Dirk KURBJUWEIT

În aceeași barcă
Povestea unei prietenii necondiționate

Versiunea de scenă: Petra WÜLLENWEBER

Traducerea din limba germană: Ciprian MARINESCU

1
 All rights whatsoever in this party are strictly reserved.
Application for performance etc. must be made before rehearsals begin to:

THEATERSTÜCKVERLAG

No performance may be given unless a licence has been obtained.

This translation was sponsored by Goethe-Institut.

2
TheaterStückVerlag · Brigitte Korn-Wimmer & Franz Wimmer, München 2013
Titlul original: „Zweier ohne”

Toate drepturile rezervate, în special în privința montărilor în teatrele profesioniste și de

amatori, a prezentării publice, a filmărilor și/sau a difuzării pe posturile radio și TV, ca și
a punerii la dispoziție în mod public a textului întreg sau a unor fragmente. Drepturile de
reprezentare și de difuzare ca și toate celelalte drepturi de folosință trebuie obținute de
la

TheaterStückVerlag
Brigitte Korn-Wimmer & Franz Wimmer (GbR)
Mainzer Straße 5 · 80804 MÜNCHEN – Schwabing
Telefon +49/ (0)89/ 36101947
Telefax +49/ (0)89/ 36104881
Email: info@theaterstueckverlag.de
Homepage: www.theaterstueckverlag.de
USt-IdNr.: DE170559109

Textul este trimis teatrelor și asociațiilor în formă tipărită, ca manuscris, sau sub formă
de pdf, pe E-Mail. Vă rugăm să rețineți că exemplarele tipărite, câtă vreme nu sunt
achiziționate pentru a fi montate, pot fi împrumutate ca exemplare de probă doar pe
termen scurt. Multiplicarea și răspândirea manuscrisului – în cazul documentelor pdf în
special trimiterea mai departe sub formă electronică – terțelor persoane care nu au
legătură cu teatrul pentru care a fost solicitat sunt strict interzise.

***

În cazul în care manuscrisul conține greșeli de orice fel, vă rugăm să semnalați acest
lucru editurii.

3
Personaje
1F, 2M (în cazul distribuției multiple)

Johann
Ludwig

Vera
Josefine
Polizist 1
Polizist 2
Vocea mamei

Vârsta recomandată
Tineri și adulți

Printre piesele recomandate în cadrul Galei premiilor „Kaas und Kappes“ 2014:
„În aceeași barcă” povestește istoria fascinantă a doi băieți pe cale de maturizare, pe
care îi unește o prietenie deosebită. În lumea lor simplă, puțin apăsătoare, rolurile
importante le joacă un pod înalt, o moartă misterioasă, o soră bizară și o cursă nebună
de motociclism. Întrebările „Cine sunt?”, „Încotro mă îndrept?” sau „Cui aparțin?” devin
în piesă de o importanță vitală.
Astfel, protagoniștii și publicul lor tânăr sunt luați foarte în serios în căutarea lor
existențială de sens, iar ceea ce îi mișcă în adâncul sufletului este redat în episoade
poetice frumoase.
O poveste construită cvasi cinematografic din perspective diferite, despre dragoste și
singurătate. Piesa este intensă și tensionată și conține răsturnări surprinzătoare de
situație.

Bibliografie secundară (selecție recomandată)

 Dirk Kurbjuweit: Zweier ohne – „Die Geschichte einer bedingungslosen
Freundschaft“, © 2001 Verlag Nagel & Kimche AG, Zürich, drepturile se află acum la
Hanser, München
 Karl Hotz (Hg.), Dirk Kurbjuweit (Autor), Klaus Will (Kommentator), Buchners
Schulbibliothek der Moderne: „Zweier ohne. Text und Kommentar: 34“; © Buchner,
2010
 Dirk Kurbjuweit, Klaus Will: Zweier ohne – Textanalyse. Baden-Württemberg 2014:
Alle erforderlichen Infos für den Realschulabschluss – Lektürehilfe +
Prüfungsaufgaben mit Musterlösungen, © Bange; ediția 2013
 Mareike Jänsch (Lucrare de studiu): „Zweier ohne – Die Geschichte einer
bedingungslosen Freundschaft“ als Literaturverfilmung im Deutschunterricht; ©

4
 Editura Grin Verlag 2011
 Sabine Roth-Züfle: Interpretationshilfe Deutsch / DIRK KURBJUWEIT: „Zweier ohne“;
© Stark Verlagsgesellschaft 2013
 Cornelia Zenner/ Günter Krapp: Zweier ohne: Lehrerheft inkl. Schülerheft; © Editura
Krapp & Gutknecht Verlag 2013
 2ER OHNE – die Geschichte einer bedingungslosen Freundschaft, DVD (12+), R: Jobst
Christian Oetzmann; D 2008
 Westwind, DVD (6+); R: Robert Thalheim; D 2011
Dirk Kurbjuweit, Deutschstunde, Süddeutsche Zeitung Magazin, Nr. 43, 23.10.15 (S.
43ff)

Premiera mondială
14.11.13, Theater Heilbronn (commissioned work); R: Petra Wüllenweber; nominalizat la
premiul Deutscher Theaterpreis „Der Faust“ 2014 (categoria: „Regie KiJuTheater”)

Alte reprezentații
04.11.14, Theater Sommerhaus, Sommerhausen; R: Mascha Obermeier 22.09.15,
Thüringer Landestheater, Rudolstadt; R: Elsa Vortisch

Textul nu a fost montat încă în Austria și Elveția.

5
1.1

JOHANN (spre public) În noaptea în care fata a căzut din cer, Ludwig a
devenit prietenul meu. Era vară, eram treaz și mă gândeam dacă
Ludwig ar putea să devină prietenul meu.
Un camion traversa podul. Se auziră o fluierătură sinistră și un
zgomot puternic. Nu eram sigur dacă Ludwig se potrivește cu
mine. Atunci fata a căzut din cer.

1.2

JOHANN (spre public) Cu două săptămâni înainte l-am văzut pe Ludwig

pentru prima oară. Atunci când rectorul l-a adus în clasa noastră,
ploua. Apa curgea larg pe cele patru ferestre, nu se vedeau
picături, se vedeau patru draperii din apă, patru lacuri verticale.
Așteptam să apară un pește.

Apare și Ludwig.

Rectorul l-a prezentat pe noul elev și a spus: Ludwig a fost trimis

de spirite mari, pentru a ne motiva. (rânjește chinuit) Spunea
asta întotdeauna când cineva din orașul vecin se muta la noi.
Elevii cei noi stăteau întotdeauna în fața clasei, roșii la față, cu
capul plecat, lângă rector – numai Ludwig nu, el rânjea. Rectorul
vorbea despre spirite mari...

LUDWIG (se uită la Johann și la public) Bună ziua, spirite mici.

JOHANN Nu ne-am clintit. Ne era frică, o frică din aceea pe care o ai când
alții au făcut ceva interzis, însă pedeapsa va fi aplicată tuturor.
Ludwig râdea în băltoaca lui de apă. Rectorul se holba la pantofii
lui, care deveniseră uzi din cauza stropilor de apă pe care le
adusese înăuntru. Frica noastră creștea. Dintr-o dată, rectorul s-
a îndreptat grăbit spre ușă, a apăsat pe clanță și a dispărut.

1.3

JOHANN (spre public) La vremea aceea aveam nevoie imperioasă de un

prieten. La vremea aceea, să ai un prieten însemna totul.

6
 Lungimea listei de telefon pe care o scriam în agendă determina
importanța existenței noastre.
(strigă) Mamă, a sunat cineva?

VOCEA MAMEI (din OFF) Nu, Johann.

JOHANN Îi întrebam pe toți de numerele lor de telefon și le dădeam zeloși

la schimb pe ale noastre. După care așteptam să fim sunați. Era
mai bine să fii sunat decât să suni tu. În capcana asta eram prinși
cu toții. Judecând după listele de telefon, era foarte liniștit la noi
acasă. La fel ca toți ceilalți, am făcut repede rost de numărul de
telefon al lui Ludwig, pentru a i-l putea da pe al meu.
(strigă) Mamă, a sunat cineva?

VOCEA MAMEI (din OFF) Nu, Johann.

JOHANN (se uită spre Ludwig) Voiam un prieten, dar voiam să vină el
către mine, nu să mă duc eu către el.
(strigă) Mamă, a sunat cineva?

VOCEA MAMEI (din OFF) Nu, Johann.

JOHANN M-am înscris într-un club de vâslași, îmi plăcea apa.

Sună telefonul.

LUDWIG Sunt Ludwig.

JOHANN (spre public) Asta a fost la două săptămâni după ce a stat în fața
clasei ud leoarcă.

LUDWIG Șapte camioane tocmai au trecut unul după celălalt, e un record.

Johann își caută cuvintele – dar nu și le găsește.

Stai așa, cred că acum vine următorul. Ascultă. Opt! Opt, unul
după celălalt, e fenomenal.

JOHANN Nu-i rău deloc.

LUDWIG Așteaptă! – De data asta n-a fost decât o mașină. În sfârșit... dar

7
 opt e un record nou!

JOHANN Super.

LUDWIG Ok, păi te salut.

JOHANN De ce m-a sunat Ludwig? De ce a trebuit să îmi povestească asta

cu camioanele atât de urgent?

Sună telefonul.

LUDWIG Ludwig din nou. Patru motociclete, și ăsta e un lucru rar!

JOHANN Așa e.

LUDWIG Ce zi ciudată azi.

Amândoi tac.

JOHANN (spre public) Tăcerea la telefon e ciudată. Problema e cu

receptorul pe care îl ții în mână. N-are nici un sens să-l ții la
ureche dacă nu vorbești în el. E chiar ridicol.

LUDWIG Ți se pare că arăt ciudat?

JOHANN Nu.

LUDWIG Nu sunt ciudat.

JOHANN În nici un caz. (pleacă îngândurat de lângă telefon)

Sună telefonul.

LUDWIG Mâine după școală. Vrei să vii la mine acasă?

Poți să și dormi la mine.

JOHANN Mama, mâine după școală mă duc la Ludwig.

VOCEA MAMEI (din OFF) Ludwig...? Ăsta e noul coleg de clasă?

JOHANN Rămân peste noapte la el.

8
VOCEA MAMEI (din OFF) În nici un caz! Nu se poate să stai la cineva peste
noapte de la prima vizită.

JOHANN De ce nu?

VOCEA MAMEI (din of) Poate nu vă înțelegeți.

JOHANN Suntem prieteni foarte buni.

VOCEA MAMEI (din OFF) Într-un timp atât de scurt.

JOHANN Vrei să spui că dacă nu ar fi fost așa, ar mai fi sunat aici de trei
ori consecutiv?

VOCEA MAMEI (din OFF) Bine, de acord.

JOHANN (spre public, emoționat) Să rămân la el o noapte, suna aproape

ca o veșnicie.

1.4

Johann și Ludwig se holbează la pod și la casă. Din îndepărtare se aud zgomote de

autoturisme.

JOHANN (spre public) Casa părinților lui se afla direct sub pod.

LUDWIG O sută de metri, cel mai înalt pod din lume. Știi că în stâlp se află
cineva?

JOHANN În stâlp?

LUDWIG Un muncitor căzuse în beton când tocmai se întărea. N-au putut

să-l mai scoată de acolo. Acum e acolo înăuntru pentru
totdeauna. Ciudat, nu? Când te gândești că înăuntru se află un
om, e ca și cum stâlpul ar trăi, fiindcă acolo înăuntru e cineva, un
om.

JOHANN (repede) Dar e mort.

9
LUDWIG Îți arăt atelierul.

JOHANN (spre public) Atelierul era doar o colibă din scânduri de lemn.
Înăuntru, pe o platformă se afla o motocicletă. Un bărbat
meșterea la cutia de viteze. Mi-am dat seama imediat că era
tatăl lui Ludwig.

LUDWIG El e Johann.

JOHANN (salută nesigur) Salut.

(spre public) Pe pereți atârnau unelte, și mai era un aparat de

sudură și o sticlă de benzină...
(se uită la Vera) Pe un scaun stătea o fată, mângâia o pisică
flocoasă care strălucea uleios.

LUDWIG Pisoiul se numește Otto.

JOHANN (spre public) Pe fată n-a prezentat-o. Nu știu care a fost prima
mea impresie despre sora lui Ludwig. Vera era doar o fată, cu un
an mai mică decât Ludwig.

LUDWIG În spate sunt mai multe motociclete. Toate vechi și ruginite, însă
sunt din Anglia.

Johann și Ludwig simulează cu motocicletele o urmărire a gangsterilor de către polițiști.

JOHANN (spre public) În sfârșit, în vara aceea aveam amândoi 11 ani. În

toamnă, când amândoi am făcut 12, am renunțat la acest joc.

LUDWIG Hai să mergem pe pod.

JOHANN Era un test, știam eu.

Amândoi se uită fascinați la mașinile care circulă razant pe pod.

LUDWIG (sare peste bara diriguitoare1) Haide, alergăm pe margine! Hai,

până la mijlocul podului!

Johann îngheață de spaimă. – Un camion trece în viteză pe lângă el – Ludwig își deschide
1
Bară de protecție separatoare (la autostrăzi)

10
larg brațele. Curentul de aer aproape că îl izbește în bara diriguitoare. Ludwig începe să
alerge zâmbind, Johann îl urmează ezitând.

Uite, acolo jos!

JOHANN Incredibil câte lucruri se pot vedea de aici de sus.

LUDWIG Întreaga vale – Acum cealaltă parte.

JOHANN Dar nu putem să fugim peste.

LUDWIG Normal că putem, nu e nici o problemă, nu mi s-a întâmplat nici

un accident până acum.

JOHANN E prea periculos.

LUDWIG Aveam multe numere de telefon. Dar te-am sunat pe tine.

(aleargă pe cealaltă parte a străzii)

Johann îl urmează. Se privesc reciproc provocator și aleargă înapoi pe partea cealaltă.

1.5

VERA La masă!

LUDWIG Hai, tata face azi clătite.

JOHANN Unde e mama ta?

LUDWIG Are schimb de noapte.

JOHANN (spre public, mâncând) Ne luptam care să mănânce mai mult.

La un moment dat mi-am dat seama că nu doar Ludwig și cu
mine facem asta, ci luptăm în trei. Cum putea o fată să mănânce
atât? Eu am renunțat în momentul în care motanul a sărit pe
masă –
(luptă împotriva dezgustului și a senzației de sațietate) mirosul
de ulei uzat mi se urcase la nas.

VERA (alungă motanul) Otto, jos de pe masă!

11
Ludwig și sora lui mănâncă mai departe. Vera câștigă.

1.6

Ludwig și Johann stau întinși cu capul pe pernă. De la depărtare se aud zgomotul și

șuieratul mașinilor care circulă pe pod.

JOHANN Ludwig?

Ludwig nu reacționează.

(dezamăgit) ...a adormit... unsprezece și jumătate... (se holbează

la pod) Uneori, podul arată de parcă s-ar putea mișca...
Un stâlp care trăiește... în interiorul căruia se află un om...
Indienii cred că noaptea, morții parcurg din nou drumurile pe
care au mers odinioară. (ascultă) Ăștia sunt pași? Nu mai vreau
să mai locuiesc sub pod. (se holbează la ceasul cu alarmă) Ora 0
și 58 de minute.
Vreau acasă. (pășește încet spre ușă) Pisica? (nu se încumetă să
înainteze) O pisică uleioasă... foarte ciudat... (se întoarce la
perna lui)... în casa asta, cu familia asta ceva nu-i în regulă... Ora
două și două minute. (se uită la Ludwig; e sceptic)
Oare Ludwig poate fi cu adevărat prietenul meu?
(aude afară un curent de aer ciudat, iar mai apoi un zgomot
surd)

LUDWIG (se trezește într-o clipă și sare din pat) Vino.

JOHANN Unde vrei să mergi?

Ludwig se furișează afară din casă. Johann pășește nesigur și stângaci în urma lui.

LUDWIG Încet!

JOHANN Ce căutăm?

LUDWIG Acolo! Acolo în spate în iarbă!

JOHANN Ce-i acolo? De ce sunt haine pe jos? Ăsta e un...? ...E un om?!

12
LUDWIG O femeie.

JOHANN (spre public) Crezusem pe moment că a căzut din cer. Cumva

uitasem de pod, deși stâlpul de susținere trona lângă noi ca un
uriaș care stă de pază.

LUDWIG A doua anul ăsta. Lumea adoră acest pod.

(se apropie de cadavru)

JOHANN Rămâi aici!

LUDWIG Vino.

JOHANN Trebuie să îi spunem tatălui tău.

LUDWIG Imediat. Uite, o fată.

JOHANN (se apropie cu ezitare de cadavru) E foarte tânără.

LUDWIG Șaisprezece sau șaptesprezece.

JOHANN Chiar e moartă?

LUDWIG Toate sunt moarte. Nimeni nu rămâne în viață când cade de la o

sută de metri.

JOHANN Ludwig îi îndepărtă noroiul de pe obraz iar apoi îi închise

pleoapele cu un deget. – S-au întâmplat încă multe în noaptea
aceea, a venit poliția, un medic, un dric.

Cei doi stau din nou întinși în pat.

De ce-o fi sărit?

LUDWIG Poate era bolnavă ...

JOHANN ...sau suferea.

LUDWIG Da, cu siguranță, suferea din dragoste. Sigur a sărit din cauza
prietenului ei.

13
JOHANN Prietenul ei n-o fi iubit-o?!

LUDWIG Ba da, dar nu destul. De aceea a sărit.

JOHANN Da, de aceea a sărit. Ce părere ai, cât durează să zbori de pe

pod?

LUDWIG Zece secunde.

JOHANN Prea puțin.

LUDWIG Zece secunde. Mai mult nu durează.

JOHANN Cum o chema?

LUDWIG Lisbeth.

JOHANN Da, Lisbeth. Asta e bine. Lisbeth sună a boală...

LUDWIG ...și a moarte.

JOHANN (spre public) Am stat treaz încă mult timp. Știam că Ludwig va
deveni prietenul meu. El avea unsprezece ani și se pricepea la
morți. Omul are nevoie de un prieten împotriva fricii. Ludwig știa
să mă ajute împotriva celor mai mari frici.

14
2.1

JOHANN (spre public) Conduceam dublu rame fără cârmaci. Dublu rame
fără cârmaci e o barcă cu vâsle specială. Nu există cârmaci, de
acolo dublu rame fără cârmaci. Fiecare are câte o vâslă...

LUDWIG (spre Johann) Tu la babord...

JOHANN (spre Ludwig) ...tu la tribord.

(spre public) Deoarece fiecare vâslește pe o parte, trebuie să fim
amândoi la fel de puternici, astfel încât barca să nu se învârtă în
cerc. Aveam premise bune pentru dublu rame...

JOHANN+LUDWIG ...eram la fel de înalți, la fel de puternici, la fel de înzestrați din

punct de vedere tehnic și eram prieteni, gândeam la fel.
În primul nostru sezon de dublu rame am câștigat fiecare cursă
la categoria ușoară. În al doilea nostru sezon am primit adversari
noi...

LUDWIG ...frați gemeni din Potsdam.

JOHANN Frații gemeni, în special gemenii identici, sunt extrem de potriviți

pentru dublu rame. Am pierdut prima cursă, am pierdut a doua
cursă.

LUDWIG Hai să mergem pe pod.

JOHANN (surprins; către sine însuși) N-am mai făcut asta demult, vremea
jocurilor era apusă.

Ludwig și Johann merg pe pod.

Valea e foarte întunecată...

LUDWIG (se cațără pe grilajul lateral al podului) Dacă aș sări acum, ai sări
și tu?

JOHANN Dă-te jos, e periculos!

LUDWIG Spune, ai sări și tu?

(se apleacă în continuare spre abis)

15
JOHANN Încetează!

LUDWIG (se dă jos) N-ai fi sărit.

JOHANN Câteva curse pierdute nu sunt un motiv de sinucidere.

LUDWIG Înțelege odată, dacă vrem să-i învingem pe toți băieții ăia
nenorociți, trebuie să fim gemeni! Trebuie să facem tot timpul
același lucru, trebuie să vrem același lucru, trebuie să gândim
același lucru! Și dacă unul dintre noi are vreun motiv să se
arunce de pe acest pod, atunci trebuie s-o facă și celălalt, ai
înțeles?

JOHANN Da.

LUDWIG Vrei să devenim frați gemeni?

JOHANN Da, vreau.

JOHANN (spre public) Sper că fiecăruia îi este clar ce înseamnă să ți se

facă o astfel de ofertă. Aveam șaisprezece ani, ne consideram
urâți, ne consideram insuportabili. Și tocmai atunci vine cineva și
spune: vreau să fiu exact ca tine. Gemeni. Ce fantastic e asta.

JOHANN+LUDWIG Aproape fiecare minut când nu dormeam îl petreceam

împreună, ne uitam la televizor, ne jucam aceleași jocuri pe
calculator, citeam cărți împreună, mâncam aceleași feluri de
mâncare și la fel de mult, ne povesteam fiecare gând, astfel încât
acesta să...

LUDWIG ...poată deveni și gândul celuilalt.

LUDWIG Am mai pierdut încă ...

JOHANN ... două curse...

JOHANN+LUDWIG ...restul sezonului l-am câștigat noi.

16
2.2

JOHANN (spre public) S-a întâmplat când am împlinit șaptesprezece ani...

Era într-o sâmbătă de aprilie, stăteam după-amiaza pe o
motocicletă Norton sub acoperișul atelierului. Nu puteam să
intru în casă, fiindcă nimeni nu era acasă. Ludwig mă sunase să
îmi spună că trebuie neapărat să vin. Nu spusese de ce.

Ludwig vine însoțit de Josefine.

Aștept de o jumătate de oră în fața ușii.

LUDWIG Ea e Josefine.

JOHANN Salut.

JOSEFINE (cu un ușor accent) Bună ziua.

JOHANN Te știu... adică din vedere... De la piscină parcă...

Ești rusoaică, nu?

JOSEFINE Nemțoaică cu rădăcini în Rusia.

JOHANN Desigur.

Toți trei sunt puțin jenați.

JOSEFINE (privește uimită în sus) Podul este uriaș.

JOHANN Da.

JOSEFINE Cât de înalt e?

LUDWIG (către Josefine) 80 de metri.

(către Johann) Hai puțin cu mine.

JOHANN Ce înseamnă toate astea?

LUDWIG Părinții mei sunt plecați peste week-end iar sora mea doarme
peste noapte la o prietenă.

17
JOHANN Așa, și?

LUDWIG (scoate din senin un pachet de prezervative) Ești pregătit?

JOHANN (spre public) Normal că eram pregătit, de fapt eram mereu

pregătit, deși îmi imaginasem cu totul altfel.
Dar Ludwig avea desigur dreptate. Nu încăpea nici o îndoială,
trebuia să încercăm asta cu aceeași fată și cât mai curând cu
putință.

(o studiază pe Josefine) Cum ai convins-o să...?

Ludwig doar rânjește spre el.

(spre public) De fapt vroiam să mă culc cu o fată care era

îndrăgostită de mine și de care eram îndrăgostit. Dar era
imposibil să găsesc una care să se îndrăgostească în același timp
de mine și de Ludwig, motiv pentru care eram și atât de
întârziați cu asta. Acum trebuia să se întâmple, aveam
șaptesprezece ani, în fiecare săptămână circulau informații
despre colegi de școală care o făcuseră deja, chiar și mai tineri
decât noi.

Sunt pregătit.

Ludwig ia un prezervativ și pleacă împreună cu Josefine. Johann așteaptă și aranjează în

acest timp în pachet celelalte prezervative. – Deodată intră Vera.

(ascunde frenetic prezervativele) Vera?!

VERA Salut.

JOHANN Dar nu ești la... ăăă... tu de fapt nu rămâi peste noapte la

prietena ta?

VERA Nu. Unde e Ludwig?

JOHANN Ludwig? Ăă, doarme... deci s-a antrenat... în pat, fiindcă... ăă,
vreau să spun... ne-am antrenat intens și... de asta s-a întins
puțin în pat. Deci mai bine nu-l deranja acum... Și eu sunt foarte
epuizat. Nu m-am așteptat deloc să te întâlnesc.

18
VERA Nici nu ai cum să te aștepți la asta. Ca cineva să apară deodată
după un timp atât de lung.

JOHANN De ce? Cât timp ai fost plecată?

VERA Nu eu. Mă refer la tatăl Flaviei. Și-a părăsit familia și acum...

JOHANN ...s-a întors?!

VERA Deodată a apărut în fața ușii. După doi ani și jumătate.

JOHANN Pur și simplu?

VERA Soneria sunase, iar el era acolo.

JOHANN Și Flavia și mama sa?

VERA (ridică din umeri) Ele s-au bucurat.

JOHANN Și mama mea ar reacționa exact la fel.

VERA Și părinții tăi s-au despărțit?

JOHANN În urmă cu patru ani.

VERA Crezi că tatăl tău o să se întoarcă vreodată acasă?

JOHANN S-a însurat cu alta. O colegă din departamentul de perdele. –

Lucrează în același magazin. El e în departamentul de bunuri de
uz casnic.

VERA Îți place de noua lui soție?

JOHANN Așa și așa.

VERA Și mama ta?

JOHANN Și ea lucrează acolo, la îmbrăcămintea de dame.

Deodată intră Ludwig. Pare serios și pleacă fără să-i bage în seamă pe cei doi, iese din

19
încăpere direct în grădină.

Deci... patul este liber acum... mă întind și eu puțin. Salut.

Vera pleacă.
Johann stă nesigur în cameră și se uită la umbra lui Josefine, care este învelită într-un
cearșaf.

JOSEFINE Ce s-a întâmplat? Ți-e frică? Nu trebuie să-ți fie frică, vino
încoace.

Johann se duce spre ea.

JOHANN (către public) Ne-am culcat împreună de două ori. De două ori
mi-a strigat numele. După aceea am stat multă vreme întins
lângă ea, cu fața în gâtul ei. M-am speriat când mi-am dat seama
că e întuneric. Uitasem de Ludwig, de sora lui. (iese din cameră)
În casă era întuneric. Am mers afară, am intrat în atelier, nu l-am
găsit pe Ludwig. Josefine era plecată demult, am mai stat la
masa din bucătărie și am așteptat. Ludwig n-a venit. La mult
timp după miezul nopții am plecat acasă.

2.3

Ludwig și Johann în debarcader.

JOHANN (spre public) Abia luni l-am văzut din nou, când ne-am antrenat
împreună.
Te-am sunat de câteva ori.

LUDWIG N-am fost acasă.

JOHANN Și? Povestește! Cum/

LUDWIG /Pune și tu mâna.

JOHANN+LUDWIG Am cărat barca la râu, am urcat și ne-am împins de pe

debarcader. Eram singuri, vâslele scârțâiau, apa clipocea. Un râu
cenușiu între malurile verzi, podul. La borna kilometrică 43/7...

20
JOHANN ...am văzut-o pe Josefine stând la mal. M-am bucurat s-o văd. M-
am gândit la ea toată duminica.

LUDWIG Se simte neliniște în barcă.

JOHANN Dar n-am făcut decât să/

LUDWIG /Concentrează-te.

JOHANN+LUDWIG Ne antrenăm foarte dur, parcurgem zece kilometri în cea mai

mare viteză, e ca un sfert de oră de luptă împotriva morții.

Amândoi se opresc epuizați din vâslit.

LUDWIG Mai bine ai uita de târfa de rusoaică. Nu e pentru tine.

Johann se uită la Ludwig – dar nu spune nimic. Apoi amândoi se uită la apă. Ludwig
pleacă.

JOHANN (spre public) Am încercat să nu mă mai gândesc la Josefine. A

mai apărut de câteva ori la mal, după care n-am mai văzut-o.

21
3.1

JOHANN Deveniserăm gemeni. Ne întâlneam întotdeauna cu cinci minute

înainte de a începe școala sau mai bine spus, mergeam cu cinci
minute mai târziu la cursuri, fiindcă în fiecare dimineață ne
povesteam ce visaserăm noaptea.

LUDWIG (vine spre Johann) Tu ce-ai visat?

JOHANN (se gândește la Josefine; ezită) Nimic. Tu?

LUDWIG Nici eu.

JOHANN (spre public) Nici unul dintre noi nu era mare visător.

VERA (se grăbește spre cei doi) A venit poliția. Se pare că au răpit-o pe
una dintr-a șasea.

LUDWIG Cine?

VERA Una din Bonzos.

JOHANN (spre public) Bonzos îi numeam mereu pe copiii șefilor școlii,

copii care în fiecare dimineață mergeau să înoate în propria
piscină, fiindcă asta le făcea spatele drept…

VERA Se pare că era în drum spre școală atunci când răpitorii...

Vor trei milioane. (pleacă)

LUDWIG Poate au ascuns fata în pădure.

JOHANN (spre public) Dar din păcate, Ludwig și cu mine nu am găsit nici o
urmă de răpitori în pădure. Ne-ar fi plăcut să fim eroi.
După trei săptămâni, banii de recompensă au fost plătiți, iar fata
a fost eliberată.

LUDWIG Era aici la noi tot timpul!

JOHANN Poftim?

LUDWIG Au ținut-o prizonieră în stâlpul de pod.

22
JOHANN (spre public) Stâlpul de pod era parțial gol. Avea o ușă de oțel, iar
în spatele ei, după cum bănuiam, exista o cameră. Acolo fusese
nevoită fata să trăiască săptămâni întregi?

LUDWIG Trei săptămâni în întuneric.

JOHANN Poate i-au lăsat lumina aprinsă. Ca să nu înnebunească.

LUDWIG Dar poate că totuși n-a avut lumină. Ca să nu vadă cum ar putea
să se elibereze.

JOHANN Crezi că au prins-o în lanțuri?

(spre public) Am plecat abia după miezul nopții. Când am părăsit

casa am văzut că ardea lumina în atelier.
(aude un scâncet încet; merge cu atenție în șopron și o vede pe
Vera plângând)

VERA A stat blocată tot timpul în stâlpul de pod. La nici o sută de metri
de aici. În întuneric. Sigur i-a fost frică c-o să moară. (începe din
nou să plângă)

JOHANN (merge la ea și o consolează nesigur) Au eliberat-o, trăiește.

Vera își înfășoară brațele în jurul gâtului lui Johann și își așază capul pe pieptul lui.
Johann savurează îmbrățișarea și o mângâie pe Vera cu atenție.

(spre public) M-am gândit mult dacă să îi povestesc lui Ludwig

despre această întâlnire. E întotdeaua greu între frate și soră și
poate...
Eram sigur că într-un final Ludwig ar fi înțeles totul corect, însă...

3.2

Ludwig butonează la pinball.

JOHANN (vine la el cu două pahare de apă minerală) Grecul s-a uitat din
nou supărat. Crezi că e supărat pe noi?

23
Ludwig se uită furios la Johann.

(îi evită rapid privirea) Poate fiindcă niciodată nu mâncăm ceva

când suntem la el. Atâta grăsime câtă folosește în mâncare...

LUDWIG ...ne-ar sta în gât. Ne-ar umfla, pe amândoi. Exces de greutate!

Barca nu e pentru cei care se lasă ademeniți cu una, cu două.
Indiferent de cine sau ce!

JOHANN Da, dar grecul are până la urmă cel mai bun joc mecanic.

(spre public) Space Patrol se numea jocul mecanic. Tragi mingea

în gurile bestiilor stelare, care o vânează toate pe blonda cu
cizme înalte, cizme înalte și trei stele roșii pe cele mai
importante trei locuri, altceva nimic.

LUDWIG De data asta n-o să mergem cu tatăl tău.

JOHANN Poftim? Cum să mergem la regată2 fără permis de conducere?

LUDWIG Vino duminică dimineață la mine. (pleacă)

3.3

JOHANN (spre public) În acea duminică, Ludwig mă aștepta deja în

grădină, mașina tatălui său lipsea, cum lipsește de multe ori. Le
plăcea să facă excursii la sfârșit de săptămână.

LUDWIG Ai visat ceva?

JOHANN Nu, tu?

Ludwig scutură din cap.

(spre public) Ce am spus nu era chiar corect, fiindcă visasem că

stau întins pe burtă la plajă, cineva stătea pe fundul meu și îmi
presăra nisip fierbinte pe spate. Mult timp nu am știut cine
stătea acolo, dar când am fost acoperit în întregime cu nisip,
2
Denumire dată unei competiții sportive nautice (caiac, canoe, iahting, canotaj). (DEX)

24
 lângă chipul meu a apărut un alt chip, iar acesta era al Verei.

LUDWIG (cu rânjetul pe buze, ține ridicată cheia de pornire a unei

motociclete)
Un Triumph argintiu.

JOHANN Tatăl tău o să ne arunce de pe pod.

Ludwig îi întinde lui Johann o cască.

Am împins motocicleta în stradă. Vera era la fereastră. Ce

sentiment minunat să fac astfel de lucruri cu Ludwig.

Cei doi se mișcau sincron – dreapta – stânga – frână.

Am câștigat la milimetru cursa împotriva gemenilor din Potsdam.

Pe drumul de întoarcere erau dintr-o dată în spatele nostru,

Sunet de sirenă de poliție.

și am citit pe display-ul de pe acoperișul mașinii „Trageți pe

dreapta, vă rog“.

Un polițist se îndreaptă spre motocicletă. Ludwig și Johann schimbă neobservat locurile

în spatele ghidonului.

POLIZIST 1 Bună ziua.

JOHANN+LUDWIG Bună.

POLIZIST 1 Permisul la control, vă rog?!

JOHANN Nu am permis.

POLIZIST 1 Cui aparține motocicleta?

LUDWIG Tatălui meu.

Polițistul și Ludwig pleacă.

JOHANN (spre public) Nu descriu în detaliu ce a urmat apoi. Ludwig a

25
 trebuit să trăiască cu furia tatălui său, eu mi-am negociat
douăzeci de ore de muncă în folosul comunității. În plus, tatăl lui
Ludwig a cumpărat o jumătate de duzină de lacăte puternice și a
blocat astfel toate motocicletele care puteau fi folosite.

LUDWIG Uite, am găsit radioul ăsta în pivniță.

JOHANN Unde ți-e combina stereo? Și televizorul?

LUDWIG (învârte butonul de căutat posturi) A trebuit să le vând, ca să pot

să plătesc lacătele de la motociclete.

Ascultă muzică și dansează; fiecare pentru el și uneori sincron.

JOHANN (spre public) Am plecat după miezul nopții. În atelier ardea

lumina, ceea ce nu era neobișnuit, iar eu îmi făcusem obiceiul de
a mă uita de ce mai arde lumina. De fiecare dată îl vedeam pe
tatăl lui Ludwig stând în genunchi în fața unei motociclete și
meșterind.

În atelier, Vera stă pe un hocker.

În ziua aceea însă, Vera se afla în atelier. Ținea motanul uleios în

poală și îl mângâia pe cap.

VERA Cred că e bolnav.

JOHANN Ce are?

Vera ridică din umeri.

(Johann se îndreaptă spre Vera și mângâie motanul cu atenție)

Sărmanul motan.
(spre public) Motanul a tușit scurt și sec… Mâna mea era pe
spatele lui, mâna ei pe capul lui. Era inevitabil ca mâinile noastre
să nu se atingă cândva.
Motanul nu e atât de mare.

Motanul sare din poală. Mâna lui Johann nimerește sub rochia Verei. Vera ia o pătură
unsă cu ulei și părăsesc atelierul.

26
 Ne-am dus la marginea terenului casei, acolo unde începe
pădurea. Era altfel decât cu Josefine.

Se auzeau șuierăturile și vâjâitul mașinilor de pe pod. Deodată, Johann trage iritat aer pe
nas.

VERA Ce ai?

JOHANN Miroase a ulei de motor.

VERA E de la pătură.

Amândoi râd și savurează din nou noaptea caldă.

27
4.1

Ludwig meșterește la o motocicletă.

JOHANN (se alătură; i se adresează surprins lui Ludwig) Ce faci în atelier?

LUDWIG Un Triumph T20 Tiger Cub.

JOHANN (spre public) Unul din cele mai vechi vehicule din atelier...

LUDWIG ...Anul de construcție 1959...

JOHANN (spre public) ...ruginit, cu tapiseria crăpată, cablurile franjurate,

în stare de nefuncționare din cauza unei...

JOHANN+LUDWIG ...defecțiuni la piston.

LUDWIG Cu ani în urmă, proprietarul l-a adus aici la reparat.

JOHANN Și n-a mai apărut niciodată?

LUDWIG (amenințător, cu dublu sens) Se spune că a fugit de

responsabilitatea de părinte.

JOHANN Poftim?

LUDWIG (secretos) Se mai spune și că a nimerit sub roțile unui autobuz.

(încearcă să desfacă un șurub ruginit, dar cheia îi tot alunecă)

JOHANN Lasă-mă pe mine să încerc. (eșuează de asemenea) Nu ajungem

nicăieri în felul ăsta. Să-l întrebăm pe tatăl tău dacă nu cumva se
pricepe el?

Ludwig își continuă încercările nestingherit.

(către tatăl lui; vorbind în OFF) Scuze, un șurub e înțepenit...

(se întoarce înapoi cu o doză de spray) Dizolvant de rugină. Într-o

jumătate de oră își face efectul.

(spre public) Ludwig nu a spus că începuse să revizuiască această

28
 motocicletă ca să avem una atunci când o să împlinim
optsprezece ani, el în toamnă, eu în iarnă. Era clar oricum. Era o
idee minunată.

Cu motorul ăsta putem să mergem mai târziu și la universitate.

O să rămână toți mască.

LUDWIG Universitatea este o tristețe.

JOHANN Corect.

LUDWIG Ce-o să facem după bacalaureat?

JOHANN Ceva într-un loc în care să putem lucra împreună.

LUDWIG Afacerile imobiliare aduc mulți bani. Ce-ar fi să construim un

turn în Asia?

JOHANN Unde? În Seul?!

LUDWIG Nu, mai bine în Manila. Sau în Saigon?

JOHANN Saigon e ok. Dar poate acolo există deja prea multe turnuri.

LUDWIG Hai să ne gândim la un loc în care nu s-a construit atât.

JOHANN Hanoi.

LUDWIG Da, Hanoi e de viitor.

JOHANN Hanoi are nevoie urgentă de un turn.

LUDWIG Cel mai înalt turn din lume, deci cel puțin 450 de metri
înălțime...

JOHANN ...trebuie să fie rotund și să se îngusteze la vârf... ca un șemineu.

LUDWIG (desenează pe un ziar turnul, folosind ulei uzat) Construim turnul

cu ferestre neoglindite, nu mari...

JOHANN ...dar multe... pentru toate birourile și apartamentele. Etajul cel

29
 mai de sus e desigur al nostru.

LUDWIG (atârnă desenul de perete) Un loft imens cu birou, la 450 de

metri deasupra Hanoi-ului, deasupra lumii...

JOHANN ...cele mai frumoase secretare pe care ți le poți imagina...

LUDWIG Dintr-un astfel de turn totul este posibil.

JOHANN Cum facem rost de bani de construcție?

LUDWIG În Hanoi nu-ți trebuie mulți bani.

JOHANN Să ai acțiuni...

LUDWIG ...Internet... iar pentru restul există bănci.

JOHANN Și alții reușesc. Iar noi suntem doi...

JOHANN+LUDWIG ...noi suntem gemeni, împreună reușim totul.

JOHANN (spre public) Din păcate trebuie să spun că peste vară toanele lui
Ludwig s-au înrăutățit. Era neobișnuit de tăcut și cădea des pe
gânduri. Începusem să-mi fac griji pentru el. Ludwig mânca cel
mult două treimi din ce mâncam eu, cu toatea astea îi era greu
să se țină de idealul nostru de greutate. Era nevoit să trăiască cu
o permanentă senzație de foame. Cred că acesta era motivul
principal pentru starea lui schimbată.

JOHANN Vrei să mergem să ne jucăm la jocul mecanic?

LUDWIG Nu, lăturile de la grec te îngrașă chiar și numai când le miroși.

JOHANN (spre public) Ne-a surprins pe amândoi că pierduserăm regata în

orașul vecin. La sprintul final, gemenii din Potsdam ne-au luat-o
înainte și ne-au învins la distanță mică. Am început să forțăm
antrenamentul. Antrenat, meșterit, astea au fost ocupațiile
noastre în vara aceea. Era foarte mult de lucru să repunem în
funcțiune vechea motocicletă Triumph.

LUDWIG (privește maneta de frână a motocicletei) Nu e ciudat că o viață

30
 de om poate depinde de manevrarea corectă a unui mâner atât
de stupid?

Johann se uită la el.

Vreau să spun, tragi în momentul greșit sau nu tragi și gata!,

ciudat, nu? (dă mai departe cu șmirglu) Rămâi la masă?

JOHANN Vroiam să mă duc la maică-mea.

LUDWIG Asta ne întrerupe crescutul împreună.

JOHANN Așa e. În afară de asta mama vorbește la masă numai despre

tata, ca și cum s-ar întoarce cel târziu la cină. E aproape
insuportabil.

LUDWIG Deci rămâi la mine?

JOHANN Da.

LUDWIG Putem să punem un al doilea pat la mine în cameră. Atunci ai

putea să dormi mereu aici.

JOHANN Poți să uiți, maică-mea nu mi-ar da voie niciodată! Cât timp n-

am încă optsprezece ani, trebuie să dorm în timpul săptămânii
acasă.

JOHANN (spre public) Ludwig se punea de regulă să doarmă pe la miezul

nopții. Când plecam, vedeam lumina aprinsă în atelier. De când
ne-am culcat pentru prima oară unul cu celălalt, Vera mă
aștepta adesea, de fapt în fiecare noapte.

4.2

Vera și Johann iau pătura și merg sub pod.

JOHANN De ce miroase aici a ulei de motor?

VERA Nu poate fi pătura, doar am spălat-o.

31
JOHANN E Otto! Motanul iar ne-a urmărit.

VERA Și ce? Otto nu face decât să stea lângă noi pe iarbă.

JOHANN Mi se pare că se uită la mine foarte aspru, cu reproș.

VERA (râzând) Atunci nu te uita la el.

JOHANN Nu ajută. Vântul bate spre noi mirosul lui de ulei. În felul acesta
știu că e aici.

VERA (își pune mâna pe sân, examinându-l) Nu ți se pare că au devenit

mai mari.

JOHANN Parcă da.

VERA Pune mâna.

JOHANN (îi duce mâna la sân) Da, puțin.

VERA Nu ți se pare că s-au format frumos?

JOHANN Foarte frumos.

VERA Știi ceva, vreau și eu în turnul vostru în Asia. Cât de înalt o să fie?

JOHANN Cinci sute de metri.

VERA De câte ori mai înalt decât podul ăsta?

Amândoi se uită în sus spre pod.

JOHANN Nu știu. Poate de opt ori mai înalt.

VERA Vreau etajul de sub voi. Deci al doilea cel mai înalt. Băieții
desigur că trebuie să locuiască foarte sus, e normal... Dar știi,
mie turnul mi se pare prea apăsător, fără ferestre mari... De ce îl
construiți atât de apăsător?

JOHANN Așa ne place.

32
VERA Eu o să îmi fac etajul foarte frumos, fără pereți, nici măcar la
veceu, și cu foarte puțină mobilă, dar cu multe flori. Există liane
în Hanoi? Lăsăm să crească peste tot turnul, atunci nu o să mai
arate atât de apăsător. Mi-ar plăcea să țin broaște țestoase,
multe, să umble libere printre flori și plante. Cum ți se pare?

JOHANN De ce broaște țestoase?

VERA (se așază pe el) Sunt foarte încete. O să vii să mă vizitezi pe

etajul meu?

JOHANN Asta nu se poate. Trebuie să departajăm. Să departajăm foarte

bine.

VERA De ce?

JOHANN Turnul din Asia e un lucru între mine și Ludwig.

VERA Și care ar fi un lucru între noi doi?

JOHANN Nouă ne aparțin nopțile.

VERA Când doarme Ludwig...

JOHANN ...aș putea să dorm și eu, dar sunt împreună cu tine.

Iar asta e frumos.

VERA Și cu Flavia este foarte frumos.

JOHANN Poftim? Asta înseamnă că tu și cu Flavia... (râde nesigur)

VERA De ce nu?

JOHANN Serios?! Știu că la fete asta e... dar... Tu și cu... (face un gest
pentru circumferința largă a corpului)... Flavia?!

VERA Ai o problemă cu asta?

JOHANN Nu, nu. Deloc. Mi se pare doar... foarte în regulă.

VERA Vrei să o aduc odată și pe ea?

33
JOHANN (ușor speriat) De ce?

VERA Mă gândeam că e un vis al bărbaților?

Câțiva stropi de ploaie le cad în cap.

JOHANN Pe bune, tu te culci și cu mine și cu Flavia?

VERA Cu tine nu mă culc, cu tine mă întâlnesc pe o pătură sub pod.

Începe să plouă tare și își iau rapid rămas bun unul de la celălalt.

JOHANN Cine s-ar fi gândit? Vera și... Dar de ce nu?!

4.3

JOHANN (spre public) Din păcate, într-o zi s-a ajuns la o scenă urâtă,
despre care nu povestesc cu plăcere, dar ține de aceeași vară și
nu am încotro. Ludwig și cu mine ne-am antrenat foarte intens,
eram foarte epuizați când am ajuns la casa de sub pod. Am mers
imediat în atelier, unde am văzut ceva ce nu mai văzuserăm
până atunci: Vera stătea pe Triumph-ul nostru.

Ludwig o smulge pe sora sa de pe motociletă, o lovește, dă cu picioarele în ea. Johann îl

trage de lângă Vera. Ludwig îl atacă acum pe Johann; amândoi se bat până la epuizare.
Johann se uită nesigur când la Ludwig, când la Vera. După care merge spre motocicletă și
începe să meșterească la ea concentrat. Vera pleacă.

LUDWIG O motocicletă e ca dublu rame fără cârmaci, două vieți, un

destin.

JOHANN De aceea ni se și potrivește atât de bine.

Tăcere. Ludwig se uită la vechiul turn desenat pe hârtia de ziar.

Ar trebui să construim sub turnul nostru un garaj subteran,

fiindcă în cel mai înalt turn din lume trăiesc foarte mulți oameni/

LUDWIG /Încetează odată să mai trăncănești despre căcatul ăla de turn

34
 asiatic.

JOHANN (îl privește pe Ludwig rănit; spre public) Ar fi putut să o spună

puțin mai frumos, dar trebuie să ținem cont că în perioada aceea
abia dacă mai mânca ceva. De cele mai multe ori, Ludwig avea,
în ciuda dietei sale dinainte de regată unu, două kilograme în
plus față de mine și trebuia să slăbească: să alerge cu două
costume de antrenament unul peste celălalt, iar la final saună.
Câștigam o regată, o pierdeam pe următoarea.
La vremea aceea mai erau doar trei săptămâni până la
competiția județeană de pe lacul nostru.

4.4

JOHANN (se strecoară noaptea în propriul apartament, cu pantofii în

mână; spre public, vorbind în șoaptă) Mama mea mă vedea doar
la micul dejun, fiindcă era demult în pat când veneam noaptea
acasă.

VOCEA MAMEI (din OFF) Johann?! Tu ești?

JOHANN Da.

VOCEA MAMEI (din OFF) Tu mereu vii noaptea, întotdeauna vii așa de târziu
acasă, Johann. Eu dorm doar pe jumătate când nu ești aici.
Mereu îmi fac griji.

Sună telefonul.

JOHANN (ridică receptorul) Da?

LUDWIG Johann, îmbracă-te și vino imediat la mine.

JOHANN S-a întâmplat ceva?

VOCEA MAMEI (din OFF) Cine e?

JOHANN (către mamă) Ludwig.

(către Ludwig) Okay.

35
VOCEA MAMEI (din OFF) Ce-a vrut în mijlocul nopții?

JOHANN Și-a adus aminte de ceva.

VOCEA MAMEI (din OFF) La ora trei.

JOHANN Totul okay, mamă. Mergi din nou la culcare.

(spre public) Nu e ciudat să începi la un moment dat să îți trimiți

părinții la culcare? Și nu e și mai ciudat să te și asculte?

Se aude un sforăit ușor.

(se strecoară afară) Ludwig m-a așteptat la poarta grădinii.

LUDWIG În sfârșit, în sfârșit.

JOHANN Ce s-a întâmplat?

LUDWIG Vino, s-a întâmplat ceva.

JOHANN (spre public) M-a condus spre cealaltă parte a terenului casei.
Am văzut că acolo unde începea pădurea, era cineva întins.
(rămâne locului, înspăimântat) Vera?! Era în mod evident un
corp uman, dar nu se mișca.

Ludwig, ce-i asta, cine-i acolo?

LUDWIG Vino, vino mai aproape.

JOHANN Ce ai...? (panicat) Cine e?

LUDWIG Nu știu.

JOHANN E mort... e moartă?

LUDWIG Mort, da, mort de tot, vino odată.

JOHANN (se apropie prudent de cadavru) Un bărbat.

LUDWIG A sărit acum o jumătate de oră. Am auzit lovitura și am ieșit

36
 imediat. Ceilalți dorm.

JOHANN Ești sigur că e mort?

LUDWIG Cine se aruncă de acolo de sus trebuie să fie mort.

JOHANN Ai sunat poliția?

LUDWIG Uită-te și tu ce ciudat stă întins. Hai să ne așezăm. Oare cum s-o
numi?

JOHANN Nu știu.

LUDWIG Dar așază-te odată.

JOHANN Crezi că ar trebui să stăm așezați așa atunci când vine poliția?

LUDWIG Tu ce crezi, de ce o fi sărit?

Tăcere.

Poate a fost părăsit de dragostea vieții lui? Poate pur și simplu

viața lui nu era decât tristă? Poate era bolnav pe moarte? Deși
de fapt nu arată bolnav.

JOHANN Când vine poliția?

LUDWIG Poliția nu are nici o înțelegere față de așa ceva.

JOHANN Nu ai sunat?!

LUDWIG Pe tine te-am sunat.

JOHANN (se uită speriat la cadavru, gândindu-se pentru o secundă că s-ar

fi mișcat; după care se liniștește) Cheamă te rog poliția.

LUDWIG Ascultă-mă odată, de o veșnicie aștept să se întâmple ceva, iar

acum s-a întâmplat ceva, un lucru mare, moartea e un lucru
mare, știi bine. Un mort ne poate transmite ceva, iar eu n-o să
las poliția să-mi strice asta. Mortul ne aparține, ne aparține doar
nouă, ție și mie. O să stăm des aici și o să ne meargă bine. OK,

37
 du-te acum acasă, mai fac aici câteva pregătiri.

JOHANN (spre public) A doua zi la școală nu am vorbit despre mort. Dar

amândoi eram sub tensiune, o tensiune care ne unea cum nu
ne-a unit până atunci nimic altceva. Împărțeam adevărul despre
un secret, despre o monstruozitate, despre un mort în pădure.

Johann și Ludwig ascultă radioul și așteaptă tensionați.

LUDWIG (sare în picioare) Psst!

JOHANN Ăsta a fost taică-tău?

LUDWIG Cred că s-a băgat în pat acum.

JOHANN (se uită la ceas) E trecut de miezul nopții.

LUDWIG Hai să mergem la mortul nostru.

Cei doi se strecoară afară din casă.

JOHANN (spre public) Îmi făceam griji că Vera ar putea să vină să mă

aștepte în atelier, și într-adevăr acolo ardea lumina. Ludwig n-a
văzut sau a văzut și s-a gândit că taică-său meșterește în
continuare.

JOHANN Unde l-ai ascuns?

LUDWIG Unde începe pădurea, în tufiș. (trage mortul afară și se așază

lângă cadavru)
E mai mic decât noi.

JOHANN Îi lipsesc câțiva dinți... Ce ordonat îi stă părul... L-ai pieptănat?

LUDWIG Noi doi suntem gemeni, iar acum mai avem și un mort pe
deasupra, dar asta nu schimbă nimic, cel mult ne leagă și mai
tare, fiindcă îl împărțim, iar ceea ce oamenii împart îi unește, în
timp ce lucrurile pe care le vor doar pentru ei îi dezbină.

Johann dă din cap aprobator și se așază de asemenea lângă mort.

38
 De ce poartă pantaloni scurți din țesătură cord3 deschisă la
culoare...? ...inclusiv cu curea!

JOHANN Păi, din cauza căldurii.

LUDWIG Ăsta nu-i un motiv.

JOHANN E nevoit să stea toată ziua în aer liber.

LUDWIG Ce om face asta?

JOHANN Constructorii...

LUDWIG ...și țăranii.

JOHANN+LUDWIG Țăran.

LUDWIG E clar că n-a avut nevastă, fiindcă țăranii nu-și mai găsesc
neveste...

JOHANN ...și astfel e clar și de ce s-a sinucis.

LUDWIG Era singur...

JOHANN ...și n-a mai suportat, toată ziua în grajd și pe câmp și fără
nevastă. – Țăranii sigur nu-și mai găsesc neveste fiindcă poartă
pantaloni scurți.

Râd amândoi.

LUDWIG Am putea să-l angajăm.

JOHANN ...pe țăran?

LUDWIG De regulă sunt buni muncitori. Sigur ar fi un administrator

excelent în turnul nostru.

JOHANN Da.

3
Țesătură specială formată din fire de urzeală bine răsucite și foarte rezistente, iar firele din bătătură sunt subțiri și
rare ♦ Țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor. (DEX)

39
LUDWIG Îmi place de el.

JOHANN Îl angajăm.

LUDWIG Se luminează.

JOHANN (se apleacă asupra mortului) Începe să pută.

LUDWIG Azi a fost foarte cald. (trage și el aer pe nas) Un miros ciudat,
cumva dulce...

JOHANN (luptă împotriva stării de rău) ...scârbos cumva.

LUDWIG N-are nici un sens. O viață pe care n-o poți trăi împreună n-are
nici un sens. Moartea apare în viața noastră și am putea trăi
împreună cu ea, dar o lume în care nu poți trăi împreună cu un
mort e lipsită de sens.

Johann nu știe exact ce să creadă despre această observație. Amândoi tac.

JOHANN Ce facem acum cu el?

Ludwig trage tăcut mortul în tufiș.

(spre public) A doua zi o mașină a oprit în fața casei lui Ludwig.

LUDWIG Polițaii.

JOHANN (spre public) Au coborât doi polițiști. Unul a rămas la mașină și

vorbea în transmițător. Celălalt polițist a venit la ușa grădinii.

POLIZIST 2 Bună ziua.

JOHANN+LUDWIG Bună.

POLIZIST 2 Un bărbat e dat dispărut.

LUDWIG Aha.

POLIZIST 2 Și fiindcă adesea oamenii au sărit de pe pod în această grădină,

voiam să auzim și noi dacă ați observat ceva neobișnuit.

40
LUDWIG Nu, nimic neobișnuit.

JOHANN (trage aer pe nas; spre public) Brusc mi-a fost teamă că s-ar
putea mirosi mortul până la ușa grădinii.

POLIZIST 2 Ar putea fi posibil ca unul să sară acolo în tufiș și dumneavoastră

să nu observați?

LUDWIG Dacă cineva sare aici, ne dăm seama.

POLIZIST 2 Atunci o să întrebăm pe cealaltă parte a podului.

LUDWIG Dar pe cine căutați?

POLIZIST 2 Un țăran, mai multe nu știm nici noi.

Polițistul pleacă.

LUDWIG (îl bate pe Johann pe umăr) Ai văzut.

JOHANN (spre public; cu o lumânare de cimitir) În noaptea următoare i-

am pregătit administratorului nostru un mormânt, despre care
sigur nu s-ar fi plâns.

Johann și Ludwig transportă un covor greu către barcă.

(spre public) Am băgat câteva pietre în covor și am vâslit spre

mijlocul râului.

Ludwig încearcă să ridice cu forța covorul peste bord, în timp ce Johann stabilizează
barca. Aproape toți trei cad în râu. În cele din urmă, Ludwig reușește să-l arunce pe
administrator în apă. Amândoi se uită respectuoși la lumânarea care acum arde liniștită.

(spre public) Am fost foarte trist, de parcă aș fi îngropat un om

pe care l-aș fi cunoscut când trăia.

LUDWIG Vino, mergem pe pod.

Merg împreună pe pod. Deodată, Ludwig se urcă pe grilajul lateral al podului.

41
JOHANN Ce faci?

LUDWIG Vino sus, atunci o să vezi ce a văzut administratorul ultima oară.

Johann ezită, după care se urcă. În ciuda fricii, priveliștea îl fascinează.

Dă-mi mâna ta stângă.

JOHANN Doar nu pot să dau drumul la grilajul podului.

LUDWIG Dă-mi-o! (își desprinde mâna dreaptă de pe grilaj)

Suntem gemeni.

Johann își desprinde mâna stângă, Ludwig o apucă. Se clatină puțin.

Acum desprinde-ți cealaltă mână.

JOHANN Ești nebun?!

LUDWIG (strigă) Desprinde-o! Trebuie s-o facem împreună. Număr până

la
trei.
Unu. Doi. Trei.

Amândoi își desprind mâna de pe grilaj.

Ne ținem reciproc, suntem gemeni, doar tu și cu mine.

4.5

JOHANN (spre public) Trebuie să spun că începusem să îmi fac griji că

Vera nu mă mai așteptase de o săptămână în atelier. O vedeam
în pauze cu Flavia.
(se uită cu dor la Vera; dar își lasă privirea când îl vede pe
Ludwig)

LUDWIG Ce e?

JOHANN Nimic.

42
Ludwig pleacă.

(spre public) După care m-a așteptat în atelier.

Vera și Johann se sărută pasional și fac sex în atelier. În timpul acesta răstoarnă o cutie
cu vopsea.

(șterge vopseaua) Oare ce o să creadă tatăl tău?

Vera ridică din umeri.

De ce nu vine niciodată la o întrecere de-a noastră?

VERA Poate îi este frică.

JOHANN Frică? De ce?

VERA Că pierdeți.

JOHANN Dar de ce să îi fie frică de asta?

VERA Poate a pierdut el însuși prea des.

JOHANN Și, a pierdut?

VERA Habar n-am. El n-a asamblat dintotdeauna motociclete. Dar ce a

făcut înainte nu știu. Nu vorbește despre asta.

Johann se urcă pe motocicletă.

(se așază în spatele lui și îl cuprinde) Vino cu mine la mare. (se

preface că conduce motocicleta, în timp ce reproduce din buze
zgomote de motocicletă)

Lui Johann i se pare ridicol și în același timp savurează.

Ce facem la iarnă? Nu putem să stăm sub pod la iarnă.

4.6

JOHANN (spre public) Mai erau zece zile până la competiția județeană, și

43
 pierduserăm cursa pregătitoare în defavoarea gemenilor din
Potsdam. Starea lui Ludwig se putea descrie ca fiind de absolută
disperare.

LUDWIG Hai să mergem să ne jucăm la jocul mecanic.

JOHANN (surprins; buucuros) Da?!

LUDWIG (strigând proprietarului în OFF) Un Gyros... cu cartofi prăjiți și

Zaziki... pe lângă asta o Cola mare... iar apoi o înghețată.

Johann stă uimit lângă Ludwig.

(spre Johann) Astăzi seară o să îl rog pe tatăl meu să facă clătite,

o porție uriașă, ca pe vremuri. Eu mănânc cel puțin cinci, sau
poate chiar șase (lopătează mâncare în el)

Johann și Vera se uită la el dezgustați.

VERA Ce are?

JOHANN Nici eu nu știu. Astăzi după-amiază a început brusc să mănânce.

VERA Credeam că trebuie să rămâneți slabi? Dar lasă-l să mănânce,

poate în felul ăsta n-o să mai fie tot timpul atât de înțepat.

JOHANN A flămânzit tot timpul. E dreptul lui să mănânce și el odată cum

trebuie.

Vera pleacă.

(spre public) Dacă Ludwig va continua să mănânce așa, o să

depășească limita de greutate. Șaizeci și cinci de kilograme ar
avea voie maximum să cântărească, deci în zece zile ar avea voie
să se îngrașe cel mult două kilograme și jumătate. Cu toate astea
ar trebui să slăbesc și eu la fel de mult, ca să ajungem la o medie
de șaisezci și doi virgulă cinci. A doua zi dimineață am renunțat
la micul dejun. Ludwig și-a comandat la grec Moussaka și Zaziki.
Pe lângă asta o Cola mare. După-amiaza a îndesat în el tort
Bienenstich, iar seara o porție uriașă de clătite. Eu am băut apă
și am mâncat pâine crocantă. De îndată ce Ludwig dormea,

44
 mergeam imediat acasă, chiar dacă ardea lumina în atelier. În
seara dinainte de regată cântăream șaizeci virgulă patru
kilograme. Am îmbrăcat două costume de antrenament și am
alergat șapte kilometri de-a lungul râului.

4.7

JOHANN (spre public) A doua zi dimineață când am stat pe cântarul oficial

din hangarul pentru bărci, acesta a arătat… șaizeci de kilograme.
De îndată ce s-a așezat Ludwig… balanța s-a înclinat spre stânga.
Arbitrul a pus contragreutatea în partea dreaptă, mai întâi puțin,
apoi și mai mult, încet-încet s-a echilibrat.
La șaizeci și cinci de kilograme balanța s-a oprit, poate a fost
chiar o idee mai mult. Dar am fost admiși în cursă.

JOHANN+LUDWIG (vâslesc încruntați) Am vâslat bine. Când te gândești în ce

condiție fizică eram. Mult timp noi am fost cei care am condus.
Abia înainte de linia de sosire ne-au ajuns ceilalți.
(se opresc epuizați, se uită întrebători unul la celălalt și apoi la
arbitri)

JOHANN Am câștigat?

LUDWIG ...sau gemenii din Potsdam?!

JOHANN A fost aproape.

LUDWIG Foarte aproape.

JOHANN Ce-i cu arbitri de la linia de sosire? De ce...?

LUDWIG Se sfătuiesc.

JOHANN+LUDWIG (așteaptă cu nerăbdare decizia arbitrilor, încet)

Am pierdut.

JOHANN N-a fost rău nici cum am pierdut.

Se iau în brațe. O vreme, Ludwig se ține strâns, apoi se desprinde din îmbrățișare.

45
 (spre public) Așa nu ne-am îmbrățișat niciodată. A fost o
îmbrățișare destul de mare, cum vezi în filme, când cineva se
urcă pe un vapor, iar celălalt rămâne în urmă.

JOHANN Hai să mergem.

LUDWIG Astăzi mă duc singur acasă.

(pleacă) Trebuie să învăț pentru examenul de conducere.

4.8

JOHANN (spre public) M-am dus la chioșcul de gustări și am mâncat

pentru început doi cârnați cu curry. Am băut o bere, de la care
m-am amețit puțin. Seara m-am dus devreme la culcare, dar nu
am putut să adorm. Mintea mea era la Ludwig, îmi făceam griji.
Și-a dorit această victorie așa de tare și acum... La un moment
dat am adormit, dar la scurt timp după iar m-am trezit, fiindcă
visasem ceva ciudat. Nu cred să fi parcurs vreodată drumul de la
mine la Ludwig atât de repede ca în noaptea aceea. Abia mă
uitam la drum, mă uitam la pod să văd dacă pot recunoaște
ceva. Era o noapte întunecată, nu vedeam nimic. Am alergat
până la casa părinților lui Ludwig, am mers în grădină, m-am
uitat dacă nu cumva văd vreo legătură de haine. Nu era nimic. N-
am putut să intru în casă, ușa era încuiată. Am alergat sus pe
pod. Nu era nimeni. Am fost foarte ușurat și cu toate astea m-
am îndreptat spre mijlocul podului. Era o noapte rece. (speriat,
pentru că vede pe cineva venind)

(spre Vera) Ce faci aici?

VERA Te salvez.

JOHANN Deja credeam că vrei să...

VERA De ce-aș face asta?

JOHANN (puțin dezamăgit) Da, evident, de ce-ai face asta?!

VERA Te-am văzut când stăteai în grădină și am venit după tine.

46
JOHANN Unde e Ludwig?

VERA E în pat.

Tăcere.

Îmi pare rău că am pierdut.

JOHANN (o ia de mână) O să vorbesc cu mama mea. Sigur n-are nimic

împotrivă dacă rămâi din când în când peste noapte la noi.

Vera zâmbește. Tăcere.

O să vorbesc și cu Ludwig.

47
5.1

JOHANN (învârte nervos lingura în cereale) Ludwig are în dimineața asta

examen de conducere, auto și motocicletă.

VOCEA MAMEI (din OFF) Vrei un ou ochi?

JOHANN Da, mulțumesc, chiar și două.

Mamă, în curând... o să mă viziteze o fată.

VOCEA MAMEI (din OFF) Ce idee bună. Deja m-am mirat de ce nu aduci
niciodată o fată acasă.

JOHANN O să rămână peste noapte.

(se uită după mama lui în OFF; spre public) Mama s-a uitat tristă
la mine și am știut imediat cum s-a uitat la tatăl meu atunci când
a spus că se mută. Și-a ținut multă vreme ceașca de cafea la
buze, privind peste marginile ei în noapte.

5.2

JOHANN (spre public) Am chiulit de la ultima oră și am plecat cu bicicleta

la Ludwig.

Ludwig lustruiește Triumph-ul.

Și?

LUDWIG Fără nici o problemă.

Se îmbrățișează stângaci.

JOHANN Permisul la control! – Hai, arată odată!

Ludwig își arată permisul.

Hai, povestește!

LUDWIG A mers bine. Ai chef?

48
JOHANN Normal.

(spre public) Triumph-ul a pornit la prima pedală. Pârâitul

motorului era ca un cântec pe care îl compusesem pentru noi
înșine, doar pentru noi.

Ludwig și Johann își pun căștile.

Era sfâșitul verii, conform calendarului era deja toamnă, iar eu

stăteam pe motocicleta noastră Triumph T20 Tiger Cub cu
prietenul meu Ludwig, care devenise fratele meu. Motocicleta
vuia, viteza a doua, a treia, a patra și devora strada, priveliștea,
viteza a patra, a treia, a doua, motorul a încetinit, a sunat
înăbușit, am luat curba lin, ce sentiment minunat aveam în
stomac. Nu știam încotro vrea Ludwig să meargă, părea să
conducă fără țel, hotăra la fiecare nouă bifurcație în ce direcție
să mergem. Odată am oprit, am băut cafea și ne-am uitat la
motocicleta noastră.

Ludwig și Johann și-au scos căștile; s-au așezat unul lângă celălalt.

Voiam să îi povestesc despre Vera, dar... Nu poți să spui totul

într-un singur moment.

Se ridică din nou. Ludwig îl bate pe Johann pe umăr, își pune casca și se urcă din nou pe
motocicletă.

Se făcuse rece, înghețasem un pic, dar vroiam să merg mai

departe cu motocicleta, mereu mai departe. (își pune casca și se
urcă și el din nou pe motocicletă)
În timp ce goneam spre intersecție, am văzut camionul cum se
apropie din stânga. Dar după aceea mi-am întors capul la
dreapta, fiindcă acolo era ceva, nu mai știu ce. Poate am văzut
un balon cu aer cald, de care atârnă un coș plin cu oameni. Eram
conștient când m-am lovit de asfalt, nu am simțit nici o durere.
Cel puțin nu pe loc.

Ludwig își scoate casca, o lasă să se învârtă pe jos ca un titirez și pleacă.

Am văzut tot ce se petrecea în jurul meu. Casca a zburat și a

aterizat pe asfalt, a sărit din nou în sus, a zburat puțin, a aterizat

49
 și s-a învârtit pe loc, ca un titirez. De ce, mă întrebam, se învârte
acolo acea cască, asta e casca lui Ludwig, mai înainte a avut-o pe
cap. Și unde e capul lui, oare capul lui să mai fie încă în cască,
oare ce se învârte acolo în față e capul lui Ludwig? În jurul meu
erau oameni, o lumină albastră mi-a fulgerat deasupra ochilor.
Când m-au transportat de acolo, l-am văzut pe Ludwig întins pe
stradă, capul îi era atașat de corp.

5.3

Vera vine cu un crin alb. Așază floarea lângă casca lui Ludwig.

JOHANN (se uită la intersecție; îi spune Verei) Am fost surprins că Ludwig

n-a frânat. Camionul era prea aproape și avea avans. Poate
Ludwig a fost distrat de balonul cu aer cald...

VERA Sau a apreciat greșit.

JOHANN (dă din cap în semn că nu) Ludwig era un șofer bun.

VERA Abia avea experiență.

JOHANN Odată, când a dat cu șmirghel pe mânerul de frână al Triumph-

ului, a spus...

VOCEA LUI LUDWIG Nu e ciudat că o viață de om poate depinde de manevrarea

corectă unui mâner atât de stupid? Vreu să spun, tragi în
momentul greșit sau nu tragi și gata!

VERA Când mai exact a spus Ludwig asta?

JOHANN Nu mai știu, cândva în vară.

VERA Ne culcaserăm atunci deja unul cu celălalt?

JOHANN Cred că da. De ce întrebi?

VERA A fost cu intenție.

JOHANN Ce anume?

50
VERA Accidentul.

JOHANN Nu!

VERA A construit motorul doar ca să vă sudeze împreună, pe tine și pe

el, pentru totdeauna.

JOHANN Nu! Nu! Nu ești decât geloasă pe ce era între mine și Ludwig.

VERA A făcut asta ca să se răzbune pe noi doi.

VOCEA LUI LUDWIG O motocicletă e ca dublu rame fără cârmaci, două vieți, un
destin.
Vera pleacă.

JOHANN (cuprinde cu brațele casca lui Ludwig) Nu! Nu! Nu!

COLAJ DE SUNET (Propozițiile sunt subliniate de zgomotul unui camion care se apropie)

VOCEA LUI LUDWIG ...sau nu tragi și gata!, ciudat, nu?

VOCEA LUI JOHANN În noaptea în care fata a căzut din cer, Ludwig a devenit
prietenul meu.
VOCEA LUI LUDWIG Șapte camioane tocmai au trecut unul după celălalt, asta e
record.
VOCEA LUI JOHANN+
VOCEA LUI LUDWIG Deveniserăm gemeni.
VOCEA LUI LUDWIG Dintr-un astfel de turn totul este posibil.
VOCEA LUI JOHANN A fost o îmbrățișare destul de mare...
VOCEA LUI LUDWIG O viață pe care n-o poți trăi împreună n-are nici un sens.
VOCEA LUI JOHANN ...ca atunci când cineva se urcă pe un vapor, iar celălalt rămâne
în urmă.

VOCEA LUI LUDWIG Nu e ciudat...

Zgomotul de camion devine tot mai puternic și sfârșește brusc. Black.

SFÂRȘIT

51
 Dirk Kurbjuweit/Petra Wüllenweber: Zweier ohne
Recenzii despre premiera absolută din Heilbronn

„Prietenia și moartea
Versiunea de scenă a cărții, scrisă de Petra Wüllenweber, a fost prezentată în premieră
joi seară în sala Kammerspiele a teatrului de stat din Heilbronn, în regia semnatarei
adaptării. O lucrare regizorală în care există doar puțină recuzită, însă care, prin jocul
autentic al actorilor [...] devine o seară intensă de teatru, în special pentru adolescenți,
dar și adulții sunt câștigați în urma experienței. [...]
Piesa și nuvela sunt un bun exemplu pentru consecințele pe care le are lipsa de
comunicare. [...]
Petra Wüllenweber relatează [...] în scene clare povestea lui Johann și a lui Ludwig. În
succesiune rapidă [...] și cu actori care și-au însușit bine mișcările, limbajul și gesturile
tinerilor. Publicul prezent la premieră a aplaudat îndelung." (Frankish News, Jürgen
Strein, 16.11.13)

„Cu toată prietenia

Captivantă premieră mondială în Kammerspiele [...]
Publicul predominant tânăr din sala Kammerspiele a teatrului de stat din Heilbronn a
fost entuziasmat de montarea de 80 de minute și a răsplătit performanța cu o mulțime
de aplauze și strigăte bravo.
Chiar și prin simpla transformare a nuvelei în text de teatru, Petra Wüllenweber a
realizat o capodoperă. Atmosfera și emoționalitatea originalului sunt surprinse în
adaptare cu precizie și meticulozitate, iar montarea este glazura pe tort, ceea ce face ca
‘Zweier ohne‘ să fie o experiență teatrală captivantă. O montare curată, cu doar câteva
elemente de recuzită. Regizoarea [...] pune în scenă episoadele unei prietenii care
continuă să găsească piedici în reținerile lui Ludwig. [...]
Trioul actoricesc oferă un teatru intens, cu puține momente de odihnă. Chiar și acest
aspect în conferă piesei tensiune, care se transmit spectatorilor – aceste confruntări
conțin marile întrebări ale vieții.“ (Heilbronner Stimme, Uwe Grosser, 11.16.13)

„Petra Wüllenweber, semnând și regia spectacolului ‘Zweier ohne‘, a concentrat pe

scena teatrului din Heilbronn într-o versiune teatrală de 80 de minute ceea ce Dirk
Kurbjuweit a descris în 125 de pagini într-un limbaj minunat. Tot ea semnează și regia
spectacolului ‘Zweier ohne‘. Rezultatul este o piesă formidabilă care se ține de textul
original și lasă actorilor spațiu pentru entuziasm pasional.
Cititorul cunoaște scenele – râul, podul autostrăzii, atelierul. Ai crede că sunt greu de
transpus pe scena îngustă a sălii Kammerspiele, însă reușita e vizibilă. [...] Imaginația
spectatorului se poate plimba cu încredere între distracție și spaimă." (Südwestpresse,
Hans Georg Frank, 16.11.13)

52
„Momente sensibile
Autorul Dirk Kurbjuweit a fost foarte impresionat de piesa de teatru.
Nu trebuie să ai tendința de a plânge ușor ca să simți că-ți vine să înghiți o lacrimă. Este
exact i s-a întâmplat lui Dirk Kurbjuweit atunci când a văzut sâmbătă seara, în sala
Kammerspiele a teatrului de stat din Heilbronn, versiunea de scenă a nuvelei sale
‘Zweier ohne‘: ‘Mai ales finalul m-a mișcat foarte mult‘ [...]
Dirk Kurbjuweit, venit de la Berlin ca să vadă spectacolul, este autorul textului modelat
de Petra Wüllenweber într-o piesă de teatru, și recunoaște: ‘Sunt încântat.‘ [...] Nu doar
de spectacol, ci și de adaptarea în sine, ca text. ‘E o comprimare foarte bună a ceea ce
am vrut să spun.‘ El însuși nu a intervenit în adaptare, fiindcă ideea era să se nască o
nouă operă de artă. Iar montarea, [...] ‘parțial m-a și copleșit‘, a menționat scriitorul și
corespondentul revistei Spiegel. [...]
‘În această versiune, povestea mi s-a părut mai vesel redată, fără să dea senzația de
zarvă‘, laudă el regia lui Wüllenweber.” (Heilbronner Stimme, Uwe Gosser, 02.12.13)

„Piesă nominalizată la Premiul FAUST pentru teatru pentru copii și tineri

Odată cu adaptarea textului scris de către Dirk Kurbjuweit ‘Zweier ohne‘, regizoarea
Petra Wüllenweber aduce pe scena teatrului din Heilbronn limbajul adolescenților într-
un mod exemplar. ‘Nu poți să spui totul într-un singur moment‘, spune personajul
Johann, punând punctul pe i: în propria ei versiune scenică, regizoarea transmite aceste
momente de goliciune [...] prin intermediul unui teatru foarte fizic. Wüllenweber
dezvoltă mai departe limbajul foarte pe muchie al adolescenților. [...] Regia se mișcă
foarte aproape de Zeitgeist-ul unei generații care nu este capabilă să-și exprime propriile
sentimente decât prin violență sau dorință de moarte. Regizoarea tricotează complotul
dinamic și incitant ca un thriller. [...] Regia sensibilă a lui Wüllenweber lasă actorilor
spațiu de a dezvolta în mod serios fricile legate de viitor și de moarte ale personajelor.
Puterea emoțiilor este cea care fascinează în această piesă de teatru ce utilizează
limbajul adolescenților.“ (Die Deutsche Bühne, Elisabeth Maier, Beilage: Deutscher
Theaterpreis 2014, Die Nominierungen, 11/2014)

Recenzii la alte montări

„‘Zweier ohne‘, montat la teatrul Sommerhaus

‘Zweier ohne‘ – piesă de teatru bazată pe nuvela cu același nume scrisă de către Dirk
Kurbjuweit, relatează povestea tragică a unei prietenii dintre doi tineri. [...] De fapt, este
o prietenie tipică pentru tineri: personajele principale sunt sportul, muzica și prostiile
morbide – până când între cei doi adolescență intervine o femeie. [...] O piesă mare, cu
multă reverberație – merită văzută de toți cei care au fost odată tineri – și, cu siguranță,
și de către cei care încă mai sunt." (Main Post, Kristina Deininger, 07.11.14)

53