BUGETAREA ŞI CONTROLUL BUGETAR

Tipologia bugetelor
În activitatea de conducere a unei entităţi se pot utiliza mai multe tipuri de
bugete, acestea diferenţiindu-se în raport de criteriul temporal, obiectul activităţii
bugetelor, criteriul funcţional etc.
Criteriul temporal, respectiv al perioadei pentru care sunt elaborate, grupează
bugetele pe trei tipuri, astfel:
- bugete previzionale (fac cunoscute estimările pe o perioadă mai mare de timp
în vederea atingerii obiectivelor fixate);
- bugete ale exerciţiului (transpun anual prevederile din bugetele previzionale);
- bugete operaţionale (împart pe perioade scurte, estimările din bugetele
exerciţiilor).
Criteriul obiectului activităţii clasifică bugetele, astfel:
- bugete comerciale (estimează prevederile privind vânzările unei entităţi şi
activitatea de aprovizionare a acesteia);
- bugete ale activităţii de exploatare (conturează anual volumul fizic şi valoric
al activităţii secţiilor de producţie de bază şi a celor auxiliare);
- bugete de costuri (antecalculează costurile pe locuri generatoare şi pe
purtători).
Din punct de vedere al funcţiilor bugetelor în gestiunea entităţii, deosebim:
bugete determinante (au ca obiect activităţile de bază ale entităţii care constituie
premise ale rezultatelor acesteia: bugetul vânzărilor, bugetul producţiei) şi bugete
rezultante (au ca obiect estimarea rezultatelor, degajate de activităţile de bază
proiectate prin bugetele determinante).
 Elaborarea bugetelor
Demersul privind construcţia bugetelor se prezintă în fig. urm.

Diagnostic
Obiective Plan de acţiune Previziuni de
Mijloace vânzări

Previziuni de Previziuni de Bugete

activitate costuri

Bugetul vânzărilor
Bugetul vânzărilor (desfacerilor) este bugetul principal anual care determină
parametri tuturor celorlalte bugete anuale. Cifra vânzărilor este indicatorul dominant
privind viaţa economică a entităţii. În funcţie de vânzări se reglează capacitatea de
producţie, aprovizionările, numărul şi structura personalului etc. Prin el, se
previzionează vânzările, cantitativ şi valoric, pe produse, zone de desfacere, tipuri de
clienţi pornind de la vânzările perioadei precedente şi studiile de marketing. De
asemenea, prin bugetul vânzărilor se determină cheltuielile variabile şi fixe, directe şi
indirecte, ocazionate de procesul de vânzare.
Un model de astfel de buget se prezintă în cele ce urmează:
 Bugetul vânzărilor în exerciţiul…
Specificaţia elementelor An Trim. I Trim. II Trim. III Trim. IV
1. Cifra de afaceri:
- produs A
- produs B
.
.
.
2. Reduceri acordate
3. Cifra de afaceri netă (rd. 1 – rd. 2)
4. Cheltuieli de desfacere:
.
.
.
5. Marja comercială (rd. 3 – rd. 4)

Bugetul producţiei
Cu ajutorul bugetului producţiei se determină cantitatea ce urmează a se fabrica
pe produse şi perioade, precum şi costurile previzionale (variabile şi fixe, directe şi
indirecte) ale diverselor produse fabricate.
La elaborarea sa se are în vedere ca element esenţial planul de producţie.
Cantitatea de produse de fabricat (Qf), ce decurge din bugetul vânzărilor, se determină
fără dificultate, în funcţie de cantitatea prevăzută a se vinde (Q v) şi de variaţia
previzibilă a stocurilor de produse în curs de execuţie şi de produse finite, la începutul
perioadei (SI) şi la sfârşitul perioadei (Sf), după relaţia:
Qf = Q v - S I + S f
Cantităţile programate se înscriu într-un buget care poate fi elaborat numai în
cantităţi, fie în cantităţi şi valori.
Bugetul cantitativ este un tablou care reliefează legătura dintre producţie şi
vânzări. Un model de astfel de buget este prezentat în cele ce urmează:
 Bugetul cantităţilor de producţie în exerciţiul...
Denumirea produselor An Trim. I Trim. II Trim. III Trim. IV
.
.
.

Odată elaborat bugetul cantităţilor de producţie, pe baza lui are loc repartizarea
pe secţii, ateliere etc, activitate necesară întocmirii bugetului cheltuielilor
corespunzătoare.

Bugetul costurilor de producţie

Estimează, pe de o parte totalitatea cheltuielilor de exploatare pe centre de
costuri, iar pe de altă parte, pe purtători de costuri pentru producţia ce urmează a se
defalca.
Un centru de costuri poate fi considerat orice unitate structurală a entităţii sau
chiar entitatea în ansamblul ei, pe care se pot delimita cheltuielile ocazionate.
În funcţie de baza de constituire, centrele de costuri sunt de două feluri:
- centre de costuri operaţionale;
- centre de costuri funcţionale.
Centrele de costuri operaţionale (reale) sunt acelea în cadrul cărora se execută
operaţiile tehnologice de fabricare a produselor, operaţiile de desfacere, precum şi cele
de aprovizionare, deci o activitate ce se poate măsura cantitativ şi calitativ cu precizie.
Centrele de costuri funcţionale sunt acelea în cadrul cărora se execută activităţi
de organizare, conducere şi administrare a procesului de producţie, de aprovizionare şi
de desfacere.
Centrele de costuri trebuie să se constituie pentru toate activităţile desfăşurate
în entitate.
 Bugetele costurilor de producţie ale secţiilor
Întocmirea bugetelor costurilor de producţie ale secţiilor se realizează având în
vedere situaţia concretă determinată de modul de sectorizare a entităţii pe centre de
costuri, respectiv în cadrul secţiilor au fost constituite mai multe centre de costuri
operaţionale şi un singur centru de costuri funcţional ori situaţia în care s-a constituit
un singur centru de costuri operaţional, respectiv un singur centru de costuri
funcţional pentru întreaga secţie.

Bugetele centrelor de costuri operaţionale constituite la nivelul

secţiilor de producţie
Întocmirea bugetelor costurilor de producţie ale centrelor de costuri
operaţionale din cadrul fiecărei secţii de producţie, se realizează pe articole de
calculaţie, cu menţiunea că dintre cheltuielile indirecte faţă de produse la acest nivel
nu se pot identifica decât cele cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor care devin
directe faţă de centrul de costuri. În consecinţă, faţă de centrul de costuri, ca obiect de
calculaţie special constituit, toate cheltuielile sunt directe.

În cadrul bugetelor costurilor de producţie ale centrelor de costuri operaţionale

apar următoarele categorii de cheltuieli: cheltuieli specifice sau primare, programate a
se efectua în cursul perioadei pentru care se elaborează bugetul, cheltuieli complexe
primite prin decontare de la alte centre de costuri şi cheltuieli preluate ca sold din
perioada precedentă.
În bugetele costurilor de producţie ale centrelor de costuri operaţionale pot fi
înscrişi şi o serie de indicatori bugetari şi anume: fondul de salarii, volumul activităţii
exprimat în ore – om normă, costul pe oră – om normă etc.
Punctul de plecare trebuie să-l reprezinte bugetele centrelor de costuri
operaţionale constituite la nivelul secţiilor auxiliare, continuând apoi cu bugetele
centrelor operaţionale din cadrul secţiilor de bază.
Un model de astfel de buget este prezentat în cele ce urmează:
 Bugetul centrului de costuri operaţional...
Produsul:
Cantităţi programate:
Nivel Din care:
Indicatori bugetari
anual trim...
0. 1. 2.
1. Fondul de salarii
2. Volumul activităţii exprimat în ore – om normă
3. Costul pe oră – om normă
0. 1. 2.
Specificaţia elementelor
Cheltuieli
A. Total cheltuieli
I. Cheltuielile perioadei
1. Materii prime şi materiale directe
2. Semifabricate din producţie proprie
3. Materiale recuperabile (se scad)
4. Salarii directe
5. Contribuţia privind asigurările şi protecţia socială
6. Cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor
7. Cota de cheltuieli generale ale secţiei
II. Cheltuielile perioadei precedente preluate ca sold
8. Valoarea producţiei în curs de execuţie la începutul
perioadei
B. Decontarea cheltuielilor
1. Producţia decontată altor centre evaluată la costul
standard
2. Valoarea producţiei în curs de execuţie la sfârşitul
perioadei
 Bugetele centrelor de costuri funcţionale constituite la nivelul
secţiilor de producţie
Întocmirea bugetelor costurilor de producţie ale centrelor de costuri funcţionale
din cadrul secţiilor de producţie, indiferent dacă este vorba de secţiile de bază sau
auxiliare, se realizează pe nomenclatura articolelor de cheltuieli din structura
articolului de calculaţie “Cheltuieli generale ale secţiei”.

Cheltuielile cuprinse în aceste bugete au în totalitatea lor caracter fix şi

complex şi deşi sunt directe faţă de centrele de costuri funcţionale, sunt indirecte faţă
de centrele de costuri operaţionale din secţia respectivă.
Articolul de calculaţie “Cheltuieli generale ale secţiei” cuprinde şi articole de
cheltuieli neeconomicoase, cheltuieli care însă nu se prevăd în buget.
În bugetele centrelor de costuri funcţionale, apar numai cheltuielile perioadei
care urmează să se repartizeze în totalitate asupra centrelor de costuri operaţionale.
În cadrul unor astfel de bugete, pot fi calculaţi ca indicatori bugetari
coeficientul de cheltuieli generale ale secţiei, cât şi fondul de salarii.
Coeficientul de cheltuieli generale ale secţiei se calculează raportând
cheltuielile de repartizat la o bază de repartizare. Ca bază de repartizare a cheltuielilor
generale ale secţiei poate fi aleasă, spre exemplu, totalul cheltuielilor centrelor de
costuri operaţionale. Relaţia de calcul, este următoarea:

C.G.S.
K C.G.S.  n
 100
 brj
j 1

unde:

KC.G.S. – coeficientul de cheltuieli generale ale secţiei;

C.G.S. – cheltuielile generale ale secţiei ce urmează a fi repartizate;
brj – baza de repartizare corespunzătoare centrului de costuri operaţional “j”;
n – numărul centrelor de costuri operaţionale din cadrul secţiei respective.

Pe baza coeficientului de cheltuieli generale ale secţiei, se determină cotele de

cheltuieli ce revin pe fiecare centru de costuri operaţional din cadrul secţiei respective,
potrivit relaţiei:
 CC.G.S. = brj x KC.G.S.
Cotele de cheltuieli generale ale secţiei astfel determinate se înscriu în bugetele
centrelor de costuri operaţionale constituite la nivelul fiecărei secţii de producţie,
urmând a fi însumate cu restul cheltuielilor pe articole de calculaţie.

Un model de astfel de buget este prezentat în cele ce urmează:

Bugetul centrului de costuri funcţional...

Nivel Din care:
Indicatori bugetari
anual trim…
0. 1. 2.
1. Coeficientul de cheltuieli generale ale secţiei
2. Fondul de salarii
Specificaţia elementelor
Cheltuieli
A. Total cheltuieli
I. Cheltuieli de interes general ale secţiei
1. Salariile personalului de conducere, tehnic, economic,
de altă specialitate, administrativ şi de deservire al
secţiei şi contribuţia la asigurările şi protecţia socială
2. Amortizarea construcţiilor şi altor imobilizări ale
secţiei
3. Cercetări, încercări, experienţe, raţionalizări,
standardizări, studii, creaţii, inovaţii şi invenţii privind
activitatea secţiei
4. Cheltuieli cu protecţia muncii în secţie
5. Alte cheltuieli generale ale secţiei
II.Cheltuieli administrativ-gospodăreşti ale secţiei
 6. Furnituri de birou
7. Alte cheltuieli de birou
8. Materiale pentru întreţinere şi curăţenie
9. Reparaţii curente la construcţiile secţiei
10. Reparaţii capitale la construcţiile secţiei
11. Cheltuieli pentru încălzit
12. Energie electrică pentru iluminat în scopuri
administrativ-gospodăreşti
13. Apă, canal, salubritate pentru nevoi administrativ-
gospodăreşti
14. Alte cheltuieli pentru întreţinere şi gospodărire
B. Decontarea cheltuielilor
.
.
.

Bugetul costurilor de producţie pe entitate

Bugetul costurilor de producţie pe entitate se întocmeşte pe baza bugetelor
costurilor de producţie ale secţiilor de bază şi auxiliare, eliminând cotele de cheltuieli
generale de administraţie. Întrucât acest buget, este recomandat să se întocmească
folosind nomenclatura cheltuielilor pe elemente primare, iar bugetele costurilor de
producţie ale secţiilor se întocmesc utilizând nomenclatura cheltuielilor pe articole de
calculaţie, este necesar ca la dezmembrarea cheltuielilor de pe articole de calculaţie pe
elemente primare, să se folosească un tablou de corelaţie, de forma:
 Model de tablou de corelaţie

Materii prime Semifabricate … Total

Articolul de calculaţie şi materiale din producţie etc. cheltuieli
directe proprie

Elementul de cheltuieli
1. Materii prime şi materiale
2. Combustibili, energie şi apă
.
.
.
etc.
Total cheltuieli
Asemenea tablouri de corelaţie se vor întocmi pentru fiecare dintre bugetele
costurilor de producţie ale secţiilor, bugete care stau la baza centralizării în vederea
obţinerii bugetului costurilor de producţie pe entitate.

Indicatorii bugetari prevăzuţi în acest buget pot fi cei cuprinşi în bugetele

costurilor de producţie ale secţiilor.
Un model de astfel de buget se prezintă în cele ce urmează:

Bugetul costurilor de producţie pe entitate

Nivel Din care:
Indicatori bugetari
anual trim…
1. Fondul de salarii
2. Volumul activităţii exprimat în ore – om normă
3. Costul pe oră – om normă
Specificaţia elementelor
Cheltuieli
 0. 1. 2.
A. Total cheltuieli
I. Cheltuielile perioadei
1. Materii prime şi materiale
2. Combustibili, energie şi apă
3. Amortizarea imobilizărilor
4. Alte cheltuieli materiale
5. Cheltuieli cu reparaţii şi alte lucrări şi servicii prestate
de terţi
6. Total cheltuieli materiale
7. Salarii
8. Contribuţia pentru asigurările şi protecţia socială
9. Alte cheltuieli cu munca vie
10. Total cheltuieli cu munca vie
II. Cheltuielile perioadei precedente preluate ca sold
11. Valoarea producţiei în curs de execuţie la începutul
perioadei
B. Decontarea cheltuielilor
1. Producţia obţinută evaluată la cost standard
2. Valoarea producţiei în curs de execuţie la sfârşitul
perioadei

Bugetul cheltuielilor generale de administraţie

Întocmirea bugetului centrului de costuri funcţional constituit la nivelul
sectorului administrativ şi de conducere al entităţii se realizează după metodologia
prezentată la întocmirea bugetelor centrelor de costuri funcţionale constituite la
nivelul fiecărei secţii de producţie, respectiv utilizând aceleaşi procedee şi tehnici, dar
pe articolele de cheltuieli cuprinse în structura articolului de calculaţie “Cheltuieli
generale de administraţie”.
 Cheltuielile cuprinse în acest buget au în majoritatea lor caracter fix şi
complex, fiind directe faţă de centrul de costuri constituit la acest nivel, dar indirecte
faţă de centrele de costuri din cadrul secţiilor de producţie.
Şi acest articol de calculaţie “Cheltuieli generale de administraţie” cuprinde
articole de cheltuieli neeconomicoase, care însă nu se prevăd în buget.
În cadrul unui astfel de buget, pot apare ca indicatori bugetari: coeficientul de
cheltuieli generale de administraţie, fondul de salarii.
Coeficientul de cheltuieli generale de administraţie se determină raportând
totalul cheltuielilor generale de administraţie la costul de producţie al producţiei
exerciţiului (preluat din bugetul costurilor de producţie pe entitate). Relaţia de calcul
este:

C.G.A.
K C.G.A.  n
 100
 brj
j 1

unde:
KC.G.A. – coeficientul de cheltuieli generale de administraţie;
C.G.A. – cheltuielile generale de administraţie ce urmează a fi repartizate;
brj – baza de repartizare corespunzătoare secţiei “j” (costul de producţie al
producţiei exerciţiului);
n – numărul secţiilor de producţie.
Pe baza coeficientului de cheltuieli generale de administraţie calculat se
determină cotele de cheltuieli ce revin pe fiecare secţie de producţie, potrivit relaţiei:
CC.G.A. = brj x KC.G.A.
Cotele de cheltuieli generale de administraţie astfel determinate se înscriu în
bugetele costurilor de producţie ale fiecărei secţii de bază, urmând a fi însumate cu
restul cheltuielilor pe articole de calculaţie.

Un model de astfel de buget se prezintă în cele ce urmează:

 Bugetul costurilor generale de administraţie
Nivel Din care:
Indicatori bugetari
anual trim…
0. 1. 2.
1. Coeficientul de cheltuieli generale de administraţie
2. Fondul de salarii
Specificaţia elementelor
Cheltuieli
A. Total cheltuieli
I. Cheltuieli de interes general
1. Salariile personalului de conducere, tehnic, economic,
de altă specialitate şi administrativ, de deservire al
entităţii şi contribuţiile la asigurările sociale şi protecţia
socială aferente
2. Amortizarea imobilizărilor
3. Cercetări, încercări, experienţe, studii, creaţii cu
caracter general
4. Protecţia muncii cu caracter general
5. Alte cheltuieli generale de administraţie
II. Cheltuieli administrativ-gospodăreşti
6. Furnituri de birou
7. Cărţi, reviste, publicaţii şi abonamente
8. Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii
9. Alte cheltuieli de birou
10. Deplasări
11. Materiale pentru întreţinere şi curăţenie
12. Reparaţii curente cu caracter general
13. Reparaţii capitale cu caracter general
14. Cheltuieli pentru încălzit
15. Energie electrică pentru iluminat în scopuri
 administrativ-gospodăreşti
16. Apă, canal, salubritate pentru nevoi administrativ-
gospodăreşti
17. Alte cheltuieli administrativ-gospodăreşti
B. Decontarea cheltuielilor
.
.
.

Bugetul cheltuielilor de desfacere

Bugetul cheltuielilor de desfacere cuprinde toate cheltuielile ocazionate de

desfacerea producţiei.

Întocmirea unui astfel de buget se realizează, de regulă, după metodologia

prezentată şi utilizând aceleaşi procedee şi tehnici ca la celelalte centre de costuri, însă
cu respectarea nomenclaturii articolelor de cheltuieli cuprinse în structura articolului
de calculaţie “Cheltuieli de desfacere”.
Cheltuielile din acest buget sunt directe faţă de centrul de costuri funcţional
constituit la nivelul sectorului de desfacere, dar sunt indirecte faţă de centrele de
costuri constituite în cadrul secţiilor de producţie.
La baza calculării cheltuielilor din acest buget stau tarifele de transport,
standardele de consum pentru materiale şi ambalaje, standardele de perisabilităţi etc.,
iar datele pentru elaborarea sa se extrag din bugetul vânzărilor şi contractele de livrare
a produselor.
Ca indicator bugetar care poate figura în bugetul cheltuielilor de desfacere
poate fi considerat coeficientul de cheltuieli de desfacere.
Coeficientul de cheltuieli de desfacere se calculează prin raportarea cheltuielilor
de desfacere la producţia obţinută, destinată vânzării, evaluată la cost de producţie plus
cota de cheltuieli generale de administraţie.

Un model de astfel de buget se prezintă în cele ce urmează:

 Bugetul costurilor de desfacere
Nivel Din care:
Indicatori bugetari
anual trim…
1. Coeficientul de cheltuieli de desfacere
Specificaţia elementelor
Cheltuieli
A. Total cheltuieli
I. Cheltuielile perioadei
1. Cheltuieli de desfacere
1.1. Cheltuieli de transport şi manipulare
1.2. Cheltuieli de ambalare
1.3. Cheltuieli de publicitate, reclamă şi de participare la
târguri şi expoziţii
1.4. Perisabilităţi în limita normelor aprobate
1.5. Alte cheltuieli de desfacere
II. Cheltuielile perioadei precedente preluate ca sold
2. Soldul cheltuielilor de desfacere la începutul perioadei
B. Decontarea cheltuielilor
1. Producţia obţinută, destinată vânzării evaluată la cost de
producţie plus cota de cheltuieli generale de administraţie
2. Soldul cheltuielilor de desfacere la sfârşitul perioadei
 Bugetul general al costurilor de producţie pe entitate (complete)
Bugetul general al costurilor de producţie pe entitate are la bază bugetul
costurilor de producţie pe entitate obţinut prin centralizarea bugetelor de costuri ale
secţiilor de producţie, la care se adaugă elementele din bugetul cheltuielilor generale
de administraţie şi din cel al cheltuielilor de desfacere. Şi acest buget, este
recomandat, a se întocmi folosind nomenclatura cheltuielilor pe elemente primare.
Dacă bugetul costurilor de producţie pe entitate s-a întocmit în structura pe
elemente primare, la întocmirea bugetului cheltuielilor generale de administraţie şi a
celui privind cheltuielile de desfacere s-a utilizat nomenclatura cheltuielilor pe articole
de cheltuieli. În consecinţă, pentru cele două bugete este necesar să se procedeze la
dezmembrarea cheltuielilor de pe articole de cheltuieli pe elemente primare, folosind
tablourile de corelaţie prezentate anterior.

Indicatorii bugetari cuprinşi într-un asemenea buget, sunt: fondul de salarii,

profitul din exploatare, volumul activităţii exprimat în ore-om normă şi costul pe oră-
om normă.
Modelul unui astfel de buget:

Bugetul general al costurilor de producţie pe entitate

(costurilor complete)
Nivel Din care:
Indicatori bugetari
anual trim…
0. 1. 2.
1. Fondul de salarii
2. Profitul din exploatare
3. Volumul activităţii exprimat în ore – om normă
4. Costul pe oră – om normă
Specificaţia elementelor
Cheltuieli
A. Total cheltuieli
 0. 1. 2.
I. Cheltuielile perioadei
1. Materii prime şi materiale
2. Combustibili, energie şi apă
3. Amortizarea imobilizărilor
4. Alte cheltuieli materiale
5. Cheltuieli cu reparaţii şi alte lucrări şi servicii prestate
de terţi
6. Total cheltuieli materiale
7. Salarii
8. Contribuţia pentru asigurările şi protecţia socială
9. Alte cheltuieli cu munca vie
10. Total cheltuieli cu munca vie
II. Cheltuielile perioadei precedente preluate ca sold
11. Valoarea producţiei în curs de execuţie la începutul
perioadei inclusă în producţia exerciţiului
B. Decontarea cheltuielilor
1. Producţia obţinută, destinată vânzării evaluată la cost
complet
2. Valoarea producţiei în curs de execuţie la sfârşitul
perioadei inclusă în producţia exerciţiului

Bugetul costului unitar pe produs

Separat de reţeaua bugetelor prezentate, entitatea mai întocmeşte şi bugetul
costului unitar pe produs.

Întocmirea bugetului costului unitar pe produs se poate realiza în oricare din

cele două structuri ale cheltuielilor de producţie. Dat fiind faptul că are la bază
cheltuielile bugetate pe centre de costuri, este recomandat să se utilizeze aceeaşi
structură, adică pe articole de calculaţie.
 Bugetul costului unitar pe produs reprezintă baza efectuării analizei costurilor
în vederea determinării rentabilităţii fiecărui produs. De asemenea, permite
cunoaşterea volumului cheltuielilor necesare obţinerii fiecărui produs în parte,
compararea acestora cu costul aceloraşi produse sau produse similare realizate de alte
entităţi, stabilirea gradului de participare a diferitelor structuri organizatorice la
formarea costului producţiei, precum şi cota-parte din fiecare fel de cheltuială ce
revine pe unitatea de produs.
Din punct de vedere metodologic, bugetarea costurilor pe unitatea de produs
începe pentru produsele, lucrările şi serviciile secţiilor auxiliare şi continuă pentru
produsele principale obţinute din secţiile de bază. Pentru articolele de calculaţie
reprezentate de cheltuielile directe, cum sunt cele cu materii prime şi materiale
directe, semifabricate din producţie proprie, salarii directe, contribuţia la asigurările şi
protecţia socială aferente salariilor directe, metodologia de bugetare este aceeaşi ca şi
în cazul centrelor de costuri operaţionale. Particularităţi faţă de întocmirea bugetului
centrului de costuri operaţional, intervin în ceea ce privesc articolele de calculaţie
formate din cheltuielile indirecte. După cum am mai menţionat, mai întâi este
necesară cunoaşterea lor pe fiecare centru de costuri care le-a ocazionat şi numai după
aceea repartizarea unei cote-părţi pe fiecare produs obţinut în cadrul centrului de
costuri respectiv.
Importanţă deosebită pentru stabilirea corectă a costului unitar pe fiecare
produs, prezintă alegerea corectă a procedeelor de repartizare prin care să se
determine cât mai exact cota-parte din cheltuielile indirecte ce revine pe produsul
obţinut în cadrul centrului de costuri respectiv.
Ordinea de repartizare a cheltuielilor indirecte pe fiecare produs în parte trebuie
să fie următoarea:
- repartizarea cheltuielilor cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor asupra
produselor care s-au obţinut la centrul de costuri respectiv;

- repartizarea cheltuielilor generale ale secţiei pe produsele obţinute în secţia

respectivă;
- repartizarea cheltuielilor generale de administraţie asupra produselor destinate
vânzării;
 - repartizarea cheltuielilor de desfacere asupra produselor finite care le-au
ocazionat şi care sunt destinate vânzării.

Modelul unui astfel de buget:

Bugetul costului unitar

Produsul:
Nr.
Articolul de calculaţie Valoare
crt.
1. Materii prime şi materiale directe
2. Semifabricate din producţie proprie
3. Materiale recuperabile (se scad)
4. Salarii directe
5. Contribuţia privind asigurările şi protecţia socială
6. Cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor
7. Cheltuieli generale ale secţiei
8. Cost de producţie
9. Cheltuieli generale de administraţie
10. Cheltuieli de desfacere
11. Cost complet