Aspecte Juridice Privind Formarea Contra

Cuprins
Introducere.................................................................................................................................5
Cap. I. Definirea contractului în formă electronică. Contractul electronic – specie de

contract sau tehnică de a contracta?........................................................................................6
1.1. Avantajele încheierii unui contract în format electronic...............................................8

1.2. Forma contractului electronic......................................................................................9
1.2.1. Clauze standard..............................................................................................11
1.2.2. Clauze neuzuale.............................................................................................12
1.2.3. Contract la distanță........................................................................................13
Cap. II. Publicitatea on-line....................................................................................................15
2.1. În ce condiţii un mesaj publicitar poate fi considerat o ofertă de a contracta?............15
2.2.Tehnici electronice incorecte de publicitate comercială. Spamming.

Mousetrapping...........................................................................................................................17
Cap. III. Negocierea și încheierea contractului în format electronic..................................21
3.1. Obligații legale în etapa precontractuală......................................................................22
3.2. Încheierea contractului.................................................................................................24
3.2.1 Oferta în formă electronică. Oferta on-line.....................................................26

3.2.2 Acceptarea ofertei prin poșta electronică........................................................29
3.2.3 Acorduri de tip click-wrap..............................................................................29
3.2.4 Acorduri de tip browse-wrap..........................................................................30
1
3.2.5 Acorduri de tip shrink-wrap............................................................................31
3.2.6 Acceptare prin acțiunea interfeței automatizate pentru realizarea acordului de
voință. Noțiunea de “agenți inteligenți”.........................................................32
Cap. IV. Momentul și locul încheierii contractului. Legea aplicabilă contractului

electronic...................................................................................................................................36
4.1. Momentul încheiereii contractului electronic...............................................................36
4.2. Locul încheierii contractului electronic........................................................................38
4.3. Legea aplicabilă contractului electronic.......................................................................39
Concluzii...................................................................................................................................42
Bibliografie...............................................................................................................................44
2
Introducere
Consolidarea încrederii în tranzacțiile electronice este o condiție esențială pentru

dezvoltarea unei piețe digitale, din care atât cetățenii cât și întreprinderile și autoritățile
publice ar putea beneficia pe deplin. Pentru ca acest lucru să fie posibil sunt necesare servicii
electronice sigure care respectă confidențialitatea, asigură securitatea tranzacțiilor, oferă
certitudine juridică, funcționează transfrontalier și sunt recunoscute de către toate sectoarele de
activitate dar care să fie ușor de utilizat și să se afle sub controlul strict al părților tranzacției.
Fiind un instrument juridic fundamental în dreptul privat, contractul nu putea să evite

adaptarea la noile tehnologii impuse de evoluția societății spre lumea virtuală, iar în încercarea
de a se adapta acestui mediu virtual, contactul a dobândit înfățișarea contractului în formă
electronică.
În prezent, suntem martorii utilizării tot mai intense a mijloacelor electronice de

preluare a informației, utilizare care influențează la rândul său, clasicul contract. În lucrarea de
fată, mi-am propus o analiză a dinamicii acestuia la nivelul etapei de formare al contractului
încheiat prin mijloace electronice.
Astfel, pornind de la definiția contractului electronic în primul capitol, voi expune

avantajele încheierii unui asemenea contract, precum și caracteristicile specifice ale acestui tip
de contract. Capitolul II cuprinde analiza publicității on-line și modul în care folosirea
mijloacelor electronice influențează tehnicile incorecte de publicitate comercială. Negocierea
și încheierea contractului în format electronic este prezentată în capitolul III, precum și
posibile probleme juridice care se pot ivi în această etapă a formării contractului. Ultimul
capitol se remarcă prin expunerea teoriilor în ceea ce privește momentul și locul încheierii
contractului, precum și dispoziții în privința legii aplicabile contractului încheiat prin mijloace
electronice.
3
Am ales această temă deoarece comerțul electronic este într-o continuă expansiune, iar
contractele încheiate prin mijloace electronice sunt din ce în ce mai preferate datorită
avantajelor economice și temporale în raport cu modalitatea clasică de a contracta.
Capitolul I. Definirea contractului în formă electronică. Contractul

electronic – specie de contract sau tehnică de a contracta?
Pornind de la definiţia contractului din Codul Civil prevăzută la art. 1.1661, contractul
în formă electronică poate fi definit drept „acordul de voinţe, dintre două sau mai multe
persoane de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic, acord exprimat în formă
electronică.”2
În doctrină3 se pune următoarea întrebare: acest contract în formă electronică este o

specie de contract sau este doar o tehnică de a contracta? Pentru a da un răspuns la această
întrebare, ne imaginăm următoarele exemple: cumpărarea unei melodii şi cumpărarea unui
bilet de avion, ambele achiziţionate prin intermediul Internetului4. În primul caz este vorba
despre un contract de vânzare-cumpărare, iar în cel de-al doilea caz este vorba despre un
contract de transport – în ambele situații, acordul de voinţă se obţine prin mijloacele
electronice de comunicare la distanţă. În ceea ce priveşte executarea contractului, obligaţia
contractuală principală din contractul de transport se execută într-o formă materială – zboară
cu avionul, pe când în ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare, executarea obligaţiei
se poate dematerializa – melodia se poate descărca de pe calculatorul vânzătorului pe
calculatorul cumpărătorului sub forma unui mesaj de date. După cum se poate observa, în
niciunul dintre cazuri nu se modifică natura juridică a contractului prin folosirea mijloacelor
1
„Contractul este acordul de voinţe dintre doua sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau
stinge un raport juridic.”
2
Al. Bleoancă, Contractul în formă elecronică, Ed. Hamangiu, București, 2010, pag 18.
3
Ibidem, pag 18.
4
Ibidem, pag 18.
4
electronice de comunicare, rezultatul fiind mereu acelaşi: un contract de transport, respectiv un
contract de vânzare-cumpărare. Obiectul contractului nu este relevant pentru stabilirea naturii
electronice a acestuia, fiind vorba mereu despre un contract special (de vânzare, de prestări de
servicii etc) nedeosebindu-se de contractele tradiționale din lumea reală.5 Cu alte cuvinte,
contractul în formă electronică reprezintă operaţiunile contractuale în care exprimarea voinţei
ce produce efecte juridice se face prin intermediul mijloacelor electronice de prelucrare a
datelor.6
În concluzie, contractul electronic nu este un nou tip de contract, ci este doar o tehnică
de încheiere a contractului, el vizează maniera de a contracta, nu obiectul acestuia. Aşadar,
contractul în formă electronică păstrează natura juridică a contractului clasic echivalent.
Cadru juridic. Dezvoltarea tranzacțiilor din comerțul electronic a determinat

armonizarea reglemetării privind comerțului internațional.7 La nivel european a fost edictată
Directiva nr. 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, din 9 iunie 2000,
Directiva privind comerţul electronic, prin aceasta, Uniunea Europeană obținând o poziție
puternică în cadrul negocierilor cu alte state, referitoare la comerțul eletronic. Aceste negocieri
sunt necesare în măsura în care în cyberspațiu granițele Uniunii Europene sunt ușor de
traversat atât de către cetățenii care aparțin statelor membre, cât și despre cetătenii statelor
non-membre.8 Obiectivele Directivei sunt eliminarea eventualelor diferențe între legislațiile
statelor membre și oferirea posibilității consumatorului de a evalua atât produsul, cât și oferta
înainte de încheierea contractului.9 Această reglementare nu are scopul de a acoperi toate
aspectele comerțului electronic, ea suplinește doar acele părți ale cadrului juridic european
legate de societatea serviciilor informaționale.10
5
A. Oprea, Aspecte juridice ale contractelor electronice, Pandectele Române, nr. 6/2005, pag. 179.
6
Al. Bleoancă, op. cit., pag 19.
7
J. K. Winn, Emerging Issues in Electronic Contracting, Tehnical Standards and Law Reform, Unif. L. Rev.
Nr.3/2002, pag 1.
8
A. R. Lodder, Directive 2000/31/EC on certain legal aspects of information society services, in particular
electronic commerce, in the Internal Market, pag 27.
9
S. Kierkegaard, E-contract formation: US and EU Perspectives, 2007, pag 6.
10
D. Gărăiman, Dreptul și informatica, Ed. All Beck, București, 2003, pag 113.
5
În România, sunt aplicabile dispoziţiile din Legea nr. 365/2002 privind comerţul
electronic, lege prin care e transpusă în dreptul intern Directiva europeană.
1.1. Avantajele încheierii contractelor în format electronic
Avantajele acestor contracte pe pieţele electronice diferă de la o companie la alta şi de

la un sector de activitate la altul în funcţie de gradul de performanţă al aplicaţiilor comerţului
electronic folosite, de calitatea managementului sau de gradul de pregătire a personalului de
execuţie. Pieţele electronice generează atât avantaje comparative cât şi competitive pentru
firme, prin transformări substanţiale pe care le induc asupra proceselor interne şi externe ale
firmelor – de la marketing, design, planificarea materialelor, produselor şi a stocurilor, până la
aprovizionare, vânzare, logistică şi altele.11
Pe de altă parte, se crează un mediu concurenţial perfect – pe pieţele electronice orice

cumpărător sau vanzător poate intra şi ieşi fără bariere şi fără niciun cost; sunt şanse egale
pentru toţi participanţii. Asfel, platforma electronică este și un canal suplimentar și eficient
pentru publicitate, marketing, vânzare şi cumpărare – acces mai bun la pieţe noi, uşurinţă
pentru firme de a se adresa grupului-ţintă şi costuri reduse de marketing, aceiași platformă
fiind și un canal suplimentar de distribuţie pentru firmele care doresc să desemneze produse şi
informaţii de produs unui numar mare de potenţiali cumpărători.12 În altă ordine de idei, există
şi o transparenţă a afacerilor în măsura în care preţurile, stocurile de bunuri, termenele de
livrări şi condiţiile de plată sunt disponibile pe piaţa electronică; este şi un factor de eficienţă
şi dezvoltare pentru firme – tranzacţiile on-line contribuie substanţial la creşterea eficienţei
managementului, la accelerarea procesului de organizare, modernizare si de dezvoltare a
companiilor. Un alt avantaj important îl reprezintă eliminarea limitărilor de timp şi spaţiu –
tranzacţiile sunt valabile 24 de ore, şapte zile pe săptămână şi în acelaşi timp se face economie
11
D. Rădoi, Comerțul electronic – vector al noii tehnologii, Ed. Academiei Române, București, 2007, pag. 28.
12
Ibidem, pag. 29.
6
de timp şi de bani.13 Cumpărătorii pot achizitiona orice fel de bunuri sau servicii prin
intermediul Internetului, indiferent de localizarea acestora pe glob, iar vânzătorii pot vinde
orice fel de produs cumpărătorilor oriunde în lume fără limitele ce se aplică contractelor
tradiționale.14
Pe lângă aceste avantaje economice de care pot beneficia organizaţiile, tehnologiile

comerțului electronic conduc şi la o serie de avantaje sociale, dintre care amintim – obligă
sectorul public la mai multă transparenţă privind cheltuirea banilor publici şi la încurajarea
competiţiei şi acordarea de şanse egale firmelor, indiferent de mărime, prin organizarea de
licitaţii în scopul realizării achiziţiilor publice; obligă vânzătorul să scadă preţurile bunurilor
de consum şi oferă posibilitatea populaţiei să cumpere mai mult, aspect care reflectă în
creşterea nivelului de trai; face posibilă munca la distanţă şi se crează noi locuri de muncă în
economie, ceea ce duce la o explozie de noi companii cu activităţi din ce în ce mai
complexe.15
1.2. Forma contractului electronic
Validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice este expres prevăzută la art.
7 alin. (1) din Legea 365/200216, articol care consacră în dreptul român principiul echivalenței
formei tradiționale cu forma electronică, principiu care se aplică întregului poces de încheiere
a unui contract.17
Spre deosebire de vechiul Cod Civil, Noul Cod Civil folosește în mod expres noțiunea
de „contract în format electronic” recunoscând astfel existența și validitatea acestei forme
13
Ibidem, pag. 29-31.
14
H. H. Alshibly, Exploring the key factors for establishing electronic commerce loyalty, Wulfenia Journal, vol. 22,
nr. 2/2015, pag. 2.
15
D. Rădoi, op. cit., pag. 29.
16
„Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaște
contractelor, atunci când sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru validitatea acestora.”
17
M. Tudorache, Contractul încheiat prin mijloace electronice, Ed. CH Beck, bucurești, 2013, pag. 131-132.
7
contractuale.18 Potrivit art. 1.245 Cod Civil „Contractele care se încheie prin mijloace
electronice sunt supuse condiţiilor de formă prevăzute de legea specială”. Acest articol are
valoarea unei norme juridice de trimitere în privinţa formalităţilor contractelor electronice19,
prin care se precizează că acestea vor fi supuse condiţiilor de formă prevăzute de legea
specială, de exemplu Legea 365/2002 privind comerţul electronic. Termenul de „lege
specială” la care se referă acest articol desemnează acea lege specială aplicabilă contractului
după natura sau esența sa, și nu legea specială care reglementează regimul juridic al probelor
contractelor în format electronic și nu condițiile de validitate.20 În consecință, dacă contractul
încheiat prin mijloace electronice este un contract de vânzare-cumpărare de bunuri mobile,
atunci legea care reglementează forma ad validitatem al contractului, este chiar Codul Civil,
fiind legea care guvernează contractul de vânzare-cumpărare.21
În altă ordine de idei, un autor susține în lucrarea sa22 că forma electronică ar trebui să
fie suficientă pentru a încheia în mod valid un contract, din moment ce regula generală pentru
modul de perfecționare a contractelor este că acestea sunt consensuale.
Privit ca instrumentum probationis, contractul care se încheie prin mijloace

electronice, reprezintă o varietate a încrisului sub semnătură privată, fiind necesar să poarte
semnătura electronică a părţilor contractante.23 Potrivit Legii nr. 455/2001 privind semnătura
electronică – înscrisul în formă electronică căruia i s-a ataşat sau i s-a asociat logic o
semnătură electronică extinsă şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a
semnăturii electronice, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, este asimilat cu înscrisul
sub semnătură privată; iar dacă acet înscris este recunoscut de către emitent, are acelaşi efect
ca şi actul autentic între cei care l-au subscris.24 Există două tipuri de semnătură electronică –
simplă, fără condiții particulare, și elaborată, numită și semnătură extinsă care cuprinde
18
M. Giuraniuc, The validity of Contracts concluded by electronic means in Romanian Law, Challenges of the
Knowledge Society. Legal Science, 2012, pag. 475.
19
Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod Civil: comentarii pe articole: art. 1 – art. 2664,
Ed. CH Beck, București, 2012, pag. 1310.
20
M. Tudorache, op. cit., pag. 132.
21
Ibidem, pag. 132.
22
R. P. Olave, La funcion del derecho civil el el desarrollo de la contratacion electronica, 2014, pag. 2.
23
Fl. A. Baias, op. cit., pag. 1310.
24
Ibidem, pag. 1310.
8
informații suplimentare având o garanție suplimentară de securitate în ceea ce privește mesajul
scris și proveniența acestuia.25
În general, când părțile decid asupra unei metode particulare de contractare electronică,
decizia lor este influențată de natura și importanța contractelor respective, în ceea ce privește
contractele de o importanță economică majoră, părțile pot alege să utilizeze o tehnologie mai
avansată pentru a se asigura securitatea și autenticitatea documentelor implicate.26
Reţinem că ceea ce diferenţiază contractul în formă electronică de contractul clasic este

materializarea sa – în locul cernelii pe hârtie, a vorbelor sau a gesturilor săvârşite, vom avea
un mesaj de date pe suport eletronic.27 Pe lângă acestea, contractul electronic conține un set de
de clauze specifice mediului on-line – sunt prezente clauze standard, în unele cazuri există și
clauze neuzuale, iar datorită faptului că acesta se încheie între absenți, este un veritabil
contract la distanță. Acestea vor fi prezentate în cele ce urmează alături de excepțiile de
rigoare.
1.2.1. Clauze standard
În principiu, clauzele unei convenţii se formează în urma unor negocieri purtate de

părţi, dar există şi situaţii când anumite stipulaţii sunt prevăzute de un singur contractant.
Potrivit art. 1.202 Cod Civil, clauzele standard sunt „stipulaţiile stabilite în prealabil de una
dintre părţi pentru a fi utilizate în mod general şi repetat şi care sunt incluse în contract fără
să fi fost negociate cu cealaltă parte”. În esenţă, se poate observa că tehnica acestor clauze
standard este cea care se află la baza contractelor de adeziune.28 Suntem în prezenţa unui
contract de adeziune atunci când clauzele esenţiale sunt în întregime impuse de o persoană,
25
D. Văduva, E-commerce, Legal and Administrative Studies, no 1 (13), 2014, pag. 50.
26
S. Christensen, Electronic Contract Administration – Legal and Security Issues, 2006, pag. 10.
27
Al. Bleoancă, op. cit., pag 17; F. Mas, La conclusion des contrats du commerce electronique, Ed. LGDJ,
Montpellier, 2005, pag. 19-20.
28
L. Pop, Tratat elementar de drept privat. Obligațiile, Ed. CH Beck, Cluj Napoca, 2012, pag. 124.
9
neexistănd pentru cealaltă parte decât posibilitatea acceptării sau a repudierii încheierii
contractului .29
Caracteristicile clauzelor standard. În primul rând, aceste clauze nu sunt negociate

cu cealaltă parte, dar este suficient ca o stipulaţie să fie negociată pentru a putea pierde această
caracteristică30. Pe de altă parte, pentru a fi calificată standard, o clauză trebuie să fie în
prealabil stabilită de către una dintre părţi cu scopul de a fi utilizată în mod general şi repetat.
În cazul profesioniştilor care încheie frecvent un anumit tip de contract, putem vorbi despre o
prezumţie simplă a existenţei intenţiei de a utiliza în mod general şi repetat a unei clauze care
se regăseşte deseori în acea specie de act juridic31. În cazul paginilor web, impunerea și
folosirea contractelor de adeziune este generalizată, consumatorul neavând posibilitatea de a
negocia contractul, cu alte cuvinte, principiul autonomiei de vointă și libertății contratuale nu
se manifestă în deplinătatea sa, ci doar sub aspectul alegerii de a accepta contractul standard
sau nu.32 În altă ordine de idei, contractele de adeziune on-line nu sunt rezervate doar
consumatorilor, deoarece rețeaua Internet este accesibilă publicului larg, incluzând astfel și
profesioniștii care realizează operații în cadrul activității lor comerciale.
1.2.2. Clauze neuzuale
Clauzele neuzuale sunt anumite clauze standard prevăzute de Codul Civil la art.
1.20333 care instituie o regulă cu o importanţă practică deosebită – pentru a putea produce
efecte, trebuie acceptate expres, în scris, de către partea care nu le-a propus. Această decizie se
motivează prin faptul că partea care foloseşte clauze standard ar putea obţine un avantaj injust
29
30
31
Ibidem, pag. 1265.
32
33
“Clauzele standard care prevăd folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunţa
unilateral contractul, de a suspenda executarea obligaţiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părţi
decăderea din dreptul ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepţii, restrângerea
libertăţii de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii
sau prin care se derogă de la normele privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti nu produc efecte decât
dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte.”
10
în detrimentul cocontractantului, care este posibil să nu înţeleagă efectele clauzelor respective
sau să nu le cunoască.34
Textul legal poate ridica anumite probleme. Dacă unele clauze standard care prevăd
limitarea dreptului de a opune excepţii sau restrângerea libertăţii de a contracta cu alte
persoane sau care prevăd decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului sunt evident in
defavoarea unei părţi a contractului, nu acelaşi lucru se poate spune despre despre clauzele
care se referă la legea aplicabilă sau prin care se derogă de la reglementarea privitoare la
competenţa instanţei judecătoreşti – simpla prezenţă a unor astfel de clauze nu poate duce la
ideea ca ele sunt în detrimentul unei persoane şi de aceea în caz de litigiu, va fi nevoie de
probatoriu care să arate că respectivele clauze sunt in defavoarea părţii care nu le-a propus.35
În ceea ce privește contractele în format electronic, validitatea clauzelor neuzuale se

apreciază în funcție de tipul contractului încheiat care le include. Spre exemplu, în cazul
contractului electronic încheiat prin intermediul poștei electronice, acceptarea acestor clauze
ar trebui semnată cu o semnătură electronică calificată36, iar în cazul contractelor de tip click-
wrap, acceptarea ar trebuie facută prin intermediul unui buton „Sunt de acord” prevăzut pentru
fiecare dintre aceste clauze în parte.37
Clauza neuzuală care nu respectă condițiile de formă – acceptarea să fie scrisă si facută
în mod expres de partea care nu le-a propus - nu produce niciun efect juridic fiind considerată
nescrisă38, după cum se observă din dispozițiile art. 1.203 din Codul Civil.
1.2.3. Contract la distanță
Având în vedere art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. 130/2000 privind regimul juridic al
contractelor la distanță, contractul la distanță este definit ca fiind “contractul de furnizare de
34
35
36
37
Ibidem, pag. 169.
38
L. Pop, op. cit., pag. 126.
11
produse sau servicii încheiat între un profesionist și un consumator, în cadrul unui sistem de
vânzare organizat de către profesionist, care utilizează în mod exclusiv, înainte și la
încheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicație la distanță”. În cazul
contractelor electronice, se poate spune că sunt contracte la distanță având în vedere faptul că
pentru a fi încheiate nu necesită prezența fizică, simultană, a părților. Luăm spre exemplu
cazul cataloagelor electronice difuzate pe Internet – profesionistul emite o ofertă on-line39 în
momentul în care dorește să își vândă produsele prin intermediul acestei rețele, ofertă care
poate fi primită de orice persoană conectată la rețea40. Contractul astfel încheiat cu acel
consumator care a acceptat oferta se consideră un contract încheiat la distanță.
În conformitate cu art. 7 alin. (1) din Legea comerţului electronic, contractele încheiate
prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaşte contractelor, atunci
când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestora. Pe de altă parte, nu este
necesar un consimţământ prealabil al părţilor asupra utilizării mijloacelor electronice pentru
validitatea acelui contract.
39
Vezi infra, capitolul III, secțiunea 3.2.
40
D. Gărăiman, op. cit., pag. 72.
12
Capitolul II. Publicitatea on-line.
Prin intermediul publicităţii se semnalează disponibilitatea de a încheaia un contract de

către una dintre viitoarele părţi. Pornind de la definiţia preluată din dicţionarul explicativ
român – „publicitatea este faptul de a face cunoscut un lucru publicului” – persoana în cauză,
va atrage atenţia asupra nevoii sale de a vinde, a cumpăra etc şi astfel va găsi un cocontractant
care să îi ofere ceea ce caută sau sa preia ce are de oferit.41
2.1 În ce condiţii un mesaj publicitar poate fi considerat o ofertă de a

contracta?
Pornim de la următorul exemplu: în cazul unei mini-ferestre pe Internet în care apare

numele unui profesionist, fotografia unor mere delicioase însoţită de un text de tipul “începând
de la .... lei”42, avem de a face cu o ofertă de a contracta sau este un simplu mesaj publicitar?
Oferta este definită în Codul Civil la art. 1.188 alin. (1) „O propunere constituie ofertă
de a contracta dacă aceasta conţine suficiente elemente pentru formarea contractului şi
exprimă intenţia ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar.” Astfel,
un anunţ care cuprinde informaţii suficiente atât despre un profesionist, cât şi despre produsele
şi serviciile oferite de acesta poate reprezenta în acelaşi timp un mesaj publicitar şi o ofertă de
41
Al. Bleoancă, op. cit., pag. 29.
42
Ibidem, pag. 30.
13
a contracta. Orice anunț care conține informații despre un profesionist tinde sa îi facă
publicitate acestuia, dar dacă informațiile sunt suficiente, anunțul respectiv poate constitui o
ofertă. În exemplu dat, este vorba doar despre un anunț publicitar, nefiind destule informații
pentru ca anunțul să fie calificat drept o ofertă. În lumea modernă a tehnologiei informației,
profesioniștii folosesc paginile web atât ca mijloc de promovare a bunurilor pe care le
comercializează, dar și ca magazine virtuale de unde utilizatorii de Internet își pot achiziționa
bunurile dorite43, iar simpla promovare sau afișare a produselor pe un website nu constituie, în
mod automat, o oferta de a contracta.
De regulă, persoana care emite mesajul publicitar este un profesionist, iar atunci când
mesajul întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi calificat ca o ofertă, profesionistul
dobândeşte şi calitatea de ofertant.
Necesitatea calificării fie ca o ofertă de a contracta, fie ca un mesaj publicitar a

expunerii de produse pe un website prezintă importanță sub aspectul forței obligatorii.44 Dacă
prin expunerea produselor, profesionistul dorește doar să își promoveze produsele și astfel să
facă o invitație la ofertă, iar în clauzele contractare se strecoară o greșeală, atunci furnizorul de
servicii ale societății informaționale va primi o ofertă din partea destinatarului, situație în care
are posibilitatea de a corecta greșeala prin răspunsul pe care îl va emite ofertantului, în
legătura cu oferta făcută de către acesta.45 Dar în cazul în care acestă expunere este calificată
ca o ofertă de a contracta din partea profesionistului, atunci acceptarea ofertei are ca efect
încheierea valabilă a contractului. Prin urmare, spre exemplu, dacă s-a strecurat o greșeală cu
privire la preț, va trebui să distingem dacă contractarea a fost precedată de o promoție specială
a prețului, a erorii viciu de consimțământ și în acest caz dacă eroarea este sau nu scuzabilă sau
dacă este o eroare materială.46
În situația în care ofeta a fost precedată de o campanie de promovare a unui “preț

special”, atunci profesionistul va fi obligat să își execute întocmai obligațiile contractuale așa
cum le-a expus în ofertă, fără a putea invoca ulterior că a fost o simplă greșeală de calcul al
prețului. Pe de altă parte, în cazul în care oferta nu s-a bucurat de un preț promoțional, atunci
43
44
Ibidem, pag. 164.
45
Ibidem, pag. 164.
46
Ibidem, pag. 164.
14
se consideră că nu va putea fi invocată eroarea ca viciu de consimțământ de către profesionist,
deoarece faptul asupra căruia a purtat eroarea este introdus chiar de către profesionist în
contract, adică furnizorul serviciului nu s-a aflat în eroare.47 In altă ordine de idei, dacă
greșeala de calcul al prețului este o simplă greseală materială, însă la exprimarea
consimțământului părțile au avut în vedere prețul real, eroarea materială va putea fi rectificată.
În jurisprudență, a fost întâlnită problema neconcordanței dintre prețul afișat pe pagina

web și prețul real al produsului. În cazul Kodak,48 înstanțele de judecată s-au confruntat cu
următoarea problemă juridică: în anul 2002, Kodak a prezentat spre vânzare pe pagina sa web,
o cameră digitală la prețul de 100 lire, fiind un preț afișat din eroare, prețul real fiind de 329
lire. Un număr mare de consumatori au emis oferte de cumpărare la prețul de 100 lire, iar
confirmarea ofertei fiind făcută în mod automat printr-un sistem de confirmare prin poșta
electronică. Kodak a refuzat să își execute obligația de livrare a produselor pe motiv că prețul
afișat a fost o eroare materială. Consumatorii nemulțumiți au solicitat înstanțelor de judecată
obligarea Kodak la executarea contractului. Instanțele au apreciat că prețul a fost unul
promoțional și au admis acțiunile consumatorilor, iar Kodak și-a onorat obligațiile
contractuale.
Un profesionist care își desfăsoară activitatea în mediul on-line, se poate confrunta cu

multe litigii și reclamații din partea consumatorilor cu privire la orice prețuri incorecte
confirmate în mod automat prin poșta electronică.49
2.2. Tehnici electronice incorecte de publicitate comercială. Spamming.

Mousetrapping
47
Ibidem, pag. 165.
48
Foundation Degree in Leadership & Management, Management Development, Case Study 1 – Invitation to
Treat – Kodak, pag. 1.
49
Are Sellers Bound by Mistakes in Online Advertisements?, www.wilmerhale.com.
15
Prin publicitate, profesionistul atrage atenţia consumatorului asupra serviciilor şi
produselor pe care le oferă, expediind mesaje comerciale de publicitate prin intermediul
Internetului, astfel încât acestea iau o formă electronică.
Aceste mesaje pot fi citite de consumatorul care utilizează Internetul în două momente
diferite – cautând informaţii în reţea sau utilizând poşta electronică (e-mail) – profesionistului
îi revine sarcina să găsească metoda de convingere a consumatorului să îi citeascaă mesajele şi
să îl facă să constientizeze pe acesta din urmă de nevoia pe care i-o poate satisface sau să îi
creeze această nevoie.50 Pentru a face posibil acest lucru, au fost imaginate numeroase tehnici
de marketing, care nu sunt utilizate întotdeauna cu bună-credinţă. Cele mai frecvente situaţii
de deturnare a mijloacelor de la scopul pentru care au fost concepute, în spaţiul Internetului
sunt – căsuţa poştală electronică este inundată de mesaje comerciale nesolicitate, fenomen
denumit spamming şi deschiderea de pagini web în timpul navigării, fără acordul utilizorului,
acesta fiind forţat să urmărească cadre publicitare, fără a se putea opune, fenomenul de
mousetrapping.
Spamm-ul desemnează “trimiterea masivă si uneori repetată a mesajelor electronice

nesolicitate, către persoane cu care expeditorul nu a avut niciodată contact si a căror adresă
electronică a fost obtinută pe căi ilegale”.51 Se consideră că o adresă de e-mail este obţinută
în mod ilicit atunci când spammerul foloseste diferite motoare de căutare pentru a găsi în
mediul online adrese valide sau când, cu ajutorul unor programe speciale, spammerul
utilizează diverse combinaţii pentru a obţine posibile adrese.
O tehnică comună de marketing al spam-ul este de a induce în eroare utilizatorul,

astfel încât aceasta să deschidă e-mailul, deoarece simpla deschidere a unui mesaj nesolicitat
poate lega utilizatorul de alte pagini web care oferă produse și servicii,52 iar scopul acestor
mesaje este de a determina destinatarul să achizitioneze asfel de produse sau servicii și de a
încheia un contract electronic. Spammerul, care poate fi o persoană fizică sau juridică, trimite
către aceste adrese, în interes propriu sau în folosul altei persoane în schimbul unei sume de
50
Al. Bleoancă, op.cit., pag. 32 – 33; Cîrstea, Raluca, Încheierea contractelor prin Internet. Etapa precontractuală
(II), 2014, pag. 1.
51
S. Olaru, Spamul. Aspecte juridice și Legislative, Acta Universitatis Lucian Blaga, nr 1-2/2005, pag. 199.
52
D. Yates, Internet – „Spamming” – unsolicited commercial email: the legal issues, 2014, pag. 3.
16
bani, e-mailuri cu informații publicitare, de natură comercială.53 Mesajele de tip spam, sunt
aproape în mod exclusiv lipsite de valoare, frauduloase, iar în unele cazuri chiar ilegale.54
Uniunea Europeană a adoptat un sistem de opt-in55 pentru scrisorile comerciale

electronice nesolicitate prin Directiva nr. 2002/58/CE denumită și Directiva privind protecția
vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, care a fost preluată și în dreptul intern prin
Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în
domeniul comunicaţiilor electronice care stabileşte sistemul opt-in. În art. 12 se stipulează că
este interzisă efectuarea de comunicări comerciale prin poştă electronică sau prin orice altă
metodă ce foloseşte servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, cu excepţia
cazului în care abonatul vizat şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi
asemenea comunicări. Acest sistem opt-in, mai este reglementat de Legea comerţului
electronic şi O.G. nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanţă.56
În altă ordine de idei, și utilizatorul poștei electronice se poate proteja de acest tip de
mesaje și prin folosirea următoarele tehnici – de a nu răspunde acestor mesaje, deoarece în
majoritatea cazurilor se confirmă faptul că spam-ul a fost trimis unei adrese de e-mail validă,
iar acest lucru va determina trimiterea unor noi astfel de mesaje; utilizatorul trebuie să fie atent
unde îți înscrie adresa poștei electronice și să fie în cunoștință de cauză dacă și cum vor fi
utilizate datele personale prin citirea Condițiilor de utilizare și confidențialitate ale paginilor
web pe care le navighează și în ultimul rând poate folosi un sistem de filtrare a mesajelor.57
În cadrul fenomenului de mousetrapping, se combină creativitatea cu agresivitatea,

animaţia cu surpriza, imaginea brand-ului. Imaginea apare în mijlocul vizitării paginii, poate fi
vitualizat în orice browser, întrerupând navigarea şi neputând fi întreruptă pănâ la terminarea
53
S. Olaru, op. cit., pag. 201.
54
US Legal, E-mailing and „Spamming”, 2015, pag. 1.
55
Opt-in înseamnă “a opta pentru”. Această modalitate presupune că trimiterea mesajelor de tip spam să nu se
poată face fără consimtământul prealabil al destinatarilor. Această modalitate obligă ofertanții să obţină,
înainte de a trimite orice tip de mesaj, acordul utilizatorului la primirea mesajelor publicitare în cutia postală
electronică. Titularul adresei trebuie să aibă posibilitatea să-si dea sau nu acordul, bifând într-o căsută de tipul
“doresc să primesc prin curier electronic informatii despre societatea dumneavoastră”.
56
R. Cîrstea, Încheierea contractelor prin Internet. Etapa precontractuală (II), 2014, pag. 3.
57
S. Raccine – Legal Issues and the Internet, 2014, pag. 5.
17
secvenţei.58 Acest procedeu, aparent, este menit să facă publicitate profesionistului și să
informeze consumatorul, dar în realitate este îndreptat atât împotriva utilizatorilor de Internet
care nu au posibilitatea de alegere prin blocarea oricărei contra-acțiuni a lor, cât și împotriva
profesioniștilor care dețin paginile web comerciale, cărora li se face reclamă fără asentimentul
lor.59
Dacă în materie de spamming există totuşi o reglementare, mousetrapping-ul este tratat

cu o oarecare indiferență de către autorităţile publice, nefiind interzis și nici reglementat.
Totuși, există însă aşa-numitele reguli de conduită pe Internet care încearcă să promoveze
publicitatea în limitele bunei-credinţe precum şi alte aspecte ale bunelor practici pe Internet. 60
Aceste tehici de publicitate ridică unele probleme practice, deoarece este dificil de a
cuantifica prejudiciul pe care acestea îl creează și de a identifica autorul faptei, în situația în
care de cele mai multe ori locația acestuia poate fi foarte depărtată de cea a victimei.61 De
asemenea există și o dificultate în ceea ce privește proba faptei, dacă acestă tehnică incorectă
este schimbată de la o zi la alta de către administratorul paginii web sau dacă expeditorul
mesajului nesolicitat are un nume fictiv. Aceste elemente transformă acțiunea în răspundere
civilă delictuală într-o rezolvare doar teoretică a problemelor generate de aceste tehnici, dar
nici sancționarea contravențională nu constituie o soluție reală în ideea în care expeditorul
mesajului publicitar își ascunde identitatea de cele mai multe ori și, deci, sancțiunea nu poate
fi aplicată în lipsa cunoașterii identității reale a expeditorului.62
58
O. Neagru, E-marketing, Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2012, pag. 96.
59
60
Spre exemplu – Codul de autoreglementare în mediul on-line privind instituirea și promovarea mărcilor de
încredere în publicitatea on-line și comerț electronic.
61
62
Ibidem, pag. 44-45.
18
Capitolul III. Negocierea și încheierea contractului în format electronic
Negocierea reprezintă o formă de comunicare între viitoarele părţi, un proces de

discuţii, un schimb de păreri pentru realizarea unui acord de voinţă63, fiind o etapă
precontractuală în care se stabilesc viitoarele elemente ale contractului – se desfăsoară un
schimb de propuneri până se obţine acordul de voinţe, pornind de la oferta iniţială făcută de
partea care are iniţiativa încheierii contractului.64 Scopul negocierilor este ca fiecare
participant al negocierii să obțină o poziție cât mai bună raportat la cealaltă parte, cu
consecința de a face o afacere cât mai profitabilă.65
Cât timp unei oferte i s-a răspuns cu o contraofertă sau oferta e acceptată aparent,
pentru că în realitate modifică termenii ofertei iniţiale astfel că nu poate fi considerată
acceptare ci o contraofertă, nu avem de-a face cu un contract valabil încheiat.66 Principiul do
ut des - “îţi dau ca să imi dai” - este punctul central al negocierii.67 Potrivit acestui principiu,
fiecare parte oferă un beneficiu suplimentar celelailate părţi sau sunt dispuse să renunţe la o
cerere proprie pentru a o determina pe aceasta din urmă să facă sau sa nu facă un aumit lucru
ce reprezintă interes pentru ea. În ceea ce privește încheierea contractelor electronice, această
negociere (în cazul în care există) este făcută între o persoană și calculator, sau între două
calculatoare68 administrate de oameni.69
63
I. Popa, Tranzacţii comerciale internaţionale, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, pag. 146.
64
65
P. Vasilescu, Drept civil. Obligații, Ed. Hamangiu, Cluj-Napoca, 2012, pag. 275.
66
67
68
Vezi infra, cap. III, secțiunea 3.2.6, noțiunea de „agenți inteligenți”.
69
M. J. Radin, Humans, Computers, and Binding Commitment, Indiana Law Journal: Vol. 75, Article 1, pag. 1.
19
În ceea ce privește contractele de adeziune, această etapă precontractuală a
negocierii lipseşte – acceptantul având doar posibilitatea să se conformeze condiţiilor impuse
de profesionist sau are libertatea de a nu încheia contractul respectiv.70 Contractele perfectate
on-line prin intermediul paginilor web sunt contracte de adeziune deoarece condițiile sunt, în
principiu, obligatorii. Per a contrario, contractele încheiate prin intermediul poștei electronice
sunt contracte negociate, consumatorul având posibilitatea de a face contraoferte.71
3.1. Obligaţii legale în etapa precontractuală
Respectarea principiului bunei-credinţe. Partea care se angajează într-o negociere este

ţinută să respecte acest principiu al bunei credinţe prevăzut la art. 1.183 din Codul Civil.
Clauzele care exclud sau limitează acestă obligaţie sunt lovite de nulitate absolută, aşadar,
necesitatea respectării bunei-credinţe capătă caracter de ordine publică.72
În situația contractelor electronice, faza negocierilor este specifică contractelor

încheiate prin intermediul poștei electronice. În consecință, obligația de a negocia cu bună-
credință precum și răspunderea în cazul încălcării acestui principiu sunt similare celor din
contractele tradiționale încheiate între absenți.73 Dar în ceea ce privește contractele încheiate
prin intermediul rețelei Internet, faza negocierilor nu există, deoarece astfel de contracte sunt
contracte de adeziune, iar singurul contact dintre părți în faza precontractuală se rezumă doar
la preselecția bunurilor și introducerea datelor de identificare și plată.74
Obligaţia de confidenţialitate. Negocierea implică şi transmiterea unor anumite

informaţii cu scopul încheierii contractului resprectiv, iar regula în materie este că
dobânditorul acestora le poate comunica mai departe, având în vedere caracterul transmisibil
70
71
72
Fl. A. Baias, op. cit., pag. 1242-1243.
73
M. Tudorache, op.cit., pag. 161.
74
Ibidem, pag. 161.
20
al acestora.75 Dar, potrivit art. 1.183 din Cod Civil, cel care dobândeşte o informaţie cu
caracter confidenţial în urma unor negocieri este ţinut să nu o folosească în nume propriu şi să
nu o divulge, indiferent dacă se încheie sau nu contractul negociat. Faptul că o informaţie are
caracter confidenţial reprezintă o chestiune de fapt, iar aflarea acestui caracter se poate realiza
dacă se comunică expres de către cel care comunică informaţia sau în situaţia în care datorită
împrejurărilor de aşa natură, în care a fost comunicată informaţia, dobânditorul trebuia în mod
rezonabil sa cunoască acest caracter.76
Obligaţia de informare. Legea comerţului electronic prevede informaţii pe care

furnizorul de servicii are obligaţia de a le oferi, în două moduri – în mod permanent, pe tot
parcursul desfăşurării activităţii sale şi informaţii furnizate numai în vederea încheierii unui
contract al societăţii.
La art. 5 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 sunt prevăzute informaţiile care trebuie
furnizate în mod permanent de catre furnizorul de servicii. Acesta trebuie „să permită accesul
facil, direct, permanent şi gratuit cel putin la următoarele informaţii”: datele de identificare
ale furnizorului, tarifele aferente serviciilor oferite, eventualele cheltuieli de livrare precum şi
orice alte informaţii potrivit legilor în vigoare. Aliniatul 2 al aceluiaşi articol prevede faptul că
această informare „se consideră îndeplinită în cazul în care furnizorul unui serviciu afişează
aceste informaţii într-o formă clară, vizibil şi permanent, în interiorul paginii de web prin
intermediul căreia este oferit serviciul respectiv”.
În legătură cu informaţiile care trebuie date anterior încheierii contractului şi în

legătură cu acest scop, legea comerţului electronic le exemplică la art. 8 alin. (1)77, iar acestea
75
R. Dincă, Protecţia secretului comercial, pag. 38-42 apud Fl. A. Baias, op. cit., pag. 1243.
76
77
Art. 8 alin. (1) Furnizorul de servicii este obligat să pună la dispoziție destinatarului, înainte ca destinatarul să
trimită oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, cel
puțin următoarele informații, care trebuie să fie exprimate în mod clar, neechivoc și într-un limbaj accesibil: a)
etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul; b) daca contractul, odată încheiat, este stocat
sau nu de către furnizorul de servicii și dacă este accesibil sau nu; c) mijloacele tehnice pe care furnizorul de
servicii le pune la dispoziție destinatarului pentru identificarea și corectarea erorilor survenite cu ocazia
introducerii datelor; d) limba în care se poate încheia contractul; e) codurile de conduită relevante la care
furnizorul de servicii subscrie, precum și informații despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin
mijloace electronice; f) orice alte condiții impuse prin dispozițiile legale în vigoare.
21
trebuie să fie exprimate în mod clar, neechivoc şi într-un limbaj accesibil. Aceste informaţii
sunt minimale, putându-se adăuga orice alte informaţii ce s-ar dovedi utile în procesul de
încheiere al contractului şi ulterior, în executarea sa. Furnizorul de servicii poate deroga de la
dispoziţiile alin. (1) numai în situaţia în care a convenit altfel cu destinatarul, cu condiţia ca
niciuna dintre părţi să nu aibă calitatea de consumator.
Aceste obligații de informare prevăzute la art. 8 alin. (1) nu se aplică în situația în care
contractul a fost încheiat exclusiv prin intermediul poștei electronice sau prin alte mijloace de
comunicare echivalente. Rațiunea pentru care aceste obligații de informare nu se aplică acestor
cazuri, este că părțile au posibilitatea să se informeze și să negocieze clauzele echivoce sau
neclare prin intermediul comunicării individuale.78
Sancțiunea care intervine în cazul neîndeplinirii obligației de informare prevăzută la

art. 5 cât și cea prevăzută la art. 8 din Legea 365/2002 este anulabilitatea contractului astfel
încheiat, la cererea destinatatului. În plus, neîndeplinirea acestor obligatii de informare atrage
si răspunderea contravențională a profesionistului.79
Obligaţia de informare este concretizarea principului bunei-credinţe şi al încrederii

reciproce, care sunt principii generale ale dreptului privat; de aceea ambele obligaţii de
informare au o aplicabilitate generală în ceea ce priveşte toate contractele electronice, deşi
sunt reglementate în contextul comerţului electronic.80
3.2. Încheierea contractului
Oferta sau policitaţiunea este manifestarea unilaterală de voinţă prin care emitentul
face publică terţilor intenţia sa de a contracta şi condiţiile esenţiale ale contractului. Cu alte
cuvinte este propunerea pe care o persoană o face altei persoane sau publicului în general de a
78
M. Tudorache, op.cit., pag. 156.
79
Ibidem, pag. 156.
80
22
încheia un contract în anumite condiţii.81 Ca parte a contractului, oferta trebuie să aibă aceeaşi
formă pe care o are contractul în final, respectiv să fie exprimată în forma electronică.
Pentru a fi calificată ca fiind o ofertă, anunţul trebuie să îndeplinească anumite condiţii

prevăzute de lege. Astfel, contractul electronic nu reprezintă o specie separată de contract, deci
el nu face o excepţie şi prin urmare oferta electronică trebuie să îndeplinească toate condiţiile
legale pentru a fi angajată din punct de vedere juridic. Fiind o manifestare de voinţă, oferta
trebuie să îndeplinească condiţiile generale de validitate ale consimţământului – serios, liber şi
exprimat in cunostinţă de cauză.82 Pe lângă acestea, art. 1.118 alin. (1) din Codul Civil prevede
că „O propunere constituie ofertă de a contracta dacă aceasta conţine suficiente elemente
pentru formarea contractului şi exprimă intenţia ofertantului de a se obliga în cazul acceptării
ei de către destinatar.” Este adevărat că Internetul a modernizat comerțul, dar fundamentul
ofertei și al acceptării au rămas la fel.83
Oferta făcută cu intenţia ofertantului de a se angaja juridic. Cu alte cuvinte, oferta

trebuie să fie fermă, neechivocă, să exprime neîndoilelnic voinţa de a încheia contractul prin
simpla ei acceptare.84 Se admite faptul că în cazul în care sunt prezentate anumite produse
însoţite de preţul lor pe o pagină de Internet, acestea pot fi considerate oferte valabile.85
Situaţiile în care rezulă fără dubii că serviciile sau produsele sunt prezentate în scop de
reclamă, fără intenţia de a încheia un contract, sunt exceptate de la calificarea dată mai sus.
Oferta completă şi precisă. Oferta trebuie să cuprindă toate elementele necesare

pentru realizarea acordului de voinţe. Spre exemplu, în cadrul Convenţiei de la Viena privind
vânzarea internaţională de mărfuri, la art. 14 alin. (1) se prevede expres că, pentru ca o
propunere de a contracta să fie considerată ofertă, ea trebuie să indice marfa şi să fixeze în
mod explicit sau implicit cantitatea şi preţul sau să cuprindă indicaţii suficiente pentru ca
aceste elemente să poată fi determinate. Pe de altă parte, fotografia bunului nu poate suplini
81
82
83
C. S. Wright, Electronic contracting in an insecure world, 2008, pag. 30.
84
85
23
descrierea amănunţită a acestuia, astfel că afişarea fotografiei a unui produs cu numele
acestuia şi preţul, fără altă descriere, nu constituie ofertă juridică.86
3.2.1 Oferta în formă electronică. Oferta on-line
Din punct de vedere al conţinutului, oferta on-line nu diferă de cea clasică – trebuie să
îndeplinească toate condiţiile legale, dar datorită modului său specific de exprimare, oferta
electronică prezintă anumite caracteristici speciale. Cu alte cuvinte, oferta provine de la
sistemul informatic al profesionistului emitent, iar interacţiunea destinatarului are loc cu
sistemul informatic al ofertantului, iar nu cu ofertantul însuşi87; prin urmare se poate spune că
oferta este parametrizată. Pe de altă parte, fiind afişată pe un site Internet şi fiind comunicată
prin reţeaua internaţională, oferta on-line dobândeşte o formă difuză cu o vocaţie mondială.88
În altă ordine de idei, în mediul electronic, policitantul poate alege între mijloacele de
comunicare ale ofertei, care au caracter privat (poșta electronică) sau public (pagina web,
forumuri).89 Oferta emisă prin intermediul Internetului are caracteristica unei comunicații
publice, deoarece prezintă particularitatea de a fi accesibilă tututor utilizatorilor rețelei, fără
limite. De facto, în situația în care o astfel de ofertă nu este comunicată prin poșta electronică
a unei persoane determinate sau nu are un caracter confidențial, oferta are vocația de a atinge
un public larg. Dar totuși este dificil e trasat o barieră între caracterul public sau privat al
ofertei din rețeaua Internet, deoarece în cazul în care o ofertă lansată prin e-mail către un
număr mare de persoane poate fi considerată ca publică.90 Pe de altă parte, și Codul Civil91
86
Ibidem., pag. 58.
87
88
Ibidem, pag. 58.
89
90
Ibidem, pag. 73.
91
Art. 1.198 Cod Civil „(1) Propunerea adresată unor persoane nedeterminate, chiar dacă este precisă, nu
valorează ofertă, ci, după împrejurări, solicitare de ofertă sau intenţie de negociere. (2) Cu toate acestea,
propunerea valorează ofertă dacă aceasta rezultă astfel din lege, din uzanţe ori, în mod neîndoielnic, din
24
distinge între oferta adresată unor persoane determinate şi oferta adresată unor persoane
nedeterminate, respectiv publicului. Oferta acceptată produce aceleaşi efecte, prin urmare duce
la încheierea contractului fie că a fost acceptată de una dintre persoanele determinate, fie că a
fost acceptată de o persoană dintre cele nedeterminate.92
O problemă ridicată în cazul ofertei emise pe Internet o reprezintă durata validității

acesteia. Oferta este valabilă doar pentru o perioadă limitată, iar pentru a o putea aprecia
trebuie cunoscut momentul de debut. Prin urmare, se pune întrebarea dacă oferta se consideră
emisă la data lansării ei pe Internet sau la data la care consumatorul a luat cunoștință de ea.93
În principiu, se consideră ca dată a debutului data la care oferta a fost lansată pe Internet.
Această soluție nu este una potrivită pentru consumatorul care nu are nicio informație despre
ofertă și care nu are o certitudine în ceea ce privește validitatea ofertei. 94 Cea mai rezonabilă
soluție ar fi ca ofertantul să indice clar data de la care oferta este lansată, precum și durata
acesteia sub următoarele forme: „oferta este valabilă de la data de...”, „oferta valabilă până la
data de...”, „oferta valabilă până la epuizarea stocului disponibil” etc.
În ceea ce priveşte calitatea de ofertant, dreptul privat clasic nu impune condiţii

specifice pentru o persoană în vederea asumării calităţii de ofertant. Prin urmare, aceasta
trebuie să îndeplinească doar condiţiile necesare pentru a deveni parte a unui contract,
respectiv capacitatea legală şi să nu îi fie interzisă încheierea acelui tip de contract.
Aceste reguli generale sunt aplicabile şi în cazul încheierii contractelor electronice.

Potrivit legii comerţului electronic, oricare dintre părţi poate avea calitatea de ofertant, atât
furnizorul de servicii cât și destinatarul acestuia. Dacă pe o pagină de Internet sunt afişate
produsele cu preţurile aferente, aceasta poate constitui ofertă – comandarea unui produs de
către consumator de pe această pagină semnifică acceptarea ofertei şi contractul este
împrejurări. În aceste cazuri, revocarea ofertei adresate unor persoane nedeterminate produce efecte numai
dacă este făcută în aceeaşi formă cu oferta însăşi sau într-o modalitate care permite să fie cunoscută în aceeaşi
măsură cu aceasta.”
92
93
Ibidem, pag. 74.
94
Ibidem, pag. 74.
25
încheiat.95 Dacă în schimb, pe o pagina de Internet sunt afişate produse fără a se specifica
preţul aferent, doar iniţiativa clientului de a solicita produsul respectiv constituie oferta de a
contracta, răspunsul profesionistului poate constitui acceptare, dacă sunt îndeplinite condiţiile
cerute de lege şi astfel contractul se încheie96. În primul caz, oferta a fost făcută de
profesionist, iar în al doilea caz oferta a fost făcută de consumator, cu precizarea că oferta
clientului nu vizează bunurile respective, ci încheierea contractului.
Acceptarea ofertei. Acceptare ofertei de a contracta constă în manifestarea unilaterală de

voinţă a destinatarului ofertei de a încheia respectivul contract, în condiţiile şi termenii stabiliţi
de către ofertant.97 Regula în materie este statuată la art. 1.196 alin. (1) Cod Civil „Orice act
sau fapt al destinatarului constituie acceptare dacă indică în mod neîndoielnic acordul său cu
privire la ofertă, astfel cum aceasta a fost formulată, şi ajunge în termen la autorul ofertei.”
Tăcerea, în unele condiţii, poate valora acceptare, dacă acest lucru rezultă din lege, din acordul
părţilor sau practicile stabilite între acestea, din uzanţe sau alte împrejurări. Legea comerțului
electronic recunoaște posibilitatea încheierii contractului prin acceptare tacită, în situația în
care contractul, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediată a
prestației caracteristice. Astfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care debitorul
a început executarea contractului, cu excepția cazului în care ofertantul a cerut să i se
comunice acceptarea, situație în care contractul se consideră încheiat în momentul în care
acceptarea ofertei a ajuns la cunoștința destinatarului.98
Putem concluziona că acceptarea ofertei este valabilă dacă este în concordanţă cu

oferta, este neîndoielnică, este acceptată doar de destinatarul căruia i-a fost adresată şi
intervine înainte ca oferta să devină caducă ori să fie revocată. În cazul contractelor
electronice, oferta ajunge la destinatar atunci când acesta o poate accesa.99
Pentru acceptarea exprimată în formă electronică, există două caracteristici care îi dau
elementul de originalitate – acceptarea se realizează de obicei la distanţă şi se face prin
95
96
Al. Bleoancă, op. cit, pag. 62.
97
Fl. A. Baias, op. cit., pag. 1257, D. Gărăiman, op. cit., pag. 77.
98
M. Tudorache, op. cit., pag. 174-175.
99
Ibidem, pag. 175.
26
intermediul unui sistem informatic. În practică există diferite forme de acceptare, acestea
urmând a fi analizate mai jos.
3.2.2. Acceptarea ofertei prin poşta electronică
Oferta poate fi acceptată prin emiterea unui mesaj prin poşta electronică către autorul
ofertei, de orice utilizator al Internetului, fie el consumator sau profesionist. În acest caz
reţeaua Internet şi calculatorul servesc exclusiv ca mijloace de transport al voinţei persoanei
fizice sau juridice. Cu alte cuvinte, schimbul de informaţii are loc între două persoane,
calculatorul si reţeaua Internet fiind doar suportul manifestării de vointă a acestora. Această
ipoteză rămăne cea mai apropiată de cea clasică100, a contractelor prin corespondenţă cu
diferenţa fundamentală că elementul material – hârtia, plicul, timbrele etc – este eliminat
complet, iar manifestarea de voinţă este dematerializată.
Avantajul acestei tehnici în raport cu modalitatea clasică de a contracta îl reprezintă

rapiditatea cu care se face transmiterea, aceasta permitând părţilor de a face contra-oferte şi
modificări ale clauzelor într-un timp relativ scurt şi de a ajunge repede la forma de contract
care exprimă cel mai bine raportul dintre părţi.
3.2.3. Acorduri de tip click-wrap
Această tehnică este des utilizată de site-urile comerciale adresate publicului,

magazinele on-line. Termenii și condițiile sunt prevăzute pe pagina web a vânzătorului, iar
100
R. Cîrstea, Încheierea contractelor prin Internet. Oferta de a contracta și acceptarea ofertei (III), 2014, pag. 2.
27
cumpărătorul acceptă contractul prin apăsarea butonului “Sunt de acord” (“I agree”), unde este
de acord cu aceste condiții.101
Această operaţiune, în terminologia juridică, se numeşte click-wrap agreement şi este

caracterizată de interactivitate, respectiv de posibilitatea consumatorului de a schimba date cu
un sistem informatic. Schimbul de informaţii are loc între o persoană şi un calculator, spre
deosebire de metoda arătată anterior unde schimbul de informatii avea loc între două persoane.
Calculatorul destinatarului preia informaţiile şi programul informatic le prelucrează potrivit
unui algoritm prestabilit.
Ca acest tip de acord să își producă efectele ar trebui ca termenii și condițiile expuse pe
pagina web sa fie clare și concise, astfel încât un consumator obișnuit să le poată întelege, iar
dacă în clauzele contractuale expuse există termeni care sunt mai mai puțin cunoscuți sau
neobișnuiți, aceștia ar trebui evidențiați sau explicați, după caz.102 În altă ordine de idei,
consumatorul ar trebui să aibă opțiunea de a întrerupe procesul de înregistrare la orice moment
înainte de a accepta click-wrap ageement-ul.103
În procesul de formare al acestui tip de contract, este necesar ca destinatarul serviciilor

societății informaționale să completeze un formular de comandă cu clauzele prestabilite,
formular afișat pe pagina web, sau să completeze un formular de acceptare a ofertei. 104 Chiar
dacă oferta va fi trimisă de către destinatarul serviciului, clauzele standard prestabilite de
profesionist vor face corpul contractului.105
Înalta Curte de Casație și Justiție a recunoscut valabilitatea contractului de tip click-

wrap în dreptul românesc, reținând în respectiva cauză106 că respectivul contract din speță,
contractul de achiziționare a numelor de domeniu este un contract de adeziune afișat prin
intermediul Internetului, iar respondentul a aderat la clauzele prestabilile în mod unilateral de
ofertant, prin achitarea prețului contractului.
101
S. Christensen, op. cit., pag. 10.
102
S. C. Bennett, Click-wrap Arbitration Clauses, International Review of Law Computers & Technology, vol. 14,
no. 3, 2000, pag. 402.
103
S. C. Bennett, op. cit., pag. 402.
104
105
Ibidem, pag. 167.
106
I.C.C.J., Secția civilă și de prorpietate intelectuală, decizia nr. 2279 din 13 martie 2007.
28
3.2.4. Acorduri de tip browse-wrap
În practică, pot exista cazuri în care părțile unui contract doresc să trimită la o sursă
externă, fie pentru completarea elementelor negociate, fie pentru a determina întreg conținutul
contractului,107 iar conform art. 1.201 Cod Civil „părțile sunt ținute de clauzele extrinseci la
care contractul face trimitere”. În cadrul contractelor electronice, acest tip de contract per
relationem se evidențiază prin acordul de tip browse-wrap. În acest caz, consumatorul nu
poate lua la cunoștință de clauzele contactuale decât după accesarea unui hyperlink unde sunt
statuate. În principiu, părțile pot deroga de la clauzele contractuale expuse în hyperlink, dar în
cazul în care nu se întâmplă acest lucru, părțile vor fi ținute de cele statuate în hyperlink dacă
contractul încheiat face trimitere la ele. Pentru ca acceptarea să producă efecte juridice, trebuie
dovedit că termenii și condițiile sunt ușor de găsit și citit pentru orice utilizator al rețelei. În
situația în care acestea sunt plasate într-un loc mai puțin vizibil, nu se poate vorbi despre un
acord de voință valabil exprimat. Și acest tip de contract este unul de adeziune, probabilitatea
fiind mică de a negocia clauzele, ele fiind standard, iar contractul trebuie acceptat sau refuzat
în totalitate108, iar dacă aceste clauze standard sunt și neuzuale, ele vor trebui acceptate în mod
expres și în scris de partea care nu le-a propus.109
Un limbaj clar este obligatoriu pentru întelegerea corectă a termenilor și pentru

exprimarea în mod valabil al consimțământului consumatorului.110 După ce consumatorul a
fost anunțat de existența clauzelor contractuale expuse într-un hyperlink111, trebuie ca
utilizatorul să aibă oportunitatea reală de a se informa cu privire la acestea, că termenii și
condițiile să fie expliciți și să pot fi înteleși de un consumator obișnuit, chiar dacă in concreto
consumatorul nu a citit aceste condiții, deoarece atât în viața reală cât și în mediul online,
107
Fl. Baias, op. cit., pag. 1263.
108
J. Femminella, Online Terms and Condition Agreements: Bound by the Web, St. John’s Journal of Legal
Commentary, vol 17:87, 2003, pag. 107.
109
110
C. L. Kunz, Browse-wrap Agreements: Validity of Implied Assent in Electronic Form Agreements, The Business
Lawyer, vol. 59, no. 1, november 2003, pag. 293.
111
Un hyperlink cu titlul „Click aici pentru a citi termenii și condițiile” este mult mai informativ decât un titlu
simplu de genul „Termeni și condiții” vezi C. L. Kunz, op. cit., pag. 294.
29
consumatorii se bazează mai mult pe raportul calitate – preț și nu mai verifică alți termeni
contractuali.112
3.2.5. Acorduri de tip shrink-wrap
Acesti tip de contract este un alt exemplu de contract de adeziune, fiind des folosit în
mediul electronic. Destinatarul ofertei nu poate citi clauzele contractuale decât după ce
desigilează produsul, deoarece acestea sunt printate și introduse în ambalajul produsului
achizitionat on-line.113 Astfel, chiar dacă consumatorul nu are șansa să negocieze contractul
sau să cunoască termenii și condițiile în care respectivul contract a fost încheiat, el totuși este
valabil în anumite condiții, spre deosebire de cele tradiționale astfel încheiate.114 În SUA, un
astfel de contract este valabil încheiat dacă acceptantul ofertei are oportunitatea de a citi
termenii și condițiile înainte de încheierea efectivă a contractului, iar în cazul în care o dată cu
produsului expediat mai vin însoțiți și alti termeni contractuali, aceștia sunt valabil dacă nu
modifică în mod substanțial clauzele contractuale inițiale.115 Pe de altă parte, dacă destinatarul
produsului continuă să îl folosească și nu îl trimite înapoi după ce a citit clauzele contractuale,
se consideră încheiat contractul116, asta deoarece consumatorul are dreptul de a trimite înapoi
produsul dacă nu este de acord cu termenii contractuali conținuți în ambalajul său.
3.2.6. Acceptare prin acțiunea interfaţei automatizate pentru realizarea

acordului de voinţe. Noţiunea de „agenţi inteligenţi”
112
C. L. Kunz, op. cit., pag. 296.
113
R. Cîrstea, Încheierea contractelor prin Internet. Oferta de a contracta și acceptarea ofertei (III), 2014, pag. 2;
J. Femminella, op. cit., pag. 89.
114
J. D. Gregory, Solving legal issues in electronic commerce, Canadian Business Law Journal, vol. 32, 1999, pag.
89.
115
R. Cîrstea, Încheierea contractelor prin Internet. Oferta de a contracta și acceptarea ofertei (III), pag. 2.
116
J. Femminella, op. cit., pag. 108.
30
Această tehnică presupune interacţiunea exclusivă între două calculatoare, procedeul a
fost utilizat la început doar în cadrul comerţului între profesionişti, în asociere cu procedeul
numit şi „schimb de date informatizate”.117 Emiterea mesajelor, precum şi acceptarea acestora
este automatizată aşa cum este şi analizarea conţinutului acestora. Astfel, sistemul informatic
ia decizia de a emite o ofertă şi de a crea o obligaţie juridică, fără a aştepta o manifestare
umană. În oglindă, după primirea ofertei, calculatorul destinatar poate, de asemenea fără
intervenţie umană, să accepte oferta, să o respingă sau să facă o contraofertă în baza
algoritmilor conţinuţi de programul informatic.118 Astfel se jusifică utilizarea noţiunii de
„agenţi inteligenţi”.
Trebuie reţinut faptul că acest calculator exprimă si transmite voinţa celui care l-a
programat în acest sens, el nu are voinţă proprie şi nici iniţiativă ci acţionează neutru pe baza
algoritmului conceput în prealabil de utilizator119, iar calculatorul nu are capacitatea de a
genera noi instrucţiuni sau de le modifica. Prin urmare, comunicarea unei oferte de către
sistemul informatic al unui profesionist presupune emiterea ofertei de profesionistul însuşi, iar
acceptarea acesteia este făcută de către persoana destinatarului, cu folosirea calculatorului şi al
algoritmului necesar.120
În doctrină s-a pus în discuție natura contractuală a unui astfel de contract, deoarece
ființele umane nu sunt implicate în mod direct în procesul de încheiere al contractului. Pe de
altă parte, se consideră ca agentul electronic este un simplu instrument de comunicare și că
orice acțiune care emană de la un astfel de program, se consideră că emană de la o persoană
fizică sau juridică care utilizează acest algoritm al unui agent electronic. În acest caz,
capacitatea de a contracta este o condiție care trebuie îndeplinită de persoana fizică sau
persoana juridică și nu de agentul electronic, care este doar un instrument în procesul de
contractare.
117
118
Al. Bleoancă, op. cit., pag. 78-79.
119
R. Cîrstea, Încheierea contractelor prin Internet. Oferta de a contracta și acceptarea ofertei. (III), 2014, pag. 3.
120
A. J. Bellia, Contracting with Electronic Agents, scholarly Works, Notre Dame Law School, paper 101, 2001,
pag. 1053.
31
Directiva comerțului electronic nu definește noțiunea de agent electronic și nici nu
reglementează regimul juridic al aceastei instituții, iar Legea nr. 365/2002 fiind o transpunere
în dreptul intern al Directivei, nu reglementează nici aceasta noțiunea de agent electronic.
În prezent, agenții inteligenți nu pot dobândi capacitate de folosință proprie și prin

urmare sunt lipsiți de capacitatea de a contracta în nume propriu, ei fiind doar niște
instrumente care facilitează încheierea contractelor electronice pentru utilizatorii lor.121 Există
situații în care agentul electronic se defectează și transmite o ofertă eronată sau acceptă o
ofertă în mod eronat. În acest caz, partea care îl utilizează va răspunde pentru executarea
întocmai a contractului față de cealaltă parte, urmând a se adresa cu o acțiune în daune
împotriva programatorului sau titularului drepturilor programului de calculator.122
Natura impersonală a Internetului crează câteva probleme care pot afecta procesul
formării contractului și să invalideze manifersările de vointă, iar pentru a se încheia valabil un
contract în format electronic, voința părților contractante nu trebuie să fie viciată. O problemă
în acest sens ține de vârsta consumatorului. Pe măsură ce efectiv Internetul este fără margini,
vârsta persoanei care încheie un contract electronic poate reprezenta o problemă reală.123
În cazul contractelor electronice, părțile sunt la depărtare și de cele mai multe ori nu se
cunosc în momentul încheirii contractului, astfel că este posibil ca destinatarul serviciilor
societății înformaționale care acceptă oferta furnizorului de servicii să fie minor. Profesionistul
ar trebui să ia toate măsurile de precauție în scopul evitării încheierii contractului cu un minor.
Un exemplu de astfel de măsură ar fi ca furnizorul de servicii să condiționeze completarea
formularului de comandă de pe pagina web de selectarea unui an de naștere ca dată de
identificare a consumatorului care să nu includă vârstele sub 18 ani. În situația în care minorul
minte cu privire la vârsta sa și își asumă o identitate falsă, contractul va fi nul pentru că
121
122
123
C. S. Wright, op. cit., pag. 19.
32
persoana idividualizată nu există124, iar dacă minorul își însușește identitatea părinților, aceștia
nu vor putea solicita anularea contractului deoarece minorul era în paza lor.
Dacă profesionistul nu își restricționează accesul la contractare persoanelor care nu au

vârsta împlinită de 18 ani, prin intermediul propriei pagini web, atunci va putea suporta riscul
anulării contractului de către minor. În Codul Civil este recunoscută aptitudinea minorului
chiar lipsit de capacitate de exercițiu de a încheia singur acte de conservare precum și acte de
dispoziție de mică valoare care se execută la momentul încheierii contractului și care au
caracter curent. Pe de altă parte, simpla declarație că este capabil să contracteze a celui lipsit
de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, nu înlătură anulabilitatea
contractului. Dacă se face dovada că a folosit manopere dolosive, instanța, la cererea părții
induse în eroare, poate menține acel contract în măsura în care instanța apreciază că acesta ar
constitui o sancțiune civilă adecvată.
Dacă eroarea cade asupra părții care este un agent inteligent, se ridică întrebarea dacă
acesta are aptitudinea de a-și reprezenta realitatea.125 În cazul în care agentul electronic este
controlat de o persoană, atunci falsa reprezentare a realității aparține persoanei respective, dar
dacă agentul inteligent nu este controlat în procesul de contractare, ci doar a fost programat,
atunci nu putem vorbi despre eroare viciu de consimțământ al agentului electronic inteligent ci
mai degrabă despre o eroare de programare – situație în care partea care folosește agentul
electronic nu va putea cere anularea contractului, dar va putea cere daune interese de la
programator.
În ceea ce privește dolul ca viciu de consimțământ, în cadrul contractelor încheiate de

persoane fizice, prin mijloace electronice, dolul se reduce doar la faza de publicitate, de
informare și la modul de redactare al clauzelor standard, întrucât fiind un contract de adeziune,
între părți nu au loc negocieri.126 Dar, în situația în care contractul electronic se încheie prin
intermediul agenților inteligenți, atunci dolul poate îmbrăca și forma unor tactici înșelătoare
124
125
126
Ibidem, pag. 189.
33
introduse într-un program pe calculator cu scopul de a obține răspunsul dorit de la celalalt
agent inteligent.127
Fiind un contract încheiat la distanță, violența ca viciu de consimțământ în forma sa

fizică, este exlusă în contractele încheiate prin mijloace electronice, la fel și violența în forma
morală, deoarece lipsește faza de negociere, fiind contracte de adeziune.128
Leziunea, în contractele electronice, urmează regimul juridic al leziunii în contractele

de drept comun.
Capitolul IV. Momentul şi locul încheierii contractului electronic. Legea

aplicabilă contractului în format electronic
Contractele în format electronic prezintă specificitatea de a fi perfectate cu ajutorul

calculatoarelor în absența contactelor directe și simultane. Spre deosebire de contractele
tradiționale, contractele electronice ridică întrebări inedite referitoare la momentul și locul
încheierii contractului.129 Pe de altă parte, având în vedere faptul că în comerțul electronic nu
există frontiere, se ridică problema competenței jurisdicționale și a legilor aplicabile
contractelor electronice.130
4.1. Momentul încheierii contractului electronic
127
Ibidem, pag. 189.
128
Ibidem, pag. 198.
129
130
Ibidem, pag. 57.
34
În cazul în care atât ofertantul cât şi acceptantul sunt de faţă şi cad de acord asupra
încheierii contractului, problema momentului încheierii contractului este simplă – acest
moment va fi cel al realizării acordului de voinţe, de regulă instantaneu. Ipoteza în care oferta
şi acceptarea sunt decalate temporal, ridică unele probleme deoarece există situații în care
ofertantul și acceptantul nu se află fizic în același loc, între ofertă și acceptarea acesteia
trecând un interval de timp.131
Codul civil la art. 1.186 alin. (1) instituie sistemul recepţiei acceptării, astfel contractul
se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia
cunoştinţă de ea din motive ce nu îi sunt imputabile.
În cazul contractelor electronice nu se aplică acest sistem al recepţiei acceptării, ci se

aplică sistemul informării132, fiind o excepţie de la regula în materie. Sistemul informării este
sistemul potrivit căruia pentru încheierea valabilă a contractului este absolut necesară
întâlnirea efectivă a celor două maniferstări de vointă individuale, altfel spus, momentul
încheierii contractului este acel moment în care ofertantul a luat cunoştinţă despre conţinutul
acceptării.133 Argumentul este reprezentat de textul special al art. 9 alin. (1) din Legea
365/2002 privind comerţul electronic unde se statuează faptul că încheierea unui contract prin
mijloace electronice are loc atunci când acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinţa
ofertantului. Aliniatul (2) al aceluiaşi articol ne arată că un contract electronic care „prin
natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediată a prestaţiei
caracteristice se consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început
executarea, în afară de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil să i se comunice
acceptarea. În acest ultim caz se aplică prevederile alin. (1).” Se observă că în acestă situație
are loc o acceptare tacită a ofertei. Această precizare este absolut normală în condițiile
afacerilor în mediul electronic în care rapiditatea desfășurării relațiilor contractuale ar face
practic inutile prea multe obligații legale, atâta vreme cât părțile au ajuns la un acord.134
131
Ibidem, pag. 84.
132
133
134
B. Manolea, Un click... și gata contractul! (2), 2014, pag. 3.
35
Aceste norme care reglementează momentul încheierii contractului nu sunt imperative,
în consecinţă, părţile pot deroga de la aceaste dispoziții stabilind un alt moment la care
contractul se consideră încheiat, alternativă extrem de puțin întalnită în practică.
Importanţa determinării momentului încheierii contractului. În funcţie de acest

moment se va determina legea aplicabilă contractului electronic în cazul conflictului de legi în
timp, precum şi condiţiile de validitate, incidenţa cauzelor de nulitate şi nu în ultimul rând, de
la acest moment contractul începe să îşi producă efectele.135 De asemenea, momentul
încheierii contractului constituie și criteriul în funcție de care se determină și locul încheierii
contractului.136
4.2. Locul încheierii contractului electronic
Momentul încheierii contractului este legat de locul unde se încheie acel contractul, iar
aceste două chestiuni sunt legate de persoana ofertantului.137 În cazul contractelor electronice,
Legea 365/2002 nu reglementează locul încheirii cotractului, astfel se aplică dispozițiile de
drept comun în materie, și anume art. 1.186 Cod Civil. Prin urmare, locul încheierii
contractului este locul unde se află ofertantul, locul unde se unesc cele două manifestări de
voinţă. Există şi o excepţie, în cazul în care contractul prin natura sa ori la cererea
beneficiarului, necesită o executare imediată a prestaţiei caracteristice, în acest caz se
consideră încheiat contractul în locul unde se află destinatarul ofertei, adică acceptantul.
În cazul utilizării poştei electronice, contractul astfel încheiat se consideră un contract

încheiat la distanţă, prin urmare se consideră încheiat în locul unde se află ofertantul. Dar în
ceea ce priveşte încheierea unui contract prin mijloace de comunicare instantanee, cum ar fi
Skype sau Yahoo! Messenger, contractul este privit ca şi cum ar avea loc între persoane
prezente deoarece mijloacele de comunicare înlătură bariera temporală, dar totuşi acestea nu
135
R. Cîrstea, Încheierea contractelor prin Internet. Momentul, locul și lega aplicabilă (IV), 2014, pag. 2.
136
137
36
reuşesc să înlăture si bariera fizică, prin urmare şi acest tip de contract este considerat ca fiind
încheiat la distanţă. Astfel, locul încheierii contractului rămăne locul unde se află ofertantul.138
Importanţa determinării locului încheierii contractului. Locul încheierii contractului

electronic prezintă importanţă practică în domeniul dreptului internaţional privat, locul
încheierii contractului stă la baza determinării legii aplicabile formei contractului cu element
de extraneitate, în cazul unui conflict de legi în spaţiu.139 Spre exemplu, în ceea ce priveşte
forma contractului, se aplică principiul locus regit actum, cu alte cuvinte forma contractului
respectiv este supusă reglementărilor din locul unde s-a încheiat contractul. În prezent,
criteriul locului încheierii contractului în determinarea legii aplicabile îşi pierde din
importanţă. Regulamentul Roma I privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale instituie
alte criterii de determinare a acestui lucru. În materie jurisdicţională internaţională,
Regulamenul Bruxelles I BIS privind competenţa jurisdicţională instituie alte criterii de
determinare a competenţei, altele decât locul încheierii contractului, cum ar fi domiciliul sau
reşedinţa pârâtului sau chiar locul executării contractului.140
4.3. Legea aplicabilă contractelor electronice
Dematerializarea contractului și delocalizarea părților cauzează o nesiguranță și o

incertitudine la nivelul determinării legii aplicabile contractului electronic încheiat, acest lucru
poate fi evitat prin includerea unor clauze exprese de electio juris, clauze a căror validitate nu
ar trebui să ridice probleme, cel puțin în statele care au reglementări în materie, recunoscând
valoare înscrisurilor electronice.141
Atât Codul Civil cât si Regulamentul Roma I privind obligațiile contractuale consacră
principiul libertății părților în ceea ce privește alegerea legii aplicabile contractului, principiu
care se aplică cu ușurintă și contractelor încheiate în mediul online, păstrând limitele care care
138
Ibidem, pag. 94.
139
140
141
A. Oprea, op. cit., pag. 185.
37
le cunoaște și în viața reală. Având în vedere faptul ca majoritatea contractelor electronice sunt
contracte de adeziune, și profesionistul impune consumatorului alegerea sa, există situații când
această impunere este calificată ca fiind una abuzivă și prin urmare, inopozabilă
consumatorului.
În conformitate cu art. 6 alin. (2) din Regulamentul Roma I, în cazul unui contract
încheiat cu consumatori, părțile pot alege legea aplicabilă acestui contract, cu condiția ca să se
ofere consumatorului același nivel de protecție ca în țara de reședință – principiul libertății de
voință al părților este sacrificat în scopul protecției consumatorului.142 În principiu, în cazul
contractelor electronice încheiate prin intermediul rețelei Internet, vânzătorul va insera o
clauză prin care va alege legea aplicabilă contractelor, legea din statul său.143 Clauză care va fi
valabilă în măsura în care legea din statul vânzătorului va oferi consumatorului același nivel
de protecție ca în țara sa de reședință, altfel, această clauză va fi considerată nescrisă.
În dreptul intern, există o serie de dispoziții de protecție a consumatorului la încheierea

contractelor a distanță – consumatorul nu poate fi lipsit de drepturile sale conferite de O.G nr.
130/2000 privind protecția consumatorului la încheierea și executarea contractelor la distanță,
iar în cazul în care părțile contractului aleg ca lege aplicabilă a contractului legea unui stat terț,
iar contractul are strânsă legătură cu teritoriul României sau al altor state membre ale Uniunii
Europene și în situația în care O.G nr. 130/2000 are dispoziții mai favorabile pentru
consumator, se vor aplica acestea din urmă.144
În măsura în care clauza de electio juris este inserată pe o pagină web la „condiții
generale”, o problemă de acces, de cunoaștere și implicit de acceptare poate să apară frecvent
deoarece fie clauzele sunt accesibile printr-o legătură hypertext, într-o anexă a contractului, fie
clauzele nu sunt vizibile instantaneu datorită dimensiunilor ecranului și consumatorul trebuie
să facă un gest minim pentru a consulta documentul în totalitate.145 În aceste situații, riscă să
fie prea des invocată inopozabilitatea clauzei de electio juris. Operatorii ar trebui să atragă
atenția utilizatorilor asupra faptului că unele clauze nu sunt vizibile instantaneu sau să prevadă
142
143
Ibidem, pag. 299.
144
145
A. Oprea, op. cit., pag. 186; R. Cîrstea, Încheierea contractelor prin Internet. Etapa precontractuală (II), 2014,
pag. 5.
38
un anumit algoritm obligatoriu astfel încat cocontractanții să fi luat la cunoștință de toate
condițiile contractului înainte de a a apăsa butonul de acceptare.
În absența unei alegeri a părților, legea aplicabilă contractului se determină după niște
criterii obiective. Art. 2.640 din Codul civil trimite la reglementările Uniunii Europene cu
privire la legea aplicabilă obligațiilor contractuale în lipsa alegerii părților, care sunt prevăzute
de Regulamentul Roma I. Prevederile Regulamentului prevăd un criteriu principal și mai
multe criterii secundare de localizare a contractului, iar legea aplicabilă contractului se
determină în funcţie de norma prevăzută pentru tipul specific de contract.
Astfel, legea aplicabilă contractului de vânzare-cumpărare și contractului de prestări

servicii încheiat prin mijloace electronice se determină în conformitate cu art. 4 din
Regulamentul Roma I privind obligațiile contractuale care prevede ca lege aplicabilă legea
statului în care își are reședința obișnuită vânzătorul, sau după caz, prestatorul de servicii.146
Termenul de “reședintă obișnuită” a societăților și a altor organisme cu sau fără personalitate
juridică, în înțelesul Regulamentului, reprezintă sediul administrației centrale.147 Există și alte
tipuri de contracte pentru care este prevăzută legea aplicabilă148 în Regulament, iar în situaţia
în care contractul nu poate fi încadrat în nici unul din tipurile specificate sau, prin prisma
elementelor sale, aparţine mai multor tipuri definite, contractul va fi reglementat, potrivit alin.
(2) al art. 4, de legea din statul în care își are reședința obișnuită partea care efectuează
prestația caracteristică conținută în contractele încheiate prin mijloace electronice.
Totuşi, din ansamblul circumstanţelor cauzei poate rezulta, în mod evident, că un

contract are legătură mai strânsă cu un alt stat, decât cel menţionat în primele două ipoteze.
Conform alin. (3) al art. 4, în acest caz se va aplica legea din acea ţară. Dacă legea aplicabilă
146
147
148
contractul privind un drept real imobiliar sau privind dreptul de locaţiune asupra unui imobil este
reglementat de legea ţării în care este situat imobilul; contractul de locaţiune având drept obiect folosinţa
privată şi temporară a unui imobil pe o perioadă de maximum şase luni consecutive este reglementat de legea
ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită proprietarul; contractul de franciză este reglementat de legea ţării în care
îşi are reşedinţa obişnuită beneficiarul francizei; contractul de distribuţie este reglementat de legea ţării, în care
îşi are reşedinţa obişnuită distribuitorul; contractul de vânzare-cumpărare de bunuri la licitaţie este reglementat
de legea ţării în care are loc licitaţia.
39
nu poate fi determinată prin intermediul criteriilor anterioare, contractul va fi reglementat de
legea ţării cu care prezintă cele mai strânse legături.149
Concluzii
Dezvoltarea impetuoasă din ultimele decenii a tehnologiilor informaționale a făcut ca

relațiile contractuale să cunoască forme diferite de cele clasice. Operațiunile contractuale
tradiționale primesc o abordare revoluționară datorită electronicii, ca tehnică de a contracta ;i
Internetului, ca mijloc de comunicare.
Am definit contractul în format electronic drept acordul dintre două sau mai multe
persoane de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic, acord exprimat în formă
electronică. Totodată, am evidențiat faptul că prin contractul în formă electronică nu se poate
înțelege o nouă specie de contract deoarece el nu vizează obiectul contractului, ci maniera de a
contracta, păstrând natura juridică a contractului tradițional echivalent.
149
40
Deseori, în vederea încheierii unui contract, oferta de a contracta este precedată de
publicitate, negocieri etc. - toate acestea având a se concretiza într-o ofertă valabilă din punct
de vedere juridic. Din acest motiv, această etapă a dus la apariția unor metode incorecte de
publicitate on-line, la care se adaugă modul facil în care poate fi contactată, provocată si
agresată o persoană cu oferte de a contracta. Cea mai dăunătoare dintre aceste metode s-a
dovedit a fi spam-ul, cea care a impus legiuitorului adoptarea unor reglementări anti-spam.
Încheierea contractului în format electronic respectă liniile clasice trasate de legislația

în vigoare – oferta și acceptarea fiind supuse acelorlași condiții de fond ca și echivalentele lor
clasice, doar forma de exprimare a acestora fiind diferită, evident fiind vorba de forma
electronică. Dar, așa cum am arătat, atât oferta, cât și acceptarea prezintă anumite caracteristici
speciale. Cu alte cuvinte, oferta provine de la sistemul informatic al profesionistului emitent,
iar interacțiunea destinatarului are loc cu sistemul informatic al ofertantului, iar nu cu
ofertantul însuși. În altă ordine de idei, acceptarea se realizează la distanță și se face prin
intermediul unui sistem informatic - aceste caracteristici îi dau elementul de originalitate
acceptării exprimată în formă electronică.
Datorită faptului că aceste contracte prezintă specificitatea de a fi perfectate cu ajutorul

calculatoarelor în absența contactelor directe și simultane, contractele electronice ridică
întrebări inedite referitoare la momentul și locul încheierii contractelor, spre deosebire de
contractele tradiționale. Astfel, în cazul contractelor încheiate prin mijloace electronice, nu se
aplică sistemul recepției acceptării, ci se aplică prin excepție, sistemul înformării, instituit la
art. 9 alin. (1) din Legea comerțului electronic – contractul se consideră încheiat în momentul
în care ofertantul a luat cunoștintă despre conținutul acceptării. Dacă momentul încheierii
contractului este reglementat de Legea comerțului electronic, asa cum am arătat, în cazul
locului încheirii contractului se aplică dispozițiile de drept comun și anume dispozițiile
Codului Civil, deoarece locul încheierii contractului nu este reglementat de legea specială.
În ceea ce privește legea aplicabilă contractelor electronice, am făcut distincție între

situațiile în care părțile aleg legea aplicabilă contractului în baza principiului libertății părților
și situațiile în care părțile nu aleg legea aplicabilă. Din cauza dematerializării contractului si a
delocalizării părților se crează o nesiguranță si o incetitudine la nivelul determinării legii
41
aplicabile contractului încheiat prin mijloace electronice, iar o posibilă soluție pentru a evita
acestă nesiguranță juridică este inserarea unor clauze exprese de electio juris.
Internetul nu este doar o cale de comunicare, ci este și un mijloc important în

desfăsurarea relațiilor comerciale în mediul electronic. Așa cum se poate observa,
aplicabilitatea dreptului civil în situațiile contractuale reprezentate de noile tehnologii este de o
importanță evidentă, oferind cadrul juridic oportun fără de care ar fi fost imposibilă angajarea
din punct de vedere juridic în mediul on-line.
42

Aspecte Juridice Privind Formarea Contra

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aspecte Juridice Privind Formarea Contra

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

Cap. I. Definirea contractului în formă electronică. Contractul electronic – specie de

1.1. Avantajele încheierii unui contract în format electronic...............................................8

Cap. II. Publicitatea on-line....................................................................................................15

2.1. În ce condiţii un mesaj publicitar poate fi considerat o ofertă de a contracta?............15

2.2.Tehnici electronice incorecte de publicitate comercială. Spamming.

Cap. III. Negocierea și încheierea contractului în format electronic..................................21

3.1. Obligații legale în etapa precontractuală......................................................................22

3.2. Încheierea contractului.................................................................................................24

3.2.1 Oferta în formă electronică. Oferta on-line.....................................................26

Cap. IV. Momentul și locul încheierii contractului. Legea aplicabilă contractului

4.1. Momentul încheiereii contractului electronic...............................................................36

4.2. Locul încheierii contractului electronic........................................................................38

4.3. Legea aplicabilă contractului electronic.......................................................................39

Consolidarea încrederii în tranzacțiile electronice este o condiție esențială pentru

Fiind un instrument juridic fundamental în dreptul privat, contractul nu putea să evite

În prezent, suntem martorii utilizării tot mai intense a mijloacelor electronice de

Astfel, pornind de la definiția contractului electronic în primul capitol, voi expune

Capitolul I. Definirea contractului în formă electronică. Contractul

În doctrină3 se pune următoarea întrebare: acest contract în formă electronică este o

Cadru juridic. Dezvoltarea tranzacțiilor din comerțul electronic a determinat

1.1. Avantajele încheierii contractelor în format electronic

Avantajele acestor contracte pe pieţele electronice diferă de la o companie la alta şi de

Pe de altă parte, se crează un mediu concurenţial perfect – pe pieţele electronice orice

Pe lângă aceste avantaje economice de care pot beneficia organizaţiile, tehnologiile

1.2. Forma contractului electronic

Privit ca instrumentum probationis, contractul care se încheie prin mijloace

Reţinem că ceea ce diferenţiază contractul în formă electronică de contractul clasic este

1.2.1. Clauze standard

În principiu, clauzele unei convenţii se formează în urma unor negocieri purtate de

Caracteristicile clauzelor standard. În primul rând, aceste clauze nu sunt negociate

1.2.2. Clauze neuzuale

În ceea ce privește contractele în format electronic, validitatea clauzelor neuzuale se

1.2.3. Contract la distanță

Prin intermediul publicităţii se semnalează disponibilitatea de a încheaia un contract de

2.1 În ce condiţii un mesaj publicitar poate fi considerat o ofertă de a

Pornim de la următorul exemplu: în cazul unei mini-ferestre pe Internet în care apare

Necesitatea calificării fie ca o ofertă de a contracta, fie ca un mesaj publicitar a

În situația în care ofeta a fost precedată de o campanie de promovare a unui “preț

În jurisprudență, a fost întâlnită problema neconcordanței dintre prețul afișat pe pagina

Un profesionist care își desfăsoară activitatea în mediul on-line, se poate confrunta cu

2.2. Tehnici electronice incorecte de publicitate comercială. Spamming.

Spamm-ul desemnează “trimiterea masivă si uneori repetată a mesajelor electronice

O tehnică comună de marketing al spam-ul este de a induce în eroare utilizatorul,

Uniunea Europeană a adoptat un sistem de opt-in55 pentru scrisorile comerciale

În cadrul fenomenului de mousetrapping, se combină creativitatea cu agresivitatea,

Dacă în materie de spamming există totuşi o reglementare, mousetrapping-ul este tratat

Negocierea reprezintă o formă de comunicare între viitoarele părţi, un proces de

3.1. Obligaţii legale în etapa precontractuală

Respectarea principiului bunei-credinţe. Partea care se angajează într-o negociere este

În situația contractelor electronice, faza negocierilor este specifică contractelor

Obligaţia de confidenţialitate. Negocierea implică şi transmiterea unor anumite

Obligaţia de informare. Legea comerţului electronic prevede informaţii pe care

În legătură cu informaţiile care trebuie date anterior încheierii contractului şi în

Sancțiunea care intervine în cazul neîndeplinirii obligației de informare prevăzută la

Obligaţia de informare este concretizarea principului bunei-credinţe şi al încrederii

3.2. Încheierea contractului

Pentru a fi calificată ca fiind o ofertă, anunţul trebuie să îndeplinească anumite condiţii

Oferta făcută cu intenţia ofertantului de a se angaja juridic. Cu alte cuvinte, oferta

Oferta completă şi precisă. Oferta trebuie să cuprindă toate elementele necesare

3.2.1 Oferta în formă electronică. Oferta on-line

O problemă ridicată în cazul ofertei emise pe Internet o reprezintă durata validității

În ceea ce priveşte calitatea de ofertant, dreptul privat clasic nu impune condiţii

Aceste reguli generale sunt aplicabile şi în cazul încheierii contractelor electronice.