Student: Radu Camelia

Mahatma Gandhi, liderul de necontestat al Indiei

Moto: ”Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”

1. Discursul studiat:
“Quit India!”, în traducere “Părăsiți India!”, este un discurs ținut de Mahatma Gandhi pe 08
august 1942, în ajunul mișcării cu același nume, în scopul obținerii independeței Indiei de sub
dominația Imperiului Britanic. Pentru îndeplinirea scopului acestei lucrări, am extras un
fragment din celebrul discurs (tradus din limba engleză, a fost preluat de pe website-ul ”Gandhian
Institutions - Bombay Sarvodaya Mandal & Gandhi Research Foundation”, sursa:
https://www.mkgandhi.org/speeches/qui.htm ), după cum urmează:
”Astfel, trebuie să avem de-a face cu un imperiu ale cărui căi sunt strâmbe. Al nostru are o
cale dreaptă pe care o putem parcurge chiar și cu ochii închiși. Aceasta este frumusețea
Satyagraha (rezistență pașnică, Satya = adevăr). În Satyagraha, nu există loc pentru fraudă sau
falsitate sau orice fel de neadevăr. Astăzi frauda și neadevărul domină lumea. Nu pot fi martor
neajutorat la o astfel de situație. Am călătorit în toată India, așa cum poate nimeni în epoca
actuală nu a făcut-o. Milioanele fără voce ale țării au văzut în mine prietenul și reprezentantul lor
și m-am identificat cu ei în măsura în care era posibil să o facă o ființă umană. Am văzut încredere
în ochii lor, pe care acum vreau să o investesc în lupta împotriva acestui imperiu susținut pe
neadevăr și violență. Oricât de gigantice ar fi fost pregătirile pe care le-a făcut imperiul, trebuie să
ieșim din ghearele lui. Cum pot să tac în această oră supremă și să-mi ascund lumina sub obroc?
Să le cer englezilor să rămână o vreme?! Dacă astăzi rămân inactiv, Dumnezeu mă va trage la
răspundere pentru că nu am folosit comoara pe care mi-a dat-o, în mijlocul conflagrației care
învăluie întreaga lume. Dacă starea ar fi fost diferită, ar fi trebuit să vă rog să mai așteptați o
vreme. Dar situația de acum a devenit intolerabilă și Congresului nu i-a mai rămas alt drum. Cu
toate acestea, lupta actuală nu a început în acest moment. Mi-ați pus toate puterile în mâinile mele.
Acum îl voi aștepta pe vicerege (Lord Irwin) și voi pleda pentru acceptarea cererii Congresului.
Acest proces va dura probabil două sau trei săptămâni. Ce veți face între timp? Care este
programul pentru acest interval la care toți pot participa? După cum știți, roata care se învârte este
primul lucru la care mă gândesc. Același răspuns i-am dat și lui Maulana. Este de aceeași părere,
deși a înțeles importanța acestui lucru mai târziu. Programul constructiv de paisprezece zile este,
bineînțeles, acolo pentru a-l realiza.
 Ce ar trebui să mai faceți? Vă voi spune. Fiecare dintre voi ar trebui, din acest moment, să vă
considerați un bărbat sau o femeie liberă și să acționați ca și cum ați fi liberi și nu vă mai aflați
sub călcâiul acestui imperialism. Vă propun să faceți din asta o credință. Este însăși esența
libertății. Legătura sclavului se rupe în momentul în care se consideră a fi o ființă liberă. El îi va
spune clar stăpânului: „Am fost sclavul tău până în acest moment, dar nu mai sunt sclav. Poți să
mă ucizi dacă dorești, dar dacă mă ții în viață, aș vrea să-ți spun că, dacă mă eliberezi din robie,
din proprie voință, nu-ți voi cere nimic mai mult. Mă hrăneai și mă îmbrăcai, deși aș fi putut să-mi
asigur hrană și îmbrăcăminte prin munca mea. Până acum am depins de tine în loc de Dumnezeu,
pentru mâncare și îmbrăcăminte. Dar Dumnezeu m-a inspirat acum cu o dorință de libertate și eu
sunt astăzi un om liber și nu voi mai depinde de tine ”.
Puteți să mă credeți că nu voi face o afacere cu viceregele pentru ministere și altele asemenea.
Nu voi fi mulțumit de nimic în afară de libertatea deplină. Poate că va propune desființarea taxei
pe sare, a băuturilor rele etc. Dar voi spune: „Nimic mai puțin decât libertatea”. Iată o mantra,
una scurtă, pe care ți-o dau. Puteți să o imprimați în inimile voastre și să lăsați fiecare suflare a
voastră să-i dea expresie. Mantra este: „Do or Die”.
Vom elibera India sau vom muri în încercare; nu vom trăi pentru a vedea perpetuarea sclaviei
noastre. Fiecare adevărat congresman sau femeie se va alătura luptei cu o hotărâre inflexibilă de a
nu rămâne în viață pentru a vedea țara în robie și sclavie. Lasă asta să fie angajamentul tău” -
Mahatma Gandhi.
2. Cadrul teoretic
Abordarea transformațională este bazată pe ideea că un lider de succes îi influențează pe
ceilalți să facă ceva fără să-i oblige, ci pentru că vor să facă și consideră că este bine ceea ce fac.
Liderii transformaționali lucrează pentru a spori motivația și implicarea adepților prin direcționarea
comportamentului lor către o viziune comună. Este orientată spre viitor. Acest stil de conducere
subliniază conducerea prin exemplu, astfel încât adepții se pot identifica cu viziunea și valorile
liderului.
În cartea sa ”Leadership”, apărută în 1978, James MacGregor Burns menționează: ”Liderii au
influență la nivelul și ierarhia valorilor. Ei pot să facă apel la valori precum dreptatea, libertatea,
fraternitatea. Ei pot expune executanții unor valori mai fundamentale decât acelea care duc la un
comportament inconsistent. Ei pot să redefinească aspirațiile și să îi ajute pe executanți să vadă
miza mișcărilor sociale noi, orientate către program”. (p.43)
Burns a dezvoltat aceste idei fiind inspirat de Abraham Maslow, autorul lucrării ”O teorie a
motivației umane”, din 1943, în care prezintă nevoile umane de nivel inferior și superior sub forma
unei piramide (numită ierarhia nevoilor lui Maslow)
 Liderii transfomaționali de succes sunt acele persoane care au parcurs deja această cale de
dezvoltare și sunt capabili să răspundă nevoilor celor pe care îi conduce. În cazul în care îi ajută să
progreseze în ”ierarhia nevoilor” permițându-le să atingă noi vârfuri psihologice și morale, să-și
transforme nevoile în speranțe și aspirații pozitive.
Pot fi identificate 4 componente ale leadership-ului transformațional:
1. influența idealizată sau conducere carismatică – liderii acționează ca modele, întruchipând
valorile pe care adepții ar trebui să le învețe și să le internalizeze;
2. motivarea inspirațională – liderii cu o viziune inspirată îi provoacă pe adepți să-și părăsească
zonele de confort;
3. stimularea intelectuală – abordarea problemelor vechi într-un mod inedit, contestarea status quo-
ului, asumarea de riscuri atunci când este cazul pentru atingerea obiectivelor, încurajarea
creativității;
4. considerația individualizată sau conducere plină de compasiune – acționează ca un mentor sau
antrenor pentru adept, empatizarea cu nevoile adepților.
Abordarea tranzacțională
Conducerea tranzacțională este preocupată de status quo-ul și progresul de zi cu zi spre
obiective, promovează respectarea obiectivelor organizaționale existente și a așteptărilor de
perfomanță prin supraveghere și utilizarea recompenselor și pedepselor. Liderii tranzacționali sunt
orientați spre sarcini și rezultate. Deosebit de eficientă în condiții stricte de timp și de resurse și în
proiecte foarte specificate, această abordare aderă la status quo-ul și utilizează o formă de
management care acordă o atenție deosebită modului în care agajații își îndeplinesc sarcinile.
Liderii tranzacționali se concentrează pe gestionarea și supravegherea angajaților lor și pe
performanța de grup. Ei monitorizează cu atenție activitatea angajaților lor pentru a evolua orice
abatere de la standardele așteptate. Lucrează în cadrul structurilor organizaționale existente și își
modelează activitatea în conformitate cu cultura organizațională actuală.
Antrenorii echipelor sportive sunt un bun exemplu de conducere tranzacțională adecvată.
Rolul unui lider tranzacțional este în primul rând pasiv, stabilește criterii de politică și de
evaluare și apoi intervine numai în cazul unor probleme de performanță sau al unor nevoi de
excepție. Sunt motivatori extrinseci care încurajează succesul prin folosirea recompenselor și a
pedepsei.
Raportat la ”ierarhia nevoilor” lui Maslow, conducerea tranzacțională satisface nevoile de nivel
inferior, dar se adresează celor de la un nivel înalt doar într-o măsură limitată. Ca atare,
comportamentul liderilor tranzacționali face apel doar la o parte din factorii de motivare ai
adepților. Conducerea tranzacțională poate fi foarte eficientă în setările corecte. O consecință
neintenționată, indusă de leadershipul tranzacțional este ”fuga după recompense, bonusuri,
stimulente”, subalternii minmează anumite atitudini față de șef, devin ”yes-man” în prezența
șefului, îl lingușesc, dovedind un comportament duplicitar etc. Există oameni non-tranzacționali,
sau foarte rezistenți la tranzacții.
Concluzionând,
- liderii tranzacționali sunt buni negociatori, preocupați de status quo, funcționează în cadrul
obiectivelor stabilite și a limitelor organizaționale, punând accentul pe organizare, evaluarea
performanței, oferă recompense sau/și pedepse, sunt orientați spre sarcină și rezultate, definesc
costurile și beneficiile;
- liderii transformaționali sunt mai orientați spre schimbare, provoacă status quo-ul și se
concentrează pe motivarea și implicarea adepților cu o viziune a viitorului.
3. Analiza discursului :
“Quit India!”, în traducere “Părăsiți India!”, este un discurs ținut de Mahatma Gandhi pe 08
august 1942, în ajunul mișcării cu același nume, în scopul obținerii independeței Indiei de sub
dominația Imperiului Britanic.
Atât contemporanii cât și istoria, l-au recunoscut pe Gandhi ca un mare lider. Mohandas
Karamchand Gandhi a fost părintele independenței Indiei și inițiatorul mișcărilor de revoltă
nonviolente. Numele de „Mahatma“ (în sanscrită înseamnă „marele suflet“) i-a fost dat de poetul
indian Rabindranath Tagore.
Lider vizionar, idealist și motivațional prin excelență, se înscrie în categoria liderilor
transformaționali, dorind și reușind să declanșeze transformarea poporului indian din sclav, aflat sub
dominația colonialismului englez, într-un popor independent. Gandhi obține retragerea britanică și
independența Indiei la 15 august 1947.
Impactul transformațional al lui Gandi este imens. Adresându-se unui popor îngenuncheat,
înfometat, umilit, aflat deci la baza piramidei nevoilor lui Maslow, reusește să-i insufle valori înalte
precum libertatea, curajul, sacrificiul de sine, autodeterminarea. Îndraznește chiar să afirme „Nimic
mai puțin decât libertatea” și în continuare ”Do or Die”! unui popor cu valori spirituale profunde,
pe care-l cunoștea foarte bine, fiind el însuși un adept religios, recunoscut ca un sfânt.
O caracteristică a conducerii transformaționale promovată de Gandi este aceea că s-a concentrat
pe nerecunoșterea status quo-ului impus de Imperiul Britanic ”un imperiu ale cărui căi sunt
strâmbe. Al nostru are o cale dreaptă pe care o putem parcurge chiar și cu ochii închiși”. Prin calea
dreaptă face referire la Satyagraha (calea adevărului) și Ahisma (nonviolența) ca revenire la
adevărurile spirituale promovate în mod tradițional în India hindusă, dovedind o influență
idealizată.
Gandi își stimulează intelectual oamenii, invitându-i să-și schimbe mentalitatea: ”Ce ar trebui
să mai faceți? Vă voi spune. Fiecare dintre voi ar trebui, din acest moment, să vă considerați un
bărbat sau o femeie liberă și să acționați ca și cum ați fi liberi și nu vă mai aflați sub călcâiul
acestui imperialism. Vă propun să faceți din asta o credință”, oferindu-le o motivație inspirată ”Mă
hrăneai și mă îmbrăcai, deși aș fi putut să-mi asigur hrană și îmbrăcăminte prin munca mea. Până
acum am depins de tine în loc de Dumnezeu, pentru mâncare și îmbrăcăminte. Dar Dumnezeu m-a
inspirat acum cu o dorință de libertate și eu sunt astăzi un om liber și nu voi mai depinde de tine ”.
Din contextul discursului remarcăm totala lipsă de interes tranzacțional față de Imperiul
Britanic: ”Puteți să mă credeți că nu voi face o afacere cu viceregele pentru ministere și altele
asemenea. Nu voi fi mulțumit de nimic în afară de libertatea deplină. Poate că va propune
desființarea taxei pe sare, a băuturilor rele etc. Dar voi spune: „Nimic mai puțin decât
libertatea””.
Forțând cumva nota, la modul idealist vorbind, regăsim aici un aspect al abordării
tranzacționale, bazată pe beneficii și costuri: ”Do or Die”, recompensa este libertatea, iar pedeapsa
(un sacrifiu autoimpus) moartea. Este o tranzacție mai degraba cu propria conștiință, o alegere: au
ales liberatea, dar aceasta implică curaj. Dar și o condiționare impusă de către Gandhi: doar prin
non-violență! Cheia luptei era non-violența (Ahisma). Gandhi a declarat că adepții săi nu trebuie să
fie violenți sau va opri marșul. Această declarație sfârșește prin a cristaliza rezistența în jurul lui,
fiind considerat atât un conducător politic cât și un sfânt de către conaționalii săi.
În cartea biografica ”Mahatma Gandhi – o viață legendară”, scriitorul francez Romain Roland
aduce un tribut imaginii și luptei lui Gandhi, omul care a renunțat la o carieră bănoasă în avocatură,
descriind cu afecțiune personalitatea lui Gandhi, punând accent pe credința acestuia în hinduism,
lipsită de fanatism și orgoliu, pe modestia lui, pe contrastele pe care a reușit să le împace atât de
bine: ”eroul Indiei era un om cult, școlit în Anglia, admirator al lui Tolstoi, traducător al operelor lui
Platon, dar totodată își iubea fără rezerve cultura și religia indiană. Deși încarcerat și contestat de
forțele coloniale, Gandhi și-a păstrat forța interioară și voința de a-și ajuta compatrioții”.
Prin calitățile dovedite, Gândi a reușit să atragă simpatia poporului, și și-a făcut o datorie în a-l
sluji, devenind liderul lui: ”milioanele fără voce ale țării au văzut în mine prietenul și
reprezentantul lor și m-am identificat cu ei în măsura în care era posibil să o facă o ființă umană.
Am văzut încredere în ochii lor, pe care acum vreau să o investesc în lupta împotriva acestui
imperiu susținut pe neadevăr și violență”.
4. Concluzii
Gandhi este un exemplu pentru fiecare om care dorește să conducă pe alții, anume, trebuie să
dovedească că se poate conduce pe sine, altfel spus: ”Fii tu schimbarea pe care o vrei în lume”.
Gandhi și-a dedicat viața înaltului scop de a descoperi adevărul sau Satya. A încercat să obțină
aceasta prin învățarea din propriile greșeli și experimentând pe el însuși. Și-a intitulat autobiografia
„Povestea experimentelor mele cu adevărul”, în care a declarat că ”cea mai importantă luptă de
purtat este cu proprii demoni, temeri și nesiguranțe”.

Calea deschisă de Gandhi - calea evoluției conștiente a omului, bifând treaptă cu treaptă
”piramida nevoilor” lui Maslow - este și va rămâne actuală până la parcurgerea ei de către întreaga
umanitate: ”Vă propun să faceți din asta o credință. Este însăși esența libertății”.

BIBLIOGRAFIE

1. Cătălina Roșca – Lider transformațional carismatic, 2015

2. Curs Psihologia conducerii, Facultatea de Administație Publică
3. David Insgram - Transformational Leadership vs. Transfromational Leadership Definition
(04.02.2019)
(https://smallbusiness.chron.com/transfromational-leadership-vs-trazsactional-leadership-
definiton-13834.html)
4. Mahtma Gandhi - „Povestea experimentelor mele cu adevărul”, 1927
5. Romain Rolland - ”Mahatma Gandhi – o viață legendară” (Biografia), editura Herald, 2019
6. ”Quit India” - discurs Gandhi, sursa website-ul ”Gandhian Institutions - Bombay Sarvodaya
Mandal & Gandhi Research Foundation”,
https://www.mkgandhi.org/speeches/qui.htm