1

Fornsvenska (Suedeza veche) (Carmen Vioreanu)

Suport pentru Cursul 7 (11 aprilie 2023) și Cursul 8 (25 aprilie 2023)

Perioada scrierii cu rune (Runsvenska) cuprinde:

Epoca vikingă (793-1066)

Perioada Evului Mediu până la introducerea alfabetului latin (cca 1225)

Numărul runelor este redus de la 24 (în perioada protoscandinavă) la 16.

Deosebim două tipuri de șiruri cu rune (runrader):

Runele normale (daneze)

Runele de Rök (Rökrunorna) (suedeză-norvegiene)

normalrunor/ danska runor / långkvistrunor

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

F u´d o r k hnias tbmlR

f u Þ ã r k h n i a s t b m l R
v o th æ g gh j æ d p
w dh ng æ nd mb
y ð
ø
ändrar ljudvärdet till ”o” under 1000-talet • byter ljudvärde
under slutet av 1000-talet
till ”y”, ”e”, ”ø”
•endast i slutet av ord

Rökrunor / svensk-norska runor /

kortkvistrunor
 2

Schimbări fonetice semnificative în perioada runică:

 Simplificarea diftongilor ai > ē ; au / öy > långt ö

Chiar și în secolul al XI-lea, pe pietrele rune din Södermanland și Uppland se regăsesc diftongi, de
exemplu raisa, stain, þair, austr. La sfârșitul secolului Xl și începutul secolului al XII-lea ---- doar
exemple monoftongate. Diftongii s-au păstrat până astăzi în zone periferice, în unele dialecte: pe
insula Gotland,în Värmland și Dalarna (la granița cu Norvegia)m, Jämtland în Norrbotten.

 Consoana h cade în cuvinte în care se află în poziție inițială, înainte de l,

n, r
isl hlaupa > sv. löpa (fsv løpa)

isl. hníga > sv. niga

isl. hreinn > sv. ren

 Consoana v este păstrată în cuvinte în care se află înainte de r

fsv. vreþer (nusv. vred) versus isl. Reiðr

 În dialectele scandinave vestice (islandeză, norvegiană) exista o tendință

puternică de asimilare în combinațiile de consoane mp, nt, nk.
fsv vinter isl. vetr

fsv. drænkia isl. drekkia

fsv. siunka isl. søkkva

Aceeași tendință, deși mai slabă, a existat și în suedeză

forma de imperfect gik < gink

fsv. drikka (nusv. dricka)

În dialectele suedeze (mai ales cele vestice) se găsesc mai multe exemple
ale acestui fenomen:
sopp (svamp)

bratt (brant)

klätt (klint)

kläpp (klimp)

 Consoana d este introdusă între ll și r, respectiv nn și r.

aldra G.pl. (allra)
 3

sunder (söder)

andrir plur. (andra)

 Consoana b este introdusă între m și l, respectiv m și r.

himblar (forma de plural a substantivului himil)

gamblan (forma de Acuzativ a lui gammal)

hambrar (forma de plural a substantivului hamar)

 Consoana p este introdusă între m și n, respectiv m și t.

nampn

sampt

 R palatal (folosit în poziție finală) cade atunci când este compus cu alt
substantiv:
byaR-män (byns män) > byamän

 R palatal înainte de articolul hotărât:

hästaR-niR > hästanir

hästani

 Formele de prezent și imperfect ale verbului vara sunt în continuare is și

vas

Vocabular și onomastică/antroponime:
În această perioadă, împrumuturile din alte limbi sunt relativ puține.

În perioada Migrației popoarelor și în era vikingă, suedeza a împrumutat câteva

cuvinte străine. O pateu mai mare de împrumuturi (din latină și greacă) are loc odată
cu sosirea misionarilor creștini în Suedia.

Principii privind antroponimele din această perioadă:

 Variația (variatonsprincipen); existentă și în alte limbi indo-europene; multe

exemple de antroponime în inscripțiile runice.

Frații Hastæin și Holmstæin (menționați pe o inscripție cu rune din provincia i

Södermanland) – au moștenit din numele tatălui, lor, Frøystæin, segmentul
stæin.
 4

Principiul variației înseamnă că se formau prenume compuse din două segmente,

unul dintre segmente fiind moștenit din prenumele unui membru de familie mai în vârstă
(tată, bunic, unchi)

 Aliterația (alliterationen); antroponimul era creat prin simetrie prozodică.

Erik Segersäll

Olov Skötkonung

Frații Anund și Emund

 Patronimul (uppkallelsen); prenume transmis de la părinți sau bunici decedați la

copii/nepoți. Abia în perioada vikingă a devenit uzual obiceiul de a primi numele unui
membru al familiei mai în vârstă, aflat încă în viață.

 Porecla
De obicei pozitive, precum Orm, Björn, Björnulf

(nu negative, ca de ex Svin sau Mask)

Cele mai obișnuite antroponime masculine din această perioadă:

Sven Biørn Thorsten Ulv Anund Thorin Thorbiørn Østen Olav Gunnar

Kætil

Creștine: Johannes / Jo(h)an, Jon Davidh Nikulas (ulterior, Niklas / Nils)

Cele mai obișnuite antroponime feminine din această perioadă:

Gudhløgh Inga Åsa Olov Thora Gylla Helgha Thorgærdh

Creștine: Bændikta (ulterior Bengta) Maria

Toponime

Deosebim trei categorii: simple (Vänern), compuse (Dalby) și derivate (Uttringe)

Toponime productive în perioada precreștină (până în jur de anul 1000):

–löv /-lev < fornsv. lef (äng, câmpie ) – răspândite în Skåne

-lösa/-løse (äng, câmpie); toponim obișnuit inițial pe insulele daneze; s-a

răspândit și în Suedia, în sus, până în provinciile Östergötland și Uppland
 5

-vin(i) (’betesmark’, pământ pentru pășunat)

---- Ex Gäsene (Västergötland) < *gās-vin(i) (’gåsbete’)

-hem (’ställe’, loc)

ex. Askim (lângă Göteborg) --- compus din ask (frasin) și hem

Mem <fsv. Mæhem, compus din adjectivul mæ(r) ’smal’ și hem

tuna < fsv. tun (”stängsel”, ”inhängnad plats”, bucată de pământ îngrădită)

obișnuit mai ales în partea centrală a Suediei (Eskilstuna, Sigtuna etc)

-inge (”(x)ingarnas plats”) în Västmanland, Uppland, Gotland

ex: Uttringe (o fermă la care trăiau uttringhezii, unde Uttran e numele

lacului învecinat)

-sta(d) < pl. stadhir (”ställe”, ”gård”) toponimele compuse cu sta/d au deseori
un antroponim păgân ca prim segment ex. Agnestad (Västergötland)

by by-gårdarna ---utflyttningar från äldre gårdar

Ex: Hässelby < hässle (hasselskog ”padure de aluni”)

Osby < os (”åmynning”, gură de vărsare)

Örby < ör (”grusmark”, sol cu pietriș)

I England – över 600 ortnamn som slutar på –by (Grimsby, Thoresby)

Det finns härader i England där 75% av ortnamnen har nordiskt ursprung

På Shetlandsöarna: 99%

I nordöstra England talade man nordiska språk fram till 1100-talet, på Isle of
Man till 1450, på Orkney till 1700 och Shetland till 1750.

-tofta (”byggnadsplats”, asezare) în vestul și sudul Suediei

t ex Bulltofta în Skåne

În Normandia există în continuare mai multe sute de toponime de origine

scandinavă ex: Bourguébus (Borgeby), La Londe (av ”lund”, ”offerlund”) Yvetôt
(Ivetofta). I England slutar över 100 orter på -toft
 6

-tomta (”byggnadsplats”) i östra Sverige

t ex Stigtomta (Södermanland)

-åker (eller i Sydsverige i pluralformen –åkrar) med hedninska gudanamn

i förleden ex: Odensåker,Torsåker

Toponime productive în Evul Mediu timpuriu:

-torp (cu formele secundare -orp, -arp) (’nybygge, utflyttargård’, asezare de

colonisti) Stjärnorp, Alnarp

-ryd <fsv. rydhia; (nyröjning och nyodling i skog) i Blekinge, Småland och
Östergötland, t ex Markaryd

Varianter:

-röd i Skåne, Bohuslän, t ex Kågeröd,

-red i Halland, t ex Ullared

-rud i Dalsland, Värmland och Närke, t ex Mellerud

-rum (’öppen och avröjd plats’, loc deschis și dezțelenit) în S-E Suediei,

t ex Olofsrum (Småland)

-måla <fsv. male (’avmätt jordstycke’, bucată de pământ măsurată)

t ex Långemåla (Småland)

-säter / -sätra (pluralformen) (”fäbod ” sau orice alt loc de ședere provizoriu)
Ex Ransäter , Fisksätra

-bo(da) < sv. bodh (’förvaringsbod ’, ’koja’, baracă construită pe malul Mării
Baltice, folosită peste vară, la pescuitul de hering)

t ex Falsterbo

Baza de date pietre cu rune https://app.raa.se/open/runor/search

Muzeul Vrăjitoriei din Islanda: galdrasyning.is