LYSANDER

Pun mîna eu pe tine !

PUCK
Haide, vino ! Găsim un loc mai bun !
(Lysander iese, urmărind glasul. Intră Demetrius.)
DEMETRIUS
Mişel, ce mai!
Vorbeşte ! Unde fugi ? Din ce tufiş
Făcut-ai pentru ţeastă ascunziş ?
PUCK
Mişelule ! La stele te făleşti
Că vrei să lupţi ! Hai, vino ! Unde eşti ?
Hai, vino să te mîngîi c-o nuia,
Că nu eşti vrednic, zău de spada mea !
DEMETRIUS
Aici mi-erai ?
PUCK
Hai, glasul mi-l urmează
În luptă-arată-mi inima-ţi vitează
(lese. Intră Lysander.)
LYSANDER
Mă cheamă, îl alerg necontenit,
Cînd cred că l-am aflat, a şi pierit.
Fricosul ! Tare-i iute de picior !
ÎI fugăresc, el fuge mai cu spor,
Iar eu mă-nfund în spini... Mă-ntind aci (Se culcă.)
O, vino, binecuvântată zi!
O clipă-arată-ţi zarea ta de foc,
Să-l pot vedea şi să-l ucid pe loc.
(Adoarme. Intră din nou Puck şi Demetrius.)
PUCK
Hei, hei, Fricosule, hai, vin-odată !
DEMETRIUS
Dacă-ţi dă mîna, stai şi mi te-arată,
Alergi din loc în loc, te-ascunzi în ceaţă
Şi nu-ndrăzneşti să mă priveşti în faţă.
Pe unde eşti ?
PUCK.
Aicea, vezi prea bine |
DEMETRIUS
Plăti-vei scump că-ţi rîzi aşa de mine !
Aşteaptă tu, că zorii vin acum,
Şi-o să vedem ! Dar, pîn-atunci, drum bun ?
Sînt ostenit... Mă culc puţin aci
Dar n-ai tu grijă : mîine vei pieri.
(Se culcă şi adoarme, Intră din nou Helena)
HELENA
O, noapte neagră, haide, zbori mai iute !!
Ridică-te, lumină, peste zări !
Să plec înspre Atena, pe tăcute ;
Aici am parte numai de ocări...
Tu, somn, ce pleoapa-nchizi durerii grele,
O, fură-mă de-ndat' durerii mele ! (Adoarme.)
PUCK
Numai trei ? Doar atît ?
Haide ! Doi ori doi fac cît ?
Iată-a patra se arată,
Cupidon, cu-a lui săgeată,
Sfîrtecă pe biata fată !
(Intră din nou Hermia)
HERMIA
Sînt ostenită cum n-am fost nicicând
Ce rece-i roua ! Ce tăioşi sînt spinii
Nu pot să mă tîrăsc... Mi-e pasul frînt';
Aici s-aştept atingerea luminii.
Să-i staţi, o, ceruri, lui Lysander scut;
De-or să ia lupta iar de la-nceput..: (Adoarme.)
PUCK
Pe pămînt
Dormi adînc.
Leac vrăjit
Am menit
Ochilor de-ndrăgostit.
(Stoarce sucul buruienii pe pleoapele lui Lysandef.)
S-o zăreşti,
Să-i zîmbeşti;
Draga ta
Iar să-ţi dea
Ochii tăi de-ndrăgostit.
Partea toţi să şi-o primească
Şi zicala ţărănească
Mîine-n zori să se-mplinească.
Ca în pilde vechi
Toţi, perechi-perechi...
Flăcăi şi fete se cunună
Şi toate-or merge iarăşi strună.
(Iese Puck. Demetrius, Helena şi ceilalţi dorm)

ACTUL IV.

SCENA 1
Tot tn pădure. Intră Titania și Fundulea, zânele din alai. Oberon îi urmează, fără să fie văzut.

TITANIA
Aşază-te-n acest culcuş de flori,
Să-ţi împletesc cununi de mărgărit,
Să te sărut cu drag pe obrăjori
Urechile frumoase să-ţi alint.,.
FUNDULEA
Unde-i Măzariche ?
MAZĂRICHE
Aici !
FUNDULEA
Scarpină-mă-n creştet, Măzăriche ! Unde-i domnişoara Fir-de-păianjen ?
FIR-DE-PĂIANJEN
Aici !
FUNDULEA
Domnişoara Fir-de-păianjen, fii bună, domnişoară, ia-ţi armele şi omoară bărzăunele ăla cu
coapse roşii care stă pe scaietele de colo ; şi adu-mi, bună domnişoară, sacul lui cu miere. Ai
grijă, domnişoară, să nu te înfierbânţi prea tare, domnişoară. Şi, domnişoară, vezi nu care cumva
să spargi sacul cu miere. N-aş vrea să te văd toată năclăită-n miere, domnişoară. Unde-i
domnişoara Bob-de-muştar ?