COMERȚUL ELECTRONIC DIN PERSPECTIVĂ

JURIDICĂ

Epure Marian-Ștefan
Generalități și definirea conceptului de e-commerce
Dreptul comercial reprezintă acea ramură a dreptului civil care are ca obiect normele juridice
aplicabile raporturilor izvorâte din realizarea unor acțiuni de comerț. De asemenea, dreptul
comercial reglementează raporturi juridice dintre persoane cu statut de comerciant1.
Comerțul este o inerent societății datorită necesității individului față de anumite produse și
servicii pe care acesta nu le poate îndeplini de unul singur sau caută o anumită stare de confort și,
astfel, caută o altă persoană (juridică sau fizică - numită în acest context vânzător) care să satisfacă
nevoia individului (acesta poate fi tot o persoană fizică sau juridică – numită în acest context
cumpărător). În același context avem și schimbul care face parte din raporturile comerciale, fiind
aplicabile regulile de la vânzare2, cu mențiunea că părțile sunt deopotrivă și vânzător și cumpărător 3.
[1.]
Odată cu dezvoltarea societății informaționale și cu apariția furnizorilor de informație ce oferă
servicii tot mai rapide, ritmul de progres al mediului social fiind tot mai accelerat și mai condiționat
de rapiditate și calitate, a apărut și conceptul de e-commerce care a venit în întâmpinarea
schimbărilor sociale.
Comerțul electronic reprezintă a cea parte a comerțului ce are ca mediu un spațiu virtual în
care subiectele raportului comercial își pot desfășura activitatea, cu o diferență de formă, ci nu de
fond. Conceptul rămâne același deoarece tot procesele de vânzare-cumpărare și schimb se folosesc
doar că sub forma unor contracte la distanță4 asumate pe baza semnăturii electronice5.
Elementul de bază al e-commerce-ului și al eficienței acestuia este de reprezentat de
advertising deoarece reprezintă una din puținele căi prin care vânzătorul își poate prezenta produsul
sau serviciul posibililor cumpărători, astfel că evoluția unui comerciant este imperativ legată de
calitatea și cantitatea reclamelor sale. Pentru a nu se crea o serie de „basme” din respectivele
reclame, legiuitorul a instituit obligația legală a vânzătorului de a vinde ceea ce se prezintă în
reclamă, neîndeplinirea acestei obligații dând dreptul cumpărătorului de a returna produsul (dreptul
de returnare fiind instituit pentru orice contract la distanță sau din afara spațiilor comerciale în
termen de 14 zile6) sau poate atrage răspunderea comerciantului.[2.]

Dreptul comerțului electronic – noțiuni

Deși comerțul electronic este o latură evident economică a societății, se poate întrevedea,
dintr-un unghi juridic, existența unei noi ramuri de drept care are raporturi juridice și formalități
specifice, date de legislația în vigoare.
Dreptul, în general, este definit ca ansamblul normelor asigurate și apărate de stat, care au ca
scop disciplinarea și organizarea comportamentelor umane conform necesităților și dezideratelor
societății, într-un climat specific coabitării libertății, apărării drepturilor legitime și justiției sociale 7.
Având definiția dreptului, putem descinde de aici o definiție a dreptului comerțului electronic:
Dreptul comerțului electronic este acea ramură a dreptului civil care reglementează raporturile

1
Care au regimul juridic al unor profesioniști, precum se prevede la art. 8 alin. (1) al legii 71/2011 pentru punerea în aplicare a NCC
2
Art. 1764 alin. (1) din Codul Civil
3
Art. 1764 alin. (2) din Codul Civil
4
Definit în art. 4 alin. (1) pct. 46 din O.U.G. 111/2011 privind comunicațiile electronice, cu modificările și completările ulterioare
5
Folosim termenul de semnătură electronică în sensul conferit de art. 4 pct. 3 și 4 din legea 455/2001 privind semnătura electronică, cu modificările și
completările ulterioare
6
În condițiile art. 9 din O.U.G. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii, precum și pentru
modificarea și completarea unor acte normative
7
Mihail Niemesch, Teoria Generală a Dreptului, Ediția a 3-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2019, pag. 27
dintre vânzători și cumpărători care au loc într-un spațiu cibernetic în care părțile să se fie în
siguranță, asigurându-se protecția datelor personale ale cumpărătorului8 și transparența
comerciantului9.[Error: Reference source not found]
Cyberspace-ului i s-au încercat multe definiții în doctrină prezentându-l ca pe o fantezie, ca pe
o breșă, ca pe ceva real, l-au confundat cu realitatea virtuală sau ca fiind un spațiu conceptual.
Autoarea Gabriela Grosseck, în încercarea definirii acestui concept arată că “ este peste tot și, fiind
folosit în sens larg, tinde să devină totul”10. Orice persoană poate cumpăra un domeniu din spațiul
cibernetic, însă pentru a vinde este necesară dobândirea calității de comerciant prin instituirea unei
societăți sau a unui P.F.A. (persoană fizică autorizată), excepție fac cazurile expres prevăzute de
lege precum sunt agricultorii (ei pot să își vândă produsele din ramura lor de activitate pe baza unei
autorizații). Achiziția pentru un domeniu național este pe un termen de 10 ani, iar la nivel
internațional se achiziționează pe o perioadă de un an.
Reglementarea protecției datelor cu caracter personal ale persoanei a venit ca un factor de
siguranță și sporire a încrederii, mai ales, în contextul actual în care fraudele electronice sunt extrem
de uzuale din cauza evoluției crimelor odată cu societatea. Ca principiu, datele personale ale
fiecărui individ nu pot fi folosite decât de sine în atingerea intereselor sale, nicio terță persoană
având vreun drept asupra lor (prin excepție se pot folosi doar în apărarea unui interes general, iar,
după ce pericolul a fost îndepărtat, datele persoanei nu pot fi folosite, nici chiar cele din timpul
perioadei apărării interesului general)11.
Transparența vânzătorului este reglementată de legea 365/2002 privind comerțul electronic
care impune ca informațiile generale prezentate pe site (numele sau denumirea furnizorului de
servicii; domiciliul sau sediul furnizorului de servicii; numerele de telefon, fax, adresa de poștă
electronică și orice alte date necesare contactării furnizorului de servicii în mod direct și efectiv
etc.) să fie puse la dispoziția destinatarilor și a autorităților publice în mod facil, direct, permanent și
gratuit, se impune ca orice comunicare comercială să fie făcută doar având consimțământul
destinatarului și se impune vânzătorului să ofere o serie de date (etapele tehnice care trebuie urmate
pentru a încheia contractul, limba în care se poate încheia contractul, dacă contractul, odată încheiat,
este stocat sau nu de către furnizorul de servicii și dacă este accesibil sau nu etc.) care trebuie
comunicate în mod clar, neechivoc și într-un limbaj accesibil destinatarului12.
Raportul juridic de e-commerce are la bază toate elementele unui raport juridic comercial, cu
excepția spațiului online prin intermediul căruia este posibil transferul de voință, la baza căruia se
află faptul juridic, actul juridice și evenimentul.
Faptul juridic reprezintă acțiunea umană neintenționată care produce efecte juridice (de
exemplu, consumatorul primește produsul greșit, deși contractul stipula clar care produs îi trebuia
livrat, astfel, consumatorul poate returna produsul).
Actul juridic este acțiunea intenționată a unei persoane de a naște, stinge sau modifica un
raport juridic (contractul încheiat prin mijloace electronice are același regim juridic al contractului
încheiat față-în-față, dacă întrunește condițiile de valabilitate prevăzute de lege 13, nefiind necesar un
consimțământ prealabil al părților pentru a încheia respectivul contract în formă electronică).

8
Legea 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie
2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de
abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările și completările ulterioare
9
Art. 5 și art. 8 din legea 365/2002 privind comerțul electronic, cu modificările și completările ulterioare
10
Mihail Niemesch, Teoria Generală a Dreptului, Ediția a 3-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2019, pag. 43
11
Art. 23 din Regulamentul (UE) nr. 679/2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și
privind libera circulație a acestora, cu modificările și completările ulterioare
12
Art. 5, art. 6 și art. 8 din legea 365/2002 privind comerțul electronic
13
Art. 7 din legea 365/2002 privind comerțul electronic
 Evenimentul reprezintă orice acțiune care este independentă de voința umană și produce
efecte în plan juridic (de exemplu, nelivrarea unui produs sau neîndeplinirea unui serviciu de către
vânzător din cauza unui cutremur, unei tornade, unei epidemii etc.)
Obiectul acestei ramuri de drept în plină creștere coincide cu cel al antecesorului său, dreptul
comercial, și poate fi privit din două mari puncte de vedere: viziunea subiectivă și viziunea
obiectivă. Viziunea subiectivă pune în centrul său normele aplicabile persoanei care are calitatea de
comerciant, iar viziunea obiectivă are ca punct de referință normele aplicabile faptelor, actelor și
operațiunilor comerciale14.

Încadrarea normativă a dreptului comerțului electronic

Legislația românească privind e-commerce-ul s-a dezvoltat pe baza și în spiritul legislației
europene, fiind observată de către legiuitor șansa unei resurse economice în plină dezvoltare care ar
putea crea din România un competitor la nivelul Uniunii Europene sau, chiar, la nivel mondial. De
asemenea, printre crăpăturile legislației curente a apărut și ideea auto-reglementării care presupune
aderarea la un set de reguli (cod de conduită) de către o anumită colectivitate de comercianți,
implicând participanții dintr-un anumit domeniu, care convin – voluntar și de comun acord – să se
supună regulilor stabilite de comunitatea din care fac parte (având ca scop mărirea încrederii în
produsele și serviciile lor).[4.]
Legislația europeană în domeniu este extrem de vastă, aici enumerăm următoarele:
 Directiva 2000/31/CE privind comerțul electronic, reglementează principiile generale
ale comerțului electronic (principiul de excludere al autorizării prealabile, informațiile
generale de furnizat, absența obligației generale de supraveghere etc.) și modul de
aplicare a directivei în legislație (coduri de conduită, rezolvarea extrajudiciară a
litigiilor, acțiuni în justiție, cooperarea și sancțiuni);[5.]
 Directiva 2004/48/CE privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, care
pune sub sigiliu juridic măsurile, procedurile și mijloacele de reparație (obligația
generală ca măsurile să fie corecte, echitabile și utile, prezumpția de autor sau titular al
dreptului, măsurile de conservare a dovezii etc.), precum și faptul că statele membre
pot să aplice sancțiuni corespunzătoare fără a aduce atingere prezentei directive;[6.]
 Directiva 2009/110/CE privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea
prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, care are ca obiect
de reglementare cerințele pentru acces la activitate, desfășurarea activității și la
supravegherea prudențială a instituțiilor emitente de monedă electronică (reguli
prudențiale generale, capitalul inițial, fondurile proprii etc.), precum și emiterea și
răscumpărarea monedei electronice (interzicerea dobânzii, interzicerea emiterii de
monedă electronică de către persoanele neautorizate etc.);[]
 Directiva 2011/83/CE privind drepturile consumatorilor, reglementează cerințele de
informare pentru contractele la distanță și din afara spațiilor comerciale, condițiile de
formă ale contractului la distanță, dreptul de retragere, obligațiile cumpărătorului și ale
vânzătorului și alte drepturi și obligații (fiind detaliate expres și efectele acțiunilor
părților);[]
 Regulamentul (UE) nr. 910/2014 privind identificarea electronică și serviciile de
încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă, stabilește regimul juridic al
identificării electronice (recunoașterea reciprocă, notificarea etc.) și al serviciilor de

14
https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/comert/drept-comercial-237412.pdf, pag. 3 (accesat la data de 07.05.2021)
 încredere (supravegherea și organismul de supraveghere, răspunderea și sarcina probei
etc.);[]
 Regulamentul (UE) nr. 679/2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce
privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestora,
reglementează principiile ce trebuie respectate (legalitatea, consimțământul etc.),
drepturile persoanei vizate (transparența și modalitățile de transparență, informarea și
accesul la datele personale, rectificarea și ștergerea datelor personale etc.), restricțiile
ce se impun (art. 23 instituie cazurile de excepție și eventualele motivări care ar trebui
să le însoțească) și regimul juridic al operatorului și al celui ce e împuternicit de acesta
(responsabilitatea operatorului, evidențele activității de prelucrare, cooperarea cu
autoritatea de supraveghere etc.).[]
În România, din dorința apropierii de standardul european și de oferire a unei satisfaceri a
nevoilor pe acest sector social s-au edictat mai multe acte normative, precum:
 Legea 455/2001 privind semnătura electronică, care are în vedere principiile
generale aplicabile, regimul juridic al înscrisurilor electronice, furnizarea
serviciilor de certificare, activitățile de monitorizare și control (instituie autoritatea
competentă și procedura de supraveghere), răspunderea furnizorilor de certificare
și obligațiile furnizorilor de certificare;[]
 Legea 365/2002 privind comerțul electronic, reglementează furnizarea serviciilor
societății informaționale, contractele încheiate prin mijloace electronice,
răspunderea furnizorilor de servicii, activitatea de supraveghere și control, precum
și soluționarea litigiilor rezultate;[]
 H.G. 1308/2002 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea legii
nr. 365/2002 privind comerțul electronic;[]
 O.U.G. 34/2004 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate
cu profesioniștii, care reglementează dreptul de retragere (obligațiile
consumatorului și efectele), informațiile ce trebuie oferite consumatorilor,
condițiile de formă ale contractelor la distanță și alte drepturi ale consumatorilor;[]
 O.U.G. 111/2011 privind comunicările electronice regulează autorizarea furnizării
de rețele și servicii de comunicații electronice, regimul juridic al resurselor limitate
necesare pentru furnizarea de rețele și servicii de comunicații electronice,
securitatea și integritatea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice,
drepturile utilizatorilor finali, serviciul universal, promovarea concurenței pe piață,
tariful de monitorizare și soluționarea litigiile născute din prezenta ordonanță de
urgență;[]
 Legea 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE)
2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor
fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera
circulație a acestor date, care facilitează legislația românească pentru aplicarea
normelor europene și creează și cadrul legal specific României.[]
De menționat mai este faptul că pentru a începe o afacere în e-commerce este necesară o
autorizație de la Registrul Comerțului căreia îi corespunde codul C.A.E.N. 4791 (care include:
comerțul cu amănuntul al oricărui tip de produs prin comandă poștală, comerțul cu amănuntul al
oricărui tip de produs prin Internet, pe bază de comandă, vânzarea directă prin intermediul
televiziunii, radio-ului sau telefonului și licitații cu amănuntul pe Internet; și exclude: vânzarea cu
amănuntul a autovehiculelor, pieselor și accesoriilor pentru acestea, prin Internet – a se vedea
grupele C.A.E.N. 451, C.A.E.N. 453 – și vânzarea cu amănuntul a motocicletelor, pieselor și
accesoriilor pentru acestea, prin Internet – a se vedea grupa 459).[]
Concluzii
Așadar, observând întreg cadrul legislativ și dezvoltarea continuă a societății, comerțul
electronic începe să aibă un avânt tot mai mare datorită avantajelor ce le promite. Astfel, deși
fraudele se sporesc,

Bibliografie
1. Dan Lupașcu, Cod Civil , Ediția a 9-a revizuită, Ed. Universul Juridic, București, 2020
2. https://www.youtube.com/watch?v=DFYa-3HnlOI&t=314s – accesat la data de 30.04.2021
3. Mihail Niemesch, Teoria Generală a Dreptului, Ediția a 3-a revizuită și adăugită, Ed.
Hamangiu, București, 2019
4. https://d1wqtxts1xzle7.cloudfront.net/38490259/Article_337.pdf?1439760710=&response-
content-disposition=inline%3B+filename
%3DSelf_Regulation_of_the_E_Commerce_in_Rom.pdf&Expires=1620055042&Signature
=EKSPeIvzzxujLalQ9BQ-
WzgJzvXhAZ9EYNaDjTiA2aubITVk2KLzH~~pCgIxacoZRATk~FKiIqnbaoJiu3z3pDuhN
SMu4FPFvI4l-h8uuQq8zPnHrb6-7wh8WxFXcY32oVM9btch3D3Kbysc1CWbG-
BVu0Qns0DAooJcr4Wt-iY~UYOMpuJRDwToN-fT-
QGz5AUmXNluXO9f38aRkElG7o0E~~ehLT9Ki5qqDzNNWVTTVlEV4EdGQIwcCHcx6
f~cmI8r4b5fWRcYtkAsGj2x1IJHr4f~J7eLJgkaPCIpldS80UX~5GC~7SvJACAk0M2dJZE
UDPT9-L5R1YqzDijXSg__&Key-Pair-Id=APKAJLOHF5GGSLRBV4ZA – accesat la data
de 02.05.2021
5. Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2000/31/CE din 8 iunie 2000 privind
anumite aspecte juridice ale societății informaționale, în special comerțul electronic, pe piața
internă (Directiva privind comerțul electronic), publicată în Jurnalul Oficial seria L, nr.
178/2000-07-17, pag. 1
6. Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind
respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, publicată în Jurnalul Oficial seria L, nr.
157/2004-04-30, pag. 45
7. Directiva 2009/110/CE privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea
prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică
8. https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/comert/drept-comercial-237412.pdf - accesat la data de
07.05.2021

Cuprins

Generalități și definirea conceptului de e-commerce...................................................................................2

Dreptul comerțului electronic – noțiuni........................................................................................................2
Încadrarea normativă a dreptului comerțului electronic............................................................................4
Concluzii..........................................................................................................................................................5
Bibliografie......................................................................................................................................................6
Cuprins............................................................................................................................................................6