Rondelul de Noapte

Rondelul de noapte Nicolae Bratu
Rondel de toamnă timpurie
Mă uit într-o frunză, sunt galben ca vinul

Mustit din broboane de soare bălai;
Mi-e gândul fugar şi amar ca pelinul
Şi zboară cu frunze - frenetic alai
Zugrav neglijent este timpul, hainul,

Aruncă pastel peste pânză şi, vai,
Mă uit într-o frunză, sunt galben ca vinul
Mustit din broboane de soare bălai
Sunt soare, sunt umbră, nu ştiu ce-i suspinul

Şi frunza îmi cântă duios, ca un nai,
De dragoste, ură şi dor de căminul
De raze, de boabe din soare bălai...
Mă uit într-o frunză, sunt galben ca vinul.
P a g i n a |7
Rondel de toamnă târzie
Toamnă târzie, toarnă-mi un pahar

De raze coapte şi de sevă tare,
Înmiresmată cu frunziş amar,
Cernut din plopi cu ramuri rare;
Să sorb din cupa plină cu nectar

Şi-apoi să strig cu-nfiorare:
Toamnă târzie, toarnă-mi un pahar
De raze coapte şi de sevă tare!
Mă vei chema, apoi, în veştedul altar

Şi voi păşi pe frunze ca pe mare:
Melancolia - val (sau avatar?)
Îmi va acoperi o ultimă strigare:
Toamnă târzie, toarnă-mi un pahar...
P a g i n a |8
P a g i n a |9
Rondel de iarnă
Se-ascunde lumina sub ceață; sub gheață

Speranța așteaptă cuminte un semn
Să schimbe în verde, s-aducă la viață
Din lut poieniță, vlăstare din lemn.
Spre noi doar o rază firavă, răzleață

Trimite arar părelnic îndemn;
Se-ascunde lumina sub ceață; sub gheață
Speranța așteaptă cuminte un semn.
Visarea mai zburdă acum îndrăzneață,

Ne duce prin locuri ce au ca însemn
Surâsul și pofta nebună de viață...
Acum, însă, totul îngheață solemn:
Mai stăruie, încă, lumina sub ceață.
P a g i n a |10
Rondelul vorbelor deşarte
Vorbe în vânt, slove deşarte

Am pus pe foaie în zadar
Să îţi slujească, prima între Arte,
Şi sufletul să îţi aducă-n dar.
Prea mic mi-e simţul, prea departe

Se-arată gândul-avatar,
Căci vorbe-n vânt, slove deşarte
Am pus pe foaie în zadar.
Se-adună rând pe rând în carte,

Ca-n cufărul unui avar,
Cuvinte dragi, cuvinte-aparte,
Le preţuiesc, le număr, dar
Sunt vorbe-n vânt, slove deşarte...
P a g i n a |11
P a g i n a |12
Rondel aşteptării
De-acum îţi voi spune: “Te uită

Şi vezi cum aştept în tăcere;
Nu-mi cere să caut himere
Pe calea demult tăinuită”
Am strâns, cu amar drămuită,

Pomadă din praful de stele;
De-acum îţi voi spune:”Te uită
Şi vezi cum aştept în tăcere.”
Mi-e dragostea-n sori tăinuită

Şi-alerg către tine prin ere,
Trecând printre raze şi sfere;
Am vorba atent ticluită:
De-acum îţi voi spune: “Mă uită…”
P a g i n a |13
Rondelul slovei deșarte
E slova scrisă doar o vorbă goală

Și cartea - desuetă misiune?
Urâm atât de mult cuvântul "școală",
Că l-am schimba pe loc în "pensiune"?
Demult, o carte provoca răscoală,

Scrisă, citită doar din pasiune...
E slova scrisă doar o vorbă goală
Și cartea - desuetă misiune?
"Să fii citit" o fi, cumva, boală?

E mai comod să nu ai raţiune?
Să ai în cap doar aer, ca o foală?
Citește și-ai să vezi, apoi, minune:
În slova scrisă doar prostia-i goală.
P a g i n a |14
P a g i n a |15
Rondel
Mi-e sufletul pânză de picuri

De ploaie bătând în fereastră
Și vânt șuierat peste lacuri,
Și dorul de zarea albastră.
Nu-i pânză pictată cu locuri

Gravate de-o mână măiastră:
Mii-e sufletul pânză de picuri
De ploaie bătând în fereastră
Țesut în tiparul de veacuri,

În truda și rugă sihastră,
Distrus de urgii, pe alocuri,
E fibră din nobilă lastră:
Mi-e sufletul pânză de picuri.
P a g i n a |16
Rondel
"Să-l cântăm pe Eminescu

Să-i aducem osanale"
Strigă toţi cu interes, cu
Râvnă mare în banale
Texte goale de-nţeles, cu

Afectare, afișând pe mii canale:
"Să-l cântăm pe Eminescu
Să-i aducem osanale"
Doar o dată-n an ei ies cu

Două strofe și-n anale
Vor acum un loc ales, cu
Nume: Cântător de osanale:
" L-am cântat pe Eminescu!"
P a g i n a |17
P a g i n a |18
Rondel
Alungă-ţi gândul ce coboară

În pesimism și-amărăciune;
Mai bine vino și îmi spune
Ce mult râdeai odinioară
Când doar vedeai un zmeu cum zboară.

Tristeţea nu-i înţelepciune:
Alungă-ţi gândul ce coboară
În pesimism și-amărăciune.
Spuneai: "Nimic nu mă doboară";

Adună-ţi gândurile bune,
Admiră tot ce te-mpresoară
Și vei vedea atunci minune:
Gândul voios nu mai coboară!
P a g i n a |19
P a g i n a |20
Rondel... livresc
Din carte în carte mă poartă nebuna

Și veșnic aprinsă setea-mi de tine,
Cuvânt rostuit și tăios cum e luna
În raza-i de-argint, cea trimisă s-aline
Și singurătăți, și-ntrebări. Mi-e totuna

De stărui aici sau acolo, știi bine:
Din carte în carte mă poartă nebuna
Și veșnic aprinsă setea-mi de tine.
Din tomuri compun delicată cununa

Și scot țepi ascunși în urzeli bizantine,
Și vorbele toate îmi par numai una.
Pribeag sunt, avându-te-n suflet pe tine:
În fiece carte e setea, nebuna....
P a g i n a |21
Rondel despre cartea de fețe
Ajunse omul simplă față

Compusă doar din electroni
Albaștri; un fel de paiață
Mișcată de trei neuroni
I-I viața o firavă ață,

Dar toată prinsă-n Like-butoni
Ajunse omul simplă față
Compusă doar din electroni
Stau conectați la interfață

Jonglând ca niște bieți bufoni
Cu cioburi, cu frânturi de viață.
Ne e-n destin să fim ioni,
De-ajunse omul simplă față?
P a g i n a |22
P a g i n a |23
Rondel de... vremuri grele
Ne lamentăm că viața-i tristă

Și vinovați sunt cei din jur,
Dar, dacă trecem în revistă
Ce facem pentru noi, îți jur:
Gândim de rău la capra tristă

A bietului vecin. E dur:
Ne lamentăm că viața-i tristă
Și vinovați sunt cei din jur.
Morală, oare, mai există?

Dispuși tot timpul la sperjur,
Facem din cel căzut o pistă
Spre undeva, mai sus, și-n jur
Ne lamentăm ca viața-i tristă...
P a g i n a |24
Rondelul ploii
Orașu-i pustiu și doar visătorii

Aud cum cântă pe-o singură strună
Ploaia ce-a șters din tablou trecătorii,
Turnând abundent culoare comună.
Casele cântă în ritmul viorii,

Picuri de gri monoton se adună;
Orașu-i pustiu și doar visătorii
Aud cum ploaia le cântă pe-o strună.
E pânză gri întristând privitorii?

Coardă din care tristețea răsună?
În ploaie apar și dispar, iluzorii,
Regrete de-o clipă, visare nebună...
Orașu-i pustiu, știu doar visătorii...
P a g i n a |25
P a g i n a |26
Rondelul parcului pustiu
Mă-ntrebi de-s trist? Ei bine, nu!”

Îmi spuse parcul gol, în ploaie,
”Doar pentru melancolici nud,
Abia acum, fără gunoaie
Simt că renasc și pot să nu

Suport decât triluri vioaie.
Mai zici că-s trist? Ei bine, nu.”
Îmi zise parcul gol, în ploaie
Și m-am retras zicând să nu

Îi tulbur liniștea. Șiroaie
Îl făceau viu, senin cum nu
A fost nicicând fără de ploaie.
Să-ntreb de-i trist? Ei bine, nu...
P a g i n a |27
Rondelul trecerii dincolo
”Simt că m-apropii de moarte, se-nseară

Nu-mi țineți lumină, nu-mi dați să beau apă,
Mă strângeți în brațe, mă smulgeți din gheară
Ce pieptul firav fără milă mi-l sapă…
Dar unde îmi sunteți cu toții? Avară

E viața cu mine acum, mă îngroapă;
Simt că m-apropii de moarte, se-nseară
Nu-mi țineți lumină, nu-mi dați să beau apă
Soție, copii, nu plecați! Ceață-i iară…

Vă văd întristați… O să plec? Ah, o iapă
Bălană mă duce la trap… Tot mai seară!
Aprindeți lumini! Nu mai văd! Dați-mi apă!
Simt că m-apropii de moarte… se-nseară…”
P a g i n a |28
P a g i n a |29
Rondelul bătrânei care tămâiază
Firavă, ea ține-ntr-un hârb cu jăratic

Iertarea şi dorul de cei ce s-au dus,
Bătrâna urcând către deal, hieratic,
Cu veşti de din vale la viii de sus.
Purtate în fum de tămâie molatic

Şi-n bocet din vremi ce demult au apus,
Firavă, ea ține-ntr-un hârb cu jăratic
Iertarea şi dorul de cei ce s-au dus.
Ca frunza suflată de vântul tomnatic

Ce suflă hain peste deal, la apus,
O rugă în fum de tămâie, apatic,
Mai urcă arar la cei ce s-au dus,
Firavă, purtată-ntr-un hârb cu jăratic...
P a g i n a |30
Rondelul unei alte vieți
De aș alege-o nouă viață,

M-aș naște într-o toamnă blândă
Cu soarele pitit în ceață
Și eu hoinar pe străzi, la pândă
Să-l văd roșind ușor la față

Peste colina aburindă
Și revenind din nou la viață...
Ah, ce m-aș naște-n toamna blândă!
Și aș veni când se agață

Știuleții de porumb în grindă,
Copii-și fac mustăți din ață
Și taina cărții-ncep să prindă...
Nu, n-aș alege altă viață!
P a g i n a |31
P a g i n a |32
Rondelul vechilor ziduri
Privesc spre noi cu resemnare

Clădirile din alte veacuri;
Trăiesc doar în vreo însemnare
Într-o arhivă, printre teancuri,
Ce-a fost măreț cu greu transpare

Din capiteluri, pe alocuri;
Privesc spre noi cu resemnare
Clădirile, gândind: ”Ce veacuri...!”
Și măreția lor dispare,

Și mândrul brad acum e vreascuri;
Din când în când, timid, apare
Vreo notă scoasă de sub teascuri:
”Privim și noi cu resemnare”
P a g i n a |33
Rondelul vântului
Mă prind la taifas adesea cu vântul

Ce-mi spune poveşti şi dureri de demult,
De când nu era decât spusa, cuvântul;
Nimic nu mai spun, fascinat îl ascult.
Aşa îmi beau toamna din ceaşcă, tumultul

Naturii privind pe fereastră tăcut:
Mă prind la taifas dimineața cu vântul
Ce-mi spune poveşti şi dureri de demult.
Suflarea sa aspră îmi este avântul

Să cred că am aripi, în zbor să exult,
Purtat către lumi unde poate doar gândul
S-ajungă; si fără ca eu s-aştept mult,
Mă prind la taifas de cu toamnă cu vântul…
P a g i n a |34
P a g i n a |35
Rondelul schimbării de vreme

Prima ipostază
Pierdută-i lupta, vara despuiată

Dispare rușinată din decor;
Cu toate forțele, cu vânt și zloată
Revine toamna-n țipăt de cocor.
Doar soarele rămâne să se bată

Cu norii grei târâți peste ogor;
Degeaba-i lupta, vara despuiată
Pozează fără griji în alt decor;
Natura toată vede resemnată

Cum frigul e din nou câștigător
Și vremea caldă virtual păstrată
Doar într-o poză pe calculator.
Pierdută lupta, vara-i despuiată.
P a g i n a |36
A doua ipostază

Cu toate forțele, cu vânt și zloată
Revine toamna-n țipăt de cocor.
Doar soarele rămâne să se bată

Cu norii grei târâți peste ogor;
Natura toată vede resemnată

Cum frigul e din nou câștigător
Și vremea caldă virtual păstrată
Doar într-o poză pe calculator.
Pierdută lupta, vara-i despuiată.
P a g i n a |37
P a g i n a |38
Rondel în vânt
Opreşte-ți oarba furie acum!

De-ajuns a fost să urli, să acoperi
Cu frig şi ploaie orice câmp şi drum!
Te du în loc pustiu, ne lasă teferi!
Unde-i zefirul blând, plin de parfum

Trecând ca un fior pe sub luceferi?
Opreşte-ți oarba furie acum!
De-ajuns a fost să urli! Ne acoperi!
Ştiu, eşti trimisul timpului nebun

Ce te îngheață până nu mai speri
În vremuri calde. Nu vrem de pe-acum
Să înghețăm visând la flori de nuferi.
Opreşte-ți suflul rece, vânt nebun!
P a g i n a |39
Rondel de vremuri...
Purtați de val, voința gloatei

E vântul rău bătând în vele
Din toate părțile şi poate-i
Ce merităm, bune şi rele...
Luăm în piept urgia zloatei

În barca noastră de nuiele,
Purtați mereu de voia gloatei
Ca vântul rău bătând în vele.
Târâtul nostru-n van pe coate-i

Un semn al vremurilor grele
În care nu urzeala soartei
Ne-a dus; suflând în biete vele
Ne poartă vântul rău al gloatei.
P a g i n a |40
P a g i n a |41
Rondelul prieteniei
Prietenia e ca un bonsai,
Copacul acela mic, pricăjit,
În jurul căruia o viață stai,
Altfel se usucă, nefericit.
Toți mă întreabă, spunând acum: ”Hai

Și spune-ne care-i cuvântul vrăjit!”
”Prietenia – le spun – e-un bonsai,
Copacul acela pipernicit”
Tot ce așteaptă – știind că tu ai –

E-un sfat la nevoie, cuvânt potrivit,
Ramuri uscate la timp să îi tai
Și crește! Da, crește frumos, îngrijit!
Prietenia e ca un bonsai…
P a g i n a |42
Rondelul tinereții
Tinerețe, acum, de pe malul opus,

Te privesc, mă privesc, strig în van:
”Tinere,-ți ninge în păr cu apus,
Îți cad din senin amintiri, un noian...”
Nu regret, am trecut prin trecut și nespus

Te-am privit și trăit cu nesaț an cu an.
Tinerețe, îți scriu de pe malul opus,
Te privesc, mă privesc, strig în van...
Fericire, tristeți, exprimate, pe-ascuns,

Prima parte a vieții - incredibil elan!
O salut de pe panta domoală. De sus
Mă privește cu ochii săi vii, de puștan:
Tinerețea-i acuma pe malul opus...
P a g i n a |43
P a g i n a |44
Rondel-strigăt
E inutil să îmi mai cânt durerea,

S-a prăpădit tot ce putea suna
A corn de vânătoare și puterea
De a striga in gol, de a tuna…
Cu barda și ciocanul sparg tăcerea,

Doar rest de vorbe am a aduna ;
E inutil să îmi mai cânt durerea,
S-a prăpădit tot ce putea suna…
Și struna fina ruptă, cum fu vrerea

Imundului cortegi, mai răsuna.
Dar cânt amar, așa cum este fierea...
Ce cânt, zic eu... e timpul a urla:
E inutil să îmi mai cânt durerea !
P a g i n a |45
Rondelul ”Aminte-ți aduci…”
Când parcul îți spune: ”Aminte-ți aduci…?”

Și nu ”Să iubești sub o floare tei...”
Te simți dintr-o dată (dar...de-abia atunci?)
Copacul umbros, mărginind lungi alei...
Zâmbești cu amar, norii trec vălătuci;

Incerci să-l ignori, dar auzi, vrei-nu vrei,
Cum parcul îți spune: ”Aminte-ți aduci…?”
Și nu ”Să iubești sub o floare tei...”
Culorile trec, anotimpuri – năluci,

Copac imobil pe o pânză-n ulei
Și tineri, trecând cu grabire, năuci,
Îi strigă, mergând să iubesca sub tei :
”Hei, parcul îți spune: ”Aminte-ți aduci…?”
P a g i n a |46
P a g i n a |47
Rondelul sufletului din cuvânt
Cuvântu-ți drag clipea sprințar din gene;

Îl vezi? Plutește galeș printre noi,
Spărgând tăcerea grea și densă ce ne
Trăda indiferența, nepăsarea; mai apoi,
Pierzând în zborul său vreo două pene

Veni să-mi spună la ureche: ”Știți voi?
Cuvântul drag clipește cu-nțeles din gene;
Îl vezi? Plutește galeș printre voi”
Zâmbesc. Îmi vin în minte întrebări perene

Despre iubire, moarte, viață de apoi,
Dar tot ce văd e-un ghemotoc de pene
Și o femeie stând cu pletele vâlvoi.
Cuvântu-ți drag clipește cu-nțeles din gene?
P a g i n a |48
Rondel grațios
Cafeaua, un croissant, cerul senin

Se-ntrec să-mi spună: ”E o zi frumoasă!”
Dar, nu, nu o să iau așa puțin –
Un zâmbet cald, privire luminoasă
Și vorbe bune – toate astea-mi țin

De ”Bună dimineața”. Am pe masă
Cafea, croissant. Dar... cerul tău senin?
Din ochi tăi e ziua mai frumoasă.
Imbracă de cu zori parfumul fin,

Topește gheața-n astă zi geroasă
Și spune-mi cum să pot acum să țin
Pe-un colț de suflet lumea ta frumoasă:
Cafea, croissant și ochii tăi senini...
P a g i n a |49
P a g i n a |50
Rondel
Ştii că şi amintirile mor?

Nimic nu rămâne din bun
Sau din rău, niciun capăt de dor;
Uitare-i nebun şi străbun.
Gonim întins şi clipele dor;

Tu vrei apă-n sită s-adun?
Ştii, chiar şi amintirile mor.
Nimic: asta-i rău, asta-i bun!
Viața ne-o vrem un teatru uşor,

Măşti, zâmbete false adun',
Şi între foi o floare strecor...
Dar cui aş avea, ce să-i spun?
Ştii că şi amintirile mor?
P a g i n a |51
Rondel tatălui meu
Pe chipul tău a împietrit durerea,

Un ultim strigăt către lumea asta
În care doar cei dragi ți-au fost averea;
De tânăr, tată, te-a lovit năpasta!
Ne-ai vrut fără de griji, gustând plăcerea

Traiului lin; te-ai dus din lumea asta
Cu chipul tău purtând pe veci durerea -
Un ultim strigăt pentru grija noastră...
Să-ți fie veșnică în rai șederea!

Fără dureri, să fii primit în vasta
Iubire a lui Dumnezeu, vederea
Spre îngeri pe vecie fie-ți! Lasă
Să piară de pe chipul tău durerea!
P a g i n a |52
Rondel
M-ai strigat, tată bun, nu eram

Lângă tine să-ți spun: "Nu-i nimic!"
Să te mint, să te-alin, doar un dram
De speranță să simți, să îți zic:
"Crezi în ce-ți spun acum doar un gram?

Hei, prietene, nu ai nimic!"
Și strigai, tată bun, nu eram
Lângă tine să-ți spun:"Sunt eu, Nic!"
Am știut tot ce simți, dar speram

Să îți fie un rău mult mai mic;
De la viață , în rest, nu ceream,
Nu doream pentru mine nimic…
Și te strig, căci atunci nu eram...
P a g i n a |53
P a g i n a |54
Rondelul pârâului
Pârâul se duce alene la vale

Şi lasă pietrişul şi doina şi spinii,
Fuioare de ceaţă coboară agale
Punând sub cortină stejarii şi pinii
E trecere lină, perenă, e cale

Spre zări nesfârşite, spre marginea lumii;
Pârâul se duce alene la vale
Şi lasă pietrişul şi doina şi spinii,
În praguri, umflat, cu tumult se prăvale,

Dar şesul îi pune capăt pornirii.
Zăvoaie-şi reflectă imagini banale,
El veşnic reflectă imaginea lumii.
Pârâul se duce alene la vale…
P a g i n a |55
Rondelul poeziei... bahice
Mă-mbăt ades cu poezie;

Beat criță după un Baudelaire,
Mă rog ca nimeni să nu știe
De unde vin, la ce mai sper.
Ai mei îmi spun că-i frenezie,

Că sunt un straniu cavaler...
Eu?! Gust prea des din poezie
Și-s mort de beat după Baudelaire
De mine uit; e amnezie

Sau dus de val către eter
Doar versul, ritmul mă mai știe?
Mă zbat între pământ și cer
Și-s veșnic beat de poezie.
P a g i n a |56
P a g i n a |57
Rondel pluvial
Stelele strigă captive sub nori

Şi plouă cu picuri de plumb şi nevroză;
Strigătul lor îmi pătrunde prin pori,
Dar starea de spirit nu-ncape-n prognoză…
Totu-i lipsit de frumos, de culori,

Natura pare a scrie doar proză…
Stelele strigă captive sub nori
Şi plouă cu picuri de plumb şi nevroză;
Pământul musteşte de veştede flori,

Iar cerul şi ploaia sunt în simbioza;
Ce lume se-ascunde, ce mândre comori
Sub astă jilavă, cerească necroză…?
Stelele strigă captive sub nori…
P a g i n a |58
P a g i n a |59
Rondel citadin (I)
Un câine mă privea în plină vară

Şi alte zeci se adunau sinistru-n spate;
"Sunt blânzi", mi-am zis, privind furiş spre-o bară,
Dar ochii lor sticleau ca faruri sparte.
Era când hoinăream în fapt de seară

Şi nu credeam s-ajung departe;
Un câine mă privea în plină vară
Şi alte zeci se adunau sinistru-n spate
Mă-încurajam, în starea mea precară

Şi mai puteam miza doar pe o carte:
Să văd lucind pe cer luna amară...
Dar antirabicul e-acum departe...
Un câine mă privea în plină vară...
P a g i n a |60
P a g i n a |61
Rondel citadin (II)
"Soare, speranţă pentru zi senină,

Răsari acum dintre betoane gri,
Rănit de-antene pline de rugină,
Însângerat de ţigle cenuşii!"
O lună pală într-un stâlp se-anină

Şi-atunci mă rog, ca-n fiecare zi:
"Soare, speranţă pentru zi senină,
Răsari acum dintre betoane gri!"
O naţie preponderent canină,

Având în geană numai verbu’a fi
Se-agită acum să-si simtă burta plină
Şi-adoarme stând la umbră, orice-ar fi...
Soare, speranţă pentru zi senină...
P a g i n a |63
Rondelul gării pustii…
Sunt în gara unde trenul nu opreşte,

Ceasul pe peron a stat de mult;
Printre linii doar mohorul creşte
Lampa spartă mă priveşte mut.
Trece noaptea, ziua se iveşte,

Totul e încremenit demult…
Sunt în gara unde trenul nu opreşte,
Ceasul pe peron a stat de mult;
De aici nimic nu mai porneşte,

Sentiment de-ncremenit tumult,
Timpul pare că nu se clinteşte
Şi mă-ntreb de sunt aici de mult;
Sunt în gara unde trenul nu opreşte...
P a g i n a |64
P a g i n a |65
Rondelul lui Iov

Domnul mi-a dat puterea de-a răbda,
Tot Domnul mi-a luat griji și nevoi;
Căci nu am pregetat a spune "Da"
Când prea-hulit a fost numele Lui.
Sunt mulți care indeamnă a trăda

Tăgăduind viața de apoi;
Domnul mi-a dat puterea de-a răbda,
Tot Domnul mi-a luat griji și nevoi;
Cât poate, oare, un om îndura

Târât fiind prin baltă și noroi?
Iubirea Lui se poate măsura?
Văzut-am marea-I grijă pentru noi:
Domnul mi-a dat puterea de-a răbda!
P a g i n a |66
Rondelul ritmului interior
Mi-e dor de ritm şi armonie,

Le aflu doar în cânt şi-n vers
Şi din extaz în agonie
Trec, neştiind al lumii mers:
Azi sunt cuprins de veselie

Şi-apoi amare lacrimi vărs;
Mi-e dor de ritm şi armonie,
Le aflu doar în cânt şi-n vers.
Când totu-n jur e nebunie,

Abia schiţez un zâmbet şters
Şi-ncerc timid o ironie,
Primind în schimb un râs pervers..
Mi-e dor de ritm si armonie...
P a g i n a |67
P a g i n a |68
Rondelul papagalului
E-atât de liber: zburdă între gratii...

E liber să aleagă... claustrarea;
De-i trist, singur îşi intră-n graţii,
Zărindu-se-n oglindă îl ia mirarea.
Frumos ca una dintre graţii,

Dar frumuseţea i-a adus "pieirea";
E liber să aleagă... claustrarea
Cu triluri îşi alungă dorul

Şi, în cuvinte, de-ar putea, ar spune
Că-n lumea sa avut-a vremuri bune
Şi-n somn îl încălzeşte Ecuatorul...
P a g i n a |69
Rondel amar
Atât de mult liniște vrem

Încât o căutăm şi-n bâlci
Şi saltimbanci şi cai de lemn
Par că ne duc spre văi şi lunci
Din a iubirii cupă bem

Însă licoarea-i doar un punci;
Încât o căutăm si-n bâlci
De-i vânt sau ploi doar noi suntem

Şi trecem peste gropi şi stânci
Uniţi ca-ntr-un efort suprem;
Privim uimiți spre văi adânci...
P a g i n a |70
P a g i n a |71
Rondel optimist
Astăzi renasc cu soarele odată,

Speranță, disperare... cale sinuoasă...
Dar calea nu-i pustie, e umblată
De fel şi fel... e lină sau spinoasă;
Din când în când îmi spun "A fost odată..."

Și nu mai sper că viața poate fi frumoasă...
Astăzi renasc cu soarele odată,
Speranță, disperare... cale sinuoasă...
Un amănunt îmi face inima să bată:

Un gând frumos, o faptă virtuoasă;
Dar toate bune trec și-atunci pe dată
Mă regăsesc pe calea sinuoasă...
Astăzi renasc cu soarele odată!
P a g i n a |72
Rondel, iubire sau amor?
Amor? Iubire? Totu-i relativ...

Nu întreba unde găseşti virtute;
Căci în amor “gândesti” cantitativ,
Iar în iubire-i fals şi servitute.
Se miră toţi şi mă iau drept naiv:

De ce mă-ntreb de-s firile corupte?
Nu intrebă unde găseşti virtute.
Amoru-i calp, chiar şi pe portativ,

Iubirea - laudată, pusă-n loc de frunte;
Ce ne-a rămâs? Să primim pozitiv
Orice trăim, cu vrute sau nevrute;
P a g i n a |73
P a g i n a |74
Rondel-eseu
Se-ntunecă acum în mine

Şi-mi caut calea bâjbâind;
Încerc să o găsesc în rime
Dar mă trezesc filosofând
Să sper, să strig când noaptea vine

Sau să mă uit la cer cu jind?
Se-ntunecă acum în mine
Şi-mi caut calea bâjbâind
Îmi spun că mult nu va mai ţine:

Lumina va veni trăind
Copilării de soare pline
Spre care toţi poetii tind;
Se-ntunecã acum în mine...
P a g i n a |75
Rondel
M-am copt târziu, ca fructul ce nu are

Nici sevă îndeajuns, nici soare
Şi-am prins a rumeni în suflet
Cu pârg, doar în al toamnei plânset.
Mai aşteptam doar primul iernii clinchet

De fulgi de nea în geam, un cântec...
M-am copt târziu, ca fructul ce nu are
Nici sevă îndeajuns, nici soare.
Am strâns preaplin în cel mai intim sípet:

Comori, averi... sunt liber şi bogat în cuget;
Din sevă vie îmi extrag esenţă tare;
Am un regret, dar nu e cel mai mare:
M-am copt târziu , dar... mai contează, oare?
P a g i n a |76
P a g i n a |77
Rondel păstrat în suflet
Ce nu trăim la timp, păstrăm în suflet

Ca pe odorul cel mai prețios,
Cum un avar ascunde într-un sípet
Comorile de aur și de os.
Ne rătăcim, ades, în acest umblet

Al vieții, pendulăm în sus, în jos;
Ce nu trăim la timp, păstrăm în suflet
Ca pe odorul cel mai prețios.
Ce nu trăim la timp, ca un răsunet

Venit din larg pe valul cel spumos,
Trezește-n suflet amintiri de tunet
Și un regret; a fost multe prea frumos...
Ce n-am trăim la timp, găsim în suflet.
P a g i n a |78
Cuprins
Rondel de toamnă timpurie .................................................... 7
Rondel de toamnă târzie ......................................................... 8
Rondel de iarnă ...................................................................... 10
Rondelul vorbelor deşarte ..................................................... 11
Rondel aşteptării ................................................................... 13
Rondelul slovei deșarte.......................................................... 14
Rondel .................................................................................... 16
Rondel .................................................................................... 17
Rondel .................................................................................... 19
Rondel... livresc ...................................................................... 21
Rondel despre cartea de fețe ................................................ 22
Rondel de... vremuri grele ..................................................... 24
Rondelul ploii ......................................................................... 25
Rondelul parcului pustiu ........................................................ 27
Rondelul trecerii dincolo ........................................................ 28
Rondelul bătrânei care tămâiază .......................................... 30
Rondelul unei alte vieți .......................................................... 31
Rondelul vechilor ziduri ......................................................... 33
Rondelul vântului ................................................................... 34
Rondelul schimbării de vreme ............................................... 36
Prima ipostază ................................................................... 36
A doua ipostază.................................................................. 37
Rondel în vânt ........................................................................ 39
Rondel de vremuri... .............................................................. 40
Rondelul prieteniei................................................................. 42
Rondelul tinereții ................................................................... 43
Rondel-strigăt ........................................................................ 45
Rondelul ”Aminte-ți aduci…”................................................. 46
Rondelul sufletului din cuvânt ............................................... 48
Rondel grațios ........................................................................ 49
Rondel .................................................................................... 51
Rondel tatălui meu ................................................................ 52
Rondel .................................................................................... 53
Rondelul pârâului .................................................................. 55
Rondelul poeziei... bahice ...................................................... 56
Rondel pluvial ........................................................................ 58
Rondel citadin (I) .................................................................... 60
Rondel citadin (II) ................................................................... 63
Rondelul gării pustii… ............................................................ 64
Rondelul ritmului interior ...................................................... 67
Rondelul papagalului............................................................. 69
Rondel amar........................................................................... 70
Rondel optimist ...................................................................... 72
Rondel, iubire sau amor? ....................................................... 73
Rondel-eseu............................................................................ 75
Rondel .................................................................................... 76
Rondel păstrat în suflet ......................................................... 78

Rondelul de Noapte

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rondelul de Noapte

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rondelul de noapte Nicolae Bratu

Rondel de toamnă timpurie

Mă uit într-o frunză, sunt galben ca vinul

Zugrav neglijent este timpul, hainul,

Sunt soare, sunt umbră, nu ştiu ce-i suspinul

Rondel de toamnă târzie

Toamnă târzie, toarnă-mi un pahar

Să sorb din cupa plină cu nectar

Mă vei chema, apoi, în veştedul altar

Se-ascunde lumina sub ceață; sub gheață

Spre noi doar o rază firavă, răzleață

Visarea mai zburdă acum îndrăzneață,

Rondelul vorbelor deşarte

Vorbe în vânt, slove deşarte

Prea mic mi-e simţul, prea departe

Se-adună rând pe rând în carte,

De-acum îţi voi spune: “Te uită

Am strâns, cu amar drămuită,

Mi-e dragostea-n sori tăinuită

Rondelul slovei deșarte

E slova scrisă doar o vorbă goală

Demult, o carte provoca răscoală,

"Să fii citit" o fi, cumva, boală?

Mi-e sufletul pânză de picuri

Nu-i pânză pictată cu locuri

Țesut în tiparul de veacuri,

"Să-l cântăm pe Eminescu

Texte goale de-nţeles, cu

Doar o dată-n an ei ies cu

Alungă-ţi gândul ce coboară

Când doar vedeai un zmeu cum zboară.

Spuneai: "Nimic nu mă doboară";

Din carte în carte mă poartă nebuna

Și singurătăți, și-ntrebări. Mi-e totuna

Din tomuri compun delicată cununa

Rondel despre cartea de fețe

Ajunse omul simplă față

I-I viața o firavă ață,

Stau conectați la interfață

Rondel de... vremuri grele

Ne lamentăm că viața-i tristă

Gândim de rău la capra tristă

Morală, oare, mai există?

Orașu-i pustiu și doar visătorii

Casele cântă în ritmul viorii,

E pânză gri întristând privitorii?

Rondelul parcului pustiu

Mă-ntrebi de-s trist? Ei bine, nu!”

Simt că renasc și pot să nu

Și m-am retras zicând să nu

Rondelul trecerii dincolo

”Simt că m-apropii de moarte, se-nseară

Dar unde îmi sunteți cu toții? Avară

Soție, copii, nu plecați! Ceață-i iară…

Rondelul bătrânei care tămâiază

Firavă, ea ține-ntr-un hârb cu jăratic

Purtate în fum de tămâie molatic

Ca frunza suflată de vântul tomnatic

Rondelul unei alte vieți

De aș alege-o nouă viață,

Să-l văd roșind ușor la față

Și aș veni când se agață

Rondelul vechilor ziduri