Callatis şi callatienii în izvoarele scrise

Izvoarele istorice sunt acele mărturii, scrise sau nescrise, care ne oferă
informaţii despre evoluţia societăţii omeneşti, din cele mai vechi timpuri până în
prezent. Pe baza lor se pot reconstitui aspecte ale trecutului pe diverse planuri:
economic, social, politic şi cultural. Istoria oraşului Callatis şi a cetăţenilor săi
este cunoscută atât pe baza izvoarelor istorice nescrise - ruinele construcţiilor
antice din cetate şi din exteriorul ei, ruinele portului Callatis, mormintele
elenistice, romane şi romano-bizantine, vasele confecţionate din ceramică sau
sticlă, uneltele, armele, bijuteriile şi altele -, cât şi pe baza izvoarelor istorice
scrise - inscripţiile descoperite în zona Mangaliei, cărţile scrise de istoricii şi
geografii Antichităţii, hărţile şi documentele antice în care este menţionată
cetatea Callatis, monedele care au circulat în oraşul callatian etc.
 
Conform izvoarelor istorice scrise, cetatea Callatis a fost fondată la sfârşitul
secolului al VI-lea a.Chr. de către coloniştii dorieni veniţi din Heracleea
Pontică, o colonie a Megarei de pe coasta Bitiniei, în prezent oraşul Karadeniz
Ereǧli din Republica Turcia. Oraşul Callatis a fost întemeiat la porunca
oracolului din Delphi, pe locul unei aşezări getice, care apare în izvoarele
istorice scrise cu denumirile de Cerbetis şi Acervetis. În secolul al IV-lea a.Chr.,
cetatea se dezvoltă foarte mult: se construieşte zidul de apărare, se înfiinţează
ateliere meşteşugăreşti, se construiesc importante clădiri publice şi private şi se
bate monedă. În a doua jumătate a secolului al IV-lea a Chr., Callatis, alături de
Tomis şi Histria, intră sub stăpânirea Imperiului Macedonean şi, deşi încearcă în
anii 313 a.Chr. şi 310 a.Chr. să se elibereze, va reuşi abia în anul 281 a.Chr.
Începând cu secolul I a.Chr., teritoriul dintre Istros (Dunărea) şi Pontul Euxin
(Marea Neagră) va fi stăpânit de Imperiul Roman timp de aproximativ şapte
veacuri. La începutul secolului al VII-lea p.Chr., cetatea Callatis a fost definitiv
distrusă de atacurile avarilor şi slavilor.
   „Călătorie pe mare de-a lungul ţărmurilor locuite ale Europei,
Asiei şi Libiei“  
În lucrarea lui Scylax din Cariadna, „Călătorie pe mare de-a lungul
ţărmurilor locuite ale Europei, Asiei şi Libiei“, sunt menţionate oraşele
greceşti din Tracia, de pe ţărmul mării, printre ele fiind şi Callatis: „În Pont
acestea sunt oraşele greceşti din Tracia: Apollonia, Mesembria,
Odessos, Callatis şi (cetatea de la) fluviul Istros (Histria)“. Scylax din Cariadna
a fost un logograf grec, născut în Cariadna din Caria. A trăit în secolul al IV-lea
a.Chr. şi a scris numeroase discursuri pentru diverse personalităţi ale vremii.
   „Descrierea Pământului“  
În lucrarea „Descrierea Pământului“, Pseudo-Scymnos îl aminteşte pe
Demetrios din Callatis, cel care în jurul anului 200 a.Chr. a scris 20 de cărţi, în
versuri, pe care le-a intitulat „Despre Asia şi Europa“. În cărţile sale,
Demetrios din Callatis a descris istoria oraşelor de pe ţărmul Pontului Euxin,
tratându-le din punct de vedere geografic şi etnografic, iar Pseudo-Scymnos îl
citează deseori în lucrarea sa, ba chiar descrie coasta tracică după Demetrios din
Callatis. Referitor la cetatea Callatis, Pseudo-Scymnos menţionează:
„Oraşul Callatis a fost o colonie a heracleoţilor, ce apare la porunca unui
oracol. (Heracleoţii) au întemeiat-o pe vremea când Amyntas a preluat domnia
peste macedoneni“. Heracleoţii erau locuitorii cetăţii Heracleea Pontică, de pe
coasta Bitiniei. Pseudo-Scymnos s-a născut în China, a trăit, cu aproximaţie,
între anii 250-180 a.Chr., şi a scris, în proză, o „Periegesis“ a celor trei
continente cunoscute în acea vreme: Europa, Asia şi Africa.