Curs 9

Lexicologie

Cuvintele de origine românească (continuare)

Clasificarea semantică

7. Sufixe care formează derivate ce denumesc caracteristici: -os: fricos; -at:

buzat, inelat, tigrat; -nic: puternic, spornic, grabnic (cu varianta –alnic: şăgalnic);
-al: săptămânal; -bil: locuibil, atacabil; -esc: lumesc, ceresc; -i(u): arămiu,
măsliniu, portocaliu. Sufixoide: -fil: românofil, rusofil; -fob: românofob, rusofob; -
man (‘pasionat’): vitezoman, mitingoman; -oid (‘în formă de’): sentimentaloid,
moraloid, fascistoid.

8. Sufixe care formează adverbe de modalitate: -eşte: nebuneşte, voiniceşte,

ruseşte; -iş/âş: cruciş, pieziş, târâş, chiorâş.

9. Sufixe care formează verbe: -u(i): plănui, găzdui, glăsui; -â(i): cârâi, fâşâi,
mârâi, -iz(a): româniza, caragializa.

10. Sufixe moționale: -an (gâscan, curcan), -easă (bucătăreasă, mireasă,

împărăteasă), -iță (păuniță).

Clasificarea semantică a prefixelor și prefixoidelor

1. Prefixele negative. Cel mai frecvent este ne- (de origine slavă):
necredinţă, necinste, nepereche, nemilos, neascultător, negreşit, neîncetat,
neîntrerupt.
Au intrat în română, prin calcuri din franceză, prefixe negative neologice
precum: in- (inactual < fr. inactuel, inegal < fr. inégal, incalificabil), i-
(ireal < fr. iréel, irepetabil, irealizabil), non- (noncontradicţie, nonartă,
nonpoezie, nonverbal).
Concurenţa dintre prefixe a dus la formarea unor sinonime, precum: impopular-
nepopular, inabil – neabil, inadecvat – neadecvat. Alteori, formaţiile lexicale sunt
diferite ca sens: impersonal – nepersonal, impertinent – nepertinent, invalid –
nevalid.

2. Prefixul delocutiv în- (delocutiv înseamnă ‘care provine dintr-o prepoziţie’):

înmuguri, îngălbeni, îmbătrâni.

3. Prefixele de repetiţie: re-: relua, reciti, realege, recăsători, reașeza; răs-:

răsciti, răspovesti; răz-: răzbate, răzgândi, răzjudeca.

4. Prefixele privative (au sensul general „fără, lipsit de”) : des-: deszăpezi,
descentraliza; dez-: dezarma, dezaburi, dezamăgi; de-: deșira, deșuruba; a-: apolitic,
anormal, asocial.

5. Prefixoidele de loc (indică poziţia în spaţiu): intra-: intracarpatic, intraurban,

intravenos; inter-: interjudeţean, intercontinental; sub-: subsol, submarin; trans-
(‘peste’): transcarpatic, transfăgărăşean, transasiatic; extra-: extraşcolar,
extraurban, extrabugetar; tele- (‘departe’): telecomandă, teleconferinţă; peri- (‘în
jur’): periurban, pericraniu.

6. Prefixoidele de timp şi ordine (indică o anumită poziţie în timp sau o anumită

ordine): pre-: precapitalism, preistorie; ante-: antevorbitor, anterevoluţie; post-:
postrevoluţionar, postdecembrist; neo-: neonazism, neocomunism, neoretorică; ex-:
ex-ministru, ex-preşedinte; proto- (‘primul, vechi’): protoroman.

7. Prefixoidele de grad şi de dimensiune: arhi-: arhiduce, arhiepiscop; supra-:

suprapopulat, supraom, suprapreţ; super-: superofertă, supermagazin; hiper-
(‘peste’): hiperluciditate; hipo- (‘dedesubt’): hipoaciditate; semi-: semiîntuneric,
semieşec; mega-: megapetrecere; macro-: macroreformă, macromoleculă; micro-:
microreportaj, microregiune; ultra-: ultrademagog, ultrareacţionar; vice-:
vicepreşedinte, viceprimar.

8. Prefixoidele de număr: mono-: monosilabic, monocameral; uni-: unicameral,

uninominal; poli-: policalificat; multi-: multifuncţional, multimineral.

9. Prefixoidele indicatoare de mediu: aero- (‘aer, referitor la aer’): aeronavă,

aeroclub; hidro- (‘apă’): hidrobicicletă, hidromasaj; termo- (‘căldură’):
termocentrală, termoatomic; foto- (‘lumină’): fotomozaic, fotosinteză; bio-
(‘viaţă’): biofizică; geo- (‘pământ’): geopolitică, geosferă; agro- (‘agricol’):
agroturism, agroalimentar; auto- (‘automat’): automacara, autocamion; etno-
(‘popor, rasă’): etnofolcloric; electro- (‘electricitate’): electrocentrală; melo-
(‘cântec, melodie’): meloterapie.

10. Prefixoidele peiorative: pseudo- (‘fals’) şi cripto- (‘ascuns, secret’):

pseudoproblemă, pseudoartă, pseudoautoritate; criptocomunism, criptoanaliză.

Derivarea regresivă

Prin derivare regresivă se formează cuvinte noi, al căror radical este mai scurt față
de radicalul etimonului.

Spre deosebire de derivarea progresivă, derivarea regresivă este mult mai redusă ca
varietate și ca amploare; o altă diferență constă în faptul că, dacă derivarea
progresivă este semisistematică, cea regresivă este nesistematică, chiar aleatorie.
De asemenea, în derivarea regresivă se formează, de la etimon, un singur derivat,
pe când în derivarea progresivă se formează frecvent, cu afixe diferite, mai multe
derivate.

Derivatele regresive sunt clasificate după un criteriu morfologic, mai exact, după
părțile de vorbire în care se încadrează derivatele. Au fost identificate 3 categorii.

a) Verbe formate de la substantive: regiza < regizor,

picta < pictor, furniza < furnizor, șofa < șofer, copilări < copilărie, vernisa
< vernisaj etc.

b) Substantive formate de la verbe: jind < jindui, făgadă < făgădui, tăgadă <
tăgădui.

Observație. În lucrările de lexicologie, se adaugă și exemple ca:

Blestem < blestema, alint < alinta, miros < mirosi, auz < auzi. (Altă interpretare
pentru aceste exemple – conversiunea)

c) Substantive formate de la substantive: etimolog < etimologie, teatrolog <

teatrologie, ortoped < ortopedie, merceolog < merceologie.

Observație. În lucrările de lexicologie, se adaugă și exemple ca:

Prun < prună, cais < caisă, piersic < piersică, măslin < măslină, portocal
< portocală. (Altă interpretare pentru aceste exemple – conversiunea).