Definiție

 
•Morris, tripartiția semnelor: iconi (seamănă cu
referentul), simboluri (stau convențional în locul
referentului), indexuri (trimit la ceva sau la cineva
în termenii existenței sau locației sale în timp sau
spațiu)
•deictice = ansamblul modalităților de expresie care
asigură ancorarea unui enunț în situația de
comunicare în care este produs.
•Benveniste: deicticele sunt semne vide
nonreferențiale, cărora fiecare locutor le atribuie
semnificație prin raportare la persoana sa (eu) și a
unui alocutor (tu).

 
deictice simbolice vs deictice ostensive
•simbolice (își indică în mod neambiguu
referentul: eu, azi, ieri, poimâine, aseară);
•ostensive (gest, indicare prin tonalitatea vocii,
direcția privirii): asta, aia, acolo, așa, el, domnul;
•mixte (tu, într-o situație de comunicare cu mai mulți
participanți, unde atribuirea rolului de alocutor are
loc prin mijloace ostensive – direcția privirii, gest –
sau lingvistice – adresare nominală, vocative.
 
cadru deictic primar vs cadru deictic deplasat
•cadrul deictic este reprezentat prin coordonate
deictice și are un centru deictic: persoana
vorbitorului, momentul și locul în care acesta
vorbește
– comunicare prototipică:
emițătorul = autor al acțiunii verbale = responsabil de
aceasta = codificator al mesajului
receptorul = primitor fizic al mesajului = beneficiar
desemnat al acțiunii verbale = decodificator al
mesajului
– comunicarea nonprototipică determină deplasarea
cadrului deictic
Scumpa mea Zoe, venerabilul (adică eu) merge deseară
la întrunire (întrunirea de alaltăieri seara). Eu (adică
tu) trebuie să stau acasă, pentru că aștept depeși de la
București, la care trebuie să răspunz pe dată; poate chiar
să mă cheme ministrul la telegraf. Nu mă aștepta, prin
urmare, și vino tu
expresii intrinsec deictice vs expresii deictice
relaționale
 
•expresiile intrinsec deictice realizează o ancorare directă
în situația de comunicare: eu, aici, ieri, mâine;
•expresiile deictice relaționale realizează ancorajul deictic
cu ajutorul altor elemente, de natură nondeictică:
Să vezi ce mi s-a-ntâmplat săptămâna trecută.
Cu o săptămână în urmă mi se întâmplase ceva ciudat.
 
expresii intrinsec deictice
•elemente de expresie a căror semnificație face
referire obligatoriu la situația de comunicare:
•interjecțiile: Aș!, Haide!, Bravo!, Ssst!;
•verbele performative: Te rog să vii!, Promit să nu se
mai întâmple!, Vă invităm pe la noi;
•expresii performative: Sunteți bine-veniți!, Sesiunea
este deschisă,Licitația s-a închis;
•pronumele personale de
politețe: dumneata, dumneavoastră;
•formule de
deferență: domnul, doamna, domnișoara;
•formele de imperativ de p.2
•vocativele
deictic vs nondeictic (anaforic, cataforic)
•Majoritatea expresiilor utilizabile ca deictice
ostensive sunt susceptibile și de o utilizare
nondeictică:
•Fata asta ajunge departe (deictic, „fata aici de față”)
•A cunoscut-o pe Anda când avea 18 ani. Fata asta i-
a făcut mult rău. (anaforic)
•Ce faci acolo? (deictic)
•Du-te acolo unde te-am trimis. (cataforic)
coordonatele cadrului deictic
•1. personală
•2. temporală
•3. spațială
•4. socială
•5. discursivă
•6. descriptivă
1 și 2 sunt codificate gramatical (referirea la ele este
obligatorie și se realizează morfologic, sintactic
și/sau lexical)
3, 4, 5 și 6 sunt codificate lexical (referirea la ele este
facultativă și se realizează lexical)
coordonata personală și cea socială
(deixisul de rol)
•personal (indici ai rolului comunicativ al participanților la
schimbul verbal: pron. pers. de p. 1 și 2, vocative);
Eu nu mă pricep și cred că nici tu.
•social (indici ai distincțiilor sociale referitoare la identitatea
participanților și a relațiilor sociale dintre aceștia: formele
pron. de politețe (dumneata, dumneavoastră), titlurile de
adresare; adresarea inversă).
M-am gândit la dumneata, să vedem ce putem face ca să te-
ajutăm.
Domnule Președinte, Excelență, Preafericite Părinte Patriarh
 
verbe deictice: Vino mâine să mă vezi/*Mergi mâine să mă
vezi.
Trebuie să mergi la doctor/*Trebuie să vii la doctor.
coordonata spațială și cea temporală
 
•deictice spațiale (pozițiile spațiale, în raport cu
poziția participanților)
Aici plouă și e frig. Acolo cum e vremea? (discuție
telefonică)
Bun, deci ai ajuns la Cluj. Și aici, cum te-ai
descurcat? (deplasare empatică a centrului deictic
către alocutor)
•deictice temporale (momentele și intervalele
temporale).
Acum, când îți scriu, lucrurile par fără ieșire.
Ofertă limitată la primele 100 de apeluri.
Telefonează acum!
•timpuri verbale deictice: prezentul, viitorul simplu,
perfectul compus:
Stau și te-aștept de aproape două ceasuri.
O să mă întorc marțea viitoare.
deictice relaționale temporale
vs elemente relaționale temporale nondeictice
Anul acesta au avut loc evenimente importante.
(deictic)
În acel an au avut loc evenimente importante.
(nondeictic)
Luna viitoare se căsătoresc. (deictic)
În luna următoare s-au căsătorit. (nondeictic)
Ne-am cunoscut duminica trecută. (deictic)
Se cunoscuseră cu o duminică în urmă. (nondeictic)
Mă întorc peste două zile. (deictic)
Urma să se întoarcă după două zile. (nondeictic)
Să vedem ce se mai întâmplă la anul. (deictic)
Ne-am decis să așteptăm până în anul următor.
(nondeictic)
coordonata discursivă
•deictice textuale
•spre deosebire de anafora sau catafora propriu-zise,
deicticele textuale nu sunt substitute ale unor unități
de text, ci ale textului în ansamblu
•asociat cu semnificații:
- modale: așa, în felul următor;
- temporale: după asta, după aia, apoi, pe urmă;
- spațiale: de-aici;
- concesive: oricum, în tot cazul, totuși;
- cauzale: de aia.
supraorganizarea discursului cu ajutorul
deicticelor textuale
•O să vin să controlez ce-ați făcut. Și asta e o
promisiune, nu o amenințare. (explicitarea tipului
de act verbal)
•Că veni vorba de X., e oare un tip de încredere?
(relație tematică)
•Mai întâi și mai întâi, eu nici n-am fost acolo. Pe
urmă, chiar dacă aș fi fost, habar n-aveam ce se
petrece. (relație temporală/ierarhică)
•E mult prea amabil, mai bine zis prea bleg.
(corectarea semnificației printr-o formulă mai
adecvată intenției)
•Acuma, mi se pare că merită să vă spun și vouă ce
s-a întâmplat. (justificarea enunțului în context)
supraorganizarea discursului cu ajutorul
conectorilor discursivi 
•conectorii discursivi indică raportul logic, afectiv,
argumentativ etc. între enunțul pe care îl introduc și
alt enunț (al aceluiași locutor sau al alocutorului
acestuia)
– Am aflat că vrea să plece. Ei, la asta ce să mai fac?
– Am aflat că vrea să plece. Mă rog, asta este. De
fapt, poate fi și o parte bună în gestul lui.
– Cred că or să se despartă. Oricum, asta nu mă
privește.
– Nu e un om de încredere. – Asta-i bună, cum poți
spune așa ceva?
– M-a mirat foarte tare ce-a făcut. – Păi tu nu știi
cine-i el?
coordonata descriptivă
•deictice descriptive
•expresii care trimit ostensiv la caracteristicile unor
acțiuni sau ale unor entități care fac parte din
contextul comunicării:
 
Dacă vorbești așa, sigur că nu te înțelege nimeni.
Cu așa siluetă, poți deveni fotomodel.
Poartă-te mai departe în felul ăsta și o să rămâi
singur.
Fă și tu așa!
Bravo, așa te vreau!