Sistemul organelor excretorii includ rinichii, care excretă urina, precum şi organele

ce servesc la acumularea şi eliminarea urinei – calicele, bazinetele renale,

ureterele, vezica urinară şi uretra.
Rinichii îndeplinesc mai multe funcţii, cea principală - reglarea şi păstrarea
mediului acido-bazic constant(homeostazei) al organismului. Cele mai importante
funcţii renale în păstrarea homeostazei sunt:
 Păstrarea conţinutului normal de lichide în organism;
 Păstrarea conţinutului normal de electroliţi şi presiunii osmotice;
 Eliminarea substanţelor de deşeu (ureea, creatinina, substanţe minerale şi
organice);
 Reglarea conţinutului normal de H+.
În afară de aceasta rinichii îndeplinesc funcţia de glandă endocrină:
 Ei produc renina – cu rol important în reglarea tensiunii arteriale;
 Produce eritropoietina – factor stimulator al eritropoiezei;
 Elaborează chinine (urochinaze), prostaglandine;  Sintetizează calcitriolii
(forma cea mai activă a vitaminei D).
Procesele de excreţie îşi încep funcţia la embrion din a 9-a săptămînă de
dezvoltare intrauterină, cu toate că principalul organ excretor la embrion şi făt este
placenta, prin care se realizează eliminarea produselor metabolice. La momentul
naşterii, organele excretoare ale copilului sunt deja formate şi funcţionează bine,
dar posedă unele particularităţi.

Rinichii. Masa unui rinichi la nou-născut e de 10-12 g. şi constituie 1/100 parte din
greutatea corpului ( la adult-1/200). Rinichii cresc pînă la vîrsta de 20 ani. La
nounăscut rinichii sînt situaţi cu o vertebră mai jos ca la adulţi. Capsula lipidică a
rinichilor este slab dezvoltată, de aceea ei sunt mobili şi se palpează mai uşor
decît la copiii mai mari. Au formă rotundă şi nu de bob ca la adult. Unitatea
morfo-funcţională a rinichiului este nefronul. Se estimează că fiecare rinichi are
circa 1 mln. de nefroni.Nefronul este alcătuit din glomeruli (tuburile renale şi
sistema de vase sangvine). La nou-nascuţi glomerulii sunt dispuşi foarte compact
unul faţa de altul (50 la 1cm3) decît la adult (7-8 la 1cm3), de aceea suprafaţa de
filtrare este mică, ceea ce explică filtrarea dificilă în rinichi. De aceea la copiii
alimentaţi artificial în deosebi cu lapte de vaci, bogat în cazeină, filtrarea renală
devine dificilă cu reţinerea sărurilor de natriu, apei şi formarea edemelor.
Amestecurile fermentate utilizate în alimentaţia sugarului generează dezvoltarea
acidozei în organism.
Calicele renale la nou-născut sînt considerabil mai scurte, lumenul lor e de 2 ori
mai îngust decît la adult.
Bazinetele renale sînt dezvoltate relativ bine, însă ţesuturile muscular şi elastic
sunt dezvoltate slab, ceea ce explică hipotonia lor. Aceasta contribuie la stagnarea
urinei şi facilitarea dezvoltării procesului inflamator (pielonefritèlor).
Ureterele sînt relativ largi (0,3-0,4cm), au multe curburi, ţesuturile muscular şi
elastic sunt slab dezvoltate. Aceste particularităţi favorizează staza urinei şi
dezvoltarea procesului inflamator. Lungimea ureterelor la nou-născuţi este de 6-7
cm, la 1 an-10 cm, la 10 ani -15 cm, la adulţi- 20-30 cm.
Vezica urinară la sugar e situată mai sus decît la adulţi, parţial în cavitatea
abdominală. Peretele anterior al vezicii urinare aderă la peretele abdominal, de
aceea cînd este plină, ea este situată aproape total în cavitatea abdominală şi uşor
se palpează la nivelul ombilicului ori mai sus. Cu vîrsta vezica urinară se coboară
în cavitatea bazinului.

Pentru aprecierea funcţiei sistemului excretor se efectuează anumite investigaţii:

 Analiza generală a urinei;
1. A/ m se spală pe mâini, îmbracă mănuşile.
2. Culcă copilul în decubit dorsal.
3. Fixează recoltorul din plastic (mai îngust pentru băieţi şi mai larg pentru fetiţe)
de organele genitale ale sugarului cu inelul aderent.
4. Sugarului i se îmbracă pampersul şi peste 20-30 minute se verifică recoltarea.
5. Urina colectată se toarnă într-un vas de sticlă.
6. Vasul cu urina recoltată se etichetează şi se expediază la laborator.
NOTĂ: La fetiţe recoltarea se poate face într-o tăviţă care se plasează sub fesele
copilului avînd deasupra colacul de cauciuc învelit în scutec. La băieţi, în lipsa
recoltorului din plastic, poate fi utilizat un balon de sticlă sau o eprubetă, care se
prind de piele cu emplastru.
  Proba Zimnitchi;
 dimineata (de exemplu la ora 06:00) se urineaza si nu se retine aceasta urina
 se colecteaza apoi intr-un recipient curat de 2 - 3 litri (nu se urineaza direct in
recipient) toate emisiile de urina, timp de 24 ore, pana in ziua urmatoare la ora
06:00 dimineata, inclusiv urina din acest moment final (chiar daca nu exista
nevoia imperioasa de a urina)
 vasul cu urina se pastreaza intr-o punga de plastic in frigider, pe tot parcursul
colectarii
 la incheierea recoltarii (ultima emisiune de urina la ora 06:00 dimineata din ziua
urmatoare), se masoara intreaga cantitate de urina colectata si se scrie volumul pe
recipientul in care se va recolta proba
 se omogenizeaza (prin agitare) urina recoltata si se retin aproximativ 50 - 100 ml,
in recipientul de unica folosinta pentru urina

 Proba Neciporenco;
Prima doză de urină se colectează dimineaţa. Înainte de colectarea urinei efectuaţi
igiena necesară a organelor genitale exterioare, spălându-le sub duş cu săpun,
pentru ca eliminări din ele să nu nimerească în urină. După această pregătire vă
duceţi la toaletă şi colectaţi Doza Medie de Urină într-un vas (100-150 ml). Vasul
se închide cu capac şi se aduce în cabinetul de primire a urinei al laboratorului.
 Proba Adiss — Kakovschi;
Prima urina de dimineata se arunca; se ingera 250 ml apa plata; se colecteaza toata
urina emisa in exact 3 ore de la ingestia apei (colectare in recipient curat); pe
perioada colectarii urinei este obligatoriu repausul la pat; dupa terminarea celor 3
ore se masoara urina colectata - se noteaza volumul; din urina astfel colectata se
esantioneaza cca 20 ml intr-un recoltor pe care se noteaza volumul de urina din
cele 3 ore
 Examenul radiologic al rinichilor;
 Cistografia;
 Urografia;
 Ultrasonografia;
 Scintigrafia etc.