Până mâine ne împiedicăm de azi.

Avem spaţiu cât timp pierdut.

Relaţiile sociale depind de relaţiile individului cu el

însuşi.

Producţia este manifestarea creaţiei.

A putea în imaginaţie este o realitate în manifestare.

Omul -ca posibilitate- n-are nevoie de posibilități.

Trecem prin viaţă la fel ca prin moarte.

Nu pierdem, ci n-avem nevoie.

Când nu ne urmărim, suntem urmăriţi de urmări.

Ceea ce nu se întâmplă nu este o întâmplare.

După datorie, dorinţele sunt mai responsabile.

 Educaţia ca formalism generează forme.

Probele nu se termină nici după victorie.

Cere-ţi ceea ce doreşti să dăruieşti.

Atâtea zile şi nici una atât.

Cu gândul în altă parte nu ajungem nici acolo.

O mâncare bună se reduce la bun, nu la mâncare.

Avem spaţiu cât timp pierdut.

Greul ajunge până la inutil de greu.

Ceea ce nu se întâmplă nu este o întâmplare.

După datorie, dorinţele sunt mai responsabile .

 Educaţia ca formalism generează forme.

Probele nu se termină nici după victorie.

Cere-ţi ceea ce doreşti să dăruieşti.

Atâtea zile şi nici una atât.

Cu gândul în altă parte nu ajungem nici acolo.

O mâncare bună se reduce la bun, nu la mâncare.

Avem spaţiu cât timp pierdut.

Greul ajunge până la inutil de greu.

Avem impresii care se confundă cu noi.

Puţinul este sintetic, multul este malefic.

Se poate, depăşind posibilităţile inutile.

 Organizarea consumă idei, nu fonduri.

Iluziile sunt dezorientate de formalism.

Alergăm după o femeie, până ne împiedicăm de ea.

Prostia are o eternitate antetemporală.

Prin puterea prostiei are posibilitatea să se învingă.

Prin senzorialitate, dualitatea ne ascunde monada.

Cercetând cercetarea, ajungem la creaţie.

Când pierde medicina, câştigă moartea.

Căutăm din locul opus descoperirii.

Dezamăgirea este o experienţă în lanţul dezamăgirilor.

Bătrâneţea -capodopera dezamăgirilor.

Credinţa n-are nevoie de credincioşi, ci de fapte.

Naivii sunt exploataţi de dezamăgiţi.

 Fii dur, ca sensibilitatea.

Avem nevoie de ceea ce zeii mai speră.

Naţionalismul o ură liberă.

Limitaţii sunt alte limite.

Minciuna este contemporană, adevărul este universal.

Durerea este o suferinţă a adevărului.

Prin ceea ce se poate, este un început.

Ceea ce nu ştim, era bine la început.

Cei care nu ştiu să mănânce, ştiu să sufere.

Răbdarea este dinamică, aşteptarea este statică.

Substanţa medicamentelor este universală,

dar nu şi medicamentele.

Ceea ce vrem, nu aflăm atunci când obţinem.

Numai cei care ştiu să stea, ştiu să ajungă.

Tinereţea -ca episod n-are nici un rol.