Bătălia de la Edington

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În Bătălia de la Edington o armată de anglo-saxoni de

Wessex, din regatul lui Alfred cel Mare, a învins marea Bătălia de la Edington
armată a vikingilor danezi condusă de Guthrum la 6-12 Parte din Invaziei vikinge a Angliei
mai 878. Sursele primare localizează bătălia la Ethandun
sau Ethandune și, până la un consens academic, locul
bătăliei este identificat cu Edington, în Wiltshire. Bătălia a
fost cunoscută și sub numele de Bătălia de la Ethandun,
nume care continuă să fie utilizat.

Lupta a dus la Tratatul de la Wedmore, încheiat în același

an.

Preludiu
Primul raid vikingiilor în Anglia s-a petrecut între anii 786
și 802, la Portland, în Regatul Wessex, atunci când trei Memorial to the Battle of Ethandun erected in
corăbii nordice au fost ancorate, iar vikingii care au 2000 near Bratton Castle. [1]
debarcat l-au ucis pe prim-magistratul regelui Beorhtric. Informații generale
La celălalt capăt al țării, în Regatul Northumbria, în 793, Perioadă mai 878
Insula Sfânta Lindisfarne a fost jefuită. După jefuirea Loc Probabil Edington,
Lindisfarne, raidurile asupra coastelor au devenit mai Wiltshire
sporadice până în 830. În 835, vikingii păgâni au devastat 51°26′25″N 2°14′32″W
Sheppey. În 836, Ecgberht de Wessex se întâlnește în Rezultat Decisive West Saxon
lupta cu o forță de treizeci și cinci de nave la Carhampton victory
și în 838 el s-a confruntat cu o forță combinată de vikingi Beligeranți
și de Cornwhistii la Hingston Down, în Cornwall. Saxonii de vest Vikingii Danelaw
Conducători
Raidurile au continuat și cu fiecare an au devenit tot mai Alfred cel Mare Guthrum cel Bătrân
multe și mai intense. În 865/866 a escaladat în continuare Efective
sosirea vikingilor, a căror armate cuprindeau intre 500- necunoscut necunoscut
1000 de oameni, care se aflau sub conducerea fraților Ivar Pierderi
fără Oase, Ubbe și Halfdan Ragnarsson. Ceea ce a făcut necunoscut necunoscut
această armată diferita de cele de dinainte a fost intenția. Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.p
Sosirea sa a început "o nouă etapă, cea a cuceririi și a hp?title=B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Edington&ac
sederii". Prin 870, Nordici au cucerit regatele Deira și tion=edit&section=0)
 
Anglia de Est, iar în 871 au atacat Wessex. Dintre cele
nouă lupte menționate de Cronica anglo-saxonă în cursul
acelui an, doar una s-a terminat cu victoria saxonilor de vest, dar în același an, Alfred îl succede pe Ethelred,
care a murit în Bătălia de la Merton. Mercia s-a prăbușit în 874. Halfdan s-a întors la Deira și s-a luptat cu
picții și galezii pentru a menține controlul regatului de nord. Armata lui s-a stabilit acolo și el nu este
menționat, după 876, când danezii au fost implicați în plugărit, pentru a-și construi un nivel de trai.
Guthrum, cu doi regi neștiuți, „a plecat din Cambridge spre Anglia
de Est”. El a desfășurat mai multe atacuri în Wessex, începând din
875, iar Alfred aproape a capturat cetatea lui de iarnă de la
Chippenham. Prin 878, danezii au fost învinși în Bătălia de la
Ashdown, le-a întrerupt, dar nu a oprit avansul lor. Alfred a petrecut
iarna precedenta bătăliei de la Edington în Somerset, balta Athelney
și mediul natural al țării dându-i o oarecare protecție. În primăvara
anului 878, el a chemat toate forțele saxone de vest și au mărșăluit
la Edington, unde s-a întâlnit cu danezii, conduși de Guthrum în
luptă.

Bătălia
Împreună cu armata sa mică, o fracțiune a armatei sale la
Chippenham, Alfred nu putea spera sa reia orașul de la danezi, care
l-au avut din războaiele anterioare (de exemplu, la Reading din 871)
s-au dovedit un adept al apărarea pozițiilor fortificate. S-a retras la
sud, pregătindu-și forțele sale pentru o altă bătălie, iar apoi l-a învins
pe Guthrum. În a șaptea săptămână după Paști, între 4 și 7 mai, Sutton Hoo Helmet Replica
Alfred a făcut recrutări la
Ecgbryhtesstan (Piatra lui
Egbert). Mulți dintre
bărbații din provinciile
Somerset, Wiltshire, și
Hampshire, care nu au fugit
deja s-au mobilizat. În ziua
următoare,armata lui Alfred
s-a mutat la stejarul Iley, iar
apoi, a doua zi,la
Edington.Bătălia ar fi avut
loc între 6 și 12 mai.

Potrivit Life: "Combaterea

feroce, formând un zid de
scuturi dense împotriva
întregii armate a păgânilor,
și străduindu-se cu mare Statue d'Alfred le Grand à
curaj... în cele din urma, el Winchester
[Alfred] a câștigat victoria
și i-a înfrânt pe păgânii, și
i-a lovit pe fugari,. El i-a urmărit până departe de cetatea [adică,
Chippenham] ".
Geograph 886206
După victorie, atunci când danezii s-au refugiat în Chippenham,
saxonii de Vest s-au îndepărtat din zona din jurul proviziilor
alimentare pe care danezii le-ar fi preluat într-o ieșire, și ar fi așteptat. După două săptămâni,
danezii,flămânzind,au cerut pace, oferindu-i lui Alfred "solemnă jurămintele pe care le-ar lăsa împărăției lui
imediat", dar, în plus, au promis că Guthrum va fi botezat. Diferența principală dintre acord prezent și
tratatele de la Wareham și Exeter a fost ca Alfred i-a învins în mod decisiv pe danezi la Edington, mai
degrabă decât doar i-a oprit, și, prin urmare, se pare că vor ține la termenii tratatului. Motivul principal
pentru victoria lui Alfred a fost, probabil, mărimea relativă a celor două armate. În același an, a învins o
armată condusa de Ubbe Ragnarsson în Bătălia de la Cynwit. În plus, în 875,Guthrum a pierdut sprijinul
lorzilor danezi, inclusiv Ivar și Ubbe. Alte forțe daneze s-au stabilit pe pământul englez înainte ca Guthrum
să atace Wessex: în Anglia de Est, precum și în Mercia între tratatul de la Exeter și atacul asupra
Chippenham; mulți alții s-au pierdut într-o furtună de pe Swanage în 876-7, cu 120 de nave naufragiate.
Lipsa unității interne a fost în pericol de-ai dezbina pe danezi în afară, și au avut nevoie de timp pentru a se
reorganiza. Din fericire pentru Wessex nu au folosit timpul disponibil în mod eficient.

Urmări
Înfrângerea lui Guthrum, după bătălia de la Edington, a fost extrem de demoralizatoare pentru danezi. La
trei săptămâni după luptă, Guthrum a fost botezat și s-a convertit la creștinism.

În conformitate cu termenii Tratatului de la Wedmore, Guthrum a fost obligat să părăsească Wessex și a

revenit la Anglia de Est. Prin urmare, în 879, armata vikingă a plecat din Chippenham și s-a stabilit la
Cirencester unde a rămas timp de un an. În anul următor vikingii s-au dus în Anglia de Est unde s-au
stabilit.

De asemenea, în 879, în conformitate cu Asser, o altă armată vikingă a navigat până la râul Tamisa și a
iernat la Fulham. De-a lungul următorilor ani, danezii au avut mai multe confruntări cu forțele lui Alfred. Cu
toate acestea, Alfred a reușit să facă față aceastei amenințări militare prin reformarea și crearea unui sistem
de orașe fortificate, cunoscute sub numele de burghs sau burhs.

În 885, conform rapoartelor lui Asser, armata vikingă, care se stabilise în Anglia de Est a încălcat într-un
mod mai evident pacea stabilita cu Alfred, deși Guthrum nu mai este menționat. Guthrum a domnit ca rege
în Anglia de Est până la moartea sa în 890 și, deși această perioadă nu a fost întotdeauna pașnică, el nu a
fost considerat ca o amenințare.

În 886, tratatul dintre Alfred și Guthrum definea limitele regatelor lor și relațiile pașnice între englezi și
vikingi. Danezii au fost cuprinși în cadrul a ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Danelaw.

Note
1. ^ UK Inventory of War Memorials. The Memorial stone plaque reads:

„TO COMMEMORATE THE BATTLE OF ETHANDUN FOUGHT IN THIS VICINITY

MAY 878 AD WHEN KING ALFRED THE GREAT DEFEATED THE VIKING ARMY,
GIVING BIRTH TO THE ENGLISH NATIONHOOD. UNVEILED BY THE 7TH
MARQUESS OF BATH 5TH NOVEMBER 2000.”

An additional inscription reads:

„ THIS STONE, PRESENTED BY F. SWANTON AND SONS, NORTH FARM,

WEST OVERTON, IS A SARSEN STONE SIMILAR TO THOSE AT KINGSTON
DEVERILL, THE AREA WHERE KING ALFRED RALLIED SAXON LEVIES FROM
HAMPSHIRE, WILTSHIRE AND SOMERSET TO MARCH AGAINST GUTHRUM'S
VIKING ARMY BASED AT CHIPPENHAM.”

Bibliografie
„The Anglo-Saxon Chronicle: An Electronic Edition (Vol 1) literary edition” (https://web.archiv
e.org/web/20110726221228/http://asc.jebbo.co.uk/a/a-L.html). Tony Jebson. Arhivat din
original (http://asc.jebbo.co.uk/a/a-L.html) la 26 iulie 2011. Accesat în 4 martie 2012.
„Domesday Map Online” (http://domesdaymap.co.uk/). Hull University. Accesat în 4 martie
2012.
Asser (1983). „Life of King Alfred”. În Keynes, Simon; Lapidge, Michael. Alfred the Great:
Asser's Life of King Alfred & Other Contemporary Sources. Penguin Classics. ISBN 978-0-
14-044409-4.
Brayley, Edward Wedlake, ed. (1834). The graphic and Historical Illustrator. London:
J.Chidle.
Crittall, Elizabeth. „A History of the County of Wiltshire: Volume 8: Warminster, Westbury and
Whorwellsdown Hundreds” (http://www.british-history.ac.uk/report.aspx?compid=16071).
British History Online. Accesat în 22 mai 2010.
Garmonsway, G. N., ed. (1972). The Anglo-Saxon Chronicle. London: Dent. ISBN 0-460-
11624-X.
Gransden, Antonia (1996). Historical Writing in England: c. 500 to c. 1307. London:
Routledge. ISBN 0-415-15124-4.
Greswell, William H. P. (1910). The story of the Battle of Edington. Taunton: The Wessex
Press.
Horspool, David (2006). Why Alfred Burned the Cakes. London: Profile Books. ISBN 978-1-
86197-779-3.
Jones, Gwyn (1984). A History of the Vikings. Oxford: Oxford University Press. ISBN 0-19-
215882-1.
Kelly, S.E; Miller, Sean. „The Electronic Sawyer an online version of the revised edition of
Sawyer's Anglo-Saxon Charters section one [S 1-1602]” (http://www.esawyer.org.uk).
London: Kings College. Accesat în 19 decembrie 2012.
Lavelle, Ryan. Alfred's Wars Sources and Interpretations of Anglo-Saxon Warfare in the
Viking Age. Woodbridge, Suffolk: Boydel Press. ISBN 978-1-84383-569-1.
Lysons, Daniel; Lysons (1806). Magna Britannia being a concise topographical account of
the several counties of Great Britain. Vol. 1. Bedfordshire, Berkshire, Buckinghamshire.
London: T.Cadell and W.Davies. Parametru necunoscut |fisrts2= ignorat (ajutor)
Miller, Sean (ed.). „The New Regesta Regum Anglorum” (https://web.archive.org/web/201109
27003641/http://www.trin.cam.ac.uk/chartwww/New%20RegestaIntro.html). British Academy
- Royal Historical Society. Arhivat din original (http://www.trin.cam.ac.uk/chartwww/New%20
RegestaIntro.html) la 27 septembrie 2011. Accesat în 4 martie 2012.
Parker, Joanne (2007). 'England's Darling'. Manchester: Manchester University Press.
ISBN 978-0-7190-7356-4.
„The Wiltshire Archaeological and Natural History Magazine: 3”. Devizes, Wiltshire: Wiltshire
Archaeological Society. 1857.
„The Wiltshire Archaeological and Natural History Magazine: 4”. Devizes, Wiltshire: Wiltshire
Archaeological Society. 1858.
„The Battle of Hastings 1066” (http://www.battle1066.com/vikings3.shtml#gb095). Glen Ray
Crack. Accesat în 22 februarie 2012.
„Battle of Ethandun” (https://web.archive.org/web/20100504204855/http://www.ukniwm.org.u
k/server/show/conMemorial.45340/fromUkniwmSearch/1). United Kingdom National
Inventory of War Memorials. Arhivat din original (http://www.ukniwm.org.uk/server/show/conM
emorial.45340/fromUkniwmSearch/1) la 4 mai 2010. Accesat în 21 mai 2010.
Sawyer, Peter (2001). The Oxford Illustrated History of the Vikings. 3rd Edition. Oxford: OUP.
ISBN 0-19-285434-8.
Smyth, Alfred P. (1995). King Alfred the Great. Oxford: Oxford University Press. ISBN 0-19-
822989-5.
Smyth, Alfred P. (2002). The Medieval Life of King Alfred the Great: A Translation and
Commentary on the Text Attributed to Asser. Basingstoke, Hampshire: Paulgrave
Houndmills. ISBN 0-333-69917-3.
 Stevenson, William Henry, ed. (1904). Asser's Life of King Alfred together with the annals of
Saint Neots erroneously ascribed to Asser. Oxford: Clarendon Press.
Vergil, Polydore (1555). Sutton, Dana F, ed. „Angelica Historia (Online Ed.)” (http://www.philo
logical.bham.ac.uk/polverg/). Hosted by University of Birmingham. Accesat în 5 martie 2012.
Whitaker, John (1809). The Life of Saint Neot the oldest of all brothers to King Alfred. London:
John Joseph Stockwell.
Yorke, Barbara (1997). Kings and Kingdoms of Anglo-Saxon England. London: Routledge.
ISBN 0-415-16639-X.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bătălia_de_la_Edington&oldid=15241972