Ministerul Educației și Cercetării 

al Republicii Moldova

I.P. Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Catedra Administrarea afacerilor

Studiu individual nr.3

La disciplina: Dreptul afacerilor
„Contractele incheiate prin mijloacele
electronice”

A elaborat: Morari Gabriela

Grupa: IPF 2104
A verificat: Cebanu Ion

Chișinău, 2022
Contractul electronic este conventia incheiata prin intermediul mijloacelor informatice, iar in
Romania a fost legiferata inca din anul 2002. Prin intermediul retelei Internet, contractele se pot
incheia online – prin folosirea serviciilor care permit ofertarea si acceptarea in timp real – sau
offline, prin intermediul postei electronice. Ca urmare, contractele incheiate online vor fi
considerate din punct de vedere juridic contracte „intre prezenti“, iar cele incheiate offline –
contracte „intre absenti“, cu toate consecintele care decurg din aceasta situatie. Avantajele
contractului electronic sunt incontestabile: costurile sale sunt minime, indiferent de distanta
dintre parteneri, eliminandu-se in totalitate costurile generate de transportul persoanelor
implicate in negociere, poate fi rapid si comod incheiat. Contractul electronic nu difera foarte
mult de omologul sau clasic, insa prezinta anumite particularitati. Contractul electronic este
asimilat contractului clasic din punctul de vedere al validitatii sale si al efectelor produse, fiind
calificat juridic ca fiind un contract la distanta, insa apare o conditie suplimentara in ceea ce
priveste dovada existentei acestui tip de contract. Dovada contractului electronic Contractele
incheiate prin mijloace electronice, reglementate de capitolul 3 al Legii nr. 365/2002 privind
comertul electronic, produc toate efectele pe care legea le recunoaste contractelor clasice
incheiate in mod valabil, insa art. 7 instituie obligatia probarii sale si prin perspectiva
prevederilor legii privind semnatura electronica, nr. 455/2001. Proba contractelor incheiate prin
intermediul mijloacelor electronice este ceva mai dificil de realizat din cauza absentei
suporturilor durabile (hartie), insa, in cazul aparitiei unor litigii, ele pot fi folosite ca proba in
instanta, cu respectarea regulilor generale in materie tinand seama si de prevederile legii speciale
privind semnatura electronica. In prezent, majoritatea tarilor au impus recunoasterea juridica a
semnaturii electronice. Parlamentul European si Consiliul, la 13 decembrie 1999, au adoptat
Directiva 1999/93/ CE care stabileste un cadru comunitar pentru semnaturile electronice, in
scopul garantarii bunei functionari a pietei interne in domeniul semnaturilor electronice,
instituind un cadru juridic armonizat si potrivit pentru utilizarea semnaturilor electronice in
interiorul Comunitatii Europene. Art. 5 (1) al Directivei consacra egalitatea de tratament juridic
intre semnatura electronica extinsa (avansata) si semnatura olografa, stipuland ca numai
semnaturile electronice extinse (avansate) au acelasi efect egal ca si semnatura scrisa de mana in
statele membre, fiind admise ca probe legale. In legatura cu semnaturile electronice simple, art. 5
(2) prevede ca statele membre trebuie sa se asigure ca unor astfel de semnaturi nu li se refuza
efectul legal sau nu sunt refuzate ca probe in procese numai pe baza faptului ca nu sunt calificate
drept semnaturi electronice extinse (avansate). Efectele tipurilor de semnaturi electronice In
sistemul national roman, Legea nr. 455/2001 instituie doua categorii de semnaturi electronice:
semnatura electronica si semnatura electronica extinsa. Contractul ce poarta o semnatura
electronica extinsa – bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul
respectiv si generat cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice – este
asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnatura privata,
producand aceleasi consecinte ca si acesta. Semnatura electronica simpla are aceleasi efecte
juridice ca si semnatura clasica pe hartie numai daca este recunoscuta de catre cel caruia i se
opune. Inscrisul in forma electronica caruia i s-a asociat logic o semnatura electronica este
asimilat, in privinta conditiilor si efectelor sale, cu inscrisul sub semnatura privata, asa cum
dispune art. 5 din Legea nr. 455/2001. Inscrisul in forma electronica, recunoscut de cel caruia i
se opune, are, intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezinta drepturile, aceleasi efecte
ca actul autentic, potrivit dispozitiilor art. 6 din aceeasi lege. In materie comerciala, simplul
acord al vointelor manifestate da nastere contractului, astfel incat inscrisul nu este necesar nici
pentru nasterea contractului, nici pentru dovada continutului sau. Insa, in situatiile de exceptie,
cand forma scrisa a contractului este ceruta ca o conditie de forma sau de validitate, numai
semnatura electronica extinsa poate face dovada contractului, astfel ca este indicat sa se
foloseasca aceasta semnatura electronica extinsa. Contracte ce nu pot fi Incheiate electronic De
la regula potrivit careia prin mijloace informatice poate fi incheiat orice tip de contract exista
cateva exceptii, printre acestea situandu-se si contractele pentru care legea cere forma solemna,
respectiv contractele ce se autentifica la notariat. In practica sunt foarte rare cazurile cand
activitatea notariala se desfasoara prin intermediul notarului electronic, potrivit Legii nr. 589/
2004 privind regimul juridic al activitatii electronice notariale. Insa, cum contractele solemne
sunt atipice materiei comerciale, perfectarea contractelor prin mijloace electronice ia amploare,
fiind des folosita in comertul international. Contractul electronic incheiat intre comerciantii care
furnizeaza produse sau servicii si consumatori trebuie sa se supuna dispozitiilor Ordonantei nr.
130/2000, privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta.
Momentul si locul perfectarii contractului Momentul si locul incheierii contractului ridica
anumite probleme in ceea ce priveste legea aplicabila, iar in cazul contractelor electronice
determinarea acestor aspecte prezinta particularitati. La orice tip de contract, clasic sau
electronic, este important sa se determine momentul perfectarii contractului pentru mai multe
considerente, precum: capacitatea persoanelor fizice sau juridice de a contracta se apreciaza in
functie de acest moment; posibilitatea de revocare a acceptarii ofertei pana la momentul
perfectarii contractului; acesta este si momentul in raport de care se stramuta de la vanzator la
cumparator dreptul de proprietate asupra bunului, precum si riscul pieirii acestui bun din cauze
neimputabile celeilalte parti; termenul de prescriptie extinctiva a dreptului la actiune in justitie
curge de la acest moment; pretul contractului se apreciaza tot in functie de acest moment, iar
legea aplicabila raportului juridic nascut din acel contract va fi determinata tot in raport de locul
si momentul perfectarii contractului. In comparatie cu contractele traditionale, tranzactiile
electronice ridica intrebari inedite referitoare la momentul si locul formarii contractului. In ceea
ce priveste incheierea contractelor electronice, prin art. 9 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 se
prevede ca se considera a fi momentul incheierii contractului acela in care acceptarea ofertei de a
contracta a ajuns la cunostinta ofertantului. Regula instituita de aceasta norma legala speciala
reprezinta o aplicare a teoriei clasice intitulate „teoria informatiunii“. In situatia in care
dispozitiile contractuale impun o prestatie imediata, contractul se considera incheiat in momentul
in care debitorul obligatiei a inceput executarea, cu exceptia cazului in care ofertantul a cerut ca
in prealabil sa i se comunice acceptarea, in conformitate cu art. 9 alin. 2 din Legea nr. 365/2002.
Potrivit art. 9 alin. 4 din Legea nr. 365/2002, oferta sau acceptarea, precum si confirmarea
primirii acestora astfel efectuate se considera primite atunci cand partile carora le sunt adresate
pot sa le acceseze. Tinand seama de caracteristica majora a contractului electronic, si anume
absenta fizica a partilor in momentul schimbului de consimtamant, doua probleme se ridica in
cazul contractelor in care consimtamantul este dat de o persoana aflata in spatele unui calculator:
consimtamantul schimbat cu un incapabil si eroarea asupra identitatii persoanei. Identitatea
contractantilor si valabilitatea consimtamantului Consimtamantul este unul dintre elementele
esentiale ale oricarui act juridic si exprima vointa persoanei la incheierea actului respectiv,
vointa care poate produce efecte juridice numai daca autorul manifestarii de vointa este, potrivit
legii, capabil sa o faca. Lipsa consimtamantului sanctioneaza actul astfel incheiat cu nulitatea
absoluta. Aceasta problema nu ridica dificultati in spatiul automatizat daca partile au
posibilitatea de evaluare directa a capacitatii persoanelor. Multe servere sunt echipate cu sisteme
ce permit identificarea varstei vizitatorilor, cerandu-se acestuia dovada majoratului, multe prin
cererea unui numar de carte de credit. Ca urmare, vizitatorul primeste un numar de identificare si
o parola pe care le va utiliza pentru realizarea contractelor, insa aceste metode sunt greoaie si
nesigure. In cazul contractelor cu executare imediata – uno icto -, comerciantii nu sunt interesati
de capacitatea contractantului, deoarece obligatia contractuala fiind efectuata, riscurile actiunii in
nulitate a contractului raman minime. Situatia este diametral opusa in cazul contractelor cu
executare succesiva sau cu obligatia de plata amanata in timp, riscurile generate de capacitatea
cocontractantului sunt maxime, ceea ce impune luarea masurilor necesare privind identificarea
cocontractantului. Eroarea asupra identitatii persoanei constituie o cauza de nulitate a
contractului numai in cazul contractelor incheiate pe considerentul calitatii persoanei – intuitu
personae -, contracte in care partile fac din identitatea unuia dintre cocontractanti un element
esential al contractului. In celelalte tipuri de contracte, nu se poate aplica sanctiunea nulitatii in
cazul erorii asupra identitatii persoanei. Pentru evitarea unor astfel de erori, partile trebuie sa
recurga la folosirea semnaturilor electronice si a certificarilor. Acestea sunt des utilizate in cadrul
raporturilor contractuale intre profesionisti. Plata electronica Modalitatea de plata electronica
prezinta riscul falsificarii instrumentelor de plata electronica. Insa art. 24, Legea nr. 365/2002
incrimineaza fapta de falsificare a unui instrument de plata electronic, punerea in circulatie, in
orice mod, a instrumentelor de plata electronica falsificate sau detinerea lor in vederea punerii in
circulatie, acestea fiind pedepsite cu inchisoare de la 3 la 12 ani. De asemenea, se pedepsesc cu
inchisoare si detinerea de echipamente in vederea falsificarii instrumentelor de plata electronica,
fabricarea ori detinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la
falsificarea instrumentelor de plata electronica, falsul in declaratii in vederea emiterii sau
utilizarii instrumentelor de plata electronica, efectuarea si acceptarea de operatiuni financiare in
mod fraudulos. Cunoasterea si respectarea stricta a regulilor impuse de lege determina evitarea
fraudelor si a oricaror consecinte neplacute.În cazul în care destinatarul serviciilor plasează
comanda prin mijloace electronice, sînt respectate următoarele condiții.Furnizorul de servicii
trebuie să confirme, fără amînări nejustificate, prin mijloace electronice, recepţionarea
informaţiei privind comanda, inclusiv acceptarea sau respingerea comenzii făcute de către
destinatarul serviciilor.Informaţia privind comanda, inclusiv confirmarea recepţionării acesteia,
se consideră accesată atunci cînd părţile cărora le este adresată au făcut schimb de informaţii
affirmative.Furnizorul de servicii pune la dispoziţia destinatarului serviciilor modalităţi de
utilizare a mijloacelor electronice adecvate, eficiente şi accesibile, care să-i permită să identifice
şi să corecteze erorile survenite la introducerea datelor înainte de plasarea comenzii. Furnizorul
de servicii poate deroga de la prevederile alin. (1) şi (2) numai în situaţia în care a convenit altfel
cu destinatarul serviciilor, cu condiţia că niciuna dintre părţi nu are calitatea de consumator.
Prevederile alin. (1) lit. a) şi ale alin. (2) nu se aplică contractelor încheiate exclusiv prin schimb
de mesaje prin poşta electronică sau prin comunicări individuale echivalente
Articolul 19. Regimul juridic al contractelor încheiate prin mijloace electronice
(1) Contractul încheiat prin mijloace electronice constă din ofertă și acceptare.
(11) Contractul nu este lipsit de efect sau validitate juridică din cauza încheierii sale prin
mijloace electronice.
(2) Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar
consimţămîntul prealabil al părţilor asupra utilizării mijloacelor electronice.
(3) După puterea juridică, contractul încheiat prin mijloace electronice se echivalează cu
contractul întocmit în formă scrisă şi semnat de părţi, inclusiv autentificat cu ştampilele părţilor.
(4) Referitor la contractele încheiate prin mijloace electronice se aplică prevederile
generale cu privire la contracte, stipulate în Codul civil al Republicii Moldova.
(5) După puterea doveditoare, contractul încheiat prin mijloace electronice se
echivalează cu contractul întocmit în formă scrisă.
 (6) Nu pot fi încheiate prin mijloace electronice:
a) contracte în baza cărora apar sau se transmit drepturile de proprietate asupra
bunurilor imobile, cu excepţia contractelor de locaţiune sau arendă;
b) contracte a căror încheiere necesită, conform legislaţiei, participarea instanţelor de
judecată, autorităţilor administraţiei publice sau a reprezentanților profesiilor care implică
exerciţiul autorităţii publice în scopul de a produce efecte în privinţa terţilor, precum şi
contractele care necesită autentificare notarială;
c) contractele de fidejusiune sau de garanţii imobiliare ori mobiliare (ipotecă, gaj)
oferite de persoane care acţionează în scopuri ce nu țin de activitatea lor comercială sau
profesională;
 d) contractele ce sînt reglementate de dreptul familiei sau dreptul succesoral.
Contractele în mediul online și relațiile contractuale care există în mediul virtual au
devenit obiectul studiului și cercetărilor științifice ale dreptului civil de o perioadă îndelungată de
timp. Problemele de bază discutate care nemijlocit au trezit interesul doctrinarilor se referă nu
doar la conținutul contractelor online, dar și la tehnologiile pe care se bazează aceste contracte, la
funcționalitatea elementelor tehnologice structurale ale Internetului, serverului root și a altor
sisteme de administrare a Internetului, precum și nemijlocit la contractele în spațiul virtual al
Internetului. Cu toate că există numeroase studii privind relațiile contractuale în spațiul virtual,
reglementarea juridică a naturii contractului este mai puțin studiată. Discuții și sinteze Condițiile
generale de încheiere a contractelor sunt reglementate de Codul civil și nu diferă de contractele
încheiate în formă clasică (tradițională) care sunt oformate în scris, cu semnăturile părților și, în
cazurile necesare, cu ștampila acestora. Dat fiind faptul că contractul este oformat în formă
electronică și este păstrat în memoria calculatorului, el nu încetează să fie contract în sensul
dreptului civil [1]. Însă, anume aceste particularități de utilizare a tehnologiilor moderne în
cadrul contractelor online și împovărează aplicarea prevederilor clasice cu referire la contracte în
dreptul obligațional. Conform art.882 CC RM, contractul este acordul de voință realizat între
două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice.
Tendințele actuale sunt de a reglementa relațiile contractuale în mediul online, de a
uniformiza reglementările și practica existentă de încheiere a relațiilor contractuale în spațiul
virtual, în format electronic. Problemele principale identificate în contractele încheiate în mediul
online: forma electronică, practica este în impas de a percepe această formă; jurisdicția, acordul
încheiat pe internet, în majoritatea cazurilor, se află în afara domeniului jurisdicțional al statului;
aplicarea principiului prezumției în acele cazuri în care în viața obișnuită el nu este deloc
aplicabil; caracterul convențional al multor relații contractuale din spațiul virtual, întrucât aceste
relații nu sunt fixate normativ. În acest sens, venim cu propunerea de a aplica prevederile
legislației statelor SUA prin care sunt recunoscute contractele inteligente (smart) bazate pe
tehnologia blockchain și, respectiv, reglementarea acestora în cadrul legislației la nivel național,
dar mai ales internațional.

Bibliografie

Codul Civil al Republicii Moldova

https://www.legis.md › cautare › getResults
http://www.justice.md › cod

https://wipolex-res.wipo.int/edocs/lexdocs/laws/ro/md/md149ro.pdf

https://juridicemoldova.md/drept-civil