Contabilitatea de Gestiune - Instrument de Calculație

Modele editabile pentru CALCULATIA COSTURILOR
7.0 CONTABILITATEA DE GESTIUNE – INSTRUMENT

DE CALCULAȚIE
7.1 IMPORTANȚA CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE
Contabilitatea de gestiune, alături de contabilitatea financiară, trebuie să îndeplinească rolul de instrument

activ în mâna managerului în procesul de conducere şi planificare a companiei, trebuie să asigure
on
cunoaşterea permanentă a modului în care se consumă resursele materiale şi financiare ale fiecărei
companii, comparativ cu rezultatele obţinute şi cu bugetele creionate, printr-o bună evidenţă economică.
Instrumentul acesta trebuie creat, mai întâi, de către profesioniştii contabili, însă cu ajutorul specialiştilor
at
din firmă, care trebuie să conceapă suportul tehnic (documente, situaţii concrete şi specifice fiecărei
activităţi) pe care să se aşeze informaţiile contabile.

tr
Fără suportul tehnic, documentar întocmit de către specialiştii din societate, informaţia contabilă este
incompletă sau inexistentă.
S
Astfel, funcţiile contabilităţii de gestiune se concretizează în următoarele:

p∧
► colectarea (culegerea), clasificarea şi înregistrarea costurilor (cheltuielilor) după destinaţia lor, pentru
fiecare produs/serviciu în parte;
► calcularea costului pentru fiecare
produs şi serviciu, având la bază fişele tehnologice, rapoartele de
ro
producţie, de prestări servicii, situaţiile de lucrări întocmite de specialiştii în domeniul în care activează
compania;
► stabilirea
marjelor, rezultatelor activităţilor derulate de societate pentru produsele fabricate/serviciile
nt
prestate, prin deducerea din preţul de vânzare/tariful prestării a costului produselor/serviciilor, în vederea
stabilirii rentabilităţii acestora;
Re
► stabilirea abaterilor dintre costurile efectiv înregistrate şi cele bugetate sau dintre cele efectiv
înregistrate şi cele rezultate din fişele tehnologice ale fiecărui produs/serviciu/operaţiune, în vederea
controlului costurilor şi menţinerii acestora în limitele stabilite, prin depistarea unor costuri suplimentare,
care nu sunt normate prin reţeta de fabricaţie, nefiind, aşadar, rezultate din
derularea normală a activităţii, ci cauzate de neglijenţa, proasta gestionare
a materialelor etc.;
► furnizează informaţii privind întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pe feluri de produse,
servicii,
activităţi, pe baza costurilor de producţie;
urmărirea şi controlul executării acestora,
în scopul cunoaşterii rezultatelor şi furnizării datelor necesare
măsurării performanţelor societăţii: rentabilitate, productivitate.
Pentru realizarea acestor desiderate, contabilitatea de gestiune presupune „înregistrarea operaţiunilor

privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaţii, respectiv pe activităţi, secţii, faze de fabricaţie
etc., decontarea producţiei, precum şi calculul costului de producţie al produselor fabricate, lucrărilor
executate şi serviciilor prestate, inclusiv al producţiei în curs.”
Modul de organizare a contabilității de gestiune este la latitudinea fiecărei unităţi patrimoniale, în funcţie
de specificul activităţii şi necesităţile proprii ale acesteia.
Contabilitatea de gestiune trebuie folosită pentru identificarea la timp a fenomenelor negative (a

consumurilor suplimentare, peste normele stabilite prin fișele tehnologice), a deficienţelor în gestionarea
unităţilor şi luarea măsurilor cu caracter preventiv pentru asigurarea bunului mers al activității economice
si financiare.
Așadar, contabilitatea de gestiune presupune colectarea și înregistrarea în conturi specifice doar a
cheltuielilor angajate de societate și, pe baza acestora, calculul costului de producție al produselor și
serviciilor.
7.2 RELAȚIA DINTRE CONTABILITATEA DE GESTIUNE ȘI CONTABILITATEA FINANCIARĂ
Contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune sunt cele două componente majore ale contabilității
unei entități.
Contabilitatea
financiară este componenta denumită și contabilitatea generală, cu ajutorul căreia se
înregistrează toate operațiunile patrimoniale, iar cheltuielile angajate de societate se evidențiază după
natura lor (după felul lor) și nu după destinație (pentru secții, pentru produsul X, pentru serviciul X etc.).
Contabilitatea financiară este o contabilitate publică, rezultatele sale putând fi consultate şi analizate de
orice terţ.

Contabilitatea de gestiune este componenta în care se vor prelua, din contabilitatea financiară, cheltuielile
înregistrate în clasa
6, însă reorganizate
după destinație, după rolul lor în cadrul entității.
Contabilitatea de gestiune este formată din niște „săculeți” creați pentru
a colecta costurile după rolul lor,
după destinația pentru care au fost angajate, în funcție de poziția lor în stabilirea costurilor de producție:
cheltuieli directe, cheltuieli indirecte și de admnistrație.
on
Fiecare dintre primii doi „săculeți” corespunde câte unui produs/serviciu (comandă) realizat (ă) de
întreprindere.
Astfel, fiecare
cheltuială din contabilitatea financiară, evidențiată aici conform naturii sale (cu materii
at
prime, cu salariile, cu amortizarea) va fi preluată în contabilitatea de gestiune în „căsuța” corespunzătoare
rolului, destinației sale în cadrul produsului/serviciului: cheltuială directă pentru produsul X, cheltuială
tr
indirectă pentru produsele X şi Y, cheltuială administrativă.
Însă stabilirea destinaţiei costurilor pentru fiecare produs în parte nu se poate realiza decât pe baza
S
documentului fundamental, şi anume fişa tehnologică a produsului, a reţetei de fabricaţie, întocmit de

p∧
specialiştii din unitate: ingineri, tehnologi, bucătari, agenţi de turism, programatori etc.
Acest document este un document, până la urmă, secret, confidenţial, datele cuprinse în el făcând
diferenţa, pe piaţă, între un produs şi altul sau între două produse aparent similare.
ro
Din acest motiv, contabilitatea de gestiune generează informaţii strict confidenţiale, specifice doar
societăţii respective şi care nu au menirea de a fi divulgate publicului.
nt
Contabilitatea de gestiune, astfel, se mai numeşte contabilitate managerială sau internă.
Exemplu:
Re
Salariile angajaţilor, indiferent de locul lor de muncă în cadrul entității (administrație, secții, contabilitate,
secretariat) şi de funcţia lor (muncitori, şefi) se înregistrează global în contabilitatea financiară, în contul
641 „Cheltuieli cu salariile personalului”, potrivit naturii costului suportat de unitate – cu salariile – și nu după
destinația, după rolul acestora: în secția de producție, ca salariu al
muncitorului direct productiv pentru produsul X sau pentru produsul
Y, în secția de producție ca salariu al
șefului de secție, în administrație, ca salariu al directorului.
În contabilitatea de gestiune, valoarea globală a cheltuielii cu salariile din contabilitatea financiară se preia
separat în „săculeții” corespunzători rolului acesteia: cheltuieli directe, cheltuieli indirecte și de
administrație.
Practic, contabilitatea de gestiune reprezintă o reorganizare a cheltuielilor înregistrate în contabilitatea

financiară după criteriile specifice calculației costurilor produselor: directe pe fiecare produs în parte,
indirecte și de administrație.
Trebuie menționat faptul că organizarea cheltuielilor pe cele trei criterii se poate efectua şi indirect în
contabilitatea financiară, cu ajutorul conturilor analitice, al grupelor, al centrelor de cost, fără a fi necesară
preluarea cheltuielilor în contabilitatea de gestiune.
Exemplu:
− conturile
analitice pot reprezenta cele trei criterii de bază de grupare a cheltuielilor: directe, indirecte și de
administrație;

− grupele (dacă softul de contabilitate permite) pot reprezenta categorii mari de costuri, în funcție de
necesitățile proprii de evidență ale companiei: compartimente/locuri de angajare a costurilor (birou,
secretariat, contabilitate și juridic, sală de curs etc);

− centrele de cost pot fi reprezentate de produsul/serviciul/comanda, alt element pentru care se urmărește
efectuarea calculației, în vederea stabilirii gradului de profitabilitate sau pot fi reprezentate de
compartimentele generatoare de costuri: secții de producție, secții de service, serviciul tehnic, serviciul
comercial, serviciul financiar-contabil, serviciul administrativ etc.
7.3 PLANUL DE CONTURI CU CARE OPEREAZĂ ŞI PREZENTAREA DETALIATĂ A CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE
„Săculeții” contabilității de gestiune sunt reprezentate de conturile din clasa 9, denumite generic „CONTURI
DE GESTIUNE”.
Aceste conturi sunt prevăzute în Reglementările contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 1.802/2014, fără, însă, a
le fi prezentată şi funcţiunea:
Clasa 9 - conturi de gestiune
90. Decontări interne
on
901. Decontări interne privind cheltuielile (B)
at
902. Decontări interne privind producţia obţinută (B)
tr
903. Decontări interne privind diferenţele de preţ (A)
S
92. Conturi de calculaţie

p∧
921. Cheltuielile activităţii de bază (A)

ro
922. Cheltuielile activităţilor auxiliare (A)

nt
923. Cheltuieli indirecte de producţie (A)

Re
924. Cheltuieli generale de administraţie (A)
925. Cheltuieli de desfacere (A)
93. Costul producţiei
931. Costul producţiei obţinute (A)
933. Costul producţiei în curs de execuţie (A)
În cele ce urmează, redăm funcţiunea acestor conturi, aşa cum este ea prevăzută în Normele
metodologice din 14 decembrie 1993 de utilizare a conturilor contabile:
GRUPA 90 „DECONTĂRI INTERNE”
Din grupa 90 „Decontări interne” fac parte:
Contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile” (B):

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa decontărilor interne (transferurilor) privind cheltuielile activităţii de
bază şi auxiliare, cheltuielile comune ale secției, cheltuielile generale de administraţie, precum și cheltuielile
de desfacere și se stabileste diferenţa între prețurile de înregistrare (prestabilite sau cu ridicata) şi costul
efectiv al produselor finite, semifabricatelor din productie destinate vânzării, lucrărilor executate şi serviciilor
prestate care formează producţia marfă a unităţii.

un cont bifuncţional.
Contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile” este
- în cursul lunii, preia din contabilitatea financiară cheltuielile de exploatare, le regrupează şi le

înregistrează pe activităţi destinatare (de bază, auxiliare, de producţie, de administraţie şi de desfacere), ca
etapă premergătoare operaţiunii de calculare efectivă a costului - prin debitul conturilor:
921 „Cheltuielile activităţii de bază”,
922 „Cheltuielile activităţilor auxiliare”,

923 „Cheltuieli indirecte de producţie”,
924 „Cheltuieli generale de administraţie”,
925 „Cheltuieli de desfacere”.
Formula contabilă este de forma:
% = 901 cu suma tuturor cheltuielilor de exploatare preluate din contabilitatea financiară

921 „Decontări interne privind cheltuielile”
on
„Cheltuielile activităţii de bază”
922
„Cheltuielile activităţilor auxiliare”

923

at
„Cheltuieli indirecte de producţie”
924
tr

„Cheltuieli generale de administraţie”

925
„ Cheltuieli de desfacere”
p∧
Aceste înregistrări corespund cu înregistrările de cheltuieli din contabilitatea financiară, pe baza

documentelor justificative, după natură, nu după destinaţia lor:
ro
6xx = 28xx / 3xx / 401 / 404 / 421 / 43x / 446 / 447 / 448 / 462
- la sfârşitul lunii, cheltuielile colectate în credit, care reprezintă, până la urmă, costul total al produselor,
nt
calculat (stabilit) extracontabil pe baza reţetelor, a fişelor tehnologice, se transferă, se include în produsul
realizat ‒ prin creditul conturilor:
Re
931 „Costul producţiei obţinute la cost prestabilit (standard)”

903 „Decontări interne privind diferențele de preț”, în roşu sau în negru
901 = % costul efectiv al produselor obţinute în cursul lunii, care este suma aritmetică a costului standard şi
diferenţei de cost
„Decontări interne
privind cheltuielile”
931
„Costul producţiei obţinute”

903
„Decontări interne privind diferenţele de preţ”
Aceste înregistrări reflectă de fapt, închiderea soldului producţiei înregistrate la cost efectiv, care este suma
aritmetică dintre costul standard (prestabilit), din debit cont 931, şi diferenţele de cost dintre costul efectiv
şi cel standard (în roşu sau negru), din debit cont 903 (iniţial, aceste diferenţe au fost înregistrate prin
creditul contului 902 – care este doar un cont ajutător de evidenţă a producţiei obţinute).
Din contabilitatea financiară, contul 931 este echivalentul contului 345, iar contul 903 este
echivalentul
contului 348.

Aceste înregistrări nu au corespondent în contabilitatea financiară, deoarece, aici, conturile 345 şi 348
prezintă sold la finele lunii.
Contul 902 „Decontări interne privind producția obținută” (B):

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa decontărilor interne (înregistrării) privind costul producției
obţinute în cursul lunii, la preţ de înregistrare (standard, prestabilit sau cu ridicata) şi a diferenţelor de cost.
Contul 902 „Decontări interne privind producţia obţinută” este un cont bifuncţional.
- în cursul lunii, este cont ajutător pentru înregistrarea producţiei la cost standard (prestabilit) şi a
diferenţelor de cost, prin debitul conturilor:
903 „Decontări interne privind diferenţele de
preţ” – cu diferenţele de cost dintre costul standard şi costul
efectiv (plus sau minus)

931 „Costul producţiei obţinute” (la cost prestabilit).
% = 902 costul efectiv al produselor obţinute în cursul lunii

903 „Decontări interne privind producţia obţinută”
931
„Costul producţiei în curs de execuţie”
Aceste înregistrări corespund cu înregistrările din contabilitatea financiară privind obţinerea produselor
finite la cost standard (prestabilit) şi a diferenţelor de cost aferente produselor intrate în unitate (favorabile
on
sau nefavorabile), astfel:
345 = 711 cu valoarea produselor înregistrate la cost prestabilit (standard)

„Produse finite” „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse”
at
348 = 711 cu diferenţele de cost (în roşu sau în negru).

„Diferenţe de preţ la produse” „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse”
tr
Aşadar, se poate spune că, în această situaţie, contul 902 funcţionează similar contului 711 din
S
contabilitatea financiară.
p∧
Suma aritmetică dintre valoarea contului 345 (echivalent în contul 931) şi valoarea contului 348 (echivalent
în contul 903) reflectă costul efectiv al produselor obţinute în cursul lunii.
ro
Creditul contului 902 corespunde cu creditul contului 711 – care reflectă costul efectiv de producţie, prin
însumarea producţiei la cost standard (debit cont 931) şi a diferenţelor de cost (debit cont 903) – are o
valoare rezultată din calcule extracontabile ale costului de producţie, luând în considerare doar cheltuielile
nt
alocabile costului, evidenţiate în creditul contului 901.
- la sfârşitul lunii, prin creditul conturilor

Re
921 „Cheltuielile activitatii de bază” – sunt

incluse în costul efectiv

922 „Cheltuielile activităților auxiliare” – sunt incluse în costul efectiv

923 „Cheltuieli indirecte de producție” – o parte este inclusă în cost (în
funcţie de producţia efectiv realizată,
iar o parte – costul subactivităţii – nu este inclusă în cost
924 „Cheltuieli generale de administrație” – neincluse în cost
925 „Cheltuieli de desfacere” – neincluse în cost
933 „Costul producţiei în curs de execuţie” – alocarea

(vărsarea) producţiei în curs asupra producţiei
efectiv obţinute – iniţial, valoarea producţiei în curs cuprinde valori din cheltuielile din grupa 92 alocabile
producţiei neterminate (cu materii prime, manoperă etc.).
902 = %

interne privind producţia obţinută”
„Decontări
921

922

923

924

925
„Cheltuieli de desfacere”
933
Însă această formulă complexă se poate diviza în următoarele formule, corespunzătoare operaţiunilor pe
care le reflectă:
I) înregistrarea costului efectiv al producţiei obţinute, la finalul lunii (evidențiat în debit cont 902), prin
includerea conturilor de cheltuieli din grupa 92 care sunt alocate (extracontabil) în calculul costului efectiv
de producţie (închiderea conturilor de cheltuieli care au format costul efectiv):
902 = % cu suma cheltuielilor alocabile costului de producţie (luate în calculul costului efectiv)
„Decontări interne privind producţia obţinută”
921

922

923
„Cheltuieli indirecte
de producţie”
on
Valorile acestor cheltuieli care se închid prin debitul contului 902 în această operaţiune reprezintă sumele
care au stat la baza formării costului de producţie, şi sunt următoarele:
at
pentru conturile 921 şi 922 ‒ diferenţa dintre valoarea totală a cheltuielii şi cota-parte din cheltuiala
inclusă în costul producţiei neterminate, prin contul 933, la finalul lunii, dacă există (se reţine faptul că o
cotă-parte din aceste cheltuieli se includ în costul producţiei neterminate, deci, nu valoarea lor integrală
tr
se include în costul de producţie efectiv);
pentru contul 923 ‒ diferenţa dintre valoarea totală a cheltuielii şi cota parte din cheltuiala inclusă în
S
costul producţiei neterminate, prin contul 933, la finalul lunii, dacă există şi partea corespunzătoare
p∧
capacităţii de producţie efectiv realizate, incluse în costul de producţie.

Nu are corespondent în contabilitatea financiară, deoarece, aici, costul efectiv al producţiei nu se
evidenţiază contabil distinct, ci rezultă din însumarea costului standard cu diferenţele de cost.
ro
În contabilitatea financiară, ar putea exista situaţia în care producţia să fie evidenţiată la cost
efectiv doar
dacă acesta se poate stabili cu exactitate, în orice moment în care se obţin produsele, pentru a fi
înregistrate în contabilitate (situaţie aproape imposibil de realizat) sau în situaţia în care producţia
nt
realizată în cursul lunii se înregistrează în contabilitate doar la finalul lunii, după ce se calculează costul
efectiv al său (situaţie, de asemenea, imposibil de realizat, deoarece produsele finite obţinute în cursul lunii
Re
trebuie înregistrate în contabilitate la momentul obţinerii lor şi nu doar la finalul lunii).
II) închiderea conturilor de cheltuieli din grupa 92 conţinând restul de sume care nu au fost luate la calculul
costului de producţie – sunt cele corespunzătoare cheltuielilor de administraţie, de desfacere şi indirecte
aferente subactivităţii ‒ şi în costul producţiei neterminate:
902 = % cu suma cheltuielilor neluate la calculul costului efectiv sau al producţiei neterminate

subactivităţii (partea corespunzătoare nerealizării
923 - doar partea corespunzătoare
producţiei, în cazul în care producţia efectiv realizată a fost mai mică decât producţia (capacitatea)
estimată
„Cheltuieli
indirecte de producţie”
924 - integral

925 - integral
Valoarea inclusă în contul 923, la această operaţiune este egală cu diferenţa dintre valoarea totală a
cheltuielii, înregistrată iniţial prin creditul contului 901, şi valoarea înregistrată la operaţiunea I)
– corespunzătoare capacităţii efective de producţie realizate, inclusă în cost, şi a valorii producţiei
neterminate – .

Cheltuielile de administraţie (cont 924) şi de desfacere (cont 925) nu se iau la calculul costului efectiv de
producţie, reprezentând cheltuieli nealocabile costului şi care se închid ca atare prin debitul contului 902.
III) închiderea producţiei în curs de execuţie, la nivelul costului său efectiv:
902 = 933 cu valoarea producţiei neterminate, înregistrată după cum vom vedea în continuare
„Decontări interne privind producţia obţinută” „Costul producţiei în curs de execuţie”
Nu are corespondent în contabilitatea financiară.
Contul 903 „Decontări interne privind diferenţele de preţ” (A):
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa diferenţelor de preţ calculate la sfârşitul lunii, între costul efectiv al
producţiei obţinute şi preţul de înregistrare (standard, prestabilit sau cu ridicata) al acestora.
Contul 903 „Decontări interne privind diferenţele de preț” este un cont de activ.
- la sfârşitul lunii, prin creditul contului

902 „ Decontări interne privind producţia
obţinută” ‒ cu diferenţele de cost dintre costul standard şi costul
efectiv (plus sau minus)
903 = 902 cu diferenţele de cost în negru sau roşu

„Decontări interne privind diferenţele de preț”
„ Decontări interne privind producţia obţinută”
on
Această înregistrare corespunde cu înregistrarea din contabilitatea financiară privind diferenţele de cost
aferente produselor intrate în unitate (favorabile sau nefavorabile), astfel:
348 = 711 cu diferenţele de cost (în roşu sau în negru)

at
„Diferenţe de preţ la produse” „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse”
- la sfârşitul lunii, prin debitul contului, şi reprezintă închiderea contului 903:

tr

p∧

„Decontări interne privind cheltuielile” „Decontări interne privind diferenţele de preț”

ro
GRUPA 92 „CONTURI DE CALCULAȚIE”

nt
Ca regulă generală, cu ajutorul acestei grupe, în debit, se ţine evidenţa cheltuielilor de exploatare, colectate
din contabilitatea financiară, iar în credit, se ţine evidenţa costului de producţie calculat şi inclus în
Re
producţia neterminată (prin debit cont 933) şi în producţia de produse finite, evidenţiate la cost efectiv
(prin debit cont 902), cost efectiv calculat la nivelul cheltuielilor alocabile
acestuia.
Diferenţa dintre valoarea debitului şi valoarea creditului este reprezentată de cheltuielile care nu au fost
incluse în costul efectiv (cele indirecte aferente subactivităţii, cele de administraţie şi cele de desfacere).
Din grupa 92 „Conturi de calculaţie” fac parte:
Contul 921 „Cheltuielile activităţii de bază” (A):
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa cheltuielilor aferente activităţii de bază a unităţii.
Contul 921 „Cheltuielile activităţii de bază” este un cont de activ.
- în cursul lunii, se preiau din contabilitatea financiară, prin creditul contului: 901 „Decontări interne privind
cheltuielile”
921 = 901 cu suma tuturor cheltuielilor activităţii de bază preluate din contabilitatea financiară
„Cheltuielile activităţii de bază” „Decontări interne privind cheltuielile”
- la sfârşitul lunii, preia (prin transfer) din următoarele cheltuieli valorile care sunt aferente şi se pot aloca
activităţii de bază, prin creditul conturilor:

922 „Cheltuielile activităţii auxiliare”,


924 „Cheltuieli generale de administraţie”,

925 „Cheltuieli de desfacere”.
921 = % cu suma tuturor cheltuielilor de exploatare preluate din contabilitatea financiară alocabile
activităţii de bază


922
„Cheltuielile activităţii auxiliare”

923

924

925
- la sfârşitul lunii, valorea sa se evidenţiază în costul efectiv al producţiei obţinute şi în costul producţiei
on
neterminate, prin debitul conturilor:
902 „Decontări interne privind producţia obţinută” – pentru producţia realizată
933 „Costul producţiei în curs de execuție” – pentru producţia neterminată.

at
% = 921 cu valoarea cheltuielilor de bază incluse în costul efectiv de producţie
tr
902 „Cheltuielile activităţii de bază”

S
933
p∧
„Costul producţiei în curs de execuție”
Notă:
ro
Contul 921 corespunde cheltuielilor directe efectuate cu produsele realizate, cum ar fi cheltuiala cu
materiile prime, manopera directă, care se pot identifica pe fiecare produs în parte, conform reţetelor de
fabricaţie (fişelor tehnologice).
nt
Ca urmare, la acest cont se dezvoltă analitice corespunzătoare fiecărui produs în parte, cu evidenţierea
cheltuielilor pe produs.
Re
De exemplu:
- contul 921.1 – produs X,
- contul 921.2 – produs Y.
Contul 922 „Cheltuielile activităţilor auxiliare” (A):
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa cheltuielilor activitatilor auxiliare ale unităţii.
Contul 922 „Cheltuielile activităților auxiliare” este un cont de activ.
- în cursul lunii, se preiau din contabilitatea financiară, prin creditul contului:


922 = 901 cu suma tuturor cheltuielilor activităţilor auxiliare preluate din contabilitatea financiară
„Cheltuielile activităților auxiliare” „Decontări interne privind cheltuielile”
- la sfârşitul lunii, preia (transferă) din cheltuielile de administraţie pe acelea care sunt aferente şi se pot
aloca activităţilor auxiliare, prin creditul contului:
924 „Cheltuieli generale de administraţie”

922 = 924 cu suma cheltuielilor de
administraţie preluate din contabilitatea financiară alocabile
(transferate) activităţilor auxiliare
„Cheltuielile activităților auxiliare” „Cheltuieli generale de administraţie”
- la sfârşitul lunii, valorea sa se evidenţiază în costul efectiv al producţiei obţinute şi în costul producţiei
% = 922 cu valoarea cheltuielilor activităţilor auxiliare incluse în costul efectiv de producţie

902 „Cheltuielile activităților auxiliare”

933
- la sfârşitul lunii, cota-parte din valoarea sa care este aferentă activităţii de bază se transferă în debitul
contului:

921 „Cheltuielile activității de bază”
on
921 = 922 cu suma cheltuielilor auxiliare preluate din contabilitatea financiară alocabile (transferate)

de bază” „Cheltuielile activităților auxiliare”
Cheltuielile activității at
Contul 923 „Cheltuieli indirecte de producţie” (A):
tr
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa cheltuielilor cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi a
cheltuielilor generale ale fiecărei secţii de producţie.
S
Contul 923 „Cheltuieli indirecte de producţie” este un cont de activ.

p∧

ro
923 = 901 cu suma tuturor cheltuielilor indirecte de producţie preluate din contabilitatea financiară
nt
„Cheltuieli indirecte de producţie” „Decontări interne privind cheltuielile”
- la sfârşitul lunii, valoarea sa se evidenţiază în costul efectiv al producţiei obţinute şi în costul producţiei
Re

902 „Decontări interne privind producţia obţinută” – pentru producţia realizată,
% = 923 cu valoarea cheltuielilor indirecte de producţie incluse în costul efectiv de producţie „Cheltuieli
indirecte de producţie”
902

933
- la sfârşitul lunii, cota-parte din valoarea sa care este aferentă activităţii de bază se transferă în debitul
contului:

921 „Cheltuielile activităţii de bază”
921 = 923 cu suma cheltuielilor indirecte de producţie preluate din contabilitatea financiară, alocabile
(transferate) activităţii de bază
Valoarea cheltuielilor indirecte de producţie (cont 923) care se include (care se transferă) în contul de
cheltuieli ale activităţii de bază (în cont 921) – care este corespunzător fiecărui produs în parte ‒ se
stabileşte pe bază de calculaţie.
Mai întâi, se stabileşte coeficientul de repartizare pe produs, luând ca bază fie suma salariilor directe ale
fiecărui produs, fie cheltuiala cu materiile prime ale fiecărui produs în parte. Coeficientul astfel stabilit se
înmulţeşte cu cheltuiala pe fiecare produs în parte care a constituit bază de repartizare (salariile directe
sau cheltuiala cu materiile prime pe fiecare obiect de calculaţie în parte).
Se obţine valoarea cheltuielii indirecte pe fiecare obiect de calculaţie în parte.
Apoi valoarea cheltuielii directe stabilite pe fiecare produs se înmulţeşte cu nivelul de activitate realizat în
lună, stabilit procentual, dacă şi numai dacă nivelul producţiei este mai mic decât producţia nomală
(estimată).
Acum se obţine valoarea efectivă a cheltuielilor indirecte pe fiecare obiect de calculaţie în parte, în raport
cu nivelul activităţii efectiv realizate.
Aceste valori ale cheltuielilor indirecte pe produs se transferă în contul de cheltuieli ale activităţii de bază
(921), pe analiticele corespunzătoare, de unde vor fi luate în calculul costului efectiv de producţie al
obiectelor de calculaţie.
on
Diferenţa care rămâne în contul 923 – care este diferenţa dintre valoarea totală a cheltuielii indirecte şi
valoarea acesteia inclusă în costul de producţie, ca urmare a calculelor efectuate conform metodologiei
prezentate – reprezintă de fapt, costul subactivităţii (al nivelului de producţie nerealizată) şi se închide prin
at
debitul contului 902, la finalul lunii, deopotrivă cu cheltuielile de administraţie şi de desfacere.
Contul 924 „Cheltuieli generale de administraţie” (A):

tr
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa cheltuielilor de administraţie şi conducere a unităţii.
S
Contul 924 „Cheltuieli generale de administraţie” este un cont de activ.

p∧

ro
924 = 901 cu suma tuturor cheltuielilor de administraţie şi conducere preluate din contabilitatea financiară
nt
„Cheltuieli generale de administraţie” „Decontări interne privind cheltuielile”
- valoarea sa se evidenţiază în costul efectiv al producţiei obţinute şi în costul producţiei neterminate, prin
Re
debitul conturilor:


% = 924 cu valoarea cheltuielilor generale de administraţie şi conducere incluse în costul efectiv de

producţie
„Cheltuieli
generale de administraţie”
902

933
- la sfârşitul lunii, cota-parte din valoarea sa este transferată cheltuielilor activităţii de bază şi auxiliare, în
vederea calcului costului de producţie, prin debitul conturilor:
921 „Cheltuielile activității de bază”
922 „Cheltuielile activității auxiliare”.
% = 924 cu suma tuturor cheltuielilor de administraţie şi conducere preluate din contabilitatea financiară
alocabile (transferate) activităţii de bază şi auxiliare


921

„Cheltuielile activității de bază”

922
„Cheltuielile activității auxiliare”
Notă:

Includerea valorii cheltuielilor de administraţie şi conducere în calculul costului efectiv de producţie se

realizează, conform Reglementărilor contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 1.802/2014 şi O.M.F.P. nr. 1.826/2003
pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de
gestiune, numai în măsura în care reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul
în care se găsesc la momentul obţinerii lor, repartizate raţional.
Dacă aceste cheltuieli nu participă la realizarea produsului (în totalitate sau parţial), atunci nu se vor lua în
stabilirea costului producţiei.

de administraţie nu trebuie incluse în cost.
Ca regulă generală, cheltuielile
În cazul în care cheltuielile de administraţie şi de conducere nu se includ in costul de producţie, ci rămân

cheltuieli ale perioadei, formulele contabile de mai sus nu se mai înregistrează, iar aceste cheltuieli se vor
închide la finalul lunii prin debitul contului 902 „Decontări interne privind producţia obţinută”, prin formula:
on
902 = 924 cu soldul cheltuielilor generale de administraţie
Contul 925 „Cheltuieli de desfacere” (A):

at
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa cheltuielilor pentru desfacerea produselor fabricate.
tr
Contul 925 „Cheltuieli de desfacere” este un cont de activ.
S

901 „Decontări interne privind cheltuielile”.
p∧

ro
925 = 901 cu suma tuturor cheltuielilor de desfacere preluate din contabilitatea financiară
„Cheltuieli de desfacere” „Decontări interne privind cheltuielile”
nt
- la sfârşitul lunii, soldul său se închide prin debitul contului:

902 „Decontări interne privind producţia obţinută”.
Re
902 = 925 cu soldul cheltuielilor de desfacere

Notă:
Conform Reglementărilor contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 1.802/2014 şi O.M.F.P. nr. 1.826/2003 pentru
aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de
gestiune, cheltuielile de desfacere nu se includ în costul de producţie şi, ca urmare, rămân cheltuieli ale
perioadei şi se închid la finalul lunii prin contul 902.
Observaţie:

Articolele contabile de tipul 92x = 92x reprezintă decontarea consumurilor reciproce între secţiile auxiliare,
precum şi decontarea costurilor secţiilor anexe pentru:
- costurile comune ale secţiilor,
- costurile generale,
- costurile de desfacere.
Dacă, însă, aceste costuri se pot prelua direct din contabilitatea financiară pe secţiile şi serviciile
consumatoare, atunci toate notele de transfer între secţii nu se mai efectuează.

Transferarea costurilor dintr-o secţie în alta sau de la un serviciu la altul are menirea de a aloca în mod
corect cheltuielile pe centrele consumatoare, astfel încât repartizarea lor în costul produselor să se
efectueze cât mai corect şi raţional.
GRUPA 93 „COSTUL PRODUCȚIEI”
Din această grupă fac parte:
Contul 931 „Costul producției obţinute” (A):
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa producţiei finite obţinute, constând în produse finite,
semifabricate, destinate vânzarii, lucrări executate şi servicii prestate pentru terţi, investiţii proprii sau alte
activităţi, evaluate la cost standard (prestabilit).
Contul 931 „Costul producţiei obţinute” este un cont de activ.
- în cursul lunii, cu produsele finite obţinute la cost standard (prestabilit), prin creditul contului:
931 = 902 costul standard al produselor obţinute în cursul lunii

„Costul producţiei obţinute” „Decontări interne privind producţia obţinută”
Această înregistrare corespunde cu înregistrarea din contabilitatea financiară privind obţinerea produselor
finite la cost standard (prestabilit), astfel:
on
345 = 711 cu valoarea produselor înregistrate la cost prestabilit (standard)
„Produse finite” „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse”
Notă:
Contul 931 corespunde produselor finite realizate.
at

Ca urmare, la acest cont se dezvoltă analitice corespunzătoare fiecărui produs în parte, cu evidenţierea
tr
costurilor standard pe produs.
De exemplu:
- contul 931.1
– produs X,
p∧
Evidenţa produselor finite

se poate realiza şi cu ajutorul unei situaţii analitice extracontabile.
- la sfârşitul lunii, soldul contului se închide prin debitul contului:

ro
901 „Decontări interne privind cheltuielile”.

nt

„Decontări interne privind cheltuielile” „Costul producţiei obţinute”

Re
Contul 933 „Costul producţiei în curs de execuţie” (A):
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa costului efectiv al producţiei în curs de execuţie.
Contul 933 „Costul producţiei în curs de execuţie” este un cont de activ.
- la sfârşitul lunii, cu producţia în curs de execuţie obţinută la cost efectiv (stabilit pe bază de inventar şi de
calculaţie), prin creditul conturilor de cheltuieli alocabile, din a căror valoare s-a preluat o parte care a fost
inclusă în costul efectiv al producţiei neterminate:
921 „Cheltuielile activităţii de bază”,
922 „Cheltuielile activităţilor auxiliare”,

924 „Cheltuieli generale de administraţie”.
Formula contabilă este următoarea:
933 = % cu producţia neterminată obţinută la cost efectiv

921

922

923
„Cheltuieli indirecte
de producţie”
924
Notă:
În costul producţiei neterminate se includ şi cheltuieli generale de administraţie numai în măsura în care
reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc la momentul
obţinerii lor, repartizate raţional. În cazul în care cheltuielile generale de administraţie nu se includ în costul
producţiei neterminate, atunci contul 924 nu mai apare în
corespondenţă cu producţia neterminată.
Această înregistrare corespunde cu înregistrarea din contabilitatea financiară privind obţinerea producţiei
neterminate la cost efectiv (stablită prin inventariere), astfel:
331/332 = 711 cu producţia neterminată înregistrată la cost efectiv

„Produse în curs de execuţie”/„Servicii în curs de execuţie” „Servicii în curs de execuţie”
În măsura în care se pot identifica produsele în curs de execuţie, se pot dezvolta analitice corespunzătoare
on
produselor neterminate la contul 933, astfel:
- contul 933.1 – produs X,

de execuţie se poate realiza şi cu ajutorul unei situaţii analitice extracontabile.
Evidenţa produselor în curs
at
- la sfârşitul lunii, soldul producţiei în curs de execuţie obţinută la cost efectiv (stabilit pe bază de inventar şi
tr
de calculaţie) se inchide prin debitul contului:
Formula contabilă este următoarea:

p∧
902 = 933 cu soldul producţiei neterminate obţinute

producţiei în curs de execuţie”
„Decontări interne privind producţia obţinută” „Costul
Nu are corespondent în contabilitatea financiară, deoarece, aici, producţia neterminată prezintă sold la
ro
finalul lunii.
Notă:
nt
Soldul
producţiei neterminate de la finalul lunii precedente, evidenţiat în soldul debitor al contului 331 în
contabilitatea financiară, se preia la începutul lunii curente în contabilitatea de gestiune prin formula:
Re
921 = 901

activităţii de bază” „Decontări interne privind cheltuielile”
„Cheltuielile
Completare:

După efectuarea tuturor operaţiunilor, rămân cu solduri egale două conturi:

- contul 901 – cu sold final creditor
şi
- contul 902 – cu sold final debitor
care se închid reciproc, prin formula:
901 = 902

interne privind cheltuielile” „Decontări interne privind producţia obţinută”
„Decontări
RECAPITULARE:
Toate formulele contabile prezentate anterior se pot regrupa în două mari categorii:
1) prima categorie o reprezintă grupa formulelor contabile cu ajutorul cărora doar se preiau sume, se
evidenţiază producţia obţinută drept cost standard (care nu trebuie calculat lună de lună, ci, eventual,
revizuit la perioade mai mari de timp) sau se închid solduri ale unor conturi, fără a necesita calcule pentru
stabilirea sumelor.
Această categorie include înregistrări contabile a căror sume sunt deja stabilite.
Acestea sunt:
a) formulele contabile prin intermediul cărora se preiau din contabilitatea financiară cheltuielile de
exploatare:
% = 901 cu suma tuturor cheltuielilor de exploatare preluate din contabilitatea financiară

922

923

924

925
b) formulele contabile pentru închiderea conturilor producţiei obţinute la cost prestabilit (standard) şi a
conturilor privind diferenţele de cost - cu sume deja calculate:
901 = % costul efectiv al produselor obţinute în cursul lunii, care este suma aritmetică a costului standard şi
on
diferenţei de cost
privind cheltuielile”
931
at

„Costul producţiei obţinute”

903
tr
c) formule contabile pentru închiderea contului producţiei neterminate:

S
902 = 933 cu soldul producţiei neterminate obţinute

p∧

producţiei în curs de execuţie”
„Decontări interne privind producţia obţinută” „Costul
2) a doua categorie o reprezintă grupa formulelor contabile cu ajutorul cărora se înregistrează producţia
ro
obţinută la cost efectiv, se efectuează transferul unor cheltuieli ale secţiilor în categoria cheltuielilor
indirecte, în vederea includerii valorii lor în costul de producţie, se înregistrează producţia neterminată, se
închid reciproc soldurile conturilor 901 şi 902.
nt
Caracteristica esenţială a acestor formule contabile constă în faptul că valorile incluse în acestea sunt
stabilite pe baza unor calcule, uneori laborioase.
Re
Mai mult decât atât, calculaţia costului de producţie, pe lângă faptul că necesită calcule complexe şi
laborioase, se realizează numai pe baza informaţiilor furnizate de către specialiştii din unitate: ingineri,
tehnologi, zootehnişti, agronomi, agenţi de turism etc.
Informaţiile furnizate de către specialişti pornesc de la
reţeta de fabricaţie (fişa tehnologică) întocmită tot
de către ei.
De asemenea, în contabilitate trebuie transmise documente centralizatoare din care să rezulte producţia
fizică efectiv realizată, materiile prime şi materialele utilizate pentru realizarea sa, manopera directă inclusă
în procesul de producţie şi alte elemente de natură tehnică.
Calculaţia de cost, fără aceste informaţii obţinute de la specialişti, nu se poate realiza de către contabili.
Însă, în practică aceste documente tehnice, care sub nicio formă nu sunt documente ce intră în sarcina
specialistului contabil şi nici acesta nu trebuie să şi le aroge, nu sunt întocmite de către specialiştii în
activitatea desfăşurată de unitate, specialişti care, în marea majoritate a cazurilor nu există.
De aceea, în lipsa acestor informaţii şi documente, calculaţia costurilor devine o misiune imposibilă pentru
un contabil, care se vede pus în situaţia:
- de a întocmi reţete de fabricaţie,
- de a stabili nivelul capacităţii de producţie efectiv realizate comparativ cu nivelul real, pe care tot el
trebuie să-l stabilească,
- de a stabili producţia fizică realizată,

- de a stabili cheltuielile secţiilor,

- de a stabili cheltuielile indirecte şi de a le defalca în cheltuieli fixe şi variabile, pentru a fi incluse corect, pe
baza unor chei de repartizare, în cost,
- de a aloca consumurile de materii prime şi materiale producţiei realizate şi de a determina manopera
directă (chiar prin identificarea fizică a persoanelor care au lucrat efectiv),

- şi, la final, de a efectua calculaţia de cost şi de a stabili costul efectiv de producţie, deoarece legislaţia din
România prevede că produsele finite trebuie evidenţiate în contabilitate la cost de producţie.
Dacă se analizează toate aceste operaţiuni, se constată faptul că nici calculaţia de cost nu este o
operaţiune care trebuie atribuită contabilului (sau arogată de către acesta), ea având mai degrabă un
caracter tehnic decât unul contabil, trebuind a fi efectută de către un specialist desemnat pentru
calculaţie, adică de către un specialist care să culeagă, să prelucreze şi să asambleze informaţiile tehnice
şi cele contabile, pentru stabilirea costului.
Sigur, specialistul contabil furnizează informaţiile contabile necesare pentru a fi preluate de către
specialistul în calculaţie.
De asemenea, contabilul
poate organiza evidenţa contabilă într-un mod foarte detaliat (cu dezvoltare de
analitice la conturi, creare de centre de cost, de grupe etc.), conform solicitărilor persoanei desemnate cu
efectuarea calculaţiei şi cu nevoile interne ale managerului de a primi informaţii.
on
Formulele contabile incluse în a doua categorie, după efectuarea calculelor referitoare la costuri, sunt:
a) înregistrarea producţiei finite obţinute în cursul lunii la cost standard (costul standard are, de obicei, o
valoare aleatorie, egală adesea cu preţul de vânzare al produsului):
at
„Costul producţiei obţinute” „Decontări interne privind
producţia obţinută
tr
b) decontarea cheltuielilor între secţii şi calcularea costului:
S
b.1) formule contabile care reflectă transferul cheltuielilor între secţiile auxiliare, de la secţiile auxiliare la
p∧
cele de bază (care furnizează cheltuielile indirecte) şi de la cele de administraţie la cele de bază:
922 = 922
secţia secţia
ro
primitoare predătoare
921 = 922
nt
„Cheltuielile activităţii de
bază” „Cheltuielile activităţilor auxiliare”
Re
921 = 923

„Cheltuielile activităţii de
bază” „Cheltuieli indirecte de producţie”
922 = 924

„Cheltuielile activităţilor auxiliare” „Cheltuieli generale de administraţie”
Această mutare de cheltuieli dintr-o secţie în alta poate fi evitată dacă, încă de la preluarea cheltuielilor
din contabilitatea financiară, acestea se includ în conturile de cheltuieli alocate din clasa 9 (grupa 92),
defalcate pe cheltuieli alocabile costului de producţie şi cheltuieli nealocabile costului de producţie.
Până la urmă, cheltuielile alocabile costului de producţie, din toate secţiile şi departamentele (cum ar fi
cota-parte din cele de administraţie), trebuie reflectate în debitul conturilor 921, 922 şi 923, acestea fiind
apoi, repartizate pe fiecare produs în parte fie direct (dacă sunt de natura materiilor prime, materialelor şi
manoperei directe), fie pe baza unor chei de repartizare (în general, baza de repartizare este cheltuiala cu
manopera directă alocată fiecărui produs sau cheltuiala cu materia primă).
Concret, în ce constă mutarea sumelor dintr-un cont în altul de cheltuieli din
frupa 92:
Exemplu:

În contul 922 „Cheltuielile activităţilor auxiliare” sunt incluse toate cheltuielile unor secţii auxiliare, cum ar fi
curăţătoria, spălătoria, vopsitoria (la o unitate care produce piese de schimb pentru motoare).
Această secţie este deservită de o persoană care face curat. Salariul acestei persoane este de natură
administrativă şi nu trebuie inclus în costul de producţie, ca urmare, se exclude din cheltuielile secţiei
auxiliare, iar diferenţa de cheltuială auxiliară (dintre valoarea totală a cheltuielii din secţia auxiliară şi
salariul persoanei de serviciu) care se atribuie costului de producţie se scoate din contul 922 secţia
predatoare (în care, iniţial, au fost preluate valorile din contabilitatea financiară) şi se include în contul 922
secţia primitoare („secţie” care reflectă faptul că sumele respective de cheltuială intră în cost) sau se
includ direct
în contul 921.
Nota contabilă:
- fie 922/analitic
secţia primitoare = 922/analitic secţia predatoare cu valoarea cheltuielii ce trebuie
inclusă în cost (valoare totală cheltuială minus salariul femeii de serviciu).

Rezultă că soldul contului 922/analitic secţie predatoare reflectă salariul femeii de serviciu, care nu se
include în cost şi care se va închide la finele lunii prin contul 902.
- fie 921 = 922 cu valoarea cheltuielii ce trebuie inclusă în cost.

care nu se include în cost şi care se va
Rezultă că soldul contului 922 reflectă salariul femeii de serviciu,
închide la finele lunii prin contul 902.
Aşadar, „foiala” sumelor dintr-un analitic al contului 922 în alt analitic sau dintr-un cont în alt cont al grupei
92 nu este obligatoriu de realizat. Până la urmă, se poate stabili încă de la transferul sumelor din conturile
de cheltuieli din contabilitatea financiară în conturile de gestiune (formula 92 = 901) o regulă privind acest
transfer:
on
- cheltuielile directe se preiau în contul 921

- cheltuielile indirecte se preiau în contul 923

identifica sau dacă există – se preiau în contul 922.
- cheltuielile activităţilor auxiliare – dacă se pot
at
Contul 921 se dezvoltă pe analitice pe produse, iar sumele din conturile 922 şi 923 se repartizează pe produs
în baza unor chei de repartizare, fiind, oricum, de natură indirectă.
tr
b.2) formule contabile care reflectă producţia realizată evaluată la cost efectiv:
S
După colectarea cheltuielilor atribuibile costului de producţie, se efectuează calculaţia efectivă de cost.
p∧
Calculaţia presupune:

- stabilirea producţiei fizice realizate, prin identificarea produselor obţinute şi a cantităţilor din fiecare;
- defalcarea cheltuielilor în directe şi indirecte, iar în cadrul cheltuielilor directe, în manoperă şi materii
ro
prime;

- alocarea cheltuielilor directe pe fiecare produs în parte;

- stabilirea unei baze de repartizare a cheltuielilor indirecte,
care constă fie în suma cheltuielilor cu
nt
manopera aferente fiecărui produs, fie în suma cheltuielilor cu materiile prime aferente fiecărui produs;
- stabilirea nivelului capacităţii de activitate efectiv realizate;
Re
- împărţirea valorii cheltuielilor indirecte la baza stabilită mai

sus, rezultând coeficientul de repartizare a
cheltuielilor indirecte în costul produselor;

- stabilirea cotei-părţi din cheltuielile indirecte, atribuibile fiecare produs în parte prin înmulţirea
coeficientului de repartizat cu valoarea cheltuielii care a format baza de repartizat aferentă produsului
(manopera directă sau cheltuiala cu materia primă pentru produsul respectiv) şi cu procentul nivelului
activităţii realizate;

- valoarea astfel obţinută se include în costul produsului, alături de cheltuielile directe, formându-se costul
de producţie al produsului;
- din valoarea integrală a cheltuielilor indirecte, trebuie stabilită valoarea corespunzătoare nivelului
subactivităţii (adică a minusului de activitate până la nivelul normal), prin scăderea din valoarea totală a
cheltuielii indirecte a valorii incluse în cost (stabilită la linia precedentă);

- valoarea cheltuielii indirecte aferente subactivităţii (capacităţii neutilizate) se închide la finalul lunii prin
debitul contului 902.
Toată acestă calculaţie se face fie în excel, fie pe un centralizator, fie cu ajutorul unui program de gestiune,
în care s-au introdus reţetele de fabricaţie pentru fiecare produs fabricat de unitate, cu toate cheltuielile
alocabile produsului respectiv (directe, defalcate pe manoperă şi materii prime, indirecte, cu precizarea
bazei de repartizat a acestora, şi a nivelului producţiei
realizate efectiv în lună).
Producţia realizată la cost efectiv se evidenţiază pe fiecare produs în parte:

902/produs X = % cu suma cheltuielilor alocabile costului de producţie (luate în calculul costului efectiv al
produsului)
privind producţia obţinută”
921
922
923
„Cheltuieli indirecte de
producţie”
902/produs Y = % cu suma cheltuielilor alocabile costului de producţie (luate în calculul costului efectiv al
produsului)
privind producţia obţinută”
921
„Cheltuielile activităţii
de bază”
922
„Cheltuielile activităţilor
auxiliare”
923
on
b.3) formule contabile care reflectă diferenţa de cost dintre costul efectiv şi costul standard:
Diferenţele de cost se stabilesc valoric prin efectuarea simplei diferenţe dintre valoarea costului efectiv
at
total şi valoarea costului standard.

Diferenţele pot fi în roşu (dacă diferenţa este favorabilă: costul efectiv mai mic decât costul standard) sau
în negru (dacă diferenţa este nefavorabilă: costul efectiv este mai mare decât costul standard) şi se
tr
evidenţiază astfel:
S

p∧
c) formule contabile care reflectă producţia neterminată:
Producţia neterminată se stabileşte fizic prin inventariere – de către şefii secţiilor de producţie - şi se
evaluează la nivelul consumurilor efectuate pentru aducerea producţiei în faza în care se găseşte la finalul
ro
lunii.

Aşadar, şi pentru producţia neterminată trebuie efecuat un calcul pentru stabilirea costului său.
nt
Producţia neterminată se înregistrează prin formula:
933 = % cu producţia neterminată obţinută la cost efectiv

Re
921


922

923

924
d) formule contabile prin care se închid conturi de cheltuieli (din grupa 92) a căror valoare nu a fost inclusă
în costul efectiv al producţiei sau în costul producţiei neterminate (conform notelor de la literele b.2) şi c)).
Valorile cu care se închid conturile din gupa 92 se determină prin scăderea din valoarea totală a
cheltueililor a valorii cheltuielilor (din creditul conturilor) incluse în costul efectiv şi în producţia neterminată.
902 = % cu suma cheltuielilor neluate la calculul costului efectiv sau al producţiei neterminate
923 - doar suma corespunzătoare subactivităţii (partea corespunzătoare nerealizării producţiei, în

cazul în care producţia efectiv realizată a fost mai mică decât producţia (capacitatea) estimată
924 - integral

925 - integral
e) formule contabile prin care se închid, reciproc, soldurile finale ale conturilor 901 şi 902, rezultate din
calcule:
901 = 902

interne privind cheltuielile” „Decontări interne privind producţia obţinută”
„Decontări
Exemplu de model privind repartizarea cheltuielilor indirecte:
Cheltuieli directe – cheltuielile

Cheltuieli indirecte
Cheltuieli
Cheltuieli Cheltuieli TOTAL
Felul / natura indirecte
PRODUSUL TOTAL generale de CHELTUIELI
cheltuielilor de
de administraţie desfacere INDIRECTE

producţie
on
X Y
1. Producţia
obţinută
Q Q
at
tr
2. Cheltuieli

directe
S
p∧
-materii prime
- materiale
ro
- manoperă

nt
directă
- amortizarea
Re
mijloacelor fixe
direct productive
TOTAL CHELTUIELI

DIRECTE (A)
3. Cheltuieli
indirecte

repartizate pe
produs
4. Cheltuieli
generale

de administraţie
repartizate pe
produs
TOTAL CHELTUIELI
INDIRECTE

(B)
REPARTIZATE
COST DE
PRODUCTIE
(C) (=A+B)
COST DE
PRODUCTIE PE

UNITATEA DE
PRODUS (=C / Q)
BREF:
Dificultatea şi osteneala mare în efectuarea unei calculaţii de cost, cu care se confruntă contabilii, decurg
din lipsa informaţiilor tehnice, din lipsa documentelor care stau la baza furnizării informaţiilor şi, mai pe
scurt, din lipsa specialiştilor din unitate care să întocmească şi să transmită aceste informaţii.
Nu repartizarea cheltuielilor indirecte pe obiectele de calculaţie este marea problemă, ci lipsa informaţiilor
generatoare a acestor tipuri de cheltuieli.
De asemenea, lipsa informaţiilor şi a documentelor privind producţia fizică realizată lunar şi a materialelor
on
consumate pentru realizarea acestora, pe scurt, lipsa metodologiei de calcul a costului efectiv, conduce la
imposibilitatea efectuării unei calculaţii, şi nu neapărat a unei calculaţii corecte, ci la imposibilitatea
stabilirii unei cost de producţie.
at
Calculaţia costurilor este o operaţiune pe cât de complexă, pe atât de tehnică, este o muncă în echipă, din
care nu trebuie să lipsească persoanele care au competenţe în realizarea obiectului de activitate a
tr
societăţii.
S
Contabilul singur nu are posibilitatea, capacitatea şi ştiinţa de a stabili costul produselor sau serviciilor
realizate de unitate, deşi, poate şi-a arogat această sarcină.
p∧
Lucrarea de faţă nu este nici pe departe un material şablon sau exhaustiv privind efectuarea unei calculaţii
în diverse domenii de activitate – nici nu ar avea cum să se erijeze întro astfel de lucrare, deoarece autorul,
ro
fiind contabil, nu cunoaşte reţetele de fabricaţie şi, implicit, metodologia de calcul pentru produsele finie /
serviciile realizate de diverse unităţi –.
nt
Lucrarea îşi propune să ofere, mai degrabă, anumite soluţii generale, la îndemână, pentru colegii contabili,
care nu deţin şi, mai mult ca sigur, nu vor deţine informaţii tehnice privind realizarea produselor din
Re
unitatea în care îşi desfăşoară activitatea.
Aceste soluţii oferite vin să acopere lipsa informaţiilor legate de formarea unui produs şi, în aceeaşi
măsură, cerinţele legale de a stabili un cost pentru produse.

Cerinţele legale referitoare la stabilirea costului au efecte fiscale importante, rezultate din stabilirea unei
valori a contului 711 care să contrabalanseze cheltuielile efectuate pentru realizarea produsului, dar care să
nu conducă la o creştere a profitului sau o reducere a acestuia în mod artificial.

Contabilitatea de Gestiune - Instrument de Calculație

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitatea de Gestiune - Instrument de Calculație

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modele editabile pentru CALCULATIA COSTURILOR

7.0 CONTABILITATEA DE GESTIUNE – INSTRUMENT

7.1 IMPORTANȚA CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE

Contabilitatea de gestiune, alături de contabilitatea financiară, trebuie să îndeplinească rolul de instrument

Astfel, funcţiile contabilităţii de gestiune se concretizează în următoarele:

Pentru realizarea acestor desiderate, contabilitatea de gestiune presupune „înregistrarea operaţiunilor

Contabilitatea de gestiune trebuie folosită pentru identificarea la timp a fenomenelor negative (a

7.2 RELAȚIA DINTRE CONTABILITATEA DE GESTIUNE ȘI CONTABILITATEA FINANCIARĂ

documentului fundamental, şi anume fişa tehnologică a produsului, a reţetei de fabricaţie, întocmit de

Contabilitatea de gestiune, astfel, se mai numeşte contabilitate managerială sau internă.

Practic, contabilitatea de gestiune reprezintă o reorganizare a cheltuielilor înregistrate în contabilitatea

7.3 PLANUL DE CONTURI CU CARE OPEREAZĂ ŞI PREZENTAREA DETALIATĂ A CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE

Clasa 9 - conturi de gestiune

90. Decontări interne

92. Conturi de calculaţie

921. Cheltuielile activităţii de bază (A)

922. Cheltuielile activităţilor auxiliare (A)

923. Cheltuieli indirecte de producţie (A)

924. Cheltuieli generale de administraţie (A)

925. Cheltuieli de desfacere (A)

93. Costul producţiei

931. Costul producţiei obţinute (A)

933. Costul producţiei în curs de execuţie (A)

GRUPA 90 „DECONTĂRI INTERNE”

Din grupa 90 „Decontări interne” fac parte:

Contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile” (B):

- în cursul lunii, preia din contabilitatea financiară cheltuielile de exploatare, le regrupează şi le

922 „Cheltuielile activităţilor auxiliare”,

924 „Cheltuieli generale de administraţie”,

925 „Cheltuieli de desfacere”.

Formula contabilă este de forma:

% = 901 cu suma tuturor cheltuielilor de exploatare preluate din contabilitatea financiară

„Cheltuielile activităţilor auxiliare”

„Cheltuieli generale de administraţie”

Aceste înregistrări corespund cu înregistrările de cheltuieli din contabilitatea financiară, pe baza

931 „Costul producţiei obţinute la cost prestabilit (standard)”

Formula contabilă este de forma:

„Costul producţiei obţinute”

„Decontări interne privind diferenţele de preţ”

Contul 902 „Decontări interne privind producția obținută” (B):

931 „Costul producţiei obţinute” (la cost prestabilit).

Formula contabilă este de forma:

% = 902 costul efectiv al produselor obţinute în cursul lunii

„Decontări interne privind diferenţele de preţ”

„Costul producţiei în curs de execuţie”

345 = 711 cu valoarea produselor înregistrate la cost prestabilit (standard)

348 = 711 cu diferenţele de cost (în roşu sau în negru).

alocabile costului, evidenţiate în creditul contului 901.

- la sfârşitul lunii, prin creditul conturilor

921 „Cheltuielile activitatii de bază” – sunt

922 „Cheltuielile activităților auxiliare” – sunt incluse în costul efectiv

925 „Cheltuieli de desfacere” – neincluse în cost

933 „Costul producţiei în curs de execuţie” – alocarea

Formula contabilă este de forma:

„Cheltuielile activităţii de bază”

„Cheltuielile activităţilor auxiliare”

„Cheltuieli indirecte de producţie”

„Cheltuieli generale de administraţie”

„Costul producţiei în curs de execuţie”

„Cheltuielile activităţii de bază”

„Cheltuielile activităţilor auxiliare”

capacităţii de producţie efectiv realizate, incluse în costul de producţie.

trebuie înregistrate în contabilitate la momentul obţinerii lor şi nu doar la finalul lunii).