UNIVERSITATEA ,, 1 DECEMBRIE 1918 ,, ALBA IULIA

FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE SOCIALE, TERAPIE OCUPATIONALA , ANUL 2

PROFESOR: Lect. Univ. Dr. DAN IOAN MIHAIL
STUDENT: ILEA RAZVAN GABRIEL

LUCRARE DE SEMINAR PENTRU DISCIPLINA:

CONSILIERE FAMILIALA

TRAUMA , ATASAMENT, CONSTELATII FAMILIALE

PSIHOTERAPIA TRAUMEI
DE FRANZ RUPPERT

ALBA IULIA
2022

0
 Franz Ruppert s-a nascut in 28 mai 1957 si este un
psihotraumatolog, psiholog si profesor de psihologie de
origine germana. Din anul 1994 lucreaza cu constelatii
familiale si organizationale in grupuri, iar din 1999 s-a
ocupat de formarea facilatatorilor, s-a specializat in
psihoterapia tulburarilor grave , a depresiei precum si a
tulburarilor de personalitate borderline. In cartile sale
Ruppert descrie presupusele caracteristici universal valabile ale proceselor traumatice si
consecintele acestora asupra psihicului uman.

Trauma , conform definitiei sale , apare atunci cand psihicul uman nu poate integra
experientele de viata traumatice. Inca din tinerete Ruppert se ocupase si era interesat de
psihanaliza lui Sigmund Freud. In cele din urma Ruppert a inventat termenul de bibliografie
a traumei , care este menita sa exprime , dupa parerea sa ca multi oameni nu doar sufera
de consecintele unei traume unice , dar intreaga lor viata este determinata de efectele
psihotraumelor lor timpurii, de obicei fara ca ei sa stie macar acest lucru.

Ruppert spune ca toate bolile fizice si psihice sunt cauze ale asa ziselor leziuni emotionale.
Ruppert neaga existenta ADHD si spune ca acest sindrom este mai degraba o inventie a
industriei farmaceutice pentru a putea vinde mai multe medicamente si descrie cancerul si
diabetul ca fiind constructia medicinei conventionale.

Potrivit lui Ruppert homosexualitatea si bisexualitatea ar putea fi de asemenea explicate

cu ajutorul traumelor copilariei. Astfel femeile ar continua sa caute dragostea mamei lor
atunci cand intra in relatii cu alte femei iar barbatii de asemenea ar cauta dragostea
parinteasca paterna care le-a fost refuzata in perioada copilariei.

In terapia sa Ruppert foloseste metode precum metoda constelatiei familiale , care a fost
infintata in principal de Bert Hellinger si incearca sa separe constelatia familiala ca metoda
de terapie separata . Metoda lui Ruppert nu este recunoscuta de consiliul stiintific
consultativ pentru psihoterapie si spre deosebire de alte proceduri psihoterapeutice, nu
este finantata de companiile legale de asigurari de sanatate.

Sursa: https://de.wikipedia.org/wiki/Franz_Ruppert

1
 CARTEA

TITLUL CARTII TRAUMA, ATASAMENT, CONSTELATII FAMILIALE

PSIHOTERAPIA TRAUMEI

AUTORUL FRANZ RUPPERT

EDITURA TREI

SPECIFICUL CARTII PSIHOLOGIE PSIHOTERAPIE

ANUL APARITIEI 2008

ANUL TRADUCERII 2012

TRADUCEREA ADELA MOTOC

ISBN 978-973-707-568-0

PAGINI 380

2
 CUPRINSUL CARTII

1. Capitulul 1.
Tulburarea de panica , depresii, tulburari de personalitate, schizofrenii
2. Capitolul 2
Ipoteze fundamentale ale unei traumatologii psihice sistematice multigenerationale
3. Capitolul 3
Atasamentul sufletesc
4. Capitolul 4
Trauma psihica
5. Capitolul 5
Traumele existentiale si urmatile lor
6. Capitolul 6
Traumele de pierdere si urmarile lor
7. Capitolul 7
Traumele de atasament
8. Capitolul 8
Traumele de sistem de atasament
9. Capitolul 9
Metoda constelatiilor sistemice
10. Capitolul 10
Constelatiile in terapia tulburarilor de atasament si traumatismelor
11. Capitolul 11
12. Constelatii pentru viitor

1. Capitolul 1 ... Tulburarea de panica, depresii, tulburari de personalitate, schizofrenii

Problemele cum ar fi anxietatile, tulburarile de panica, depresiile, tulburarile de
personalitate, psihozele si schizofreniile pot aparea la oricine , fara exceptie. Acestea pot sa
apara cateodata fara a putea fi anticipate . Sentimentul mortii, despartirile, problemele de
sanatate fiziologica, anturajele gresite , droguri sau cateodata neexistand motive clare duc la
aparitia acestora.
Aceste boli psihice s-a constatat ca se manifesta diferit in functie de sex femeile
manifestand mai des simptome de depresie iar barbatii fiind mai des alcoolici , fetele mai
anorexice iar baietii mai hiperactivi.Totodata femeile cauta mult mai des sfatul medicilor si
al psihoterapeutilor decat barbatii. Statistica sinuciderilor indica in Europa o rata a
sinuciderilor la barbati de 28 la 100 000 pe cand la femei de 7 la 100 000 .
Din acest punct de vedere al bolilor psihice se poate explica de asemenea si
comportamentul persoanelor care recurg la violuri, abuzul copiilor, asasinate, lovituri

3
cauzatoare de moarte. Cine ar putea face rau altor oameni si le distruge vietiile nu este lipsit
in mod cert de probleme psihice.
Aceste probleme psihice au existat din cele mai vechi timpuri , insa pe atunci se credea ca
cei care manifestau astfel de comportamente care se abat de la normal sunt posedati de
spirite rele, vrajiti, fermecati sau ca si-au pierdut sufletul. Atunci cei suferinzi erau tratati cu
rugaciuni, farmece vodoo, alifii din plante, bauturi fermecate, muzica sau calatorii șamanice.
Sigmund Freud sustine ca nu in primul rand defectele fizice , ci conflictele sufletesti
inconstiente sunt cele care provoaca psihozele si nevrozele
Inca nu se cunosc efectiv cauzele ale multor asa-zise boli psihice, in special al
formelor grave

2. Capitolul 2 ... Ipoteze fundamentale ale unei traumatologii psihice sistemice

multigenerationale
Doua fundamente teoretice si un demers metodic s-au dovedit a fi de ajutor pentru a
intelege enigmele fenomenelor psihice neobisnuite:
 Conceptul de atasament
 Teoria traumei
 Metoda constelatiilor familiale
In teoria psihiatrului John Bowlby semnaland importanta imensa a atasamentului pentru
sanatatea noastra sufleteasca au dat roade. Aceasta teorie afirma faptul ca exista o
importanta majora intre atasamentul psihic si urmarile ample ale acestuia asupra trairii
comportamentului uman.
Metoda constelatiilor familiale ofera informatii clare despre legatura fundamentala dintre
atasament si trauma .Acest procedeu arata cum legaturile familale au o stransa legatura cu
traumele.
Psihotraumatologia sistemica multigenerationala (PSM) combina conceptul de atasament
cu cel de trauma si formuleaza astfel urmatoarea legitate: o mama care a suferit o trauma
neconditionat transmite aceasta experienta sub o forma sau alta copilului ei, la fel se
intampla si cu tatal, copilul fiind o insumare a experientelor traite de cei doi. Apoi,
experienta traumatica continua sa actioneze asupra mai multor generatii.
Experientele traumatice produc tulburari de atasament, iar tulburarile de atasament cresc
probabilitatea de a suferi personal experiente traumatice sau de a provoca altora
traumatisme .
Exemplu din carte: M. Este o femeie tanara cu vestimentatie si coafura punk si cercel in nas.
Aceasta este instabila emotional , se simte neiubita si are o relatie foarte proasta cu mama
ei. Cu cativa ani in urma aceasta a fost sechestrata de catre un cunoscut intr-o camera si
violata ore in sir. Acum este insarcinata iar barbatul cu care a ramas gravida se ocupa si de
traficul de droguri. In copilarie mama doamnei M. a fost violata chiar de tatal ei si chiar si
mama mamei fusese violata in timpul razboiului. Deci intrebarea este cat de mari sunt

4
sansele ca viitorul copil sa dezvolte un atasament sanatos si sigur cu mama si tatal sau ? va
trece prin viata fara propria experienta traumatica? Va deveni el insusi faptas ?
Adesea problemele grave , fizice si psihice ale unui om sunt impletiri ale relatiilor de
atasament a trei sau patru generatii. De aceea simptomele de boala pot si intelese si
solutionate numai aruncand o privire asupra relatiilor de atasament existente. Este vorba de
amestecuri sufletesti-emotionale din care cineva trebuie sa se desprinda pentru ca ranile
sale psihice sa se poata vindeca.

 Diferenta dintre psihic si suflet: de notiunea de psihic se leaga mai degraba

reprezentarea proceselor care se petrec in si cu un individ, adica percepria, senzatia,
reprezentarea gandirea, memoria, si dirijarea senzo-motorie, pe cand de notiunea de
suflet se leaga acele procese care se desfasoara intre oameni si apar in contactul cu
oamenii unii cu altii. Fraza lui Boris Pasternak din celebra sa carte Doctor Jivago
descrie cel mai bine notiunea de suflet ,, Omul din alti oameni , acesta este sufletul
propriu zis al omului. ,,

3. Capitolul 3 ... Atasamentul sufletesc

Relatiile de atasament stau la baza existentei umane, viata noastra incepand prin unirea
unui barbat cu o femeie. Venim pe lume goi si despuiati cu o nevoie mare de grija si
protectie de la parintii nostri. Astfel toate cele traite de mama in perioada cresterii copiilor
se rasfrange asupra lor. De aceea un alt principiu al psihotraumatologiei multigenerationale
este acela ca radacinile problemelor psihice sunt in primul rand tulburari de atasament intre
copil si mama, de cele mai multe ori tulburarile de atasament dintre copil si tata fiind
complementare.
Se crede ca inca din perioada prenatala mama si copilul in devenire lega o relatie de
atasament, copilul simtiind atingerile , dispozitile, ritmul cardiac si intonatiile mamei , acesta
traieste bucuriile si suferintele ei . Mama si copilul formeaza o diada sufleteasca cu legaturi
reciproce si impletita in sine . In opinia lui Mary Ainsworth o mama este capabila sa
inteleaga mult mai mult decat s-ar crede ce vrea sa ii transmita copilul fiind capabila sa
perceapa cu mare atentie si neintarziat semnalele copilului, sa interpreteze corect
semnalele din perspectiva sugarului si sa stie daca de exemplu plansul inseamna foame,
indispozitie, durere sau plictiseala.
In urma mai multor experiente relatate de multe mame s-a constatat ca multe dintre
acestea au simtit atunci cand copilul lor este in pericol sau li s-a intamplat ceva chiar si
atunci cand acestia se aflau la mare departare unul fata de celalalt. Rupert Sheldrake ,
biochimist si filosof a adaugat o multime de asemenea relatari despre experiente care
necesita un transfer de sentimente, stari de spirit si imagini plastice la distanta ( telepatie) si
a fost confirmat si stintific
Bazandu-se pe rezultatele cercetarilor ei Mary Ainsworth deosebeste trei tipuri de
atasament :

5
  Copii cu un atasament sigur - acesti copii cauta si pastreaza apropierea de mama in
momentul sau in urma unui stres, de exemplu la plecarea si revenirea ei.
 Copii cu un atasament anxios-evitant – acesti copii cauta si mentin contactul cu
mama dar se opun tentativelor de contact si interactiune din partea mamei. Acestia
oscileaza intre sentimentul de dezamagire ca au fost parasiti si dorinta de consolare.
 Copii cu un atasament anxios-rezistent – este vorba de acei copii care la intoarcerea
mamei evita in mod izbitor sa fie in apropierea ei si resping ofertele ei de contact.
Potrivit cercetarilor aproximativ 50-60% dintre copii tind sa aibe un comportament de tip
sigur, 30-40% comportament anxios-evitant si 10-20% un comportament de tip anxios-
rezistent.
Relatia si atasamentul nu sunt deloc identice. Exista relatie fara atasament si
atasament fara relatie.
Relatiile cu mama si cele cu tatal nu se pot compara , ele fiind ambele necesare in
dezvoltarea unui copil si nu se pot substituii una pe cealalta
Un fiu va vedea si cauta in viitoarea relatie cu partenera o reflexie a mamei lui pe
cand o fiica va vedea si cauta in viitorul partener o reflexie a tatalui.
De cele mai multe ori diverse probleme cum ar fi relatia cu prietenii sau relatiile de la
locul de munca au de fapt o baza in problemele avute in copilarie cu parintii ,iar
problemele actuale fiind doar o oglindirea problemelor din trecut.

4. Capitolul 4 ... Trauma psihica

La fel ca si corpul si psihicul uman poate fi ranit. Razboiul traumatizeaza grav nu doar
victimele orgiilor de violenta ci si multi faptuitori. Conflictele dintre oameni nu pot fi
rezolvate cu adevarat prin violenta, aceasta este una dintre iluziile rezultate de trauma.
Cuvantul trauma inseamna ranire, in medicina se foloseste termenul de traumatism
pentru ranile cu distrugerea oaselor si a tesuturilor ,cand vorbim despre psihic este vorba
despre o rana a psihicului , mai exact atunci cand procesele de tipulperceptie, traire
emotionala, gandire, memorie sau imaginatie nu mai functioneaza normal.
Leonore Terr deosebeste doua tipuri de traume: trauma de tip 1 , in care este vorba de
evenimente de scurta durata , are apar brusc si pe neasteptate si aduc cu sine un real
pericol si trauma de tip 2, in care este vorba de situatii de suprasolicitare, slabiciune si
neajutorare care dureaza mult timp si se repeta.
Cand vorbim despre caracterul procesual al experientei traumatice avem de-a face cu
urmatoarele faze:

 Reactiile psihice nemijlocite la trairea situatiei traumatice , adica reactiile

peritraumatice
 Efectele psihice ulterioare pe termen scurte , mediu si lung ale experientei
traumatizante, adica reactiile posttraumatice.

6
  O posibila iesire din situatia peritraumatica ar fi intreruperea propriei trairi a
situatiei si disocierea.In cazul traumatismelor persistente se poate ajunge automat la
o disociere a propriei identitati, numai o anumita parte a personalitatii totale ramane
pe loc pentru a suporta trauma. Celelalte parti ale personalitatii se retrag. Acesta
este procesul de fragmentare, personalitatea se disociaza in subpersonalitati.
De cele mai multe ori atunci cand victima este neputincioasa in fata agresorului, structura
psihica a agresorului se replica in victima. In mod normal s-ar presupune ca victima se apara
impotriva agresorului si nu vrea sa-i permita sa patrunda in sufletul propriu, dar cu toate
acestea unul dintre mecanismele in caz de urgenta in trauma, ca identificarea cu agresorul
pare sa fie ultima incercare de supravietuire.

5. Capitolul 5 ... Traumele existentiale si urmarile lor

Cea mai rea experienta este sa trebuiasca sa privesti in ochi neputincios propria-ti moarte.
Asemenea experiente se pot numi existentiale, pe scurt traume existentiale. Prin traumele
existentiale este vorba de situatii de viata si de moarte, de a fi sau a nu fi.
Exemple de situatii care pun in pericol viata sunt catastrofele naturale , adica cutremure,
incendii, inundatii si furtuna, accidente de automobil , de tren , de avion , vapor si altele ,
atacurile teroriste sau diferitele pericole mortale si atacurile impotriva vietii de razboi.
Frica de maorte este sentimentul central al acestei situatii traumatice.Traumatizarea poate
fi insotita de sentimente de rusine, pentru ca poti fi invins si umilit de o persoana mai
puternica sau se poate ca intr-o situatie traumatica sa pierzi controlul asupra musculaturii
vezicii si a intestinului.
Atacurile de panica- este un episod clar delimitat de frica intensa si indispozitie , in care
apar abrupt cel putin 4 dintre simptomele numite in continuare si care ating in 10 minute
punctul culminant:
 Palpitatii, batai de inima sau ritm cardiac accelerat
 Transpiratie
 Tremor
 Senzatie de sufocare
 Dureri sau senzatia de apasare in piept
 Indispozitie sau tulburari intestinale
 Ameteala, nesiguranta , toropeala sau stare aproape de lesin
 Derealizare sau depersonalizare
 Senzatia de pierdere a controlului sau de a innebuni
 Frica de moarte
 Parastezii ( surzenie sau furnicaturi)
 Valuri de caldura sau fiori

7
 In Germania dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial psihoterapeutii nu au mai putut ignora
influenta parintilor asupra copiilor lor. Era evidenta legatura dintre eperientele parintilor
care supravietuisera persecutiei national-socialiste si problemele psihice ale copiilor lor. Se
recunostea atunci ca o catastrofa extrema a Holocaustului avusesera repercursiuni aupra
generatiilor viitoare.
Diferiti autori s-au ocupat de aceste repercuriuni constatand urmatoarele: parintii
traumatizati si-au transferat propria frica asupra copiilor, ei aveau nevoie de copii pentru a
se consola si a scapa de tristete, isi descarcau asupra copiilor impulsurile de ura acumulate,
sentimentele lor de dragoste fata de copii erau ca paralizate, nu se puteau transpune
adecvat in cerintele copiilor lor, vedeau in copil inlocuitorul unui membru ucis, dadeau
copilului sarcina de a restabili prin scopurile sale in viata onoarea familiei si de a vindeca
ranile trecute.

6. Capitolul 6 ... Traumele de pierdere si urmarile lor

Esenta existentei umane include intrarea in relatii de atasament,atasamentele se stabilesc
prin intermediul experientelor emotionale, si in care durabilitatea experientei asigura
permanenta legaturii. Cu cat este mai puternic un atasament cu atat este mai mare frica de
despartire si cu atat este mai mare durerea despartirii.
Daca un om sufera pierderea unui atasament sufletesc fara a dori acest lucru si fara a
putea face ceva impotriva situatia se numeste trauma de pierdere, spre exemplu: moartea
subita a unei mame sau a unui tata cand copii sunt inca mici, moartea subita a unui copil ,
frate, sora, a unui prieten drag, pierderea unuia dintre parinti prin despartire sau divort,
pierderea unui partener prin infidelitate , despartire , divort.
In cazul unei morti subite, persoana ramasa nu se poate pregati emotional pentru aceasta
pierdere, nu exista niciun inlocuitor pentru atasamentul fata de persoana pierduta , omul
catre care s-a indreptat atatea sentimente si ganduri nu mai reactioneaza. La nivel profiund
o parte a unui intreg sufletesc este moarta. Sentimentele indrumate catre o persoana
moarta pe neasteptate merg brusc in golsi nu mai au pe nimeni real in fata.
Chiar si in cazul in care cealalta persoana este inca in viata dar se ajunge brusc la o
despartire lunga si de durata o parte a identitatii sufletesti ramane suspendata.
Reactia la o pierdere brusca este un soc, dintr-o data totul este pus sub semnul intrebarii si
timpul se opreste in loc. Fara persoana moarta sau plecata toata viata pare lipsita de sens.
Se instaleaza sentimente de frica- ce voi face singur pe aceasta lume fara celalalt ? ,
impotriva persoanei care nu mai este prezenta se indreapta sentimente de furie- de ce m-ai
parasit si m-ai lasat singur ? , apoi sentimente de culpabilitate- ce am facut gresit ca sa ma
parasesti ?. fara celalalt viata proprie pare fara rost , fara bucurie si ca nu merita traita.
Se deosebeste urmatoarele stadii ale reactiei la o pierdere:
 Amorteala
 Cautarea persoanei pierdute

8
  Dezorganizare si disperare
 Reorganizare si orientarea spre viitor

7. Capitolul 7 ... Traumele de atasament

Construirea unei relatii de atasament sigure este o cerinta omeneasca fundamentala, fara
asemenea atasamente ne simtim lipsiti de sprijin in existenta noastra. Pentru un copil de
exemplu atasamentul fata de parintii lui ii este necesar supravietuirii, de aceea efectul
asupra psihicului unui copil este catastrofal daca aceasta nevoie de atasamanet nu este
implinita tocmai de catre oamenii catre care se indrepta natural nevoia de atasament, adica
parintii.
Atunci cand mamele nu isi pot deschide inima pentru copil , convietuirea cu acesta este
uun stres permanent. Copilul traieste cu reprosul de a-i fi stricat viata mamei sau tatalui prin
aparitia sa, orice nimic este motiv de certuri. Nu exista o disponibilitate fundamentala
pentru intelegere pana mama nu isi vindeca propria rana reprimata. De cele mai multe ori
copii se retrag interior si chiar in ciuda relatiei de atasament precare cu mama copilul inca
tanjeste dupa iubirea ei.
Atunci cand un copil nu poate lega o relatie de atasament cu mama , inevitabil se va
orienta catre tatal sau si incearca sa obtina de la el iubirea, securitatea si caldura pe care nu
o primeste de la mama.uneori asta functioneala suficient de bine incat sa il protejeze de
disperare si haos emotional. Totusi, atasamentul patern nu poate inlocui pe deplin niciodata
pe cel matern.
Respingerea si neglijarea emotionala se asociaza frecvent cu forme de abuz emotional si
fizic. Abuzul sexual este situatia clasica de trauma de atasament intr-o familie. Abuzul sexual
are considerabile consecinte psihice pentru copii afectati , mai ales daca abuzul s-a petrecut
in familie , fiind una dintre cele mai grave experiente traumatice pentru un copil, cu
consecinte grave pentru intreaga viata .
La copii cu traume de atasament gasim moduri simptomatice de reactie care sunt definite
ca tulburari de personalitate , cea mai frecventa tulburare de personalitate care este data in
domeniul psihiatric este tulburarea de personalitate borderline avand in vedere ca in centrul
evenimentului traumatic sta frica extrema si anume sub forma de frica de distrugere,
parasire si despartire.
Cateva dintre simptomele tulburarii de personalitate borderline sunt: efortul disperat de a
evita parasirea reala sau presupusa, tulburare durabila de identitate, activitati
automutilante, actiuni sinucigase repetate, instabilitate afectiva, sentimente de vid interior,
furie deplasata , etc.
Cum se reprercuteaza un atasament matern haotic si un atasament patern haotic tulburat
asupra copiilor unor asemenea copii ? Nu e prea greu de dedus ca haosul emotional nu ia
sfarsit nici in generatia urmatoare. Asistentii sociali stiu acest lucru cel mai bine: o fata

9
neglijata , maltratata si abuzata sexual va deveni deseori gravida in adolescenta , apoi va
deveni bulversata de nevoile propriului copil , fiind un adevarat lant traumatic.

8. Capitolul 8 ... Traumele de sistem de atasament

Exista multe atrocitati pe care oamenii si le pricinuiesc unuii altora si care provoaca cele
mai grave rani sufletesti, printre cele mai rele se numara crima, loviturile cauzatoare de
moarte , jaful, violul. Inclinatia catre violenta, insensibilitate,impiulsivitate sexuala si
ignoranta spirituala formeaza o alianta nefasta.
Unele fapte de exemplu un tata/ sot pleaca la razboi si acolo ucide si violeaza, cand
participa ca jurist, medic sau om de stiinta la executii sau experimente pe oameni, cand o
sotie/mama lucreaza gardian in lagar de concentrare e de ajuns sa afecteze si sa influenteze
sistemul de atasament familial, deoarece toti agresorii vin dintr-o familie si multi si-au
intemeiat una.
Prin trauma de sistem de atasament este afectat intreg sistemul de relatii de atasament,
mai ales cel de rudenie si este posibil ca asemenea sisteme de atasament familial
sentimentele si gandurile sa nu se linisteasca generatii intregi. Exemple: omorarea tatalui,
mamei sau a unui frate este camuflata si prezentata ca accident , copilul handicat din
nastere este omorat pe ascuns, copilul aparut din relatia incestuasa este omorat sau dat
spre adoptie, copilul ficei aparut dupa un viol va fi sugrumat si ingropat in gradina , etc.
De asemenea se pot remarca diferente daca o fapta de delict s-a petrecut in cadrul
sistemului de atasament si afecteaza direct apartinatorii acestui sistem sau sau fapta
priveste oameni care nu fac parte din sistemul de atasament. Numai prin relatiile de
atasament se creeaza dependente psihice atat de mari incat ceea ce face un om are efect
asupra altuia.
De cele mai multe ori sentimentul de rusine este mult mai puternic la agresori decat cel de
vina si frica de pedeapsa, a te rusina inseamna a nu mai dori sa fi persoana care esti.
S-au remarcat ca efecte ale traumelor de sistem de atasament in generatiile urmatoare o
preponderenta mai mare a bolilor psihice cum ar fi: schizofrenia, psihoze, delirul, manie,
anorexie, obezitate, tulburari obsesiv compulsive.
Tendinta suicidala in cazul traumelor de sistem de atasament este foarte mare , motivul
esential pentru sinucidere este acela de a scapa de sntimentele de vina si rusine, agresorul
platind cu propria viata pentru fapta comisa.
Deseori un gen de trauma intra in combinatie cu altele , astfel o trauma de pierdere este
combinata cu una existentiala, traumele de sistem de atasament pot fi cuplate cu traumele
existentiale, cel mai frecvent fapta declansatoare este cuplata cu pierderile.

10
 9. Capitolul 9 ... Metoda constelatiilor sistemice
Constelatiile sistemice au loc de regula intr-un grup in care de cele mai multe ori oamenii
nu se cunosc intre ei si care pot sa nu-l cunoasca nici pe terapeut, se lucreaza de obicei in
grupuri de la 5 persoane pana la 40. De obicei se intreaba participantii cine vrea sa isi faca o
constelatie pe problematica sa ( restul din grup sunt reprezentanti) . Dupa ce se alege o
problematica se intreaba pacientul despre evenimentele esentiale din sistemul sau familial.
Se iau in considerare atasamentele perturbate si evenimente traumatice care au putut duce
la problematica pacientului.Atunci cand terapeutul considera ca ceva ar putea fi relevant i se
propune pacientului persoanele sau simptomele cu care ar putea sa inceapa constelatia. De
cele mai multe ori cauza este chiar pacientul insusi iar simptom frica sa si parintii sai.
Pacientul isi selectioneaza persoanele din cercul celorlalti participanti si ii pozitioneaza
intuitiv in spatiu in functie de sentimentele sale, el mai poate sa stabileasca sunt directiile in
care privesc reprezentantii si distantele dintre ei. De obicei se astepta pana se pozitioneaza
reprezentantii si isi intra in rolul lor si incep conversatii despre cum se simt, apoi din
exprimarile si miscarile reprezentantiilor se formeaza o imagine la dinamica problemei.
Cand unul dintre reprezentanti ajunge intr-o stare similara traumei se incearca sa se
sondeze aceasta trauma pas cu pas, evidentiind prin prezentari diferite fatetele clivante ale
traumei si aducandu-le astfel intr-un proces de schimbare. Toti reprezentantii au
posibilitatea sa se manifeste prin comentarii sau miscari , astfel constelatia incepe sa se
miste in directia solutionarii pentru pacient. Pe tot parcursul constelatiei se tine sub
observatie pacientul pentru a putea vedea reactiile lui si cat rezoneaza cu ceea ce se
desfasoara sub ochii lui. El poate interveni oricand, deseori energizati de ceea ce se petrece
sub ochii lor , pacientii povestesc ei insisi spontan intamplari din viata lor sau istoria familiei.
Se invita pacientul sa se includa si el insusi in constelatie atunci cand pare probabil ca el
poate sa traiasca un proces emotional semnificativ in contactul direct cu persoanele aflate
in constelatie.
Finalul constelatiei este atins atunci cand pacientul a facut un pas de dezvoltare interioara
clar observabil ceea ce se reflecta in comportamentul sau. O constelatie ajunge la un final
bun atunci cand toate persoanele care reprezinta se simt la locul potrivit si se simt
multumite cu pozitia si relatia lor cu celelalte persoane.

10. Capitolul 10 ... Constelatiile in terapia tulburarilor de atasament si traumatismelor

Se pot initia constelatii si pentru terapia tulburarilor psihice grave cu conditia sa se
inteleaga amalgamul de traumatisme si tulburari de atasament de-a lungul mai multor
generatii.
Intoarcerea spre mama si sentimentul unui atasament mai sigur fata de ea este pasul
decisiv intr-o terapie. Terapia traumei are fata de clienti o cerere paradoxala , ei trebuie sa
renunte la incercarile lor de control si la disocierenfata de amintirile traumei , care pana
acum au fost singurele care le-au putut fi de ajutor

11
 Trauma are drept consecinta faptul ca realitatea dispare in inconstient. Terapia traumei
inseamna reconstituirea acestei realitati disparute si aducerea ei din nou in constient, adica
o solicitare a realitatii.

11. Capitolul 11 ... Constelatii pentru viitor

In lucrul cu constelatiile se evidentiaza faptul ca prin teoriile noastre psihologice de pana
acum , s-a atins deseori doar suprafata proceselor emotionale si mentale, totusi atunci cand
este vorba de probleme psihice trebuie sa avem in primul rand in vedere realitatiile
traumatizantecare provoaca problemele si care perturba legaturile de atasament. Deci este
nevoie pe de-o parte de o teorie mai clara referitoare la cauzele traumatismelor emotionale
severe , pe de alta parte de noi sisteme de asistare care sa permita cresterea emotionala.
Daca toti oamenii victime sau agresori ar vorbi despre ceea ce acum li se pare a fi
nediscutat si ar fi de acord sa se scoata la lumina ceea ce s-a intamplat , atunci psihiatria ar
deveni curand de prisos.
,, Vindecarea se petrece doar atunci cand atingem cu adevarat cu dragoste sufletul
oamenilor,, (Ruppert, 2008)

Concluzie
Dupa parerea mea autorul Franz Ruppert a reusit sa surprinda in aceasta carte multe
informatii utile atat pentru asistentii sociali si terapeuti cat si pentru persoanele care nu sunt
de specialitate. Este o carte foarte buna pentru dezvoltare personala, eu nu mi-am dat
seama cat de important este atasamentul in intelegerea unei traume si mai ales nu ma
gandeam ca traumele pot sa se resimta si transgenerational. Cat despre constelatii , mi se
pare o metoda foarte buna de terapie a traumei care are in vedere rezolvarea problemelor
de la radacina , adica cauza traumatismului , nu se centreaza neaparat pe simptomatologie.

12