) 

locuţiuni pronominale – corespund unor pronume și sunt rar întâlnite.

Ex.: de politeţe: Alteţa Sa Regală, Domnia Sa, Excelenţa Voastră, Înălţimea
Voastră, Majestăţile Lor Imperiale, Sfinţia Sa, etc;
nehotărâte: cine ştie cine, cine ştie ce, te miri ce, nu ştiu ce, te miri ce, nu ştiu
cine, etc.;

e) locuţiuni adverbiale – au drept corespondent un adverb și se comportă

ca acestea.
Ex.: formate din prepoziţie + substantiv: cu binişorul, cu carul, cu forţa, cu
răspundere, de faţă, de drept, pe faţă, la timp, în timp etc.;
alcătuite din prepoziţie + adjectiv substantivizat: cu frumosul, din plin, în plin,
etc