Edda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru alte sensuri, vedeți Edda (dezambiguizare).

Edda este numele unui manual de poetică scris de Snorri Sturluson și al unei culegeri de cântece eroice și
ale zeilor redactate în Islanda în secolul al XIII-lea.

Edda lui Snorri Sturluson

Această carte se numește Edda. Snorri Sturluson a
compus-o, așa cum este ea alcătuită aici. Mai întâi
despre Aseni și Ymir, apoi despre Limba poeziei și
numirea multor lucruri, în cele din urmă despre
Versificație, scrisă de Snorri pentru regele Hákon și
ducele Skúli.

Cu această însemnare începe cel mai vechi dintre cele patru

manuscrise păstrate ale manualului de poetică și mitologie scris de
literatul, istoriograful și omul politic islandez Snorri Sturluson
(1179-1241) între anii 1220 și 1225.

Cuvântul Edda nu are corespondent în alte limbi germanice și,

folosit ca titlu al unei lucrări cu intenție didactică poetică și
mitografică, are mai multe interpretări posibile. În islandeza veche,
"edda" înseamnă "bunică", "străbună", titlul trimițând astfel la o
cunoaștere profundă a unor lucruri din vechime, respectiv a artei Coperta unui manuscris din secolul
versificației vechilor scalzi din Islanda și Norvegia sau a mitologiei al XVIII-lea al Eddei lui Snorri
precreștine a popoarelor germanice. O altă interpretare posibilă
derivă "Edda" de la "óðr", care în islandeza veche însemna "arta
poeziei, poezie". Titlul operei lui Snorri ar putea fi deci tradus prin "Cartea despre poezie". Acest titlu a fost
interpretat și ca o trimitere la un toponim islandez, Oddi, respectiv locul în care Snorri a fost crescut și
educat de către tatăl său adoptiv, Jón Loptsson. Astfel, "Edda" ar putea însemna "Cartea de la Oddi". În
fine, o altă interpretare a acestui nume îl derivă din latinescul "ēdō", care se poate traduce prin "eu spun,
declar, relatez".

Cartea are patru părți: Fórmali (Prolog), Gylfaginning (Amăgirea lui Gylfi), Skáldskaparmál (Limba
poeziei) și Háttatal (Felurile versurilor sau Versificația).

Edda în versuri
Un manuscris de doar 45 de pagini, redactat în jurul anului 1270, conținând cântece mitologice și eroice
scrise în islandeza veche ajunge în 1643 în posesia episcopului islandez Brynjólfur Sveinsson, care îl
dăruiește în 1662 regelui danez Frederik al III-lea. Până în 1971, când a fost returnat Islandei, manuscrisul a
fost păstrat în Biblioteca Regală din Copenhaga, de aceea el a primit numele de Konungsbók sau Codex
Regius, adică "manuscrisul regal". Cota sub care a fost înregistrat era Gks. 2365, 4to.
Dat fiind că protagoniștii cântecelor din Codex Regius – zei sau eroi
– se regăsesc în mare parte și în Edda lui Snorri Sturluson, această
culegere a primit și ea, în mod eronat, numele de Edda. Începând cu
secolul al XVII-lea, Edda lui Snorri a ajuns să fie cunoscută drept
"Edda în proză", în timp ce textele cuprinse în Codex Regius au fost
numite "Edda în versuri" sau "Cântecele eddice ale zeilor" respectiv
"Cântecele eddice ale eroilor".

În mod hazardat, episcopul islandez Brynjólfur Sveinsson (1605-

1675) a atribuit textele din Codex Regius preotului și poetului
Sæmundr Sigfússon (1056-1133). Cercetările paleografice au
dovedit că manuscrisul a fost realizat abia în secolul al XIII-lea, deci
nu putea fi opera lui Sæmundr. Cu toate acestea, cântecele din
Codex Regius sunt cunoscute și sub numele de Edda Sæmundar,
Edda lui Sæmundr, în opoziție cu Edda Snorra, Edda lui Snorri.

Pornind de la presupunerea că Sæmundr, care a trăit cu un secol Odin, ilustrația ediției suedeze a
înaintea lui Snorri, ar fi redactorul culegerii de cântece din Codex Edda, Fredrik Sander,1893
Regius și ținând cont de caracterul arhaic al majorității cântecelor
păstrate în acest manuscris, s-a crezut că această culegere i-ar fi servit lui Snorri ca sursă de informare atunci
când a scris Edda. Ca urmare, Edda Snorra este cunoscută și ca "Edda cea tânără" sau "Edda mai recentă",
iar cântecele din Codex Regius ca "Edda cea veche".

Manuscrisul conține 11 cântece ale zeilor și 18 cântece eroice. Cântece ale zeilor sunt Völuspá (Profeția
clarvăzătoarei), Hávamál (Cântecul Celui Înalt), Vafþrúðnismál (Cântecul lui Vafþrúðnir), Grímnismál
(Cântecul lui Grímnir), Skírnismál (Cântecul lui Skirnir), Hárbarðslióð (Cântecul lui Hárbardr),
Hymiskviða (Cântecul lui Hymir), Lokasenna (Cearta lui Loki), Þrymskviða (Cântecul lui Þrym),
Völundarkviða (Cântecul lui Völundr / Wieland) și Alvíssmál (Cântecul lui Alvís).

Codex Regius cuprinde următoarele cântece ale eroilor: Helgakviða Hundingsbana fyrri (Primul cântec al
lui Helgi, cel ce l-a ucis pe Hunding), Helgakviða Hjörvarðssonar (Cântecul lui Helgi, fiul lui Hjörvarðr),
Helgakviða Hundingsbana önnur (Al doilea cântec al lui Helgi, cel ce l-a ucis pe Hunding), Sinfjötlalok
(Sfârșitul lui Sinfjötli), Sigurðarkviða Fáfnisbana fyrsta eða Grípisspá (Primul cântec al lui Sigurðr, cel ce l-
a ucis pe Fáfnir sau Profeția lui Grípir), Sigurðarkviða Fáfnisbana önnur (Al doilea cântec al lui Sigurðr,
cel ce l-a ucis pe Fáfnir), Reginsmál (Cântecul lui Reginn), Fafnismál (Cântecul lui Fáfnir), Sigrdrífumál
(Cântecul lui Sigrdrífa), Brot af Sigurðarkviðu (Fragment al unui cântec despre Sigurðr), Guðrúnarkviða in
fyrsta (Primul cântec al lui Guðrún), Helreið Brynhildar (Călătoria în infern a lui Brynhildr),
Guðrúnarkviða in önnur (Al doilea cântec al lui Guðrún), Guðrúnarkviða in þriðja (Al treilea cântec al lui
Guðrún), Oddrúnargrátr (Plângerea lui Oddrún), Atlakviða (Cântecul lui Atli), Altlamál en grœnlenzku
(Cântecul groenlandez al lui Atli) și Guðrúnarhvöt (Provocarea lui Guðrún).

Referințe
Orlando Balaș, Reprezentări ale feminității în eposul germanic medieval, Cluj Napoca,
Editura Echinox, 2007

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Edda&oldid=12876794