesc drumurile Republicii Moldova196.
Cotele taxei date sunt prevăzute expres în Anexa nr.3 la capitolul Taxele rutiere a
Codului Fiscal şi constituie sumă concretă pentru fiecare km parcurs de autovehicolul care
depăşeşte limita admisă ca lungime, lăţime, înălţime, greutate.
194
Codul Fiscal al R.Moldova, art. 346, 347; Regulamentul cu privire la constituirea şi
utilizarea fondului rutier, p.8, 10.
195
Cota este stabilită în anexa nr.2 la Capitolul IV Cod Fiscal.
196
Codul Fiscal al R.Moldova, art. 350.
54
Calcularea taxei se efectuaează la stabilirea rutei vehicolului de către organul de
administrare a gospodăriei rutiere. Subiecţii impunerii achită taxa, în mărime deplină, pînă la
obţinerea actelor ce permit transportul rutier cu autovehicule, a căror masă totală, sarcină
masică pe osie, sau, ale căror gabarite, depăşesc limitele admise197.
Taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului
localităţilor pentru efectuarea lucrărilor de construcţie şi montaj este acea taxă care este
achitată de către persoanele fizice şi persoanele juridice care solicită autorizaţie pentru
efectuarea, în zona de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor, a lucrărilor
subterane şi/sau supraterane de montare a comunicaţiilor inginereşti, a lucrărilor de
construcţie a căilor de acces la drumuri, a parcărilor, a clădirilor şi amenajărilor, cu excepţia
obiectivelor de prestare a serviciilor rutiere198.
Obiectul acestei taxe, în conformitate cu art. 354 al Codului fiscal, sunt proiectele de
lucrări de construcţie şi montaj etc.
Cotele taxei sunt stabilite conform anexei nr.5 la titlu IX a Codului Fiscal şi constituie
de ex. – 18 lei/m pentru eliberarea de autorizaţii pentru efectuarea lucrărilor supraterane de
montare a comunicaţiilor inginereşti pe piloni de-a lungul drumurilor; eliberarea de
autorizaţii pentru efectuarea lucrărilor subterane de montare a comunicaţiilor inginereşti sub
trotuare – 27 lei/m; eliberarea de autorizaţii pentru construcţia de clădiri şi amenajări – 54
lei/m2 etc.
Taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor
pentru efectuarea lucrărilor de construcţie şi montaj se calculează de către Organul Fiscal la
data depunerii proiectelor sau pînă la obţinerea autorizaţiei pentru efectuarea lucrărilor.
Organul abilitat al administraţiei publice centrale eliberează actele necesare pentru efectuarea
lucrărilor doar la prezentarea copiei documentului de plată ce confirmă achitarea taxei.
localităţilor pentru amplasarea publicităţii exterioare este taxa achitată de către persoanele
fizice şi persoanele juridice care solicită autorizaţie pentru amplasarea publicităţii în zonele
date.
Obiectul acestei taxe, în conformitate cu art.358 Cod Fiscal, sînt proiectele de amplasare
în zona de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor a obiectivelor de
publicitate exterioară, obiectivele de publicitate exterioară amplasate în zona de protecţie a
drumurilor din afara perimetrului localităţilor, inclusiv pe terenuri proprietate a subiectului
impunerii: afişe, panouri, standuri, instalaţii şi construcţii (situate separat sau pe pereţii şi pe
acoperişurile clădirilor), firme tridimensionale, firme luminoase, tablouri suspendate
electromecanice şi electronice, alte mijloace tehnice publicitare.
Cotele taxei date sunt stabilite în anexa nr.6 la Capitolul IX Cod Fiscal şi constituie 500
lei/m2 pe an, pentru obiectivele de publicitate exterioară amplasate în zona de protecţie a
drumurilor din afara perimetrului localităţilor calculându-se ambele feţe ale panoului
publicitar, dacă acesta le are.
197
198
55
Taxa se achită pînă la eliberarea autorizaţiei pentru amplasarea obiectivelor specificate
publicitare. Prima dată această taxă o calculează autoritatea administrativă locală care anunţă
organul fiscal despre subiecţii impunerii, obiectul, sumele acumulate etc. Pentru perioadele
fiscale următoare, subiectul impunerii calculează taxa desinestătător şi o achită, printr-o plată
unică, pînă la data de 1 martie a perioadei fiscale curente. În acest caz, subiectul impunerii
prezintă pînă la data de 31 martie a perioadei fiscale curente, inspectoratului fiscal de stat
teritorial de la sediul său o dare de seamă privind taxa calculată.
Dacă obiectivul de publicitate exterioară a fost amplasat sau a fost retras pe parcursul
perioadei fiscale, taxa se calculează din ziua în care a fost obţinută autorizaţia sau, respectiv,
pînă în ziua în care obiectivul a fost retras în modul stabilit de organul abilitat al
administraţiei publice centrale.
localităţilor pentru amplasarea obiectivelor de prestare a serviciilor rutiere este acea taxă
care este achitată de către persoanele fizice şi persoanele juridice care solicită autorizaţie
pentru amplasarea obiectivelor de prestare a serviciilor rutiere în zona de protecţie a
drumurilor din afara perimetrului localităţilor, şi anume, staţii de alimentare cu combustibil,
staţii de deservire tehnică, puncte de vulcanizare, tarabe, unităţi de comerţ cu amănuntul,
întreprinderi de alimentaţie publică, structuri de primire turistică cu funcţii de cazare şi de
servire a mesei etc.
Cotele taxei date sunt stabilite în anexa nr.6 la Capitolul IX Cod Fiscal şi constituie, de
ex: 900 lei anual pentru un post de deservire la o staţie de deservire tehnică şi tot 900 pentru
un contor de la o staţie de alimentare cu combustibil; 3600 lei pe an pentru o unitate de
comerţ cu amănuntul(> 100 m2), întreprindere de alimentaţie publică, structură de primire
turistică cu funcţii de cazare şi de servire a mesei etc.
Taxa se achită pînă la eliberarea autorizaţiei pentru amplasarea obiectivelor specificate
anterior. Contribuabilii care deja activează în domeniu achită taxa pentru amplasarea acestora
anual până la 1 martie199.
În afară de taxele rutiere, legea fondului rutier, în art.3,200 prevede şi alte venituri ale
fondului rutier şi anume:
a) 80 % din volumul total al accizelor la produsele petroliere. Acestea se achită la
vămuire de către persoanele fizice şi persoanele juridice care importă benzină sau motorină.
b) taxele pentru eliberarea autorizaţiilor pentru transporturi auto internaţionale de
mărfuri şi ocazionale de călători; de ex: autorizaţia pentru transportul auto internaţional
constituie – 10 euro anual pentru produsele uşor alterabile pentru Ucraina; - 30 euro –
autorizaţie pentru Ungaria; - 150 euro pentru transportatorii străini care transport mărfuri
în/din R.Moldova201.
c) amenzile aplicate pentru nerespectarea regulilor transportului de călători, deteriorarea
drumurilor, construcţiilor şi utilajelor rutiere, a plantaţiilor aferente drumurilor şi
199
Regulamentul cu privire la constituirea şi utilizarea fondului rutier, p.26.
200
Legea fondului rutier nr.720 din 02.02.1996 // M. Of. al R. Moldova nr.247-251 din 17.12.2010.
201
Anexa nr.3 la Legea fondului rutier.
56
d) taxa pentru comercializarea gazelor naturale destinate utilizării în calitate de
carburanţi pentru unităţile de transport auto, taxă ce constituie 0,40 lei/m3202, aceasta
achitându-se de către importatori la vămuire203.
Cu părere de rău, veniturile acumulate din aplicarea taxelor rutiere, în comparaţie cu
cheltuielile reale necesare pentru repararea capitală şi întreţinerea curentă a drumurilor sunt
cu mult mai mici.
În scopul acumulării resurselor financiare suplimentare Legiuitorul a instituit taxa de la
posesorii unităţilor de transport, taxă ce se va achita de către toţi posesorii unităţilor de
transport din unitatea administrativ–teritorială în cauză204, pentru întreţinerea şi repararea
drumurilor locale.
Salutabil este faptul instituirii taxei de la posesorii unităţilor de transport, însă, şi aceasta
ca şi taxele rutiere nu reflectă realitatea deteriorării drumurilor de către fiecare mijloc de
transport în parte. În scopul soluţionării acestei probleme şi în scopul achitării fiecăruia în
dependenţă de cât de frecvent se foloseşte de drumurile publice se propune, după modelul
multor state europene ca taxa dată să fie inclusă în preţul de comercializare a carburanţilor;
doar o astfel de abordare a problemei ar duce la un echilibru în domeniu, fiecare ar achita
taxa pentru repararea drumurilor în dependenţă de frecvenţa utilizării acestora; cel ce
foloseşte drumurile intensiv, va procura mai mult combustibil, deci va achita şi o taxă mai
mare, şi viceversa. Autoturismele cu capacitatea motorului mai mare, cu o greutate mai mare
vor deteriora mai mult drumurile dar în schimb vor procura mai mult combustibil şi respectiv
vor achita o taxă pentru folosirea drumurilor mai înaltă.
§ 8. Impozitul pe bunurile imobiliare.

Impozitul pe bunurile imobiliare este o plată obligatorie, în formă pecuniară achitată
în bugetul local de către persoanele fizice sau juridice care au în proprietate sau posesie
bunuri imobiliare şi anume terenuri, clădiri, construcţii, apartamente, case etc.
Subiecţii impunerii, în conformitate cu art. 277 al Codului Fiscal, sunt persoanele fizice
şi persoanele juridice ce au în proprietate sau posesie bunuri imobiliare.
Obiect al impunerii sunt bunurile imobiliare menţionate anterior inclusiv terenurile,
indifirent de locaţia şi destinaţia acestora cât şi acele bunuri care se află în construcţie mai
mult de 50 %, rămase nefinisate timp de 3 ani după începutul lucrărilor de construcţie205.
Cotele concrete ale impozitului pe bunurile imobiliare într-o unitate administrativ-
teritorială concretă sunt adoptate anual prin decizia Administraţiei Publice Locale. APL
stabileşte cotele în conformitate cu art. 280 al Codului Fiscal, şi anume, pentru bunurile
imobiliare cu destinaţie locativă cota stabilită va fi între 0,05 % şi 0,3 % din valoarea
bunurilor imobiliare; pentru terenurile agricole cu construcţii amplasate pe ele cota va varia
între – 0,1 % şi 0,3% iar pentru bunurile imobiliare cu altă destinaţie decît cea locativă sau
agricolă cota va constitui – 0,1 %.
202
Anexa nr.2 la Legea fondului rutier.
203
Regulamentul cu privire la constituirea şi utilizarea fondului rutier, p.1.
204
Anexa la Titlu VII, Codul Fiscal al R.Moldova, punctul m)
205
57
Responsabil de calcularea impozitului pe bunurile imobiliare este în cazul persoanei
fizice Organul Fiscal, care calculează suma impozitului şi expedia contribuabilului avizul de
plată; în cazul persoanei juridice responsabil de calcularea impozitului este însuşi persoana
juridică care trebuie să-l calculeze şi să-l vireze în contul bugetului de stat.
Impozitul dat se achită de subiecţii impunerii în rate egale până la 15 august şi 15
octombrie, însă, acei contribuabili ce vor achita impozitul până la 30 iunie vor avea o
reducere de 15 % din suma acestuia206.
Evaluarea bunurilor imobiliare în scopul impozitării o face Organul Cadastral care,
odată la 3 ani reevaluează bunurile imobile.
Sunt scutiţi total de plata impozitului pe bunurile imobiliare, în conformitate cu art. 283
al Codului Fiscal, autorităţile publice finanţate din buget, societatea orbilor, surzilor,
invalizilor, instituţiile penitenciare, organizaţiile religioase, misiunile diplomatice etc. De
asemenea au scutiri parţiale la achitarea impozitului pe bunurile imobiliare, în conformitate
cu anexa la titlul VI al Codului Fiscal, persoanele invalide, familiile celor decedaţi în război,
celor ce au participat la lichidarea avariei de la Cernobâl în dependenţă de preţul imobilului şi
amplasarea acestuia etc.
§ 9. Taxele pentru folosirea resurselor naturale.

Taxele pentru folosirea resurselor naturale sunt acele taxe ce se achită de personele
fizice înregistrate în calitate de întreprinzători sau persoanele juridice care folosesc resursele
naturale şi anume extrag apa, efectuează exploarări geologice, prospecţiuni geologice, extrag
minereuri utile, folosesc spaţiul subteran în scopul construcţiilor obiectivelor subterane etc.
Sistemul taxelor pentru folosirea resurselor naturale în R.Moldova este alcătuit din
următoarele taxe:
Taxa pentru apă este acea taxă ce se achită de persoanele juridice şi fizice înregistrate
în calitate de întreprinzători, care extrag apă din fondul apelor sau utilizează apa la
hidrocentrale. Aceştea calculează taxa pentru apă desinestatator şi o vireaza în bugetul local.
Cota acestei taxe constituie 30 bani pentru 1 m³ de apă extrasă din fondul apelor, 16 lei
pentru 1 m³ pentru cei ce o îmbuteliază şi 16 bani pentru fiecare 10 m³ de apă folosită de
către hidrocentrale. Taxa nu se achită pentru apa extrasă din subsol concomitent cu
minereurile utile sau extrasă pentru prevenirea acţiunii dăunătoare a acestor ape; apa extrasă
şi livrată populaţiei, autorităţilor publice şi instituţiilor finanţate de la bugetele de toate
nivelurile; apa extrasă pentru stingerea incendiilor sau livrată pentru aceste scopuri; apa
extrasă de întreprinderile societăţilor orbilor, surzilor, invalizilor şi instituţiile medico-
sanitare publice sau livrată acestora; apa extrasă de întreprinderile din cadrul sistemului
penitenciar sau livrată acestora207.
Taxa pentru efectuarea prospecţiunilor geologice este taxa ce se achită de către
persoanele fizice sau juridice, care efectuează cercetări, pe teren şi în laborator pentru a
descoperi şi a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune, şi nu sunt finanţate din
buget. Aceştea calculează taxa desinestătător, din valoarea contractuală a lucrărilor, şi o
206
207
Codul Fiscal al R. Moldova, art.302-306, Anexa nr.1.
58
virează pe contul bugetului unităţii administrative-teritoriale până la începerea lucrărilor de
prospecţiuni geologice208. Cota constituie 2 % din suma contractului de efectuare a
prospecţiunilor geologice.
Taxa pentru efectuarea exploarărilor geologice este acea taxă care se achită de către
persoanele fizice sau juridice, care fac cercetări geologice şi geofizice pentru a afla
adâncimea zăcămintelor minerale, a preciza structura acestora, cantitatea, calitatea lor etc., cu
excepţia instituţiilor finanţate din buget. Taxa se calculează de către plătitor desinestătător,
din valoarea contractuală a lucrărilor şi se achită integral la bugetul unităţii administrativ-
teritoriale pînă la începerea lucrărilor de explorări geologice. Cota taxei pentru efectuarea
explorărilor geologice se stabileşte în mărime de 5 % din valoarea contractuală (de deviz) a
lucrărilor209.
Taxa pentru extragerea mineralelor utile este acea taxă care se achită de către
persoanele juridice şi fizice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare,
înregistrate în calitate de întreprinzător, care efectuează extragerea mineralelor utile şi anume
a nisipului, argilei, gipsului, petrolului, gazului, calcarului etc. Taxa se calculează
desinestătător de plătitor, din costul mineralelor utile extrase şi se achită la bugetul unităţii
administrativ-teritoriale pentru fiecare trimestru separat. Cotele sunt prevăzute în anexa nr. 2
al Codului Fiscal şi constituie de ex: 20 % pentru petrol şi gaz, 10 % pentru ghips şi gresie, 7
% pentru piatră, nisip, argilă, calcar etc. Nu achită această taxă întreprinderile din sistemul
penitenciar210.
Taxa pentru folosirea spaţiilor subterane în scopul construcţiilor obiectivelor
subterane este acea taxă achitată de către persoanele juridice şi fizice, indiferent de tipul de
proprietate şi forma juridică de organizare, înregistrate în calitate de întreprinzător care
folosesc spaţiile subterane în scopul construcţiei obiectivelor subterane, altele decît cele
destinate extracţiei mineralelor utile. Taxa se calculează de către plătitor desinestătător, din
valoarea contractuală a lucrărilor de construcţie a obiectivului şi se achită integral la bugetul
unităţii administrativ-teritoriale pînă la începerea lucrărilor de construcţie. Cota taxei
constituie 3% din valoarea contractuală a lucrărilor de construcţie a obiectivului. Se scutesc
de taxă întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar şi întreprinderile ce reprezintă o
valoare ştiinţifică, culturală şi educaţională deosebită211.
Taxa pentru exploatarea construcţiilor subterane în scopul desfăşurării activităţii de
întreprinzător este acea taxă achitată de către persoanele juridice şi fizice, indiferent de tipul
de proprietate şi forma juridică de organizare, înregistrate în calitate de întreprinzător care au
în proprietate sau posesie construcţii subterane altele decît cele destinate extracţiei
mineralelor utile. Taxa se calculează desinestătător de către contribuabil, din valoarea de
bilanţ a construcţiilor şi se achită la bugetul unităţii administrativ-teritoriale pentru fiecare
trimestru separat, pe parcursul întregii perioade de exploatare a construcţiilor. Cota taxei
constituie 0,2 % din valoarea de bilanţ a construcţiei subterane. Se scutesc de taxă
208
209
210
211
59
întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar şi întreprinderile ce reprezintă o valoare
ştiinţifică, culturală şi educaţională deosebită212.
Taxa pentru lemnul eliberat pe picior este acea taxă care se achită de către beneficiarii
forestieri persoane juridice şi fizice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de
organizare. Obiect al impunerii este volumul lemnului eliberat pe picior la tăierile din
pădurile fondului forestier şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia. Cotele taxei se
stabilesc în funcţie de specia forestieră, grupa materialului lemnos şi destinaţia lemnului
eliberat pe picior, potrivit anexei nr.3 la titlul VIII Cod Fiscal şi constituie, de ex: 25 lei m3
de lemn mare de special salcâm; 16 lei m3 pin; 14 lei m3 molid etc213.
Taxa pentru lemnul eliberat pe picior nu se aplică în cazul în care acesta a fost recoltat
de către întreprinderile silvice la efectuarea tăierilor de reconstrucţie ecologică, a celor de
conservare şi a celor de produse secundare, la efectuarea amenajamentului silvic, a lucrărilor
de cercetare şi de proiectare pentru necesităţile gospodăriei silvice, de lichidare a efectelor
calamităţilor naturale, precum şi a altor lucrări silvice legate de îngrijirea pădurilor etc214.
§ 10. Taxele locale.

Taxele locale sunt acele taxe specificate la Capitolul VII a Codului Fiscal care pe lângă
impozitul pe bunurile imobiliare, taxele pentru folosirea resurselor naturale formează
bugetele locale. Reglementarea normativă a taxelor locale este Legea privind finanţele publice
locale215; Hotărârea Guvernului cu privire la activitatea serviciului de colectare a impozitelor
şi taxelor locale216; Instrucţiunea Ministerului Finanţelor privind modul de percepere de la
populaţie şi transferare în buget a impozitelor şi taxelor locale de către primării217.
Instituirea taxelor locale şi cotele concrete ale acestora este de competenţa consiliilor
locale. Acestea nu pot aplica alte taxe decât cele prevăzute de Codul Fiscal. La aplicarea
acestora autoritatea locală trebuie să ia în consideraţie necesităţile unităţii administrative-
teritoriale cât şi cotele maxime ale acestora218. Pe parcursul efectuării studiului am analizat
taxele locale aplicate în anul 2011 pe teritoriul mai multor unităţi administrative-teritoriale,
deciziile pe anul 2012 în majoritatea localităţilor nu erau adoptate.
Sistemul taxelor locale în Republica Moldova este alcătuit din următoarele taxe:
a) taxa pentru amenajarea teritoriului;
212
213
214
215
Legea privind finanţele publice locale nr. 397-XV din 16.10.2003 // M. Of. al R. Moldova
Nr. 248 din 19.12.2003.
216
Hotărârea Guvernului cu privire la activitatea serviciului de colectare a impozitelor şi
taxelor locale din cadrul primăriei // M. Of. al R. Moldova Nr.191-195 din 05.09.2003.
217
Instrucţiunea Ministerului Finanţelor nr.4 din 07.12.1999 privind modul de percepere de la
populaţie şi transferare în buget a impozitelor şi taxelor locale de către primării // M. Of. al R.
Moldova Nr.12 din 03.02.2000.
218
60
b) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-
teritoriale;
c) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei);
d) taxa de aplicare a simbolicii locale;
e) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială;
f) taxa de piaţă;
g) taxa pentru cazare;
h) taxa balneară;
i) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe teritoriul municipiilor,
oraşelor şi satelor (comunelor);
j) taxa pentru parcare;
k) taxa de la posesorii de cîini;
m) taxa de la posesorii unităţilor de transport;
n) taxa pentru parcaj;
o) taxa pentru unităţile stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor;
p) taxa pentru evacuarea deşeurilor;
q) taxa pentru dispozitivele publicitare.
Se scutesc de plata taxelor locale:
a) tuturor taxelor locale
- autorităţile publice şi instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile;
- misiunile diplomatice, organizaţiile internaţionale, în conformitate cu tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte;
- Banca Naţională a Moldovei;
- proprietarii sau deţinătorii bunurilor rechiziţionate în interes public, pe perioada
rechiziţiei.
b) taxei de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-
teritoriale - organizatorii licitaţiilor desfăşurate în scopul achitării datoriilor la buget, vînzării
patrimoniului de stat şi patrimoniului unităţilor administrativ- teritoriale;
c) taxei de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei) - producătorii şi difuzorii de
publicitate socială şi de publicitate plasată pe trimiterile poştale;
d) taxei pentru amenajarea teritoriului - fondatorii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier)
care au atins vîrsta de pensionare;
e) taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială -
persoanele care practică activităţi de pompe funebre şi acordă servicii similare, inclusiv care
confecţionează sicrie, coroane, flori false, ghirlande219.
Taxa pentru amenajarea teritoriului este acea plată în bugetul local achitată de
persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care dispun de bază
impozabilă(salariaţi, fondatori), pentru amenajarea localităţii. Această taxă se achită în
dependenţă de numărul salariaţilor şi fondatorilor până la ultima zi a lunii următoare
trimestrului gestionat220.
219
220
Codul Fiscal al R. Moldova, art.290, al. 1, p.a); art.291, al. 1, p.a); Anexa la Cap. VII, p. a).
61
Cota concretă a taxei pentru amenajarea teritoriului este stabilită prin deciziile consiliilor
locale. De ex. în Chişinău, Cantemir, Orhei, Edineţ, Cahul, Briceni, Nisporeni, Basarabeasca,
Leova, Criuleni, Cimişlia etc. cota este de 80 de lei; în Bălţi, Teleneşti, Şoldăneşti - 60 lei.
Gospodăriile ţărăneşti în unele unităţi administrativ-teritoriale au un şir de facilităţi, ca de
exemplu, în Ialoveni – 40 lei; Teleneşti – 1 cotă – 20 lei; 0,5 cote – 10 lei; până la 0,5 cote –
5 lei, iar la Edineţ gospodăriile ţărăneşti sunt scutite de taxa pentru amenajarea teritoriului.
Taxa pentru organizarea licitaţiilor, loteriilor este acea taxă care se achită de
persoanele juridice sau fizice înregistrate în calitate de întreprinzător-organizator al licitaţiilor
şi loteriilor din valoarea bunurilor declarate la licitaţie sau biletele de loterie emise. Baza
impozabilă a acestei taxe o constituie veniturile din vânzarea bunurilor declarate la licitaţie
sau a biletelor de loterie comercializate221.
Cota, de asemenea, este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie 0,1 % în
Chişinău, Ialoveni, Cantemir, Soroca, Hâncești, Cimişlia, Criuleni, Şoldăneşti, Basarabeasca,
Nisporeni, Briceni, Cahul, Orhei, Teleneşti etc.
Taxa pentru amplasarea publicităţii este acea plată achitată de persoanele juridice sau
persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător care plasează şi/sau difuzează
informaţii publicitare (cu excepţia publicităţii exterioare) prin intermediul mijloacelor
cinematografice, reţelelor telefonice, telegrafice, telex, mijloacelor de transport, altor
mijloace (cu excepţia TV, internetului, radioului, presei periodice, tipăriturilor). Obiectul
impozabil constituie serviciile de plasare şi/sau difuzare a anunţurilor publicitare prin
intermediul serviciilor cinematografice, video, prin reţelele telefonice, telegrafice, telex, prin
mijloacele de transport, prin alte mijloace cu excepţia TV, internetului, radioului, presei
periodice, tipăriturilor), precum şi afişele, pancartele, panourile şi alte mijloace tehnice prin
intermediul cărora se amplasează publicitatea exterioară. Baza impozabilă o constituie
veniturile din vânzări ale serviciilor de plasare sau difuzare a publicităţii prin intermediul
mijloacelor specificate222.
Cota, de asemenea, este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie 5 % la
Chişinău, Soroca, Cantemir, Hânceşti, Cimişlia, Nisporeni, Basarabeasca, Leova, Şoldăneşti,
Edineţ etc.
Taxa pentru folosirea simbolicii locale este acea taxă achitată de persoanele juridice sau
fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care aplică simbolica locală pe produsele
fabricate. Obiectul impunerii cu taxa dată sunt produsele fabricate cărora li se aplică
simbolica locală. Baza impozabilă este venitul din vînzări a produselor fabricate cărora li se
aplică simbolica locală223.
Cota, de asemenea, este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie 0,1 % în
Chişinău, Bălţi, Edineţ, Orhei, Ialoveni, Cahul, Basarabeasca, Soroca, Cantemir, Hînceşti,
Cimişlia etc. Taxa pentru folosirea simblicii locale se poate aplica şi către un agent economic
concret ca, de ex: la Nisporeni: - pentru SRL Nis Struguraş, SRL Pascua – pentru alţi agenţi
economici nu e prevăzută taxa.
221
Codul Fiscal al R. Moldova, art. 290, al. 1, p.b); art.291, al. 1, p.b); Anexa la Cap. VII, p. b).
222
Codul Fiscal al R. Moldova, art. 290, al. 1, p.c); art.291, al. 1, p.c); Anexa la Cap. VII, p. c).
223
Codul Fiscal al R. Moldova, art. 290, al. 1, p.d); art.291, al. 1, p.d); Anexa la Cap. VII, p. d).
62
Taxa pentru unităţile comerciale este acea taxă achitată de persoanele juridice sau
fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care dispun de unităţi comerciale şi/sau de
prestări servicii de deservire socială. Obiectul impunerii sunt unităţile de comerţ şi/sau de
prestări servicii de deservire socială. Baza impozabilă este suprafaţa ocupată de unităţile de
comerţ şi/sau de prestări servicii de deservire socială, amplasarea lor, tipul mărfurilor
desfăcute şi serviciilor prestate224.
Cota de asemenea este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie de ex. la
municipiul Bălţi selectiv:
I. Magazine cu asortiment universal de mărfuri
1. Centru comercial, magazin universal, hipermagazin, supermagazin - 10800 lei
II. Magazine specializate, inclusiv cu sortiment combinat de mărfuri
1. Magazine cu suprafaţa până la 25 m - 2 550 lei
mai mare de 25 şi pină la 50 m2 - 1080 lei
mai mare de 300 m2 - 6300 lei
2. Depozit angro şi depozite cu suprafaţa pină la 100 m2 – 6100 lei
mai mare de 300 m2 - 10800 lei
III. Diverse unităţi comerciale cu amănuntul
1. Staţiile de alimentare cu petrol şi/sau gaz – 10800 lei
2. Farmaciile - 7200 lei
3. Pieţele (inclusiv hala):
pieţele cu suprafaţa pînă la 0,05 ha - 3600 lei
mai mare de 0,05 ha pînă la 1,0 ha - 10800 lei
mai mare de 1,0 ha – 10800 lei
IV Unităţi ale comerţului ambulant
1. Chioşcuri – 360 lei
V. Unităţile de prestate a serviciilor sociale
1. Spălătoriile -1080 lei;
2. Curăţătoriile şi vopsirea chimică -1080 lei;
VI Obiectele, activitatea căror este legată cu jocurile de noroc şi jocurile pe bani:
1. Cazinou - 45000 lei;
VII. Obiectele, de întreţinere şi repararea autovechiculelor:
1. Centrele şi staţiile de întreţinere şi repararea autovechiculelor – 10800 lei;
2. Puncte de vulcanizare – 1800 lei
Taxa de piaţă este acea taxă achitată de persoanele juridice sau fizice înregistrate în
calitate de întreprinzător-administrator al pieţei din venitul din vînzări a serviciilor de piaţă
prestate de administratorul pieţei la acordarea de locuri pentru comerţ. Obiectul impozabil
224
Codul Fiscal al R. Moldova, art. 290, al. 1, p.e); art.291, al. 1, p.e); Anexa la Cap. VII, p. e).
63
sunt serviciile de piaţă prestate de administratorul pieţei la acordarea de locuri pentru
comerţ225.
Cota este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie de ex: în Chişinău,
Cahul, Criuleni, Orhei, Edineţ, Teleneşti, Şoldăneşti, Briceni, Leova, Cimişlia, Hânceşti,
Cantemir, Soroca, Bălţi etc. – 20 %, la Ialoveni – 10 %.
Taxa pentru cazare este acea taxă achitată de persoanele juridice sau fizice, înregistrate
în calitate de întreprinzător, care prestează servicii de cazare din venitul din vînzări a
serviciilor prestate de structurile cu funcţii de cazare. Obiectul impozabil sunt serviciile
prestate de structurile cu funcţii de cazare226.
Cota de asemenea este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie de ex. în
Chişinău, Nisporeni, Soroca, Cantemir, Hânceşti, Cimişlia, Leova, Criuleni, Cahul, Briceni,
Edineţ, Orhei – 5%, la Bălţi – 1,5 %.
Taxa balneară este taxa achitată de persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate
de întreprinzător, care prestează servicii de odihnă şi tratament din venitul din vînzări a
biletelor de odihnă şi tratament. Obiectul impozabil sunt biletele de odihnă şi tratament227.
Cota este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie de ex. la Edineţ, Cahul –
1 %.
Taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto este taxa achitată de persoanele
juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care prestează servicii de transport
auto de călători pe teritoriul municipiilor, oraşelor şi satelor (comunelor) în dependenţă de
numărul de locuri în unitatea de transport. Obiectul impozabil îl constituie unitatea de
transport, în funcţie de numărul de locuri228.
Cota este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie de ex. în Orhei, lunar
250 lei pentru fiecare autoturism cu capacitate de pînă la 8 locuri inclusiv; 550 lei pentru
fiecare autovehicul (microbuz) cu capacitatea de la 9 pînă la 16 locuri inclusiv; 650 lei pentru
fiecare autobuz cu capacitatea de la 17 pînă la 24 de locuri inclusiv; şi 800 lei pentru fiecare
autobuz cu capacitatea de la 25-35 de locuri inclusiv.
Taxa de parcare este acea taxă achitată de către persoanele juridice sau fizice,
înregistrate în calitate de întreprinzător, care prestează servicii de parcare şi se achită în
dependenţă de suprafaţa parcării. Obiectul impozabil este însăşi parcarea. Baza impozabilă
este suprafaţa parcării calculată în m2229.
Cota de asemenea este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie de ex. în
Chişinău, Cahul, Bălţi, Orhei, Briceni, Leova, Cimişlia, Hânceşti, Cantemir, Ialoveni – 6 lei
per m2; la Nisporeni, Soroca – 4 lei per m2; la Teleneşti – 2 lei per m2.
Taxa de la posesorii de câni este acea taxă achitată de către persoanele fizice care
locuiesc în blocuri locative - locuinţe de stat, cooperatiste şi obşteşti, precum şi în
225
Codul Fiscal al R. Moldova, art. art. 290, al. 1, p.f); art.291, al. 1, p.f); Anexa la Cap. VII, p. f).
226
Codul Fiscal al R. Moldova, art. art. 290, al. 1, p.g); art.291, al. 1, p.g); Anexa la Cap. VII, p. g).
227
Codul Fiscal al R. Moldova, art. art. 290, al. 1, p.h); art.291, al. 1, p.h); Anexa la Cap. VII, p. h).
228
Codul Fiscal al R. Moldova, art. art. 290, al. 1, p.i); art.291, al. 1, p.i); Anexa la Cap. VII, p. i).
229
Codul Fiscal al R. Moldova, art. art. 290, al. 1, p.j); art.291, al. 1, p.j); Anexa la Cap. VII, p. j).
64
apartamente privatizate. Obiectul impozabil sunt cîinii aflaţi în posesiune pe parcursul unui
an. Baza impozabilă este numărul de cîini aflaţi în posesiune pe parcursul unui an230.
Cota, de asemenea, este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie de ex. în
Chişinău – 0 %; Hânceşti – 9 lei pentru 1 câine; 27 lei pentru 2 câini şi 90 de lei pentru
fiecare câine dacă sunt în posesiune mai mult de 2 câini.
Taxa de la posesorii unităţilor de transport este acea taxă achitată de persoanele
juridice sau fizice posesoare de unităţi de transport înmatriculate în autoritatea publică locală
respectivă în dependenţă de capacitatea cilindrică a motorului, masa totală, numărul de unităţi
de transport aflate în posesie, sarcina masică pe osie a unităţii de transport aflate în posesie pe
parcursul unui an231.
Taxa pentru parcaj este taxa achitată de persoanele juridice sau fizice posesoare de
autovehicule, care utilizează parcajul, adică locul de parcaj special amenajat, utilizat pentru
staţionarea unităţii de transport pe un anumit termen232.
Taxa pentru unităţile stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor este acea taxă
achitată de persoanele juridice sau fizice care dispun de unităţi stradale pentru
comercializarea produselor şi/sau prestarea serviciilor, şi anume, chioşcurile, gheretele,
frigiderele, tonetele, tarabele, unităţile de transport specializate şi altele, amplasate în afara
pieţelor autorizate233.
Taxa pentru unităţile stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor se achită
trimestrial, pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului gestionar, în dependenţă
de suprafaţa ocupată de unităţile stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor,
amplasarea lor, tipul produselor comercializate şi/sau serviciilor prestate234.
Taxa pentru evacuarea deşeurilorilor este taxa achitată de persoanele fizice înscrise la
adresa declarată ca domiciliu. Această taxă se achită lunar pînă în ultima zi a lunii imediat
următoare lunii gestionare, în dependenţă de numărul de persoane fizice înscrise la adresa
declarată ca domiciliu235.
Taxa pentru dispozitivele publicitare este taxa achitată de persoanele juridice sau
persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător care sînt proprietari de afişe,
pancarte, panouri şi alte mijloace tehnice pentru amplasarea publicităţii exterioare. Ea se
achită trimestrial, pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului gestionar în
dependenţă de suprafaţa feţei (feţelor) dispozitivului publicitar236.
230
Codul Fiscal al R. Moldova, art. art. 290, al. 1, p.k); art.291, al. 1, p.k); Anexa la Cap. VII, p. k).
231
Codul Fiscal al R. Moldova, art. art. 290, al. 1, p.m); art.291, al. 1, p.m); Anexa la Cap. VII, p. m).
232
Codul Fiscal al R. Moldova, art. art. 290, al. 1, p.n); art.291, al. 1, p.n); Anexa la Cap. VII, p. n).
233
Codul Fiscal al R. Moldova, art. art. 290, al. 1, p.o); art.291, al. 1, p.o);
234
Codul Fiscal al R. Moldova, Anexa la Cap. VII, p. o).
235
Codul Fiscal al R. Moldova, art. art. 290, al. 1, p.p); art.291, al. 1, p.p); Anexa la Cap. VII, p. p).
236
Codul Fiscal al R. Moldova, art. art. 290, al. 1, p.q); art.291, al. 1, p.q); Anexa la Cap. VII, p. q).
65
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 847

din 24.05.1996
privind sistemul bugetar şi procesul bugetar*
Publicat : 30.05.2003 în Monitorul Oficial Nr. 91 art Nr : 420
TitlulI
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi se utilizează următoarele noţiuni:
Lege bugetară anuală - lege anuală prin care Parlamentul aprobă bugetul de stat, care cuprinde sursele de
venituri şi destinaţia cheltuielilor pentru un an bugetar.
Anexă - parte componentă a legii bugetare anuale, în care sînt detaliate veniturile şi cheltuielile bugetului
de stat, precum şi alte elemente ale bugetului de stat.
Notă explicativă - materiale adiţionale despre strategiile şi obiectivele Guvernului.
An bugetar - douăsprezece luni consecutive pentru care se elaborează, se aprobă, se execută şi se
raportează bugetul public naţional.
Alocaţie - mijloace aprobate în bugetele de toate nivelurile pentru efectuarea de cheltuieli, cu respectarea
dispoziţiilor legale.
Alocaţie permanentă - mijloace bugetare destinate pentru un scop specific, prevăzut de legislaţie, care se
alocă în termenele şi condiţiile obligaţiunilor asumate.
Trezoreria de Stat - unitate structurală a Ministerului Finanţelor, care exercită executarea de casă a
bugetului de stat şi a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi a
fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.
Cont trezorerial - cont deschis la Trezoreria de Stat pentru evidenţa analitică a executării de casă a bugetului
de stat şi a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor
asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.
Executor de buget - conducător al instituţiei, împuternicit cu dreptul de a efectua cheltuieli în conformitate
cu alocaţiile aprobate.
Plan de finanţare - repartizare lunară a alocaţiilor aprobate, care permite deschiderea conturilor
trezoreriale şi efectuarea cheltuielilor de către executorul de buget.
Instituţie publică - autoritate (instituţie) care se finanţează de la bugetul public naţional.
Bună administrare – mod de a conduce instituţia publică prin care executorul de buget asigură, prin politici
şi proceduri adecvate, îndeplinirea obiectivelor în baza respectării principiilor de transparenţă şi răspundere,
eficienţă şi eficacitate, legalitate şi echitate, etică şi integritate.
Managementul riscurilor – proces de depistare, evaluare, gestiune şi control al evenimentelor şi situaţiilor
posibile care ar afecta realizarea obiectivelor instituţiei
Articolul 2. Sistemul bugetar
66
Sistemul bugetar este un sistem unitar de bugete şi fonduri, care constituie bugetul public naţional,
cuprinzînd:
a) bugetul de stat;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;
d) fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.
Articolul 3. Procesul bugetar
Procesul bugetar reprezintă etape consecutive de elaborare, aprobare, executare şi raportare a executării
bugetului.
Articolul 4. Anul bugetar
Anul bugetar pe teritoriul Republicii Moldova începe la 1 ianuarie şi se termină la 31 decembrie ale
fiecărui an.
Articolul 5. Intrarea în vigoare şi publicarea legii bugetare anuale
Legea bugetară anuală intră în vigoare la 1 ianuarie a fiecărui an sau la o altă dată prevăzută în textul ei şi
se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Articolul 6. Politica bugetar-fiscală
(1) Îndeplinindu-şi responsabilităţile în condiţiile prezentei legi, Ministerul Finanţelor, Guvernul şi
Parlamentul acţionează pentru asigurarea:
a) elaborării unui buget în condiţiile:
- stabilităţii monedei naţionale;
- stabilităţii la preţuri şi salarii;
- dezvoltării stabile a economiei;
b) echilibrului în timp al colectării veniturilor şi efectuării cheltuielilor.
(2) Îndeplinindu-şi responsabilităţile în condiţiile alin.(1), Ministerul Finanţelor coordonează activitatea
sa cu Banca Naţională a Moldovei.
Articolul 7. Clasificaţia bugetară
(1) Bugetele se elaborează şi se execută în baza unui sistem unic de clasificaţie bugetară.
(2) Clasificaţia bugetară include clasificaţia veniturilor bugetare, clasificaţia funcţională, clasificaţia
organizaţională şi clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare, după cum urmează:
a) clasificaţia veniturilor bugetare grupează veniturile bugetare în baza legislaţiei ce determină sursele de
venituri;
b) clasificaţia funcţională a cheltuielilor bugetare grupează cheltuielile bugetare ce reflectă utilizarea
mijloacelor financiare în scopul implementării funcţiilor de bază ale statului;
c) clasificaţia organizaţională a cheltuielilor bugetare sistematizează cheltuielile bugetare pe tipuri de
întreprinderi, instituţii, organizaţii şi măsurile ce reflectă distribuirea alocaţiilor între beneficiarii direcţi de
mijloace din buget;
d) clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare grupează şi detaliază cheltuielile bugetare în
conformitate cu destinaţia concretă a acestora.
(3) Sursele interne şi externe de finanţare a deficitului bugetar, precum şi datoria de stat internă şi externă
sînt componente ale clasificaţiilor menţionate la alin.(2).
(4) Clasificaţia bugetară asigură:
a) sistematizarea indicilor bugetari pentru elaborarea, aprobarea şi executarea bugetelor;
b) comparabilitatea internaţională a indicilor bugetari, conţinînd similitudini cu sistemele de clasificaţie
utilizate de organismele financiare internaţionale.
(5) Clasificaţia bugetară se elaborează şi se aprobă de Ministerul Finanţelor. După aprobare, clasificaţia
bugetară se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Articolul 8. Veniturile bugetare
67
(1) Veniturile bugetare se constituie din impozite, taxe, alte incasări, care sînt specificate de legislaţie.
(2) Veniturile bugetare nu includ împrumuturile de stat.
(3) Lista veniturilor bugetare se aprobă ca anexă la legea bugetară anuală.
Articolul 9. Alocaţii
(1) Legea bugetară anuală include alocaţii ce permit autorităţilor publice să efectueze cheltuieli.
(2) Autorităţile publice nu pot admite efectuarea de cheltuieli adiţionale neprevăzute în legea bugetară
anuală, cu excepţia cheltuielilor legate de achitarea sumelor conform titlurilor executorii eliberate în baza
hotărîrilor rămase definitive ale instanţelor judecătoreşti.
(3) Cheltuielile pentru serviciul datoriei de stat, inclusiv pentru obligaţiunile provenite din acordarea
garanţiilor de stat, sînt alocaţii permanente şi se efectuează în termenele stabilite.
Articolul 10. Cheltuielile bugetare
(1) Cheltuielile bugetare sînt determinate de alocaţiile specificate în legea bugetară anuală.
(2) Cheltuielile includ:
a) fondul de salarii al angajaţilor autorităţilor publice;
b) alte cheltuieli operaţionale ale autorităţilor publice;
c) cheltuielile pentru învăţămînt, ştiinţă, cultură şi artă, ocrotirea sănătăţii, sport, protecţia socială,
protecţia mediului înconjurător;
d) susţinerea unor programe de cercetare ştiinţifică fundamentală;
e) investirea programelor de stat pentru dezvoltarea ramurilor economiei naţionale aprobate de Guvern;
f) transferuri pentru autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile finanţate de la buget,
întreprinderile de stat;
g) investirea în infrastructura publică şi în fondurile fixe care aparţin Guvernului sau societăţii;
h) asigurarea apărării ţării, ordinii publice şi a securităţii naţionale;
i) serviciul datoriei de stat;
j) plata cotizaţiilor în organisme internaţionale;
k) implementarea altor strategii şi programe guvernamentale în condiţiile legislaţiei.
1) cheltuielile legate de achitarea sumelor conform titlurilor executorii eliberate în baza hotărîrilor
rămase definitive ale instanţelor judecătoreşti.
(3) Cheltuielile bugetare nu includ rambursările sumei de principal pentru datoria de stat.
Articolul 11. Balanţa bugetului
(1) Balanţa bugetului este echilibrul dintre totalul veniturilor şi totalul cheltuielilor.
(2) Dacă veniturile depăşesc cheltuielile, rezultă excedent bugetar.
(3) Dacă cheltuielile depăşesc veniturile, rezultă deficit bugetar.
(4) Proiectul legii bugetare anuale include nivelul limită al excedentului sau deficitului bugetar.
(5) După adoptarea legii bugetare anuale:
a) nici un proiect de lege, altul decît privind modificări la legea bugetară anuală, care are drept urmare
majorarea cheltuielilor bugetului de stat sau reducerea veniturilor bugetului de stat nu poate fi examinat de
Parlament, dacă acesta nu include sursa reală de acoperire a pierderilor, în scopul menţinerii nivelului
deficitului bugetar stabilit;
b) nici o lege, alta decît privind modificări la legea bugetară anuală, care prevede reducerea excedentului
bugetului de stat aprobat sau majorarea deficitului bugetului de stat aprobat nu poate fi adoptată.
Articolul 12. Mijloacele speciale ale instituţiilor publice
(1) Se consideră mijloace speciale ale instituţiilor publice veniturile acestora obţinute, în condiţiile
stabilite prin acte normative, de la efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor contra plată, precum şi din
donaţii, sponsorizări şi din alte mijloace băneşti, intrate legal în posesia instituţiei publice.
(2) Mijloacele speciale ale instituţiilor publice se includ în bugetele respective, se consideră venituri şi
sînt direcţionate pentru cheltuielile legate de desfăşurarea activităţii statutare a acestor instituţii, în
68
conformitate cu principiile şi regulile de elaborare, aprobare şi executare a bugetelor corespunzătoare.
(3) Nomenclatorul lucrărilor şi serviciilor contra plată, efectuate şi prestate de instituţiile publice, şi
mărimea taxelor la servicii, precum şi modul şi direcţiile de utilizare a mijloacelor speciale pe tipuri se
stabilesc de către Guvern, dacă actele normative nu prevăd altfel, sau de către autorităţile administraţiei
publice locale, conform competenţei lor.
(4) Excedentele de mijloace speciale la finele anului bugetar sînt accesibile spre utilizare, în aceleaşi
scopuri, pentru anul bugetar următor, dacă actele normative nu prevăd altfel.
Articolul 13. Controlul şi auditul veniturilor şi cheltuielilor bugetare
(1) Controlul financiar şi auditul veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat se exercită de către Curtea
de Conturi.
(2) Controlul financiar şi administrativ asupra veniturilor şi cheltuielilor bugetare se exercită de către
Serviciul fiscal de stat şi organele de control financiar ale Ministerului Finanţelor.
T i t l u l II
BUGETUL DE STAT
Capitolul 1
ELABORAREA BUGETULUI DE STAT
Articolul 14. Scopurile bugetului de stat
Scopurile bugetului de stat sînt:
a) implementarea strategiilor şi obiectivelor economice, sociale şi de altă natură ale Guvernului;
b) formarea fondurilor băneşti necesare pentru finanţarea acţiunilor Guvernului;
c) asigurarea echilibrului bugetar necesar pentru menţinerea unei situaţii macroeconomice stabile a
statului;
d) asigurarea administrării efective, calitative şi responsabile a finanţelor aflate la dispoziţia Guvernului;
e) expunerea în mod explicit a strategiilor şi obiectivelor Guvernului, care vor fi realizate de buget.
Articolul 15. Procedura de elaborare a bugetului de stat
(1) Procedura de elaborare şi adoptare de către Parlament a legii bugetare anuale face obiectul exclusiv al
prezentei legi.
(2) În termenul stabilit de Guvern, Ministerul Finanţelor prezintă Guvernului proiectul legii bugetare
pentru anul bugetar viitor, care include anexele şi nota explicativă.
(3) Pînă la 1 octombrie a fiecărui an Guvernul prezintă Parlamentului:
a) proiectul legii bugetare pentru anul bugetar viitor şi nota explicativă;
b) lista modificărilor în legislaţie, care rezultă din proiectul legii bugetare anuale.
(4) Adiţional la materialele prevăzute la alin.(3) se prezintă estimările de venituri şi cheltuieli ale
bugetului consolidat.
Articolul 16. Bazele elaborării bugetului de stat
Ministerul Finanţelor, în condiţiile art.15 alin.(2), elaborează proiectul bugetului de stat bazat pe:
a) scopurile prevăzute la art.14;
b) sursele de venituri şi destinaţia cheltuielilor;
c) propunerile de cheltuieli detaliate ale autorităţilor publice;
d) propunerile de venituri ale autorităţilor administraţiei publice locale prezentate în condiţiile titlului III;
e) propunerile privind finanţarea deficitului bugetar, dacă cheltuielile depăşesc veniturile;
f) propunerile privind utilizarea excedentului bugetar, dacă veniturile depăşesc cheltuielile.
Articolul 17. Elaborarea estimărilor preliminare de venituri
şi cheltuieli de către Ministerul Finanţelor
(1) Datele economice de bază, necesare pentru elaborarea proiectului bugetului de stat, se prezintă
Ministerului Finanţelor în termenul stabilit de Guvern şi includ în special:
a) prognoza indicatorilor macroeconomici şi sociali pe anul bugetar viitor, care este determinată,
69
elaborată şi prezentată de Ministerul Economiei;
b) prognoza indicatorilor şi cerinţelor bugetului asigurărilor sociale de stat, care este determinată,
elaborată şi prezentată de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
c) prognoza indicatorilor fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, determinată, elaborată
şi prezentată de Ministerul Sănătăţii.
(2) Banca Naţională a Moldovei determină, elaborează şi prezintă prognoza balanţei de plăţi, a creditelor,
a obligaţiunilor externe şi a altor indicatori ce caracterizează politica monetar-creditară a statului.
Articolul 171. Cadrul bugetar pe termen mediu
În temeiul estimărilor Ministerului Finanţelor, efectuate în baza prevederilor art.17, Guvernul, în fiecare
an, pînă la data de 1 mai, stabileşte obiectivele politicii bugetar-fiscale pe anul bugetar imediat următor şi pe
încă cel puţin 2 ani ulteriori, precum şi cadrul de resurse şi de cheltuieli publice pe anii respectivi, inclusiv
limitele de cheltuieli pe autorităţi ale administraţiei publice centrale.
Articolul 18. Emiterea de note metodologice privind elaborarea
proiectului bugetului de stat
Ministerul Finanţelor emite pentru autorităţile publice note metodologice detaliate referitoare la
elaborarea proiectului bugetului de stat.
Articolul 19. Prezentarea propunerilor de buget Ministerului Finanţelor
(1) Autorităţile publice prezintă Ministerului Finanţelor propuneri de buget, la data stabilită de ministrul
finanţelor.
(2) Propunerile de buget ale autorităţilor publice, structura şi conţinutul cărora se determină de Ministerul
Finanţelor, includ:
a) veniturile şi cheltuielile realizate în anul bugetar precedent;
b) veniturile şi cheltuielile estimate pentru anul bugetar curent;
c) veniturile şi cheltuielile estimate pentru anul bugetar viitor;
d) veniturile şi cheltuielile estimate pentru cel puţin un an după anul bugetar viitor;
e) justificările cerinţelor referitoare la estimările preliminare de venituri şi cheltuieli distribuite de
Ministerul Finanţelor potrivit art.17 alin.(4), şi rezultatelor estimate ale programelor incluse în aceste cerinţe.
(3) Pentru elaborarea proiectului bugetului de stat, Ministerul Finanţelor poate solicita orice informaţie
adiţională la alin.(2), ce este asigurată în mod obligatoriu de către autorităţile publice.
Articolul 20. Examinarea propunerilor de buget de către Ministerul Finanţelor
(1) Ministerul Finanţelor examinează propunerile de buget ale autorităţilor publice, care includ:
a) propunerile de venituri şi cheltuieli, prevăzute la art.16 lit.b);
b) informaţia şi justificările, prevăzute la art.17 şi art.19 alin.(2) lit.e).
(2) Deciziile Ministerului Finanţelor referitoare la partea de venituri şi la partea de cheltuieli ale
bugetului pentru anul bugetar viitor se examinează în comun cu autorităţile publice la data stabilită de
ministrul finanţelor.
(3) Dacă autorităţile publice nu sînt de acord cu deciziile specificate la alin.(2), divergenţele existente se
soluţionează în ultimă instanţă de Guvern.
Articolul 21. Cheltuielile pentru investiţii capitale
(1) Cheltuielile pentru investiţiile capitale şi alte cheltuieli de investiţii, care se finanţează potrivit
legislaţiei din bugetul de stat, se fixează în propunerea de buget în baza devizului de cheltuieli, elaborat de
autoritatea publică, şi cuprind:
a) evaluarea tehnică a fiecărei investiţii sau achiziţii;
b) evaluarea financiară a costului total al fiecărei investiţii sau achiziţii;
c) estimarea cerinţelor de cheltuieli anuale ale fiecărei investiţii sau achiziţii;
d) estimarea veniturilor anuale sau a cotizaţiilor, dacă acestea există, posibile de a fi colectate de către
Guvern ca rezultat al investiţiei sau al achiziţiei.
70
(2) În temeiul informaţiei prevăzute la alin.(1), Ministerul Finanţelor examinează fiecare investiţie sau
achiziţie propusă, pentru a determina:
a) conformitatea ei strategiilor şi obiectivelor Guvernului;
b) prioritatea ei în cadrul limitelor totale de cheltuieli ale bugetului de stat;
c) existenţa surselor de finanţare pentru a o completa în anii viitori.
Articolul 22. Fondul de rezervă
(1) Fondul de rezervă se aprobă prin lege bugetară anuală.
(2) Cuantumul fondului de rezervă se stabileşte de Guvern în baza propunerilor Ministerului Finanţelor şi
în condiţiile prevederilor art.16-20.
Articolul 23. Prezentarea proiectului legii bugetare anuale Guvernului
(1) În definitivarea procedeelor expuse în art.16-20, Ministerul Finanţelor elaborează proiectul legii
bugetare anuale, care cuprinde anexele, şi îl prezintă Guvernului împreună cu nota explicativă.
(2) Anexele proiectului legii bugetare anuale includ:
a) veniturile şi cheltuielile estimate pentru anul bugetar viitor;
b) datele adiţionale, prevăzute de legea bugetară anuală.
(3) Nota explicativă la proiectul legii bugetare anuale include prognozele prevăzute la art.17 alin.(1),
precum şi următoarele strategii ale Guvernului:
a) strategiile de dezvoltare socială şi economică;
b) strategiile politicii bugetar-fiscale;
c) strategiile datoriei de stat;
d) strategiile de sprijin financiar;
e) strategiile relaţiilor bugetului de stat cu bugetele unităţilor administrativ-teritoriale.
Articolul 24. Aprobarea proiectului legii bugetare anuale
de către Guvern
(1) Guvernul examinează proiectul legii bugetare anuale şi nota explicativă. La solicitarea Guvernului,
Ministerul Finanţelor prezintă informaţii sau explicaţii adiţionale referitoare la proiectul legii bugetare anuale
şi la nota explicativă.
(2) Guvernul stabileşte procedura de apelare de către autorităţile publice a proiectului legii bugetare
anuale şi a notei explicative.
(3) Guvernul decide includerea amendamentelor la proiectul legii bugetare anuale şi la nota explicativă şi
controlează operarea amendamentelor respective de către Ministerul Finanţelor.
(4) După includerea amendamentelor, dacă acestea există, Guvernul aprobă proiectul legii bugetare
anuale.
Capitolul 2
EXAMINAREA ŞI ADOPTAREA LEGII BUGETARE
ANUALE DE CĂTRE PARLAMENT
Articolul 25. Prezentarea proiectului legii bugetare anuale Parlamentului
(1) Guvernul prezintă Parlamentului pînă la 1 octombrie a fiecărui an proiectul legii bugetare anuale.
(2) Proiectul legii bugetare anuale include anexele şi este însoţit de nota explicativă, specificate la art.23.
(3) Adiţional la proiectul legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor prezintă calculele veniturilor şi
cheltuielilor bugetare.
(4) Proiectul legii bugetare anuale este examinat de Curtea de Conturi, care prezintă Parlamentului un
aviz la data stabilită de acesta.
Articolul 26. Examinarea proiectului legii bugetare anuale în comisiile Parlamentului
(1) Comisiile permanente ale Parlamentului examinează proiectul legii bugetare anuale în condiţiile
stabilite de Parlament.
(2) La data stabilită de Parlament, comisiile permanente prezintă avizele la proiectul legii bugetare anuale
71
Comisiei pentru buget şi finanţe.
(3) În baza avizelor comisiilor permanente şi a propriei sale examinări, Comisia pentru buget şi finanţe
întocmeşte raportul şi lista de recomandări asupra proiectului legii bugetare anuale şi le prezintă
Parlamentului la data stabilită de acesta.
Articolul 27. Examinarea proiectului legii bugetare anuale în Parlament
(1) Parlamentul examinează proiectul legii bugetare anuale, de regulă, în trei lecturi.
(2) În fiecare lectură Parlamentul examinează proiectul legii bugetare anuale şi nota explicativă conform
prevederilor art.28-30.
(3) Legea bugetară anuală poate fi adoptată şi în a doua lectură, cu condiţia examinării chestiunilor,
prevăzute la art.30.
Articolul 28. Examinarea în prima lectură
(1) În decursul primei lecturi, Parlamentul audiază raportul Guvernului şi coraportul Comisiei pentru
buget şi finanţe asupra proiectului legii bugetare anuale şi examinează:
a) direcţiile principale ale politicii bugetar-fiscale;
b) concepţiile de bază ale proiectului.
(2) Parlamentul aprobă, în prima lectură, proiectul legii bugetare anuale şi îl remite Comisiei pentru
buget şi finanţe pentru pregătirea de examinare în a doua lectură.
(3) În caz de respingere, Parlamentul stabileşte un termen pentru îmbunătăţire şi prezentare repetată a
proiectului legii bugetare anuale în prima lectură.
Articolul 29. Examinarea în a doua lectură
(1) În decursul lecturii a doua, Parlamentul, la prezentarea Comisiei pentru buget şi finanţe, examinează:
a) veniturile estimate sub formă de calcule şi structura lor;
b) cheltuielile estimate, structura şi destinaţia lor;
c) deficitul sau excedentul bugetului de stat.
(2) Parlamentul aprobă, în a doua lectură, proiectul legii bugetare anuale şi îl remite Comisiei pentru
buget şi finanţe pentru pregătirea de examinare în a treia lectură.
(3) În caz de respingere, Parlamentul stabileşte un termen pentru îmbunătăţire şi prezentare repetată a
proiectului legii bugetare anuale în a doua lectură.
Articolul 30. Examinarea în a treia lectură
(1) În decursul lecturii a treia, Parlamentul, la prezentarea Comisiei pentru buget şi finanţe:
a) examinează alocaţiile detaliate pentru autorităţile publice;
b) stabileşte alocaţiile care vor fi finanţate în mod prioritar;
c) examinează alte detalieri din legea bugetară anuală.
(2) Pînă la 5 decembrie a fiecărui an, Parlamentul adoptă legea bugetară anuală.
Capitolul 3
EXECUTAREA BUGETULUI DE STAT
Articolul 31. Responsabilitatea pentru executarea bugetului de stat
Responsabilitatea pentru executarea bugetului de stat revine Guvernului.
Articolul 32. Repartizarea lunară a veniturilor şi cheltuielilor
(1) În termen de 10 zile după adoptarea legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor:
a) solicită de la autorităţile publice centrale planurile de finanţare ale acestora, precum şi ale instituţiilor
subordonate;
b) întocmeşte repartizări lunare ale veniturilor prevăzute de legea bugetară anuală şi de alte acte
legislative.
(2) În termen de 45 de zile după publicarea legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor aprobă
repartizarea lunară a veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat conform Clasificaţiei bugetare. Ministerul
Finanţelor poate aproba alocaţii pentru fiecare program guvernamental.
72
(3) Repartizarea lunară se semnează de ministrul finanţelor sau de o persoană autorizată din Ministerul
Finanţelor, care aprobă cererea de cheltuieli pentru un scop specific.
(4) Nici o autoritate publică nu poate efectua cheltuieli fără autorizaţia semnată de ministrul finanţelor
sau de persoana autorizată din Ministerul Finanţelor.
(5)Adiţional la repartizarea lunară menţionată la alin.(2), Ministerul Finanţelor, printr-o autorizaţie
adăugătoare, poate plasa oricare alte condiţii pentru efectuarea cheltuielilor de către autorităţile publice, dacă
aceste condiţii corespund prevederilor legii bugetare anuale şi altor acte legislative. Regulamentul privind
statutul drepturile şi obligaţiunile ordonatorilor de credite se aprobă de Ministerul Finanţelor.
Articolul 33. Executarea de casă a bugetului
(1) Executarea de casă a bugetului de stat se efectuează de Ministerul Finanţelor prin Trezoreria de Stat.
(2) Ministerul Finanţelor poate angaja băncile, care activează pe teritoriul Republicii Moldova, în calitate
de agenţi pentru efectuarea operaţiunilor ce ţin de executarea de casă a bugetului
(3) În realizarea funcţiilor prevăzute la alin.(1), Ministerul Finanţelor este responsabil de:
a) asigurarea evidenţei stricte a veniturilor în baza încasărilor efective în ordinea colectării;
b) efectuarea de cheltuieli, în caz de existenţă a autorizaţiei, în conformitate cu art.9, şi art.32 alin.(3) şi
(4);
c) administrarea veniturilor şi cheltuielilor prin conturi distincte bazate pe Clasificaţia bugetară;
d) asigurarea serviciului datoriei de stat;
e) efectuarea în contul autorităţilor publice a oricăror altor operaţiuni financiare prevăzute în legea
bugetară anuală şi în alte acte legislative.
(4) La data de 31 decembrie a fiecărui an, Ministerul Finanţelor închide toate conturile deschise în
decursul anului bugetar curent, pentru a întocmi raportul anual în conformitate cu art.43.
(5) Suma mijloacelor defalcate din veniturile generale de stat şi transferurile virate în bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale în ultimele zile ale anului de gestiune, dar intrate la conturile bugetelor menţionate în
anul următor anului de gestiune, se reflectă în executarea de casă a bugetelor unităţilor administrativ-
teritoriale în anul de gestiune.
(6) Sumele defalcărilor calculate din veniturile generale de stat în ultima zi a anului de gestiune se
transferă în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale în anul următor anului de gestiune, din contul soldului
mijloacelor bugetului de stat la sfîrşitul anului de gestiune, cu reflectarea în executarea de casă a bugetului de
stat şi a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale în anul de gestiune.
(7) Sumele veniturilor încasate în ultima zi a anului de gestiune, destinate transferului în fonduri cu
destinaţie specială, se transferă în fondurile respective în anul următor anului de gestiune, din contul soldului
mijloacelor bugetului de stat la sfîrşitul anului de gestiune, cu reflectarea în executarea de casă a bugetului de
stat în anul de gestiune.
Articolul 34. Colectarea veniturilor
(1) În buget se percep impozitele, taxele şi alte încasări numai dacă au fost stabilite prin lege.
(2) Toate veniturile stabilite prin lege se acumulează la contul trezorerial în ordinea colectării.
(3) Toate veniturile neîncasate pînă la 31 decembrie se încasează în contul bugetului pe anul viitor.
Articolul 35. Efectuarea cheltuielilor
(1) În procesul executării bugetului de stat, autorităţile publice pot face cheltuieli pentru diverse
programe guvernamentale, cu condiţia ca aceste alocaţii să corespundă legii bugetare anuale şi să se
efectueze în conformitate cu art.32 alin. (4).
(2) Alocaţiile aprobate pentru utilizări specifice nu pot fi redistribuite între destinatari.
(3) Alocaţiile incluse în repartizarea lunară pentru utilizări specifice nu pot fi transferate pentru alte
utilizări fără notificarea şi aprobarea ministrului finanţelor.
(4) Se interzice acoperirea cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea la emisiunea bănească directă
sau prin finanţarea directă de către bănci.
73
(5) Se interzice dezafectarea incontestabilă a resurselor financiare din conturile bancare ale Trezoreriei de
Stat.
(6) Titlurile executorii, eliberate în baza hotărîrilor rămase definitive ale instanţelor judecătoreşti, ce ţin
de dezafectarea incontestabilă a mijloacelor băneşti nemijlocit de la bugetul de stat se transmit spre executare
Ministerului Finanţelor, iar cele ce ţin de dezafectarea incontestabilă a mijloacelor băneşti ale instituţiilor
finanţate de la bugetul de stat se transmit spre executare autorităţilor administraţiei publice centrale, care, în
comun cu instituţiile bugetare respective din subordine, sînt responsabile de prezentarea, spre achitare, în
unităţile Trezoreriei de Stat a documentelor de plată.
(7) Titlurile executorii, eliberate în baza hotărîrilor rămase definitive ale instanţelor judecătoreşti, ce ţin
de dezafectarea incontestabilă a mijloacelor băneşti nemijlocit de la bugetele unităţilor administrativ-
teritoriale se transmit spre executare autorităţilor executive locale, iar cele ce ţin de dezafectarea
incontestabilă a mijloacelor băneşti ale instituţiilor finanţate de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale
se transmit spre executare autorităţilor executive locale, care, în comun cu instituţiile bugetare respective din
subordine, sînt responsabile de prezentarea, spre achitare, în unităţile Trezoreriei de Stat a documentelor de
plată.
Articolul 36. Închiderea alocaţiilor
(1) Toate alocaţiile se închid la finele anului bugetar, cu excepţia cazurilor în care, conform actelor
normative, soldurile sînt accesibile spre utilizare în anul bugetar imediat următor.
(2) Dacă anumite cheltuieli sînt stabilite pentru un termen ce depăşeşte un an, sumele necesare sînt
prevăzute în legile bugetare anuale ulterioare.
(3) Eventualele disponibilităţi rămase neutilizate la finele anului bugetar pot fi realocate în anul bugetar
viitor.
Articolul 37. Utilizarea fondului de rezervă
(1) Fondul de rezervă se utilizează de Guvern, în baza regulamentului aprobat de Parlament, în cazuri
justificate de utilizare a mijloacelor bugetare potrivit dispoziţiilor legale pentru finanţarea unor acţiuni sau
sarcini noi intervenite pe parcursul anului.
(2) Mijloacele din fondul de rezervă se alocă numai în baza deciziilor Guvernului, emise sub formă de
hotărîri, cu indicarea destinaţiei, beneficiarului şi sumei concrete în monedă naţională.
(3) Deciziile Guvernului privind alocarea mijloacelor din fondul de rezervă se contrasemnează de
ministrul finanţelor.
Articolul 38. Finanţarea cheltuielilor în caz dacă legea bugetară
anuală nu este adoptată şi publicată pînă la 31 decembrie
(1) Dacă legea bugetară anuală nu este adoptată şi publicată pînă la 31 decembrie, finanţarea cheltuielilor
pentru anul curent se efectuează lunar în mărime de a douăsprezecea parte din suma cheltuielilor prevăzute
pentru anul bugetar precedent.
(2) Ministerul Finanţelor poate propune Guvernului, iar Guvernul Parlamentului, efectuarea oricăror
cheltuieli adiţionale, în cazul cînd legea bugetară anuală nu este adoptată pînă la 31 decembrie şi în situaţii
excepţionale (calamităţi naturale sau război). Dacă Parlamentul aprobă propunerea Guvernului sau nu
întreprinde nici o acţiune în decurs de 15 zile lucrătoare de la prezentarea propunerilor, cheltuielile adiţionale
se efectuează.
(3) Orice alocaţii, efectuate conform prevederilor alin.(2), se consideră nule odată cu adoptarea legii
bugetare anuale.
Articolul 39. Blocarea cheltuielilor
(1) Dacă în procesul executării bugetului de stat sporeşte nivelul deficitului, Ministerul Finanţelor poate
bloca cheltuieli în cuantum suficient pentru menţinerea nivelului deficitului aprobat prin legea bugetară
anuală.
(2) Blocarea cheltuielilor se efectuează prin reduceri proporţionale lunare ale tuturor cheltuielilor, cu
74
excepţia celor de la articolele sau capitolele scutite de blocare prin legea bugetară anuală.
(3) Ca excepţie de la prevederile alin.(2), Ministerul Finanţelor poate propune Guvernului, iar Guvernul
Parlamentului, blocări care nu sînt reduceri lunare ale tuturor cheltuielilor. Dacă Parlamentul aprobă
propunerea Guvernului sau nu întreprinde nici o acţiune în decurs de 15 zile lucrătoare de la prezentare,
blocarea propusă produce efect.
(4) În funcţie de evoluţia încasării veniturilor în bugetul de stat, Ministerul Finanţelor poate modifica, cu
5 zile pînă la sfîrşitul lunii curente, estimările de cheltuieli pentru perioada gestionară ulterioară, punînd la
curent autorităţile publice respective.
Articolul 40. Rectificarea bugetului de stat
În caz de necesitate, Ministerul Finanţelor prezintă Guvernului, iar Guvernul Parlamentului, un proiect de
rectificare a legii bugetare anuale. Rectificarea include:
a) estimări revizuite de venituri, de cheltuieli obligatorii (inclusiv serviciul datoriei de stat) şi de deficit
sau de excedent rezultant;
b) estimări revizuite de rambursări ale sumei de principal asupra datoriei de stat;
c) repartizarea soldurilor de mijloace băneşti constituite în urma executării bugetului în anul bugetar
precedent;
d) estimări şi descrieri revizuite, dacă acestea există, la anexele şi nota explicativă prevăzute în art.23.
Articolul 41. Alocaţii adiţionale în cazul rectificării bugetului de stat
(1) Autorităţile publice pot înainta Ministerului Finanţelor cereri pentru alocaţii adiţionale în decursul
anului bugetar.
(2) Fiecare cerere trebuie să includă o justificare pentru cheltuielile adiţionale şi propuneri de compensări
sub formă de venituri majorate sau cheltuieli reduse.
(3) Ministerul Finanţelor examinează cererea de cheltuieli adiţionale şi, în caz de acceptare a cererii,
propune Guvernului să aprobe o alocaţie adiţională pentru cheltuielile solicitate şi propunerile de compensare
a acestora.
(4) Guvernul, în caz de acceptare a propunerii Ministerului Finanţelor, propune Parlamentului să aprobe
alocaţii adiţionale pentru cheltuielile solicitate şi propunerile de compensare a acestora sub formă de
modificări la legea bugetară anuală şi, dacă este necesar, la alte acte legislative.
(5) Parlamentul examinează modificările propuse de Guvern şi întreprinde una din următoarele acţiuni:
a) respinge modificările pentru cheltuieli adiţionale;
b) aprobă modificările pentru cheltuieli adiţionale, precum şi propunerile de compensări sub formă de
venituri majorate sau cheltuieli reduse;
c) aprobă modificările pentru cheltuieli adiţionale, cu modificarea concomitentă a nivelului deficitului
sau a excedentului bugetar.
Articolul 42. Deficitul şi excedentul bugetar în legea bugetară anuală
(1) Orice decizie de a majora deficitul bugetar sau de a reduce excedentul bugetar se realizează printr-o
modificare separată la legea bugetară anuală, cu condiţia să fie conformă obligaţiunilor interne şi externe ale
Republicii Moldova.
(2) Orice modificare a deficitului bugetar în legea bugetară anuală este însoţită de o decizie a
Parlamentului privind modificarea altor acte legislative, ce ţin de modul de finanţare a deficitului majorat, în
conformitate cu art.131 alin.(5) al Constituţiei.
(3) În caz de excedent bugetar, Parlamentul la propunerea Guvernului decide în ce măsură şi în ce
scopuri se va utiliza acesta.
Articolul 43. Raportul anual despre executarea bugetului de stat
(1) Ministerul Finanţelor întocmeşte raportul anual despre executarea bugetului de stat şi, pînă la data de
1 mai a anului imediat următor anului de gestiune, îl prezintă Guvernului spre examinare şi aprobare, iar
Guvernul, după aprobare, îl prezintă, pînă la data de 1 iunie, Parlamentului.
75
(2) Structura raportului se stabileşte de ministrul finanţelor.
(3) Raportul despre executarea bugetului de stat pe anul de gestiune se examinează şi se aprobă de către
Parlament.
Titlul III
BUGETELE UNITĂŢILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE
Articolul 44. Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale
(1) Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale asigură cu resurse financiare efectuarea măsurilor pentru
satisfacerea necesităţilor social-economice şi culturale ale populaţiei şi pentru dezvoltarea teritoriului din
subordine, în condiţiile Legii privind administraţia publică locală şi ale altor acte legislative.
(2) Procesul elaborării şi executării bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se reglementează prin
Legea privind finanţele publice locale.
(3) Veniturile şi cheltuielile bugetelor unităţilor administrativ- teritoriale se sistematizează în
conformitate cu Clasificaţia bugetară prevăzută la art.7.
T i t l u l IV
BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT
Articolul 45. Bugetul asigurărilor sociale de stat
((1) Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuţii de asigurări sociale, transferuri
de la bugetul de stat şi din alte venituri (dobînzi, majorări de întîrziere) prevăzute de legislaţie.
(2) Repartizarea şi utilizarea mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat se efectuează în condiţiile
legislaţiei.
(3) Executarea de casă a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat se efectuează prin Trezoreria de
Stat.
Articolul 46. Elaborarea, examinarea şi aprobarea bugetului
asigurărilor sociale de stat
(1) Bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează concomitent cu bugetul de stat în conformitate cu
prevederile capitolului 1 al titlului II.
(2) Elaborarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat este responsabilitatea Guvernului şi se
efectuează de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor.
(3) Bugetul asigurărilor sociale de stat se examinează şi se aprobă de Parlament concomitent cu bugetul
de stat în conformitate cu prevederile capitolului 2 al titlului II.
Titlul V
FONDURILE ASIGURĂRILOR OBLIGATORII
DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ
Articolul 461. Fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală
(1) Fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală se constituie din primele de asigurare
obligatorie de asistenţă medicală şi din alte încasări prevăzute de legislaţie.
(2) Elaborarea proiectului fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală este responsabilitate a
Guvernului şi se efectuează de către Ministerul Sănătăţii de comun acord cu Ministerul Finanţelor.
(3) Fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală se examinează şi se aprobă de Parlament,
concomitent cu bugetul de stat, în conformitate cu prevederile capitolului 2 al titlului II.
(4) Gestionarea mijloacelor fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală se efectuează
conform legislaţiei.
(5) Executarea de casă a veniturilor fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală se efectuează
prin Trezoreria de Stat.
Titlul VI
FONDURILE SPECIALE
Articolul 47. Fondurile speciale
76
(1) Fondurile speciale sînt fonduri în care se colectează veniturile cu destinaţie specială pentru realizarea
unor scopuri şi programe ale Guvernului sau ale autorităţilor administraţiei publice locale.
(2) Crearea fondurilor speciale, sursele de venituri şi destinaţia lor se stabilesc prin legi aparte sau prin
decizii ale autorităţilor reprezentative şi deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale.
(3) Fondurile speciale se includ în bugetele respective în conformitate cu principiile şi regulile de
elaborare, aprobare şi executare a acestor bugete.
(4) Fondurile speciale, detaliate pe venituri şi cheltuieli, se aprobă ca anexă la legea bugetară anuală sau
la deciziile autorităţilor reprezentative şi deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale cu privire la
aprobarea bugetelor respective.
(5) Excedentele fondurilor speciale la finele anului bugetar sînt accesibile spre utilizare, în aceleaşi
scopuri, pentru anul bugetar următor, dacă actele normative nu prevăd altfel.
T i t l u l VII
SERVICIUL DATORIEI DE STAT
Articolul 48. Datoria de stat şi garanţiile de stat
(1) Guvernul poate contracta împrumuturi pe piaţa financiară internă şi externă în condiţiile legislaţiei.
(2) Acordarea garanţiilor de stat pentru creditarea persoanelor juridice se efectuează de Guvern în
condiţiile legislaţiei.
Articolul 49. Includerea informaţiei despre datoria de stat
şi a garanţiilor de stat în bugetul de stat
În nota explicativă la proiectul legii bugetare anuale se includ:
a) suma cumulativă a datoriei de stat, estimările majorării sau diminuării datoriei de stat, rambursările
sumei de principal şi suma de cheltuieli pentru serviciul datoriei de stat pentru anul bugetar viitor;
b) estimarea sumei totale de împrumut al statului propusă de Guvern pentru anul bugetar viitor;
c) suma cumulativă a garanţiilor de stat acordate, riscul estimat al acestor garanţii şi suma mijloacelor
utilizate pentru onorarea garanţiilor de stat, inclusiv a celor nerestituite de către beneficiarii de credite, pînă
la începutul anului bugetar viitor;
d) suma totală a garanţiilor de stat estimate pentru anul bugetar viitor şi prognoza mijloacelor bugetare,
care vor fi necesare pentru acoperirea riscului estimat al acestor garanţii.
Articolul 50. Limitările datoriei de stat şi garanţiilor de stat
(1) Limitările datoriei de stat se includ în proiectul bugetului de stat.
(2) La elaborarea limitărilor datoriei de stat, Ministerul Finanţelor ia în considerare oricare factori
relevanţi, inclusiv următoarele:
a) cerinţele de refinanţare a datoriei de stat interne;
b) cerinţele de finanţare a deficitului bugetar;
c) prognozele următorilor indicatori macroeconomici:
- raportul datoriei de stat faţă de produsul intern brut;
- raportul cheltuielilor pentru serviciul datoriei de stat faţă de produsul intern brut;
- împrumuturile de la sistemul bancar, inclusiv de la Banca Naţională a Moldovei, sub garanţia hîrtiilor
de valoare de stat;
- împrumuturile interne pe termen scurt;
- datoria de stat externă.
(3) Limitările garanţiilor de stat se includ în proiectul bugetului de stat.
(4) La elaborarea limitărilor garanţiilor de stat, Ministerul Finanţelor ia în considerare toţi factorii
relevanţi prevăzuţi de legislaţie.
(5) Parlamentul adoptă limitări ale datoriei de stat şi ale garanţiilor de stat pentru anul bugetar prin legea
bugetară anuală.
Articolul 51. Serviciul datoriei de stat şi onorarea garanţiilor de stat
77
(1) Cheltuielile pentru serviciul datoriei de stat şi onorarea garanţiilor de stat sînt alocaţii permanente în
cadrul prezentei legi.
(2) Cheltuielile pentru serviciul datoriei de stat nu pot fi revizuite în procesul executării legii bugetare
anuale, cu excepţia acomodării la modificările în angajamentele actuale ale datoriei de stat interne şi externe.
(3) Prevederile art.32 şi 39 nu se extind asupra cheltuielilor pentru serviciul datoriei de stat şi onorarea
garanţiilor de stat.
T i t l u l VIII
RELAŢIILE FINANCIAR-BUGETARE INTERNAŢIONALE
Articolul 52. Relaţiile financiar-bugetare internaţionale
(1) Relaţiile financiar-bugetare internaţionale se reglementează prin acordurile bilaterale încheiate între
Republica Moldova şi alte state sau organisme financiare internaţionale.
(2) Angajamentele financiare ale Guvernului fixate în acordurile bilaterale şi ajutorul financiar acordat
altor state, precum şi alte venituri şi cheltuieli referitoare la relaţiile financiar-bugetare internaţionale, se
includ în legea bugetară anuală.
T i t l u l IX
RESTRICŢII ŞI RESPONSABILITĂŢI
Articolul 53. Restricţii
(1) Se interzice dezafectarea de la buget a mijloacelor pentru acordarea de credite şi împrumuturi
agenţilor economici. Prezintă excepţie creditele şi granturile acordate Republicii Moldova, în scopuri
investiţionale, de alte state sau de instituţii financiare internaţionale, pe un termen nu mai mic de 10 ani, în
baza unor acorduri ratificate de Parlament, care pot fi acordate agenţilor economici cu asigurarea obligatorie
prin garanţii de plată faţă de Ministerul Finanţelor.
(2) De la persoanele juridice şi fizice care au primit din partea instituţiilor publice mijloace financiare sub
formă de plată prealabilă, inclusiv pentru mărfuri şi servicii (cu excepţia lucrărilor de construcţie şi de
reparaţie capitală), pentru perioada care depăşeşte termenul prevăzut în contract, se percepe la bugetul
respectiv o sumă echivalentă cu rata de bază aplicată de Banca Naţională a Moldovei la refinanţarea băncilor
comerciale prin operaţiuni REPO de cumpărare, în termen de 2 luni, a hîrtiilor de valoare de stat. Termenul,
stipulat în contract, de onorare a obligaţiilor persoanei juridice sau fizice faţă de instituţia publică nu poate
depăşi 30 de zile de la data primirii mijloacelor financiare la contul de decontare. Concomitent, la buget, se
percep şi mijloacele financiare neutilizate (datoria debitoare) la momentul controlului. Prevederile
prezentului alineat se aplică şi persoanelor juridice pentru care au fost rambursate de la buget împrumuturile
bancare acordate cu garanţie de stat pentru perioada în care mijloacele respective nu sînt restabilite la buget.
(3) Mijloacele bugetare, inclusiv cele exprimate prin bunuri materiale, utilizate de către instituţiile
publice, contrar prevederilor actelor normative, pentru acordare de împrumut sau de ajutor financiar
persoanelor juridice şi fizice se percep integral de la acestea şi se varsă la bugetul respectiv fără a fi
restabilite ulterior pe conturile creditorilor. Pentru întreaga perioadă de utilizare a acestor mijloace, de la
persoanele menţionate se percepe la bugetul respectiv o sumă echivalentă cu rata de bază aplicată de Banca
Naţională a Moldovei la refinanţarea băncilor comerciale prin operaţiuni REPO de cumpărare, în termen de 2
luni, a hîrtiilor de valoare de stat.
(4) Sancţiunile specificate la alin.(2) şi (3) se aplică de Curtea de Conturi, de Departamentul control
financiar şi revizie de pe lîngă Ministerul Finanţelor şi de alte organe abilitate cu dreptul de control financiar,
în baza rezultatelor controalelor (reviziilor) efectuate de organele respective.
(5) Acordarea garanţiilor de stat agenţilor economici la împrumuturi interne şi externe se interzice.
(6) În caz de nerambursare la scadenţă a împrumuturilor acordate de la bugetul de stat autorităţilor
administraţiei publice, inclusiv a împrumuturilor interne şi externe cu destinaţie specială, acordate, conform
actelor normative, prin intermediul Ministerului Finanţelor, a dobînzilor aferente, precum şi a mijloacelor
dezafectate de la bugetul de stat pentru stingerea împrumuturilor acordate cu garanţie de stat, organele
78
abilitate cu dreptul de suspendare a operaţiunilor în conturile bancare ale contribuabilului, de executare silită,
de sechestrare a mijloacelor băneşti din conturile bancare (trezoreriale) şi de percepere, în mod incontestabil,
a mijloacelor băneşti din conturile bancare vor percepe, în mod prioritar şi incontestabil, de la bugetele
unităţilor administrativ-teritoriale şi de la agenţii economici respectivi suma nerambursată. Stingerea
datoriilor expirate, aferente împrumuturilor acordate de Ministerul Finanţelor, se va efectua în următoarea
succesiune: suma principală a împrumutului, dobînda, penalitatea.
Articolul 54. Responsabilităţi
Pentru nerespectarea prevederilor legale privind formarea şi utilizarea mijloacelor bugetare se aplică
sancţiunile prevăzute de art.53 din prezenta lege, de Codul penal al Republicii Moldova, de Codul cu privire
la contravenţiile administrative şi de alte acte legislative.
TitlulX
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 55. Delegarea atribuţiilor
Ministrul finanţelor poate delega orice atribuţii sau responsabilităţi, garantate sau impuse lui prin
prezenta lege, viceministrului responsabil de problemele bugetului.
Articolul 56. Intrarea în vigoare a prezentei legi
Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, cu excepţia art.19 alin.(2) lit.d) şi art.23 alin.(2) lit.b)
care intră în vigoare la 1 ianuarie 1998.
Articolul 57. Abrogarea legilor contradictorii
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) Legea nr.381-XII din 29 noiembrie 1990 cu privire la sistemul bugetar;
b) Legea nr.983-XII din 25 martie 1992 cu privire la modificarea şi completarea Legii cu privire la
sistemul bugetar;
c) Legea nr.218-XIII din 22 septembrie 1994 pentru completarea articolului 3 din Legea cu privire la
sistemul bugetar;
d) Legea nr.250-XIII din 2 noiembrie 1994 privind modul de examinare şi aprobare a bugetului de stat.
Articolul 58. Aducerea legislaţiei în conformitate cu prezenta lege
Guvernul în termen de 2 luni:
a) va prezenta Parlamentului propuneri referitoare la aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu
prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;
c) va prezenta Parlamentului spre aprobare Clasificaţia bugetară.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Petru LUCINSCHI
Chişinău, 24 mai 1996.

Nr. 847-XIII.
79

Suport de Curs. Reglemen. Jur. Taxe Si Impozite

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs. Reglemen. Jur. Taxe Si Impozite

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea de Studii Politice și Economice Europene

1. Noţiunea dreptului fiscal.

5. Principiile dreptului fiscal.

7. Principiile impunerii fiscale.

Modulul Nr. 4. Organele cu atribuţii de administrare fiscală.

Funcţionarul fiscal nu are dreptul:

Modulul 5. Executarea obligaţiei fiscale.

Modulul 6 Executarea silită a obligaţiei fiscale

În situaţia când contribuabilul nu achită benevol impozitele, taxele, penalităţile,

Modulul 7. Controlul fiscal

Modulul 8. Răspunderea juridică pentru încălcarea legislaţiei fiscale

§ 1. Introducere în dreptul fiscal şi legislaţia fiscală.

§ 3. Taxa pe valoarea adăugată.

§ 7. Taxele percepute în fondul rutier.

§ 8. Impozitul pe bunurile imobiliare.

§ 9. Taxele pentru folosirea resurselor naturale.

§ 10. Taxele locale.

LEGE Nr. 847

privind sistemul bugetar şi procesul bugetar*

Publicat : 30.05.2003 în Monitorul Oficial Nr. 91 art Nr : 420

Chişinău, 24 mai 1996.

S-ar putea să vă placă și