Caracteristici specifice tipurilor extravert şi introvert
Prima scală reprezintă dimensiunea introversie vs. extraversie pentru
extrema notelor mari, comportamentul este definit prin extraversie. Extravertul este sociabil, îi plac activităţile distractive, are mulţi prieteni, simte nevoia de a discuta cu oamenii şi nu îi place să lucreze de unul singur. Îşi asumă uşor riscul, îi place aventura şi se expune pericolelor. Tinde spre emoţii puternice, doreşte agitaţia şi este în general impulsiv. Îi place să facă glume, este oscilant, optimist, are tendinţa de a fi agresiv şi îşi pierde cu uşurinţă stăpânirea de sine. Tip artistic, înclinat spre exterior. Concret, alert, cu iniţiativă şi bun organizator. Tinde să se supraaprecieze şi să accepte doar propriul punct de vedere. Notele scăzute - introversia Intovertul este liniştit, retras, introspectiv, are o viaţă interioară bogată. Este tipul gânditor, indicat pentru cercetare, posedă gândire abstractă, dar un spirit de observaţie mai puţin dezvoltat căci este orientat spre interior şi oarecum rupt de exterior. Uşor tensionat, căci îi lipseşte uşurinţa exteriorizării bogatelor trăiri interioare. În relaţiile sociale este rezervat şi distant, neîncrezător şi planificat (non-impulsiv). Înclinat spre un mod de viaţă ordonat, nu agreează agitaţia, îşi domină agresivitatea şi nu-şi pierde uşor cumpătul. Tinde să se subaprecieze.
Scala a II-a măsoară instabilitatea emoţională vs. lipsa emoţionalităţii.
Nevrotismul este caracteristica comportamentului cu note ridicate; este denumit şi instabilitate emoţională, este definit de interrelaţia dintre tendinţa spre anxietate, depresie, o scăzută auto-apreciere şi timiditate, toate datorate lipsei de control emoţional. Reacţiile emoţionale puternice ale instabilului emoţional interferă cu adaptarea sa scăzută la evenimentele de viaţă şi îl conduc spre reacţii emoţionale iraţionale, adesea rigide. Apatia este caracteristica inversă; la cealaltă extremă a stabilităţii emoţionale, avem de-a face cu persoane extrem de greu de stimulat emoţional, reacţiile emoţionale sunt slabe ca intensitate, lente, intră greu în atmosfera emoţională şi au tendinţa de a reveni la starea de apatie, calm „plat” foarte repede după activarea emoţională. Când subiectul prezintă o notă ridicată la extraversie alături de o notă ridicată la nevrotism, diagnosticul este instabil extravert; într-o astfel de condiţie, în prim plan apar neliniştea şi sensibilitatea, devine excitabil, agresiv. Dacă este vorba de un introvert, sunt dominante timiditatea, anxietatea, blocajul emoţional.