,,Secolul al 7-lea este în istoria țărilor romîne o epocă de decădere economică și politică.” p. 5.

-apare claca agricole.

Cauzele crizei economice :
-exploatarea economică exercitată de Imperiul Otoman care acapara principalele resurse ale țării.
-slaba rentabilitate a mumncii aservite de pe moșiile feudale
-scăderea valorii monedei de argint generală în toată lumea(simțită mai ales în țările din răsăritul
Europei)

Grigore Ureche:
-face parte din categoria nouă de boieri care se folosește de ruina poporului pt
a se îmbogăți. Acesata este posibilă datorită lui Nistor Ureche, tatăl său, care își
desfășoară cariera între 1585-1617.( în epoca de latifundiari). Are o cariera
stralucită, ocupând de- a lungul timpului diverse grade politice și îmbogățindu-
se. În 1617 moare. El este fondatorul mănăstirii Secul din Moldova.
,,În 1617 averea sa era enormă: avea 52 de stae întregi, 45 de părți de stae,
17 mori, 6 heleșteie, 45 de fălci de vie, prisăci etc., în toate ținuturile
Moldovei.” p.8.
-familia sa era recunoscută ca familie de boieri de rangul al doilea înca de pe
vremmea lui Ștefan cel Mare.
Daniciu Ureche-Maxim Ureche-Nistor Ureche-Grigore Ureche.6
Grigore Ureche moștenește de la tatăl său o mare avere, conștiința
superiorității de clasă a boierimii, legăturile cu Polonia. p.8
-primește numeroase funcții;
-moare la 1647
- concepția sa despre stat și societate este pur feudală.
-boierii sunt datori față de domn cu credință, care este principala virtute
feudală.
p.10 rupere contractului feudal condiții
,,Din cauza crizei ecoomice și sociale de care am vorbit, în sec. al 7-lea,
autoritatea domnească decade, boierimea cea nouă, din care făcea parte și
Ureche, tinde să ia în mână toată puterea, spre marea pagubă a țării.” p.11.

1
,,Ureche rămâne astfel în mijlocul lumii feudale, un reprezentant al ei din a
douaa fază a feudalității din țara noastră, iar cronica sa este o mărtuurie a
acelei epoci.” p.11.

Ureche și lupta împotriva dominației otomane:

 ,,Vremea în care scrie Ureche este epoca în care exploatarea otomană,

politică și economică a țărilor noastre, era în mare creștere, când
puterea politică, independența țărilor romîne sînt total reduse, domnii
sunt numiți direct de la Poartă, țara nu mai poate avea politică externă
independentă, iar exploatarea economică ruinează poporul direct prin
monopolul asupra comerțului grînelor și indirect prin obligațiile grele
bănești care se transformă în biruri asupra țărănimii.”pp. 12-13.
 ,,El denunță lăcomia și abuzul exercitat de turci asupra Moldovei:  
« Vasul cel fără fund, măcară cîță apă ai turna într-însul, nu-l mai poți
umplea, așa și turcul, de ce dai mai mult, de aceia îți face mai multă
nevoie. » “.
- Stăpânirea turcească este un abuz, împotriva căruia se ridică
cronicarul.
- În cronica sa regăsim îndemnul la luptă împotriva stăpânirii otomane.
- Scrie cu o anume tendință, cu un scop politic, ca să influențeze pe
cititori în sensul dorit.
- Ureche este un luptător, nu un analist.
- Cronica lui Miron Costin este continuarea cronicii lui Ureche și cronica
lui Neculce este continuarea cronicii lui Miron Costin. p. 20.
- ,,Cronica lui Ureche este o cronică independentă, în sensul că
autorul nu scrie din poruncă, ci din îndemn propriu. Avem a face cu
scrierrea unui boier care reflectează punctul de vedere boieresc,
spre deosebire de cronicile oficiale care reprezintă punctul de
vedere al domniei.”p. 21
- ,,Miron și Nicolaie Costin, Neculce, scriu toți cronici boierești și nu
cronici oficiale.” p. 21
-

2
 Ștefan cel mare:
-pentru Grigore Ureche el este figura centrală, prototipul gloriei vechi a
Moldovei.p.16.
Ureche îl caracterizează ca :,, Cel ce lupta cu vrăjmașii creștinilor era
Ștefan cel Mare, el nu lupta numai pentru sine, pentru țara sa, ci pentru
toată creștinătatea.”p.15.
-il descrie ca fiind un domn glorios, întotdeauna învingător.
-el subliniază poziția excepțională a lui Ștefan în istoria Moldovei, fiind
un model de urmat pentru învierea Moldovei vechi.
-,, Este considerat ca  « sfânt », și anume nu în sensul religios, ci «…
pentru lucrurile lui cele vitejești, carile niminea din domni, nici mai
nainte, nici după aceia l-au ajunsu. » ”. p. 17.
,,Fost-au acestu Ștefan vodă om nu mare la statu, mînios și de grabu
vărsătoriu de sînge nevinovat; de multe ori la ospețe omorîia fără
județu. Amintrilea era un om întreg la fire, neleneșu și lucrul său îl știia
a-l acoperi și unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie
meșter, unde era nevoie însuși să vîrăia, ca văzându-l ai săi, să nu să
îndărăptiaze și pentru aceia raru războiu de nu biruia. Și unde biruia
alții, nu perdea nădejdea, că știndu-să căzut jos, să rădica deasupra
biruitorilor.” p. 111 Ureche scrie despre stefan fara sa-l cunoasa, fara sa-
l fi vazut, dea eea scrierea sa se bazeaza exclusiv pe faima sa transmisa
din generatie in gemneratike ,imaginzandu-si personajul dupa
represnentarile aflsye din sursele sale de iknformare,din izvoaerele
gasie.
p.31 alte porterete
-,, Au domnitu Ștefan Vodă 47 de ani si 2/ luni și trei săptămâni și au
făcut 44 de mănăstiri și însuși țiitoriu preste toată țara. Iară cîndu au
fostu aproape de sfârșitul său, chiemat-au vlădicii și toți sfetnicii săo,
boiarii

3
 -