Gramatica limbii române

pentru gimnaziu
Coordonator: Gabriela Pană Dindelegan
-recenzie-
Instrument de lucru – bază pentru formarea competențelor de
comunicare din domeniul Elemente de construcție a comunicării
 AD
VE
R BU
Capitolul: ADVERBUL L

Clasa a V-a: -

Clasa a VI-a: 8 slide-uri

1. Cum recunoaștem un adverb? ..................................................................... pag.
187-188
2. Clase de adverbe ............................................................................................ pag.
188-191
3. Gradele de comparație .................................................................................. pag.
191-192
7. Adverbul și alte părți de vorbire. „Capcane” în recunoaștere ................. pag.
198-199
8. Ortografie și ortoepie ................................................................................... pag.
200

Clasele a VII-a – a VIII-a: 10 slide-uri

9. Cum recunoaștem un adverb? .................................................................... pag.
187-188
10. Clase de adverbe ........................................................................................... pag.
188-191
11. Gradele de comparație ................................................................................. pag.
 ADVERBUL
Clasa a VI-a
1. Cum recunoaștem un adverb?
• Se raportează la acțiuni (am pornit împreună, au sărit imediat), stări, evenimente, însușiri (grav speriați,
anterior comunicate), pe care le caracterizează;
• Are formă invariabilă, indiferent de forma cuvintelor regente:
grav speriat – grav speriată; comunicat anterior – comunicați anterior;
• Se subordonează unui verb, unui adverb, unui adjectiv sau altui adverb.
ATENȚIE la greșelile de „acord” ale adverbului (acordul prin atracție), constând în utilizarea greșit
acordată
copii
a unui adverb așezat în nespus de sinceri
vecinătatea copii nespuși de
unui substantiv cu formă de plural!
dinți strălucitor de albi sinceri
tineri proaspăt căsătoriți dinți strălucitori de
ferestre larg deschise albi
CORECT: candidați slab pregătiți GREȘIT: tineri proaspeți
probleme greu de înțeles căsătoriți
cărți dificil de procurat ferestre largi deschise
candidați slabi
pregătiți
AD
V ERB
UL
Clasele a VI-a – a VIII-a
2. Clase de adverbe (I)
A. Adverbe autonome (cu funcție sintactică), exprimând următoarele valori semantice:
- de mod: lucrează bine, repede, corect, anevoie, merge alene, apăsat, legănat etc.
de mod de cantitate: muncește mult, puțin, destul, suficient etc.
- de loc: locuiește acasă, aici, colo, sus deasupra, departe etc.
- de timp: ajunge azi, mâine, curând, după-amiază, uneori, ulterior etc.
- de timp cu valori aspectuale (marcând frecvența, repetarea procesului): muncește frecvent, scrie întruna,
vorbește iarăși, urmărește din când în când etc.
- de cauză/ de scop: locuțiunile de aceea, de asta/de aia Fiindcă a fost bolnav, de aceea nu vine.
(cauză)
B. Alte situații, în funcție de: De asta nu vine, ca să te protejeze. (scop)
B.a. gradul de autonomie:
adverbe autonome (vezi mai sus)
lipsite de autonomie = adverbe clitice (nu pot apărea decât în relație cu alte cuvinte):
cam, chiar, doar, mai, măcar, nici, numai, prea, tot, și, vreo
Verificare:
A mâncat cam/prea mult. A mâncat *cam/*prea. ATENȚIE!
POSIBIL: A mâncat și dimineață. IMPOSIBIL*: A mâncat *și. Aș mai dori ceva. DA!
A mâncat vreo două A mâncat *vreo. Mai aș dori ceva.
caise. NU!
AD
V ERB
UL
Clasele a VI-a – a VIII-a
2. Clase de adverbe (II)
B.b. funcția sintactică:
adverbe circumstanțiale (de loc, timp, mod, cauză/scop) – punctul A
cu funcții diverse în cadrul enunțului:
- mărci ale enunțurilor afirmative sau negative: da, nu, ba da, nicidecum
- adverbe și locuțiuni de modalitate urmate de virgulă [,]: posibil, probabil, parcă, poate, negreșit,
indubitabil, regretabil
- mărci de interogație: oare, nu cumva; cum, când, unde, cât: Oare nu va renunța? Cum va proceda?
- mărci ale enunțurilor exclamative: Cât este de frumoasă! Ce frumos! Cum cântă de frumos!
- mărci de organizare textuală – conectori pragmatici: totuși, dimpotrivă, în schimb, de fapt, în primul/în al
doilea... rând,
B.c. prezența/absența funcției sintactice: pe de o parte, pe de altă
parte etc.
adverbe cu funcție sintactică (cele circumstanțiale – punctul A)
fără funcție sintactică – adverbe clitice (neanalizabile sintactic – punctul B.a.)
B.d. termenul la care se raportează: cum, când, unde, cât;
* adverbe discursive, cu rol de conectori
adverbe care se raportează la de când, până când,
un cuvânt: vorbește corect, întâmplător bolnavă, totalmente bine etc.
textuali:
de unde,
un enunț până unde,
– adverbe dimpotrivă,Negreșit
propoziționale: în schimb, de reuși
[,] va fapt, de altfel, în
primul.
B.e. prezența în cadrul frazei: de cât primul rând, în al doilea rând, pe de o parte,
adverbe relative: pe de altă parte
B.f. prezența în enunțuri interogative:
 UL
RB
Clasa a VI-a
V E
AD

3. Gradele de comparație (I)

A. Adverbe fără grade de comparație: *=

IMP
a. adverbele de afirmație și de negație: da, nu, nicidecum: *mai nu, *mai nicidecum; OSI
b. adverbele limitative: bolnavă *mai psihic, originală *mai teoretic; BIL
c. adverbele fără autonomie sintactică: chiar, tot, și, cam, vreo: * mai chiar, *mai cam.

B. Adverbe gradabile:
a. adverbele modale: Vorbește mai bine, mai corect, mai expresiv, mai tare, mai clar, mai convingător etc.
b. unele adverbe cantitative: Mănâncă mai mult, mai puțin etc.
c. unele adverbe locative: Se așază mai sus, mai jos, mai aproape, mai departe, mai la dreapta, mai la
stânga
d. unele adverbe temporale: Ajunge mai târziu, mai devreme, mai curând, mai înainte etc.
 UL
RB
AD
V E
Clasa a VI-a
3. Gradele de comparație (II)
(a) Sunt aceleași ca la adjective:
1. Pozitiv: Citește bine.
2. Comparativ: a. de inferioritate: Citește mai puțin bine decât ei.
b. de egalitate: Citește la fel de bine ca ei.
c. de superioritate: Citește mai bine decât ei.
3. Superlativ: a. relativ: Citește cel mai bine din clasă.
b. absolut: Citește foarte bine.
(b) Se exprimă cu ajutorul altor cuvinte care precedă adverbul, având rol de mărci gramaticale: mai, mai
puțin, la fel de, cel mai, foarte.
(c) Superlativul absolut se poate exprima și prin alte mărci lexicale, cu rol expresiv: Citește extraordinar
de, grozav de, nemaipomenit de, teribil de, din cale afară de bine.

ATENȚIE! Spre deosebire de adjectiv, în cazul adverbului, marca cel a superlativului relativ este invariabilă.
Copiii răspund cel mai bine. DA! Copiii răspund cei mai bine. NU!

rezultatele cel mai recent publicate (adverb) vs. rezultatele cele mai recente (adjectiv)
AD
V ERB
UL
Clasele a VII-a – a VIII-a
4. Posibilități de combinare și topica adverbului (I)
A. Adverbul subordonat (cel mai adesea):
A.1. în raport cu verbul (grup verbal), poate avea funcția de:
- circumstanțial de loc: A rămas acasă. Îl aud râzând dincolo. Locuiește aproape. etc.
- circumstanțial de timp: Ne vedem mâine. Muncește noaptea. Vine din când în când. etc.
- circumstanțial de mod și de mod cantitativ: Au plecat împreună. Este grav bolnavă. A lucrat destul. etc.
- circumstanțial de cauză/ scop (rareori): A fost bolnavă; de aceea, a lipsit. (cauză)
Are de dat un examen; de aceea, va veni în București.
A.2. în raport cu substantivul (grup nominal), are funcția (scop)
de atribut: casa de aici, dorința din totdeauna, plecarea
acasă Este sănătos să facem sport. (construcție
A.3. în raport cu un verb copulativ, are funcția de nume predicativ: impersonală)
Ei sunt împreună. (construcție cu subiect personal)
B. Adverbul regent (rareori):
B.1. dacă este gradabil, poate primi un circumstanțial comparativ: Învață mai bine decât noi.
B.2. dacă ATENȚIE! Adverbele
se construiește cu prepoziția
prepozițional, ceredeun
NU sunt locuțiuniprepozițional:
complement prepoziționale, deoarece
aproapeaceste adverbe
de casă, au sens și cu
concomitent
liceul singure:
Locuiește aproape/departe. – Locuiește aproape/departe de serviciu.
S-a întâmplat înainte. – S-a întâmplat înainte de Revoluție. T!
împotrivă ULA
C
-i, TI
B.3. dacă se construiește cu dativul, cere un complement indirect: aidoma/ asemenea/ anterior/ ulterior întâlnirii
NE
A R
înainte-mi
B.4. dacă se construiește cu un clitic pronominal în dativ, cere un complement indirect de tip special:
 UL
RB
AD
V E
Clasele a VII-a – a VIII-a
4. Posibilități de combinare și topica adverbului (II)
C. Adverbul predicat, adverbul-propoziție (în cazuri de elipsă a verbului; adverbul negativ preia
funcția întregului predicat): Ei sunt mai atenți, iar voi nu sunteți atenți.

În dialog, adverbul-propoziție poate fi exprimat:

- Ai auzit?
* printr-un adverb de negație/ de afirmație: - Ba nu!
- Da./ Nu.
- Ba da!
* printr-un grup de adverbe, care transformă un enunț afirmativ într-unul negativ și invers:
- N-ai înțeles?
- Ba da, am înțeles.
- Ba nu, n-ai înțeles.
Cazuri speciale: adverbele de modalitate, a căror interpretare se face:
a. În funcție de integrarea lor sintactică prin conjuncția că sau prin statutul lor incident (parantetic);
b. În funcție de acceptarea/ neacceptarea copulativului a fi.

P.N.: Sigur/Probabil/Adevărat [că] am greșit. P.V.: De bună seamă/Negreșit/Adevărat [că] va reuși.

C.M.: Sigur/Probabil/Adevărat [,] am greșit. C.M.: De bună seamă/Negreșit/Adevărat [,] va reuși.
 UL
RB
Clasele a VII-a – a VIII-a
V E
AD

5. Rolul adverbului în redactarea textului

1. Adverbele situative (de loc, de timp și de aspect) au rolul de ancorare a textului în situația de comunicare,
conferind precizie mai ales textelor administrative și anchetelor jurnalistice: Astăzi și aici ne întâlnim.

2. Adverbele de modalitate (probabil, posibil, pasămite, chipurile negreșit, din păcate, din fericire, cu
siguranță, fără doar și poate) sunt mărci de implicare a atitudinii autorului față de cele enunțate și influențează
obiectivitatea textului; trebuie evitate în textele administrative și utilizate cu măsură în cele științifice.
ATENȚIE! O construcție de tipul cu siguranță trebuie evitată în același enunț cu adverbul probabil!

3. Adverbele discursive (locuțiuni adverbiale precum: de fapt, de altfel, în primul rând, în al doilea rând, pe
de o parte, pe de altă parte, în concluzie, așadar) au rolul de structurare a argumentelor și de organizare a textului
argumentativ.

ATENȚIE! Odată folosite locuțiunile pe de o parte, în primul rând este necesară și apariția perechii
corelative
pentru fiecare: pe de o parte – pe de altă parte; în primul rând – în al doilea (al treilea, al
patrulea...) rând etc.
AD
V ERB
UL
Clasele a VII-a – a VIII-a
6. Vocabular. Procedee de formare a cuvintelor (I)
A. Derivarea cu prefixe și sufixe
- sufixul –ește: bărbătește, frățește, prietenește, românește etc. - sufixele diminutivale: binișor, multicel,
depărtișor, depărticel
- sufixul –iș/-âș:lamorțiș,
ATENȚIE târâș, grăpiș,
paralelismul chiorâș adverbial
dintre sufixul etc. – - sufixul –mente:
ATENȚIE! moralmente,
Specifică limbii realmente,
române este și
totalmente
ește posibilitatea folosirii numelor de limbi derivate în –
și sufixul adjectival – ește ca substantive!
esc!
Derivarea cu prefixe este rară și privește: prefixele negative (neprietenește,Știe englezește.
nebărbătește)
bărbătește (adverb) vs. bărbătesc (adjectiv)
prefixele neologice cu valoare superlativă (superbine).
ATENȚIE! Uneori, semnificația derivatului cu prefix se îndepărtează de sensul originar: negreșit, neapărat etc.

B.1. Grupări bine sudate:

B. Compusele și locuțiunile adverbiale [de-a+adverb/substantiv articulat/nearticulat]: de-a berbeleacul, de-a
bușilea,
[Prep+Nume]: acasă, alene, anevoie, anume, de-a curmezișul, de-a lungul, de-a latul, de-a-ndărătelea, de-a
aseară, pururea,
de-a rostogolul, de-a stânga, de-a dreapta, de-a valma, de-
degrabă, diseară/deseară, adevăratelea,
devreme, într-adevăr, într-adins etc.
dis-de-dimineață, după-amiază, [pe+participiu]: pe apucate, pe (ne)mâncate, pe nesimțite, pe pipăite, pe
pesemne sărite,
[Prep+Adv]: decât, dincoace, dincolo etc. pe tăcute, pe înserate etc.
AD
V ERB
UL
Clasele a VII-a – a VIII-a
6. Vocabular. Procedee de formare a cuvintelor (II)
C. Conversiunea
C.1. Conversiuni cu caracter regulat:
- adverb < adjectiv: caiet îngrijit (adjectiv) vs. scrie îngrijit (adverb) etc.
- adverb < participiu: vorbește apăsat, răstit, cântat, șoptit, bolborosit, silabisit etc.
C.2. Conversiuni neregulate, dar frecvente:
- adverb < substantiv: învață noaptea/ziua, lucrează iarna/vara, vine joia și duminica etc.
- substantive care exprimă valori ale superlativului absolut: beat turtă, gol pușcă, îndrăgostit lulea, înghețat
tun,
răcit cobză, singur cuc, supărat foc etc.
C.3. Conversiuni rare:
- adverb < forme verbale personale: poate (că) etc.
- adverb care încorporează conjuncția de subordonare că: cică < zice că, parcă < pare că
C.4. Conversiuni izolate, accidentale:
- adverbul de modalitate
Conversiuni complete:chipurile < plural substantival:TreceriFata, chipurile bolnavă, a lipsit de la școală.
parțiale:
(exprimarea îndoielii)
Ex. îndrăgostit lulea, înghețat tun etc. Ex. învață nopțile, vine duminicile etc.
Ex. învață nopți întregi etc.
 UL
AD
V ERB
Clasele a VI-a – a VIII-a
7. Adverbul și alte părți de vorbire. „Capcane” în recunoaștere (I)

A. Adverbul și prepoziția
deasupra (adverb și prepoziție)
A.1. Identitate de formă:
de-a lungul, de-a latul (locuțiune prepozițională și locuțiune
A.2. Prepoziția este „articulată”, adverbială)
iar adverbul este „nearticulat”. ATENȚIE! Nu este vorba despre un articol propriu-
zis!
înainte (adverb) – înaintea (prepoziție) în jur (locuțiune adverbială) – în jurul (locuțiune prepozițională)
înapoi (adverb) – înapoia (prepoziție) de jur împrejur (locuțiune adverbială) – de jur împrejurul (locuțiune
prepozițională)
dedesubt (adverb) – dedesubtul (prepoziție) în față (locuțiune adverbială) – în fața (locuțiune prepozițională)
îndărăt (adverb) – îndărătul (prepoziție) în spate (locuțiune adverbială) – în spatele (locuțiune prepozițională)
împotrivă (adverb) – împotriva (prepoziție) în sus (locuțiune adverbială) – în susul (locuțiune prepozițională)
B. Adverbul și substantivul (utilizarea contextuală a unor adverbe ca substantive)
B.1. substantivizarea prin articulare: aproapele, binele, susul (paginii), josul (paginii)
B.2. substantivizarea prin așezarea adverbului într-un context propriu numai substantivului:
Toată viața mi-a făcut numai bine.
 UL
AD
V ERB
Clasele a VI-a – a VIII-a
7. Adverbul și alte părți de vorbire. „Capcane” în recunoaștere (II)

C. Omonimii – mai ales cu referire la formele adverbiale și, mai, iar, tot, nici, vreo, decât:

Vine lunea și marțea. (conjuncție Astăzi a răspuns mai bine. (adverb - marcă de
și mai
coordonatoare) comparație)
A lipsit și marțea asta. (adverb clitic) Nu s-a mai gândit la nimic. (adverb aspectual)
Tot ce face este profund. (pronume nehotărât)
Ion este antrenor, iar Lică – jucător. (conjuncție tot S-a verificat tot grupul. (adjectiv pronominal)
iar
coordonatoare) S-au tot certat. (adverb aspectual)
A venit iar la noi. (adverb aspectual)

Nu cred să fi citit vreo carte. (adjectiv pronominal) Știe mai bine decât mine. (prepoziție cu valoare
vreo decât
A lipsit vreo două ceasuri. (adverb de mod de aproximare) comparativă)
N-a venit decât Ion. (adverb restrictiv)
ATENȚIE la construcția adverbului restrictiv decât, care apare corect NUMAI în propoziții
NEGATIVE!
El nu vine decât vinerea.
Pentru propozițiile AFIRMATIVE, se folosesc adverbele restrictive doar, numai:
El vine doar vinerea. El vine numai vinerea.
 UL
AD
V ERB
Clasele a VI-a – a VIII-a
8. Ortografie și ortoepie
  Perechi OMOFONE, unde numai prima formă reprezintă un adverb (cf. DOOOM):

numai vs. nu mai altădată vs. altădată

întruna vs. într-una bineînțeles vs. bine
înțeles
odată vs. o dată deoparte vs. de o parte
cândva vs. când va desigur vs. de sigur
altfel vs. alt fel pesemne vs. pe semne
degrabă vs. de grabă decât vs. de cât
OBSERVAȚIE:
Grafia diferită respectă principiul sintactic din ortografie (diferențierea în scris a unor forme compuse de
grupurile sintactic libere corespunzătoare).