UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI

TEHNOLOGIE „GEORGE EMIL PALADE” DIN TÂRGU MUREȘ

ȘCOALA DOCTORALĂ DE LITERE, ȘTIINȚE UMANISTE ȘI
APLICATE
DOMENIUL: FILOLOGIE

TEZĂ DE DOCTORAT
REZUMAT

Doctorand:
Monica ANDREI (BAKO)

Conducător științific:
Prof. univ. dr. Iulian BOLDEA

TÂRGU MUREŞ
2019
 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI
TEHNOLOGIE „GEORGE EMIL PALADE” DIN TÂRGU MUREȘ
ȘCOALA DOCTORALĂ DE LITERE, ȘTIINȚE UMANISTE ȘI APLICATE
DOMENIUL: FILOLOGIE

ȘCOALA DE LA TÂRGOVIȘTE.
TENTAȚIA JURNALULUI

REZUMAT

Doctorand:
Monica ANDREI (BAKO)

Conducător științific:
Prof. univ. dr. Iulian BOLDEA

TÂRGU MUREŞ
2019
 CUPRINS

ARGUMENT……………………………………………………………………… 5
CAPITOLUL I. POSTMODERNISMUL ȘI ȘCOALA DE LA TÂRGOVIȘTE.... 13
1.1. Anticipări postmoderne în spațiul românesc…………………………………… 13
1.2. Poetica autenticității……………………………………………………….…… 18
1. 3. Scriitorii târgovișteni în context postmodern……………………………….…. 30
1. 4. Jurnal, scriitură și experiment…………………………………………………. 42
1.5. Şcoala de la Târgovişte. Portrete fragmentare………………………………..… 89

CAPITOLUL II. POETICA SUBIECTIVITĂȚII. RADU PETRESCU…….….. 97

2.1. Paradoxul diarismului. Autenticitate și deghizare………………………..…….. 97
2.2. Spațiul și timpul confesiunii…………………………………………………… 106
2.3. Ocheanul întors către sine……………………………………………………... 120

CAPITOLUL III. SCRIITURĂ ȘI IDENTITATE.

MIRCEA HORIA SIMIONESCU………………………………………………... 129
3.1. Spaţiul textual şi scriitura autobiografică…………………………………….… 129
3.2. De la autobiografie la autoficțiune……………………………………………... 132
3. 3. Între sublimare şi simulacru……………………………………………………. 136
3. 4. Hibriditate și fragmentar……………………………………………………….. 138
3. 5. Jurnalul ca exercițiu de stil. Limitele mașinăriei textuale……………………… 140

CAPITOLUL IV. LIMITELE IDENTITĂŢII. COSTACHE OLĂREANU……. 171

4.1. Prelungirea existenței în operă……………………………………………….…. 171
4.2. Ucenic la clasici. Mai aproape de definiția jurnalului………………………..…. 177
4. 3. Portretistica autobiografică……………………………………………………… 189

CONCLUZII…………………………………………………………………………. 195

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………… 201
 ŞCOALA DE LA TÂRGOVIȘTE. TENTAȚIA JURNALULUI

Rezumat

Teza noastră de doctorat, Școala de la Târgoviște. Tentația jurnalului, își

propune o analiză a jurnalelor lui Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu și
Costache Olăreanu, scriitori aparținând Școlii de la Târgoviște. În primul rând, în
conformitate cu obiectivele propuse, am realizat o explorare a Școlii de Târgoviște,
precum și a jurnalelor reprezentanților acesteia. Instrumentarul metodologic
cuprinde cercetarea istorico-literară, îmbinată cu exerciţiul portretizării morale şi
psihologice, reprezentarea mediului social, îmbinarea detaliilor biografice cu ex-
egeza operei, evocarea, analiza, sinteza, urmărind geneza operelor literare, modal-
itățile de exprimare de aspect modern sau postmodern, analiza elementelor stilis-
tice, a limbajului artistic şi a portretisticii.
Etapele de documentare propriu-zisă s-au realizat prin consultarea bibliotecilor,
arhivelor, sau prin colectarea informației chiar „de pe teren”, cu scopul de a fixa în
timp şi spaţiu individualitatea scriitorilor, de a plasa viața şi opera târgoviştenilor în
contextul evenimentelor politice şi culturale ale epocii în care au trăit şi au creat.
Foarte cunoscuţi în cercurile literare și academice, însă mai puțin cunoscuți printre
cititorii comuni, reprezentanţii Şcolii de la Târgovişte au instituit o direcție nova-
toare în literatura română a anilor ’60-’70, astfel încât eu consider importantă şi
necesară o reevaluare a textelor acestor scriitori și, totodată, o recunoaștere mai
apăsată a calităților literare, expresive şi ideatice ale operelor scriitorilor târgov-
ișteni.
Se poate spune că gruparea literară târgovişteană nu dispunea de un program
estetic individualizat cu ărecizie, însă operele reprezentanţilor Şcolii de la Târgov-
işte aveau ca semnalmente culturale practica jurnalului, autobiografismul, apelul la
ludic, ironia, parodia şi autoparodia, ficționalizarea auctorială și pluralitatea discur-
sivă. Scriitorii târgovișteni sunt cei care au redescoperit potenţialităţile expresive
ale jurnalului, optând pentru o proză cu un puternic substrat autobiografic, im-
primând scriiturii diaristice o amprentă romanescă fermă și practicând o literatură
autoreferențială de un impact estetic deosebit.
Corpusul de texte la care ne-am raportat cercetarea e alcătuit din opere
aparţinând unor reprezentanţi de marcă ai grupării târgoviştene: Radu Petrescu,
Mircea Horia Simionescu şi Costache Olăreanu. Fiecare dintre cei trei scriitori dez-
voltă o relație specială cu genul autobiografic, conjugându-l cu deviațiile, metamor-
fozele şi redimensionările lui. Dacă Radu Petrescu realizează un decupaj al stărilor
de spirit, al temerilor sau al dorințelor, retrăgându-se, într-un anumit fel, din real,
înțelegând scrisul ca jurnal al experienței interioare, fără a delimita cu pregnanţă
existenţa de literatură, Mircea Horia Simionescu este autorul unui jurnal în care
marile evenimente trec în plan secund, realizând o cronică a vieții interioare a unui
tânăr provincial şi urmărind traiectul cristalizării conștiinței artistice, prin con-
semnarea unor lecturi și proiecte, fără să insiste prea mult asupra conturării imaginii
epocii. În Trei oglinzi, primul său jurnal, prozatorul neagă principiul spontaneității
și al sincerității, repere specifice genului, prin aglutinarea unor fragmente de ficți-
une pură, pentru ca în Febra, jurnalul maturității, Mircea Horia Simionescu să
provoace cititorul printr-o expunere haotică de fapte şi idei, prin ironii, descrieri,
repetiţii, atribuind nume fictive unor oameni reali sau amestecând personaje şi fapte
ale prezentului printre evocări ale unor evenimente din trecut.
Costache Olăreanu își structurează textele autobiografice din perspectiva unei
creaţii ficționale, introducând în jurnal fragmente din însemnările zilnice ale
colegilor și aducând în fața cititorului un personaj care este, pe alocuri, diferit de
figura auctorială. Anulând funcțiile pragmatice ale jurnalului, Ucenic la clasici sur-
prinde anii de ucenicie în literatură, paginile textului autobiografic fiind o oglindă
fidelă a modului de a trăi al unei întregi generații de scriitori și artiști. Se poate
spune că Olăreanu scrie o literatură sofisticată, rafinată și calofilă, destructurând, cu
toate acestea, structurile epice tradiţionale.
Prozatorii Școlii de la Târgoviște promovează literaritatea genului autobi-
ografic în pofida genurilor dominante, preluând tehnicile pe care le folosesc în
proză și creând jurnale ce sunt asemenea unor teritorii ale revelației în care se
oglindește un spectator narcisiac. Motivul, de natură subiectivă, pentru care am ales
tema de mai sus este, aş putea spune, interesul meu pentru acest gen de literatură.
Am pornit de la întreabarea: să fie oare jurnalul tot literatură? Răspunsul poate fi
găsit în paginile, demonstraţiile şi analizele din prezenta teză de doctorat.
Structurată în patru capitole, teza de doctorat își propune să realizeze o inter-
pretare a operelor cu caracter autobiografic ale lui Radu Petrescu, Mircea Horia
Simionescu și Costache Olăreanu. La aceste capitole se adaugă Argumentul cu rol
clarificator, concluziile cu caracter de sinteză a întregului, anexele și o consistentă
bibliografie.
În primul capitol, Postmodernismul și Școala de la Târgoviște vor fi trasate liniile
care au fundamentat apariția acestui curent cultural, atât de controversat, făcând o incursi-
une în timp, evidențiind totodată importanța grupării târgoviştene. Postmodernismul are la
bază problema cunoașterii, care nu este limitată în interpretare. Vom releva faptul că post-
modernismul este reticent în fața ideii de existență a unui adevăr universal valabil, unic, și
în fața celor care susțin că dețin secretele acestuia. Adevărul, autenticul, veridicul nu pot
avea rădăcini decât în percepția individuală. Scriitorul postmodern are sentimentul că toate
lucrurile au fost deja scrise şi spuse, această axiomă fiind o premisă pe care își construiește
propria reacție, creaţie şi propriul mesaj. Pornim, desigur, de la ideea că familiarizarea cu
aspectele biografice ale autorului de jurnal are o importanță definitorie în receptarea și
aprofundarea operelor acestuia. Vom inventaria în mod adecvat particularităţile post-
modernismului, aşa cum se reliefează în operele celor trei reprezentanți importanţi ai Școlii
de la Târgoviște, a căror obsesie o reprezintă scrisul, literatura percepută ca o condiție
necesară a existenței. Ca orice grupare literară de elită, Școala de la Târgoviște a reunit
scriitori care au creat personaje fictive având carnaţia referenţialităţii. Conștienți de faptul
că iniţiativele lor vor declanşa polemici şi contrarietăţi, cei trei târgovișteni au optat pentru
textul văzut ca emanaţie a existenţei, pentru, cuvântul cu rol terapeutic, cu funcţie elibera-
toare. În interiorul Școlii de la Târgoviște au existat câteva reguli nescrise, pe care
reprezentanții le respectau cu rigoare. În acest prim capitol am prezentat jurnalul reprezen-
tat ca ficțiune a realității, ca evadare din real spre un real fictiv. Jurnalul este, cum s-a spus,
o expresie a singurătății individului, e vorba de „marea și mica singurătate” la care se ref-
erea Eugen Simion. Jurnalele sunt produse ale tăcerii, ale izolarii, ale melancoliei, iar cei
care se dedică acestui tip de scriere, diariștii, sunt fiinţe ce cochetează cu singurătatea, cu
solitudinea. Considerăm, astfel, că jurnalele sunt scrieri ale unei revolte interioare, ale
răzvrătirii ființei. Am inventariat, în acest sens, toate ipostazele şi modalităţile ce transferă
această amprentă a intimității în perimetrul unui gen literar, căci, după cum observa Eugen
Simion în Ficţiunea jurnalului intim, „opera ce are la bază psihologia autobiografiei
reprezintă un pact de confidențialitate al autorului cu el însuși, care riscă să debordeze sub
forma unei creaturi care forțează porțile literaturii”. Se poate afirma fără nici un dubiu

că o în literatura română se conturează, la mijlocul anilor '70, o nouă direcţie liter-

ară, într.un moment în care cultivarea mimesisului, a reprezentării realităţii nu mai
constituia o exigenţă dogmatică, imperativă. Asaltată de avântul tehnologiei şi de
dezvoltarea fără precedent a mass-media, fiinţa umană resimte cu acuitate nevoia
unei retrospective, a unui moment de calm prin configurarea unei racordări adec-
vate a prezentului la trecut. În acest sens, textul postmodern poate fi perceput ca o
cale de conciliere între tradiţie şi inovaţie, configurând iluzia unei clipe perpetuu
resuscitate, a unui prezent etern, mereu revizitat de fantasmele trecutului. Ra-
portarea la trecut generează, în era postmodernismului, un stil novator, ce se fun-
damentează pe resursele relativizante şi destructurante ale parodiei, ironiei şi
pastişei, ca factori de coagulare a noului bazat pe structuri literare vechi.
Postmodernismul începe să capete contur şi în cultura românească, în
răspărul influenţelor şi mecanismelor realismului socialist, cu toate că se poate vor-
bi, desigur, o întârziere a apariţiei sale, în raport cu emergeneţle postmoderne din
literatura occidentală. Carmen Muşat este de pîrere că, în literatura română, post-
modernismul s-a născut prin estetica promovată de Şcoala de la Târgovişte, căci
scriitorii gruării (Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Tu-
dor Ţopa, Alexandru George) au apelat, în contextul ideologiei comuniste domi-
nante, la procedee, tehnici, strategii ale subvsersiunii şi textualismului, deviind de
la normele realismului de tip socialist, printr-o abstragere din realitatate, prin apelul
la livresc şi autobiografic, descoperind releanţa spaţiului bibliotecilor, care sunt, în
mod frecvent, situate în antinomie cu realitatea concretă.
Mircea Cărtărescu consideră că multilingvismul acestor scriitori a putut fa-
voriza contactul cu viziunea postmodernă, înfiinţarea grupării literare stând sub
semnul unei subversiuni culturale, al funcţionării într-un spaţiu autonom, închis, iar
scriitorii din această grupare au avut în vedere atâr socialitatea fiinţei umane,
nevoia de colectivitate, de dialog şi de confruntare ideatică, dar şi imersiunile în
structurile de profunzime ale fiinţei umane, ajungându.-se, în acest sens, printr-o
astfel de împletire a socialului şi interiorităţii, la dedublare liverscă, la o polifonie
narativă extrem de pregnantă, dar şi la o pluralitate a vocilor intra şi intertextuale.
Se instaurează, în operele scriitorilor târgovişteni, o cunoaştere foarte abilă a versa-
tilităţii umanului, o ştiinţă a statutului dedublat al omului, sfâşiat între aparenţă şi
esenţă, între exterioritate şi interioritate. În acest sens, se conturează în proza târ-
goviştenilor o strategie a măştilor şi a rolurilor ficţionale, în măsura în care scriitorii
reuşesc să disocieze esenţialul de neesenţial, reuşesc să discearnă complexitatea
fiinţei, cu structurile sale abil mascate, rizomatice, hrănite din stabilitate şi rătăcire,
din normă şi abatere de la normă, din simplitatea mecanismelor esenţiale şi multi-
plicările nesfârşite ale acestora în conştiinţă, în labirintul imagianrului.
În perspectiva scriiturii, postmodernsmul reprezintă o glisare tot mai pro-
nunţată dinspre scriitura de tip conglomerat, masivă, abundentă, stabilă, înpre o
scriitură fragmentară, ce mizează pe rescrieri şi pe reveniri, pe întreruperi, rupturi
de ritm şi relură ale firelor naraţiunii, o scriitură, aşadar, ce caută să redea cu extrem
de mare pregnanţă chiar autenticitatea trăirii, dinamica originară a realului, freamă-
tul cotidianului. Carmen Muşat explică interesul cititorilor pentru discursul au-
tospecular prin mutaţiile literarităţii în sfera unor „fragmente de viaţă trăită, şi nu
imaginată”.
 Postmodernismul, reprezintă, în critica literară contemporană, unul dintre
cele mai frecvente concepte, fiind considerat un amplu curent cultural, tentacular şi
paradoxal, ce a cuprins întreaga sferă epistemologică a umanului. Literal vorbind,
etimologic, termenul înseamnă „după modernism”, însă în privința datării clare sau
a periodizării, granițele, limitele nu sunt trasate cu precizie. Termenul a fost utilizat
încă de la începutul secolului XX, cu sensuri diferite. Istoricul englez Arnold Toyn-
bee numea postmodernă epoca de după anul 1870. Dacă, la început, acest concept
viza domeniul artelor plastice și al muzicii, ulterior, adjectivul postmodern avea o
rezonanţă aparte în literatura americană din perioada imediat următoare celui de-al
doilea război mondial, și mai ales după anul 1960. În scurt timp, sensurile concep-
tului s-au amplificat ajungând ca acest termen să denumească un nou factor al exis-
tenței, un spirit al veacului, al condiției și evoluției civilizației în epoca actuală. În
cartea filosofului postmodern Jean-François Lyotard, apărută în 1979, intitulată La
condition postmoderne. Rapport sur le savoir, s-a reuşit popularizarea paradigmei
postmoderne în mediile academice şi literare.

Cu timpul, termenul de postmodernism a devenit un concept filosofic, el fi-

ind astăzi un concept aflat într-o perpetuă metamorfoză şi restructurare episetmo-
logică. Poate tocmai acest aspect reprezintă pricipala sa trăsătură, astfel încât afil-
ierea la postmodernism a devenit o metodă de individualizare generaționistă mai
radicală decât orice fel de opoziţii bazate pe poetici personale sau de grup.
Adoptarea conceptului a fost, frecvent, şi o adaptare a lui, cu o finalitate revital-
izantă, iar construcţia antinomică modernism / postmodernism a fost utilizată ca
un principiu de delimitare între generaţiile de scriitori. De aceea, în cultura
română, trebuie operată o distincție netă între conceptul de postmodernism în sens
generic, foarte cunoscut, frecvent comentat şi explicitat și conceptul de postmod-
ernism românesc, comentat în diverse moduri, sensuri şi perspective.
O investigaţie de natură tipologică trebuie însoţită şi de o explorare de tip
sociologic, sau de o cercetare diacronică, deoarece fenomenele de sincronizare a
culturii româneşti cu cea occidentală au condus, în mod gradat, la asimilarea con-
ceptului de postmodernitate. Desigur, în perioada „obsedantului deceniu”, dar şi
mai apoi, cenzura comunistă a exercitat o presiune ideologică deosebită, cu con-
secinţe negative asupra evoluţiei literaturii române, cu două etape de maximă viru-
lenţă, în anii '50, dar şi în anii '80, perioade de radicalizare ideologică a comunis-
mului românesc. Anii şaizeci, pe de altă parte, se carcaterizează printr-o anumită
acalmie din punct de vedere al comandamentelor, sloganurilor şi reprezentărilor
doctrinare prezente în opera scriitorilor şi intelectualilor români. Deceniul şapte se
inmpune printr-o reablitare a esteticului şi a memoriei culturale, scriitorii români
redobândind accesul la simbol, la revelaţiile metaforei sau la reprezentări diverse
ale subversiunii, existând chiar o anume euforie a empatiei cu lucrurile, dar şi o tex-
tualizare aluzivă, ce a condus la aşa-numita literatură esopică, prin care scriitorii
strecurau anumite insinuări problematizante, într-o tentativă de a reconfigura arhi-
tectura culturii româneşti. Rezultatul unor astfel de încercări de evaziune sau de
compensare prin aluzie şi euforie livrescă sau onirică a fost o acutizare, în anii’80, a
cenzurii, a activităţilor de control şi supraveghere a culturii româneşti, mai ales a
literaturii. În aceste condiţii, scriitorii optzecişti au adoptat o poziţie de frondă, de
revoltă, de subversiune, în condiţiile unei destul de acerbe şi continue competiţii
între generaţiile literare româneşti, cu un sistem editorial şi revuistic limitat, dar şi
cu căi de acces foarte restânse la instituţiile literare dominante. Se instaurase, astfel,
o hegemonie a scriitorilor oficiali, sau oficializaţi, iar pentru optzecişti cea mai im-
portantă modalitate de afirmare era asediul locurilor comune, fronda, cultivarea
ironiei, dar şi unele modalităţi de evaziune precum cultivarea livrescului, recursul la
parodie şi pastişă sau textualismul cultivat cu obstinaţie. Pentru scriitorii acestei
epoci, apartenenţa la un grup literar, sau la ideea de generaţie era o necesitate strin-
gentă.
În cel de-al doilea capitol, Poetica subiectivității. Radu Petrescu, vom încerca
să reliefăm importanța considerabilă pe care a avut-o Radu Petrescu în cadrul
grupării târgoviştene, dar şi ca precursor al postmodernismului românesc. Ne vom
concentra interpretările asupra paginilor de jurnal în care autorul încearcă să dizloce
 întâmplările zilnice din matca lor concretă și să le ancoreze în orizontul literarităţii
autobiografice, fiind preocupat cu deosebire de formă, de scriiturp, de expresia lit-
erară, într-o manieră de a scrie ce are afinităţi cu scrisul călinescian. Pentru Radu
Petrescu nu există nimic mai important decât litera şi spiritul cărţilor, decât orizon-
tul ficţionalităţii, în care se desfăşoară aproape cu totul existenţa sa..
Jurnalul devine nu doar un spațiu privilegiat al existenței1, ci și un exercițiu
estetic revelatoriu, o amprentă a literarităţii2: „Dincolo de operă nu mai e altceva
decât moartea”3, afirma însuși Radu Petrescu, cel care pătrunde în universul litera-
turii cu toată ființa sa, cu toată carnea şi cu toate emoţiile sale, simțind intuitiv că
este vorba despre un lucru „demn de zei”, în care va găsi cu certitudine acea înfio-
rare transcendentă după care ființa sa tânjește. Din cărți va învăța totul și tot în cărți
își va găsi refugiul.
Prin intermediul lui Radu Petrescu, jurnalul redevine o formă literară febrilă şi
fertilă ce își depășește necontenit limitele. Spațiul scriiturii înglobează astfel coor-
donate onirice și intertextuale, care-l transformă într-un loc privilegiat al experi-
mentării și face posibilă conjugarea subtilă a intelectului şi a afectivităţii. Chiar
dacă paginile de jurnal poartă amprenta unei epoci revolute, iremediabil apuse,
existența unei poetici a scrisului și discursul de intensă finețe şi luciditate transfor-
mă confesiunea în act estetic și aduce în prim-planul criticii literare Jurnalul lui
Radu Petrescu. Fără să fie inițiatorul unui curent literar și fără să fi devenit șef de
școală, scriitorul s-a aflat, încă de la primele cărți publicate, în postura de deschiză-

„E un loc unde te poți feri de lume, fiind totuși în ea.” (Livius Ciocârlie, Viața în paranteză, Ed.
Amarcord, Timișoara, 1995, p. 43).

„Jurnalul este un mod de expresie, iar autenticitatea lui trebuie situată în plan intelectual și, poate,
literar.” (Livius Ciocârlie, Memorialistică și roman, în „Caiete critice”, nr. 1- 2/ 1987, p. 16).

Radu Petrescu, Jurnal, Editura Paralela 45, Pitești, 2014, p.20.

 tor de drumuri, și prin exemplul oferit, a avut un rol de catalizator al conturării și
consolidării uneia dintre cele mai importante grupări ce urmăreau înnoirea prozei
contemporane.
În capitolul al treilea, Scriitură și identitate. Mircea Horia Simionescu,
vom acorda atenţia cuvenită unui alt scriitor târgoviștean. Despre opera lui Mircea
Horia Simionescu s-a afirmat în repetate rânduri că este una carcaterizată printr-o
scriitură elevată, rafinată, ironică și burlescă, cu irizații nostalgice și sentimentale,
însă în care afectivul e riguros temperat. Mircea Horia Simionescu marchează astfel
trecerea de la evocare la ficționalizarea eului, paginile de jurnal fiind rezultatul unui
proces de cristalizare, de decantare, de transformare a trăirii în și prin limbaj, au-
torul considerând că „realitatea scrisului și a invenției este mai puternică decât real-
itatea însăși”.
Renunțând la principiile sincerității și spontaneității, caracteristici definitorii
ale jurnalului intim, în favoarea „autenticității”, diaristul vrea să se (re-)inventeze
prin intermediul unui demers introspectiv, care se situează dincolo de inconsistența
banalului cotidian. Pentru M. H. Simionescu, raportul dintre viața reală și cea „in-
ventată” este unul de echivalență, astfel încât scrierea confesivă, reflectând
avatarurile identităţii personale, îi oferă subiectului posibilitatea de a se înfățișa
mereu ca altul și de a-și crea, în și prin scriere, o identitate narativă, fundamentată
pe experimentarea continuă a alterității: „voiam pur şi simplu să desfac realităţile
propriei mele fiinţe în câte părţi s-or desface, să studiez (sau poate numai să de-
scriu) fiziologia inumanităţii mele…”4.
Privită prin prisma postmodernității, subiectivitatea se referă la o nouă metodă
prin care individul se povestește, conferă o formă experienței sale și retrasează
granițele între el și realitate, între el și alții, între el și sine însuși. Capitolul își prop-
une să sondeze raporturile dintre interioritate și exterioritate în scrierile diaristice
ale lui Mircea Horia Simionescu, în perspectiva conturării coordonatelor esențiale

Mircea Horia Simionescu, Licitația, p. 106

 ale unei poetici a subiectivității, sintetizată de câteva dublete revelatoare şi reiterate
constant: ascuns/evident, autentic/fals, individ/societate, confesiune/intertextuali-
tate.
Aderând la dezideratul Școlii de la Târgoviște de a crea o literatură pornind de
la trăirea nudă, de la impresia directă, experiența literară a lui Mircea Horia
Simionescu „este rezultatul trăirii exclusiv printre fenomene” 5, după cum însuși
diaristul mărturisea într-un interviu. Scrierile sale diaristice reprezintă o „sinteză”
ficțională de fragmente realiste și de „obiecte literare”, trădând aspirația integra-
toare a autorului, dar și dorința sa de a transcede, prin creație, „proza” contingentă,
pentru a accede la adevărata literatură, care este „un apocalips al naturii, o revelare
a «secretului deschis»” 6.
Caracterul fragmentar și livresc al scrierilor diaristice este în concordanță cu
rațiunea ființei, „omul [gândind] prin salturi, sclipiri şi intermitenţe”, dar și cu arta
disimulării sociale, jurnalul nu face decât să se identifice cu lumea oglindită, să
urmeze sinuozitățile conștiinței integratoare: „Eu vreau să surprind, în această
manieră «livrescă» sau mai bine spus acuzată de unii ca «livrescă», tocmai artifi-
cialul şi livrescul lumii, modul în care lumea, dereglată în mecanismele ei fireşti, ne
este prezentată drept cea naturală. Dacă trăim printre lucruri şi obiecte deduse dintr-
o idee mecanică - să zicem că proiectată de un inginer creator de uriaşe ficţiuni -,
trebuie să arătăm sincer irealitatea şi livrescul acelei idei, înlesnind cititorului să
ajungă singur la propria opinie. Autorului nu-i rămâne decât să surprindă articulaţi-

Marius Chivu, „Sînt contestatarul lucrurilor pe care nu mi le explic” – interviu cu Mircea Horia
Simionescu, în Dilema veche, nr. 742, 10-16 mai 2018, URL: http://dilemaveche.ro, consultat la
16.05.2018.

Mircea Horia Simionescu, TO, p. 252

 ile slabe ale mecanismului şi ale manipulării, să indice poetic căile unei lecturi
corecte a chipurilor realităţii.” 7
Stilul lui Mircea Horia Simionescu se dovedește a fi unul (auto)ironic,
uneori voit inocent, alteori impregnat de un umor cu funcție parodică, prozatorul
însuși definindu-și cu precizie stilul într-o pagină din Bibliografia generală, ca o
„împletire de fantastic și vulgar cotidian, de ironie și inocență, de acid și lirism”.
Fără dubii, proza lui Mircea Horia Simionescu se integrează în sfera antiliteraturii,
întrucât este ,,produsul fugii literaturii de sine însăși, efectul întoarcerii procedeelor
literare împotriva propriei lor finalități”. Tehnica aparține în mod fundamental par-
odiei, distrugerii unui mit, în măsura în care scriitorul se vădește, în primul rând, un
spirit critic, înzestrat cu forță satirică din familia lui Caragiale.
În ultimul capitol, intitulat Limitele identității. Costache Olăreanu, este
interpretată opera lui Costache Olăreanu din perspectiva biografiei şi a resurselor
autobiografice ale conformaţiei sale. Continuând tendința impusă tacit de curentul
târgoviștean prin care se dorea desființarea tiparelor moştenite şi a modelelor
prestabilite, Olăreanu practică în cărțile sale numeroase exerciții de stil, precum
Queneau. Jurnalul său, Ucenic la clasici, se remarcă prin rafinament, precizie și
concizie a stilului. Târgovișteanul este ataşat de însemnările de jurnal, trăind
aproape exclusiv pentru ceea ce reuşeşte să noteze seara în paginile lui. Tendinţa
scriitorului este de a vedea realitatea prin lentilele cărţilor; nu-şi imaginează lumea
ca pe o bibliotecă (precum Borges), însă cărţile sunt privite ca parteneri de dialog,
scriitorul dorind ca însăşi cartea să devină una dintre componentele vieţii. Volumul
Ucenic la clasici este un jurnal superior din perspectivă estetică, în comparaţie cu
cărţile publicate anterior. Jurnalul circumscrie o perioadă de cinci ani (1949-1953)
şi descrie traiectoria personajului principal, a tânărului ambiţios venit din provincie
în capitala ţării pentru a-şi continua studiile şi a cuceri un teritoriu cultural, prin

Mircea Nedelciu, „Interviu cu Mircea Horea Simionescu”, în Echinox, nr. 5-6-7/1982, publicat
online la 18.06.2011, URL: http://revistaechinox.ro/2011/06/1982-interviu-cu-mircea-horea-simionescu-
goldmine, consultat la 06.05.2018.
 studiu, prin audierea cursurilor universitare, prin frecventarea bibliotecilor, a spec-
tacolelor şi a concertelor. Ucenic la clasici, al treilea volum în ordinea apariţiilor
(după Vedere din balcon şi Confesiuni paralele) este opera literară care îl consacră
definitiv ca prozator pe Costache Olăreanu, fiind premiată cu Premiul Uniunii Scri-
itorilor în anul 1979.

BIBLIOGRAFIE

I. Bibliografia operei

1. Olăreanu, Costache, Avionul de hârtie, Editura Cartea Românească, Bucu-

reşti, 1983
2. Olăreanu, Costache, Caiete vechi si sentimentale, Editura Didactică și Pe-
dagogică, Bucureşti, 1995
3. Olăreanu, Costache, Confesiuni paralele, Editura Cartea Românească, Bu-
cureşti, 1978
4. Olăreanu, Costache, Cu cărţile pe iarbă, Editura Militară, Bucureşti, 1986
5. Olăreanu, Costache, Cum poți să fii persan, Editura Cartea Românească,
Bucureşti, 2002
6. Olăreanu, Costache, Cvintetul melancoliei, Editura Cartea Românească,
Bucureşti, 1984
7. Olăreanu, Costache, De la Abulius la Zotta. Portrete contemporane, Editura Tim-
pul, Iași, 2000
8. Olăreanu, Costache, Dragoste cu vorbe şi copaci, Editura Cartea Românească,
Bucureşti, 1987
9. Olăreanu, Costache, Fals manual de petrecere a călătoriei, Editura Alba-
tros, Bucureşti, 1982
 10. Olăreanu, Costache, Ficţiune şi infanterie, Editura Corint, Bucureşti, 2005
11. Olăreanu, Costache, Lupul şi Chitanţa, Editura Albatros, Bucureşti, 1995
12. Olăreanu, Costache, Merci pour les covrigi, Editura Albatros, Bucureşti,
1999
13. Olăreanu, Costache, Poezie si autobiografie, Editura Cartea Românească,
Bucureşti, 1994
14. Olăreanu, Costache, Sancho Panza al II-lea, Editura Persona, Bucureşti, 2000
15. Olăreanu, Costache, Scrisoare despre insule: Povestiri exotice, Institutul Eu-
ropean, Iași, 1999
16. Olăreanu, Costache, Ucenic la clasici, Editura Cartea Românească, București,
1979.
17. Olăreanu, Costache, Vedere din balcon, Editura Eminescu, Bucureşti, 1971
18. Petrescu, Radu, A treia dimensiune, Editura Cartea Românească, Bucureş-
ti, 1984
19. Petrescu, Radu, Catalogul mişcărilor mele zilnice. Jurnal 1946-1951/
1954-1956, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999.
20. Petrescu, Radu, Ce se vede, Editura Paralela 45, Piteşti, 2009
21. Petrescu, Radu, Corespondență; Sinuciderea din grădina botanică, Editura Bi-
blioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2000
22. Petrescu, Radu, Jurnal. Ediție integrală, Ediție îngrijită de Adela Petrescu, Prefață
de Ion Bogdan Lefter, Editura Paralela 45, Pitești, 2014.
23. Petrescu, Radu, Matei Iliescu, Editura Paralela 45, Piteşti, 2007
24. Petrescu, Radu, Meteorologia lecturii, Editura Cartea Românească, Bu-
cureşti, 1982
25. Petrescu, Radu, Ocheanul întors, Editura Cartea Românească, București,
1977, Ediția a II-a, Editura All, 1996
26. Petrescu, Radu, Părul Berenicei, Editura Cartea Românească, Bucureşti,
1981
27. Petrescu, Radu, Prizonier al provizoratului (Jurnal 1957-1970), Editura
Paralela 45, Piteşti, 2002
28. Petrescu, Radu, Proze (Didactica Nova, Sinuciderea din Gradina Botani-
ca, Jurnal, În Efes), Editura Mihai Eminescu, București, 1971
29. Petrescu, Radu, O singură vârstă, Editura Cartea Românească, Bucureşti,
1975
30. Simionescu, Horia Mircea, Banchetul, 13 povestiri, Editura Eminescu, Bu-
cureşti, 1982
31. Simionescu, Horia Mircea, Bibliografia generală, Editura Humanitas, Bu-
cureşti, 2007
32. Simionescu, Horia Mircea, Breviarul. Historia calamitatum, Editura Hu-
manitas, Bucureşti, 2007
33. Simionescu, Horia Mircea, Dicţionar onomastic, Editura Allfa, Bucureşti,
2000
34. Simionescu, Horia Mircea, Dicționar Onomastic, Editura Humanitas, Bu-
curești, 2008
35. Simionescu, Horia Mircea, Fărădelegea vaselor comunicante, Editura
Cartea Românească, Bucureşti, 1997
36. Simionescu, Mircea Horia, Febra, Editura Vitruviu, Bucuresti, 1998
37. Simionescu, Mircea Horia, Ingeniosul bine temperat. Bibliografia gener-
ală, Editura Eminescu, București, 1970
38. Simionescu, Horia Mircea, Învățături pentru delfin, Editura Albatros, Bu-
cureşti, 1979
39. Simionescu, Horia Mircea, Jumătate plus unu (Alt dicționar onomastic),
Editura Albatros, Bucureşti, 1976
40. Simionescu, Horia Mircea, Licitația, Editura Albatros, București, 1985
41. Simionescu, Horia Mircea, Nesfârșitele primejdii, Editura Polirom, Bu-
cureşti, 2007
42. Simionescu, Horia Mircea, Paltonul de vară, Editura Albatros, Bucureşti,
1996
43. Simionescu, Horia Mircea, Povestiri galante, Editura Minerva, Bucureşti,
1994
44. Simionescu, Horia Mircea, Răpirea lui Ganymede, Editura Elion, Bu-
cureşti, 2000
45. Simionescu, Horia Mircea, Rătăcirile unui caligraf, Editura Bibliotheca,
Târgoviște, 2006
46. Simionescu, Horia Mircea, Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de
rău, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007
47. Simionescu, Horia Mircea, Trei oglinzi, Editura Cartea Românească, Bu-
cureşti, 1987
48. Simionescu, Horia Mircea, Ulise și umbra, Editura Sport-Turism, Bu-
cureşti, 1982
49. Ţopa, Tudor, Încercarea scriitorului, Editura Paralela 45, Piteşti, 2001

II. Bibliografie critică

A. Volume
1. Anghelescu, Mihaela Irimia, Dialoguri postmoderne, Editura Fundaţia
Culturală Română, Bucureşti, 1999
2. Bachelard, Gaston, Poetica spațiului, Traducere de Irina Bădescu, Prefață
de Mircea Martin, Editura Paralela 45, Pitești, 2003
3. Baltrušaitis, Jurgis, Oglinda. Eseu privind o legendă științifică. Revelații,
science- fiction și înșelăciuni, Cuvânt înainte și traducere de Marcel Petrișor, Edi-
tura Meridiane, București, 1981
4. Baudrillard, Jean, Figuri ale alterității, Traducere de Ciprian Mihai, Editu-
ra Paralela 45, Pitești, 2002
5. Bălănescu, Olga, Jurnalul intim în literatura românâ, Editura Paco, Bu-
curești, 1998
6. Bălu, Ion, Viaţa lui G. Călinescu, Editura Cartea Românească, Bucureşti,
1981
7. Băjenaru, Grigore, Cișmigiu et Comp, Editura Tineretului, București, 1978
8. Beneviste, Emile, Problèmes de linguistique générale, 1, Collection Bi-
bliothèque des Sciences humaines, Gallimard, Paris, 1966
9. Bențea, Mircea, Radu Petrescu. Farmecul discret al autoreflexivității, Edi-
tura Dacia, Cluj-Napoca, 2000
10. Boldea, Iulian, Aproximații, Editura Contemporanul, București, 2010
11. Bosquet, Alain, Note pentru o singurătate, Editura Univers, București,
1977
12. Buzera, Ion, Literatura română faţă cu postmodernismul, Editura Spirit
Românesc, Craiova, 1996
13. Buzera, Ion, Reinventarea lecturii, Editura Aius, Craiova, 2000
14. Buzera, Ion, Şcoala de proză de la Târgovişte, Editura Paralela 45, Piteşti,
2007
15. Burlacu, Doru George, Voci ale literaturii, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca,
1980
16. Cassirer, Ernst, Eseu despre om, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994
17. Călinescu, Alexandru, Anton Holban sau complexul lucidităţii, Editura Al-
batros, Bucureşti, 1972
18. Călinescu, Alexandru, Biblioteci deschise, Editura Cartea Românească,
Bucureşti, 1986
 19. Călinescu, Alexandru, Interstiții, Editura Polirom, Iași, 1998
20. Călinescu, G., Cronicele optimistului, Bucureşti, Editura pentru Literatură,
1965
21. Călinescu, Matei, A citi, a reciti. Către o poetică a(re) lecturii, Editura
Polirom, Iași, 2003
22. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, deca-
dență, kitch, postmodernism, Editura Polirom, Iaşi, 2005
23. Cărtărescu, Mircea, Postmodernismul românesc, Postfață de Paul Cornea,
Editura Humanitas, București, 1999
24. Cârneci, Magda, Arta anilor ’80. Texte despre postmodernism, Editura Lit-
era, Bucureşti, 1996
25. Cheilan, Sandra, Poétique de l'intime, Presses universitaires de Rennes,
Rennes, 2015
26. Chiper, Gheorghe, Târgul trăsniților, Editura: Cartea Moldovei- Ath. Gheorghiu,
Iași, 1943
27. Cimpoi, Mihai, Anatomia ființei. Școala literară și artistică de la Tîrgoviște, Edi-
tura Bibliotheca, Tîrgoviște, 2014
28. Ciocârlie, Livius, Viața în paranteză, Editura Amarcord, Timișoara, 1995
29. Ciopraga, Constantin, Propilee, Editura Junimea, Iași, 1984
30. Coandă, George, Vedere din balcon asupra unei călătorii existențiale, în „Școala
Prozatorilor Târgovișteni. Receptarea critică a operei lui Costache Olăreanu”,
Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2015
31. Codoban, Aurel, Postmodernismul. Deschideri filosofice, Editura Dacia, Cluj-Na-
poca, 1995
32. Codreanu, Teodor, Alma Mater Hussiensis. Editura Ştefan Lupaşcu, Iași, 2008
33. Codreanu, Theodor, Eseu despre Cezar Ivănescu, Editura Macarie, Târ-
goviște, 1998
34. Connor, Steven, Cultura postmodernă, Editura Meridiane, Bucureşti, 1999
35. Constantinescu, Mihaela, Forme în mişcare. Postmodernismul, Editura Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 1999
36. Crăciun, Gheorghe, Doi într-o carte (fără a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente
cu Radu Petrescu şi Mircea Nedelciu, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003
37. Crăciun, Gheorghe, Competiția continuă. Generația ʼ80 în texte teoretice,
Editura Paralela 45, Pitești, 1999
38. Crăciun, Gheorghe, În căutarea referinței, Editura Paralela 45, Pitești, 1998
39. Crăciun, Gheorghe, Doi într-o carte (fără a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente
cu Radu Petrescu şi Mircea Nedelciu, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003
 40. Creangă, Ion, Povești. Povestiri. Amintiri din copilărie, Editura Astro, Bu-
curești: 2015
41. Cristea –Enache, Daniel, Concert de deschidere, Editura Fundației Cultur-
ale Române, Bucureşti, 2001
42. Crohmălniceanu, Ovidiu S., Al doilea suflu, Editura Cartea Românească,
București, 1989
43. Culcer, Dan, Serii şi grupuri, Editura Cartea Românească, București, 1981
44. Dobrescu, Caius, Modernitatea ultimă, Editura Univers, București, 1998
45. Dobzeu, Mina, Artă și credință. Sculpturile Părintelui Arhimandrit Mina
Dobzeu, Editura Opera Magna, Iași, 2009
46. Dragolea, Mihai, În exerciţiul ficţiunii- Eseuri despre şcoala de la Târgo-
vişte, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992
47. Dimiseanu, Gabriel, Prozator de azi, Editura Cartea Românească, Bucu-
reşti, 1970
48. Dragomirescu, Mihai, Scriitori români contemporani. Pagini alese. B.
Nemțeanu, Antologie de texte, Editura Literară a Casei Școalelor, București, 1926
49. Enescu, Radu, Critică și valoare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1973
50. Eliade, Mircea, Romanul adolescentului miop, Editura Minerva, București,
1989
51. Eliade, Mircea, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Editura Științifică Enci-
clopedică, București, 1980
52. Elias, Norbert, La société des individus, Editions Fayard, Paris, 1991
53. Florescu, Nicolae, Profitabila condiţie, Editura Cartea Românească, Bucu-
reşti, 1983
54. Genette, Gerard, Figuri, Selecție, traducere și prefață de Angela Ion, Irina
Mavrodin, Editura Univers, București, 1978
55. George, Alexandru, Petreceri cu gândul și inducții sentimentale, Editura Cartea
Românească, Bucureşti, 1986
56. Gheorghiu, Mihai Dinu, Reflexe condiţionate. Costache Olăreanu-Ucenicul vraji-
tor, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983
57. Gheorghișor, Gabriela, Mircea Horia Simionescu. Dezvrăjirea și
fetișizarea literaturii. Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2011
58. Ghica, Ion, Scrisori către V. Alecsandri, Editura Humanitas, București,
2014
59. Glodeanu, Gheorghe, Narcis şi oglinda fermecată – Metamorfozele jur-
nalului intim şi literatura română, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2012
 60. Hocke, G. R., Lumea ca labirint, postfaţă de Andrei Pleşu „Maniersimul
sau partea noastră de umbră”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1973
61. Holban, Ioan, Literatura subiectivă. I. Jurnalul intim. Autobiografia liter-
ară, Editura Minerva, Bucures̜ ti, 1989
62. Holban, Ioan, Literatura română de azi. Poezia-proza, Editura Tipo
Moldova, Iași, 2012
63. Holban, Ioan, O istorie a jurnalului românesc, Editura Tipo Moldova, Iaşi,
2009
64. Holban, Ioan, Profiluri epice contemporane, Editura Cartea Românească,
Bucureşti, 1987
65. Holban, Anton, Pseudojurnal, Editura Minerva, București, 1978
66. Hutcheon, Linda, Poetica postmodernismului, Traducere de Dan Popescu,
Editura Univers, Bucureşti, 2002
67. Iorgulescu, Mircea, Arhipelag. Proză scurtă contemporană ʼ70-ʼ80, Editu-
ra Eminescu, Bucureşti, 1988
68. Iorgulescu, Mircea, Firescul ca excepție, Editura Cartea Românească, Bu-
cureşti, 1979
69. Ispas, Lucia, Radu Petrescu – Monografie, Editura Universitǎţii Petrol-
Gaze, Ploieşti, 2011
70. Kafka, Franz, Pagini de jurnal şi corespondenţă, trad. Mircea Ivănescu,
Editura Univers, Bucureşti, 1984
71. Kayser, Wolfgang, Opera literară. O introducere în știința literaturii, Edi-
tura Univers, București, 1979
72. Lefter, Ion Bogdan, Despre identitate. Temele postmodernităţii, Editura
Paralela 45, Piteşti, 2004
73. Lefter, Ion Bogdan, Postmodernism, Editura Paralela 45, Pitești, 2002
74. Lefter, Ion Bogdan, Primii postmoderni: Şcoala de la Târgovişte, Editura
Paralela 45, Piteşti, 2003
75. Lefter, Ion Bogdan, Recapitularea modernităţii. Pentru o nouă istorie a literaturii
române, Editura Paralela 45, Piteşti, 2000
76. Lefter, Ion Bogdan, Postmodernism- Din dosarul unei “bătălii” culturale, Ed.a
II-a, adăugită, Editura Paralela 45, Pitești, 2002
77. Lejeune, Philippe, Le pacte autobiographique, Edition Seuil, Collection Poétique,
1975
78. Lejeune, Philippe, Pactul autobiografic, Traducere de Irina Margareta Nistor, Edi-
tura Univers, Bucureşti, 2000
79. Lintvelt, Jaap, Încercare de tipologie narativă. Punctul de vedere, Traducere de
Angela Martin, Studiu introductiv de Mircea Martin, Editura Univers, București,
1994
80. Lovinescu, Monica, Posteritatea contemporană/ Unde scurte. Jurnal indirect, III,
Editura Humanitas, București, 1994
81. Lupan, Radu, Moderni şi postmoderni, Editura Cartea Românească, Bucureşti,
1988
82. Lyotard, Jean-Francois, Condiția postmodernă, Idea Design & Print Editură, Co-
lecția Panoptikon, Cluj, 2003
83. Lyotard, Jean-Francois, La Condition postmoderne. Rapport sur le savoir, Les
Editions de Minuit, Paris, 1979
84. Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, vol. I,
Editura Minerva, București, 1983
85. Manolescu, Nicolae, Literatura română postbelică : lista lui Manolescu,
vol. II, Editura Aula, Brașov, 2001
86. Marino, Adrian, Modern, modernism, modernitate, Editura pentru Litera-
rură Universală, București, 1969
87. Martin, Mircea, Între ce şi cum: punctul de vedere în roman, in Jaap Lint-
velt, Încercare de tipologie narativă: punctul de vedere, traducere de Angela Mar-
tin, Editura Univers, Bucureşti, 1994
88. Micu, Dumitru, În căutarea autenticităţii, I, Bucureşti, Editura Minerva,
1990
89. Micu, Dumitru, Literatura română în secolul al XX- lea, Editura Fundația
Culturală Română, București, 2000
90. Mihăilescu, Dan C, Literatura română în postceaușism, vol. II, Editura
Polirom, Iași, 2006
91. Mihăilescu, Florin, De la proletcultism la postmodernism, Editura Pontica, Cons-
tanţa, 2002
92. Mihăieș, Mircea, Cartea eșecurilor. Eseu despre rescriere, Editura Univers, Bucu-
rești, 1990
93. Mihăieș, Mircea, Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea, Editura Amarcord,
Timișoara, 1995
94. Mincu, Marin, Textualism și autenticitate, Eseu despre textul poetic, III,
Editura Pontica, Constanța, 1993
95. Moraru, Cornel, Obsesia credibilității. Prozatori, critici și eseiști contem-
porani, Editura Didactică și pedagogică, Colecția “Akademos”, București, 1996
96. Moraru, Cornel, Textul și realitatea, Editura Eminescu, Bucureşti, 1984
 97. Muşat, Carmen, Perspective asupra romanului românesc postmodern şi
alte ficţiuni teoretice, Editura Paralela 45, Piteşti, 1998
98. Muşat, Carmen, Strategii subversive. Descriere şi naraţiune în proza
postmodernă românească, Postfață de Mircea Martin, Editura Paralela 45, Piteşti,
2002
99. Mușat, Carmen, Strategiile subversiunii. Incursiuni în proza postmodernă,
Editura Cartea Românească, București, 2008
100. Negoitescu, Ion, Scriitori contemporani, Editura Paralela 45, Piteşti, 2000
101. Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism, Editura Fundaţiei Pro,
Bucureşti, 2003
102. Nemoianu, Virgil, O teorie a secundarului. Literatură, progres și reacți-
une, În românește de Livia Szasz Câmpeanu, Editura Univers, Colecția ,,Recu-
perări”, București, 1997
103. Oţoiu, Adrian, Ochiul bifurcat, limba sașie. Proza generației ʼ80. Strategii
transgresive, Editura Paralela 45, Pitești, 2003
104. Oţoiu, Adrian, Trafic de frontieră, Proza generaţiei '80. Strategii trans-
gresive, Editura Paralela 45, Pitești, 2000
105. Papahagi, Marian, Cumpănă si semn, Editura Cartea Românească, Bucu-
reşti, 1990
106. Pârjol, Florina, Carte de identități, Editura Cartea Românească, Bucureşti,
2014
107. Petraș, Irina, Oglinda și drumul: prozatori contemporani, Editura Cartea
Românească, București, 2013
108. Petrescu, Camil, Patul lui Procust, Editura Agora, Bucuresti, 2012
109. Petrescu, Lăcrămioara, Scena romanului, Editura Junimea, Iaşi, 2005
110. Petrescu, Liviu, Poetica postmodernismului, Editura Paralela 45, Piteşti, 1998
111. Petrescu, Liviu, Vârstele romanului, Editura Eminescu, Bucureşti, 1992
112. Petrescu, Liviu, Poetica postmodernismului, Editura Paralela 45, Piteşti, 2003
113. Piru, Alexandru, Debuturi, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981
114. Picon, Gaeton, Funcţia lecturii, traducere și postfață de Georgeta Horod-
incă, Editura Univers, București, 1982
115. Podoabă, Virgil, Metamorfozele punctului. În jurul experienţei revela-
toare, Editura Paralela 45, Piteşti, 2004
116. Popescu, Cristian Tudor, România abțiblild, Editura Polirom, Iași, 2000
117. Popescu, Florentin, Autoreferențialitate, Biografism și Ficțiune în opera
lui Mircea Horia Simionescu, Școala Prozatorilor Târgovișteni, Receptarea crit-
ică a operei lui Mircea Horia Simionescu, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2014
 118. Regman, Cornel, Patru decenii de proză literară românească, Editura In-
stitutului Cultural Român, Bucureşti, 2004
119. Renard, Jules, Jurnal, Selecție antologică, traducere, prefață și note de
Modest Morariu, Editura Univers, București, 1979
120. Revnic, Ioana, Dresură de lei, Editura Curtea Veche, București, 2011
121. Ricoeur, Paul, Eseuri de hermeneutică, trad. Rom, Vasile Tomoiu, Editura
Humanitas, Bucureşti, 1995
122. Săplăcan, Radu, Exercitii de balistică, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003
123. Sâmihăian, Florentina, O didactică a limbii și literaturii române, Editura ART,
București, 2014
124. Silvestru, Valentin, Elemente de caraleologie, Editura Eminescu, Bu-
curești, 1979
125. Simion, Eugen, Ficțiunea jurnalului intim, vol I, II, III, Editura Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 2001
126. Simion, Eugen, Genurile biograficului, Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 2002
127. Simion, Eugen, Întoarcerea autorului, Editura Institutului Cultural Ro-
mân, București, 2005
128. Simion, Eugen, Scriitori români de azi, IV, Editura Cartea Românească,
Bucureşti, 1989
129. Simion, Eugen, Timpul trăirii, timpul mărturisirii: jurnal parizian, Editura
Corint, București, 2006
130. Simuț, Ion, Reabilitatea ficțiunii, Editura Institului Cultural Român, București,
2004
131. Simuț, Ion, Incursiuni în literaura actuală, Editura Cogito, Oradea, 1994
132. Spiridon, Monica, Crăciun Gheorghe, Lefter, Ion Bogdan, Experimentul literar
românesc postbelic, Editura Paralela 45, Piteşti,1998
133. Stan, Mihai (editor), Școala Prozatorilor Târgovişteni. Receptarea critică a ope-
rei lui Mircea Horia Simionescu, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2014
134. Starobinski, Jean, Melancolie, nostalgie, ironie, Traducere de Angela Martin, Se-
lecția textelor și prefață de Mircea Martin, Editura Meridiane, București, 1993
135. Stănescu, Emil, Costache Olăreanu, un scriitor ȋn vremuri comuniste. Receptarea
critică a operei lui Costache Olăreanu, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2015
136. Steinhardt, Nicolae, Monologul polifonic, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991
137. Şuluţiu, Octav, Scriitori şi cărţi, Editura Minerva, Bucureşti, 1974
138. Thibaudet, Albert, Reflecţii, I, traducere de Georgeta Pădureleanu, Editura Mi-
nerva, Bucureşti, 1973
139. Todorov, Tzvetan, Poetica. Gramatica Decameronului. Traducere de Paul Mi-
clău, Editura Univers, București, București, 1975
140. Ursa, Mihaela, Optzecismul și promisiunile postmodernismului, Editura Paralela
45, Pitești, 1999
141. Vattimo, Gianni, Sfârşitul modernităţii, nihilism şi hermeneutică în cultura
postmodernă, Editura Pontica, Constanţa, 1993
142. Zamfir, Mihai, Cealaltă față a prozei, Editura: Eminescu, București, 1988