U.S.A.M.V.B.

Timisoara
Facultatea de Agricultura
Specializarea: Ingineria si protectia mediului in agricultura
Disciplina: Gestionarea si neutralizarea deseurilor

STRATEGIA SI
PLANUL DE GESTIONARE A DESEURILOR
DIN ROMANIA

Student Anul III ID,

 Cuprins

Cap 1. Gestionarea deseurilor

1.1 Definirea deseurilor in Romania
1.2 Tipuri de deseuri
1.3 Clasificarea deseurilor
Cap 2. Aspecte generale privind gestiunea deseurilor
2.1 Strategia Nationala
2.2 Planul National de Gestionare a Deseurilor
2.3 Prevenirea generarii deseurilor si minimizarea acestora
2.4 Obiective strategice generale
Cap3.Managementul deseurilor, inclusiv aspecte privind
deseurile de ambalaje si deseuri organice
3.1 Alternative de atingere a obiectivelor strategice
3.2 Colectare
3.3 Transport (inclusiv transfer)
3.4 Valorificare materiala (reciclare) si energetica
3.4.1 Deşeuri de ambalaje şi hârtie de scris
3.4.2 Deşeuri de ambalaje
3.4.3 Deseuri biodegradabile
3.4.4 Deseuri de echipamente electrice şi electronice
3.4.5 Vehicule uzate
3.4.6 Anvelope uzate
3.5 Tratarea inainte de eliminare
3.5.1 Tratarea mecano-biologica
3.5.2 Tratarea termica (incinerarea)
3.5.3 Eliminare finală (depozitare)
Cap4. Concluzie
Gestionarea deşeurilor
1.1 Definirea deseurilor in Romania

Determinarea deseurilor in Romania s-a realizat in trecut numai pe baza

standardului tehnic SR 13 350/96, prin care se efectua o incadrare foarte generala in
gurpe de deseuri. Prima preluare a CED (Catalog European de Deseuri) in Romania s-a
realizat in anul 1999, prin emiterea HG nr.155/1999, publicara pe 23 martie 1999 in
Monitorul Oficial nr.118.Aceasta a fost abrogata recent , prin HG 856/2002 privind
evidenta gestinunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile , inclusiv
periculoase.

HG 856/2002 completata si de MO 659 din 5 septembrie 2002 stipulaza obligatia

agentilor economici:

 sa tina evidenta gestiunii deseurilor generate, pe tipuri de deseuri, inclusiv

cele periculase, pe formulare speciale,
 sa raporteze la ATPM periodic datele solicitate privind gestiunea
deseurilor

 sa utilizeze codificarea pentru fiecare tip de deseu, dupa procedura din

hotarare

Toate datele statistice privind gestionarea deseurilor transmise anual de agentii

economici se pastreaza de catre ATPM intr –un registru de evidenta pe o perioda de
minim 3 ani.

In cazul in care agentii economici desfasoara si activitati de depozitare, alaturi de

datele despre cantitatile din fiecare tip de deseu, trebuie sa se mai precizeze:

 tipul depozitarii
 tipul tratării;
 scopul salubrizării (de exemplu la rampă) sau al valorificării (de exemplu
prin REMAT);
 cantitatea deseurilor depozitate definitiv;
  locul de depozitare si tipul depozitului.

Gestionarea deşeurilor, cunoscută şi ca managementul deşeurilor, se referă la

colectarea, transportul, tratarea, reciclarea şi depozitarea deşeurilor. De obicei, termenul
se referă la materialele rezultate din activităţi umane şi la reducerea efectului lor asupra
sănătăţii oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat. Gestionarea deşeurilor are ca
scop şi economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părţilor recuperabile.
Deşeurile gestionate pot fi atât solide, cât şi lichide sau gazoase, precum şi cu diverse
proprietăţi (de exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora.

În România activitatea de gestionare a deşeurilor este fundamentată pe OUG

78/2000, care implementează o serie de directive ale Consiliului Europei. Coordonarea
acestei activităţi cade în sarcina Ministerului Mediului şi a Agenţiei Naţionale pentru
Protecţia Mediului (ANPM).

Din punct de vedere economic, activitatea de gestionare a deşeurilor în România

are o pondere de 10 miliarde EUR.

1.2 Tipuri de deşeuri

După provenienţă, pot fi deosebite următoarele tipuri de deşeuri:

A. Deşeuri municipale şi asimilabile, care sunt deşeuri generate în mediul urban şi rural.
Ele sunt grupate în:

 A1 - Deşeuri menajere, provenite din activitatea casnică, magazine, hoteluri,

restaurante, instituţii publice.
 A2 - Deşeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase plastice, frunze,
praf).
 A3 - Deşeuri din construcţii şi demolări, provenite din activitatea de construcţii şi
modernizarea şi întreţinerea străzilor.
 A4 - Nămol orăşenesc, rezultat din staţiile de tratare a apelor uzate şi menajere.
B. Deşeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare şi cabinete medicale.

C. Deşeuri de producţie, rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole.

 C1 Deşeuri industriale stocabile, pe care normele europene le clasifică în:

o Clasa 1 Deşeuri industriale periculoase, dar netoxice, de exemplu azbest.
o Clasa 2 Deşeuri industriale nepericuloase şi netoxice.
o Clasa 3 Deşeuri inerte, de exemplu cele provenite din construcţii.
o Clasa 4 Deşeuri toxice, de exemplu cele medicale, radioactive.
o Clasa 5 Deşeuri industriale produse în cantităţi foarte mari, de exemplu
cenuşile produse de termocentralele care funcţionează pe cărbune.
 C2 Deşeuri agro-zootehnice, provenite din agricultură şi, în special, din
zootehnie.

C3 Deşeuri speciale, categorie în care intră explozibilii şi substanţele radioactive.

1.3 Clasificarea deseurilor

Prin conceptul .determinare a deseului. trebuie să se înteleagă în primul rând
încadrarea unui material din deseu (tip de deseu) într-o categorie de deseuri generală.
Este rational să se opereze o încadrare într-o grupă de deseuri în functie de modul
de formare (generare si colectare). Pentru scopuri statistice, este necesară si o clasificare
supraordonată a tipurilor de deseuri în functie de branse, ramura industriala sau procese,
în cadrul cărora este generat deseul.
În timpul determinării deseurilor, adică al stabilirii tipului, se constată dacă
acestea necesită sau nu necesită o manieră specială de supraveghere, după legislatia
europeană, dacă sunt sau nu periculoase. Ce deseuri am putea regăsi aici, aflăm din
originea lor sau de la elementele caracteristice materialelor. De obicei,
deseurile .periculoase. provin de la întreprinderi industriale.

Clasificarea deşeurilor conform Directivei 2006/12/CE

Tip deşeu
Reziduri de producţie sau de consum, nespecificate altfel în continuare
Produse care nu corespund specificaţiilor
Produse al căror termen de garanţie a expirat
Materiale deversate în mod accidental, pierdute sau care au suferit alte incidente, inclusiv
orice materiale, echipamente etc. contaminate ca rezultat al incidentului în cauză
Materiale contaminate sau pătate în urma unor acţiuni planificate (de exemplu, reziduuri
de la activităţi de curăţire, ambalaje, containere etc.)
Piese inutilizabile (de exemplu, baterii rebutate, catalizatori epuizaţi etc.)
Substanţe a căror performanţă nu mai este satisfăcătoare (de exemplu, acizi contaminaţi,
solvenţi contaminaţi, săruri de amestec epuizate etc.)
Reziduuri din procese industriale (de exemplu, zgură, reziduuri de la distilare etc.)
Reziduuri din procese de captare a poluanţilor (de exemplu, nămol de la epuratoare de
gaze, praf de la filtre de aer, filtre uzate etc.)
Reziduuri din prelucrare mecanică / finisare (de exemplu, şpan provenit de la operaţiile
de strunjire, zguri măcinate etc.)
Reziduuri din extracţia şi prelucrarea materiilor prime (de exemplu, reziduuri miniere,
reziduuri din exploatarea zăcămintelor de petrol etc.)
Materiale contaminate (de exemplu, uleiuri contaminate cu PCB etc.)
Orice materiale, substanţe sau produse a căror utilizare a fost interzisă prin lege
Produse care nu mai au utilizare pentru deţinător (de exemplu, articole rebutate de
agricultură, menajuri, birouri, magazine, ateliere etc.)
Materiale contaminate, substanţe sau produse rezultate din acţiuni de remediere a solului
Orice materiale, substanţe sau produse care nu sunt incluse în categoriile menţionate
anterior.
2. Aspecte generale privind gestiunea deseurilor

Coordoneaza elaborarea, promovarea, implementarea si monitorizarea

implementarii:

 STRATEGIEI NATIONALE DE GESTIUNE A DESEURILOR

 PLANULUI NATIONAL DE GESTIUNE A DESEURILOR

Strategia Nationala si Planul National de Gestionare a Deseurilor constituie

instrumentele de baza prin care se asigura implementarea in Romania a politicii
Uniunii Europene in domeniul deseurilor.

2.1 Strategia Nationala

Cadrul legislativ

• Situaţia existentă în domeniul gestionării deşeurilor

• Stadiul implementării

Principii si obiective strategice

 • Obiective strategice generale pentru gestionarea deşeurilor
• Obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deşeuri

• Obiective strategice generale pentru gestionarea deşeurilor

periculoase

• Obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deşeuri periculoase

2.2 Planul National de Gestionare a Deseurilor

Partea I Prezentare generala

Principii, obiective strategice si tinte

Cadrul legislativ

Partea II - Deseuri municipale

Situatia existenta

Prognoza

Alternative de atingere a obiectivelor

Plan de actiune

Finantare

Monitorizarea implementarii

Partea III - Deseuri de productie

Situatia existenta

Deseuri de productie nepericuloase

Deseuri de productie periculoase

Administrarea zonelor contaminate

2.3 Prevenirea generarii deseurilor si minimizarea acestora

Prevenirea reprezintă principalul pas într-un sistem integrat de gestionare a

deşeurilor, pe termen lung. De aceea trebuie introdusă în viitoarele planuri de
dezvoltare economică.
 În al doilea rând prevenirea reprezintă principala obligaţie /responsabilitate a
tuturor consumatorilor de bunuri.

ØScaderea impactului negativ asupra sanatatii populatiei si mediului

Ø Cresterea productivitatii prin cresterea ratei de utilizare a materiilor prime

Ø Micsorarea costurilor de productie ca rezultat al activitatilor de mai sus

Ø Conservarea resurselor naturale

2.4 Obiective strategice generale

 Dezvoltarea cadrului institutional si organizatoric;

 Constientizarea factorilor implicati;

 Intensificarea preocuparilor privind reducerea cantitatilor de deseuri

generate;

 Exploatarea tuturor posibilitatilor tehnice si economice privind recuperarea

si reciclarea deseurilor in vederea reducerii cantitatii de deseuri eliminate.

3. Managementul deseurilor, inclusiv aspecte privind deseurile de

ambalaje si deseuri organice

3.1 Alternative de atingere a obiectivelor strategice

• Utilizarea instalaţiilor pilot-demonstrative pentru a cumula

cunoştinţele şi experienţa necesară pentru implementarea unui
sistem integrat de gestionare a deşeurilor.

• Dezvoltarea unor campanii de informare şi instruire a

populaţiei pentru a obţine acceptul public necesar unor
investiţii ulterioare.

3.2 Colectare

 Utilizarea întregii game de containere disponibile.

  Asigurarea volumului necesar al containerelor pentru toate gospodăriile
private.

 Dezvoltarea in Romania a industriei de fabricare a containerelor de toate

tipurile

 Asigurarea serviciului de colectare regulată la nivel naţional.

3.3 Transport (inclusiv transfer)

 Numărul total şi capacitatea staţiilor de transfer va depinde de planificarea

detaliată a gestionării deşeurilor în cadrul planurilor de dezvoltare locale sau
regionale.
 Transportul deşeurilor se va dezvolta şi va acoperi mai multe sectoare.

 Sunt necesare măsuri pentru a minimiza distanţele de transport şi a reduce

impactul ecologic al acestuia.

3.4 Valorificare materiala (reciclare) si energetica

 deşeuri de ambalaje, de hârtie

 deşeurilor biodegradabile

 deşeurilor din construcţii şi demolări

 nămoluri rezultate din epurarea apelor menajere.

 deşeurilor de echipamente electrice şi electronice,

 vehiculele uzate

 anvelope uzate.

3.4.1 Deşeuri de ambalaje şi hârtie de scris

Pentru a atinge ţintele stabilite în legislaţia europeană şi naţională sistemul

pentru gestionarea deşeurilor de ambalaje va cuprinde:

 colectarea separată;
 sortarea şi procesarea;

 reciclarea finală.

3.4.2 Deşeuri de ambalaje

ØIndiferent de sistemul de colectare este necesara si crearea iniţială a unor staţii de
sortare manuală, urmând a se îmbunătăţii acest sistem prin implementarea unor
instalaţii mecanice şi automate.

ØDezvoltarea unor programe economice speciale pentru a stimula industriile.

ØCampanii de informare a publicului.

3.4.3 Deseuri biodegradabile

 Reducerea eliminarii pe depozite a deseurilor biodegradabile:

-cu 25% pana in 2010,

-cu 50%pana in 2013,

-cu 65% pana in 2016

 Romania solicita o perioada de tranzitie pentru atingerea primei tinte

(respectiv din 07.2009 pana in 07.2010)

 soluţiile de reciclare disponibile sunt:

 compostarea (digestia aerobă);

 digestia anaerobă cu producerea şi colectarea de biogaz.

 pentru a utiliza în mod eficient compostarea este necesară o colectare

separată a materiei organice din deşeuri (in mediu urban mai putin dens, in
zonele verzi ale marilor orase)

 Colectarea neselectivă a biodegradabilelor în zonele cu densitate mare a

populatiei.

 Colectarea selectivă a 120-145 kg/loc.an deşeuri biodegradabile.

 Capacitate de compostare pentru 680.000-1.000.000 t/an deşeuri

biodegradabile.

 Realizarea de staţii-demonstrative de compostare.

 Respectarea unor conditii minime de proiectare si amplasare a statiilor de

compostare pentru minimizarea impactului negativ asupra mediului si
populatiei
  Realizarea unor proiecte de testare a pietei şi de “utilizare” a compostului
înaintea integrării staţiilor de compostare în sistemul de gestionare a
deşeurilor.

3.4.4 Deseuri de echipamente electrice şi electronice

• Colectarea separată a deseurilor de echipamente electrice si

electronice de catre municipalitate.
• Reciclarea si recuperarea va fi realizata de catre industria
responsabila.

3.4.5 Vehicule uzate

• Implemetarea unui sistem de colectare a vehiculelor uzate.

• Incurajarea societăţilor ce desfăşoară operaţiuni de
dezmembrare.

• Valorificarea fracţiei usoare şi reciclarea materialelor

reciclabile rezultate în urma dezmembrării vehiculelor uzate.

3.4.6 Anvelope uzate

• Implementarea unui sistem de colectare a anvelopelor uzate.

• Incurajarea reciclarii si valorificarii materiale a anvelopelor
uzate.

• Valorificarea energetică a anvelopelor se va realiza numai in

cazul in care nu este posibila valorificarea materiala.

• Interzicerea depozitării sub orice forma a anvelopelor uzate de

la intrarea în vigoare a Hotărârii de Guvern modificate
privind depozitarea deşeurilor.

3.5 Tratarea inainte de eliminare

3.5.1 Tratarea mecano-biologica

 Tratarea mecano-biologică este una din tehnicile de bază pentu reducerea

cantităţilor de materie biodegradabilă şi producerea de combustibili
alternativi obţinuţi din deşeuri.
 Pentru început se vor realiza câteva staţii pilot de tratare mecano-biologică.

3.5.2 Tratarea termica (incinerarea)

 Incinerarea este cea mai eficientă metodă de tratare a deşeurilor colectate în
amestec din surse diferite, înainte de a fi depozitate final. Scopul incinerării este:

- să minimizeze volumul deşeurilor;

- să distrugă componentele periculoase biodegradabile;

- să inertizeze – trecerea într-o formă inactivă/inertă;

- să reducă carbonul organic;

- să recupereze energia conţinută în deşeurile incinerabile.

 cantitatea de deşeuri municipale disponibilă pentru incinerare să fie de minim

150.000 tone/an.
 nu există teren disponibil pe o distanţă acceptabilă pentru amplasarea unui
depozit;

 în regiunea respectivă există o cerere foarte mare de căldură şi energie şi nici o

altă metodă de tratare nu este mai eficientă decât incinerarea deşeurilor în ceea ce
priveşte generarea de energie şi căldură.

3.5.3 Eliminare finală (depozitare)

 Inchiderea depozitelor de deseuri neconforme cu cerintele UE;

 Extinderea depozitelor existente care nu cunt conforme cerintelor UE, cu
celule noi conforme cerintelor si inchiderea partii vechi neconforme, (dupa
elaboraraea de studii de risc si evaluarea proiectului nou).

4. Concluzie

Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor contine cadrul legislativ national si

stadiul implementarii, situatia existenta în domeniul gestionarii deseurilor, date generale
privind gestionarea deseurilor, principii si obiective strategice. Obiectivele strategice sunt
impartite astfel: obiective strategice generale pentru gestionarea deseurilor, obiective
strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri nepericuloase, obiective strategice
generale pentru gestionarea deseurilor periculoase si obiective strategice specifice
anumitor fluxuri de deseuri periculoase. Planul National de Gestionare a Deseurilor este
alcatuit din 3 parti si anume: partea I- ce cuprinde o prezentare generala, partea a II-a
dedicata deseurilor municipale si partea a III-a dedicata deseurilor de productie, cu accent
preponderent pe deseurile periculoase. Daca elementele cheie ale Strategiei Nationale
sunt principiile care stau la baza gestiunii deseurilor, precum si obiectivele strategice
generale si cele specifice anumitor fluxuri de deseuri, Planul Nacional atasaza
obiectivelor (prevazute in Strategie) tinte cuantificabile, acolo unde este cazul, si, in plus,
prezinta diverse alternative de atingere a obiectivelor si respectiv a tintelor aferente.
Ierarhia prioritatilor in abordarea gestiunii deseurilor in Romania este cea care sta la baza
legislatiei si politicii europene, recunoscuta si pe plan international, si anume: prevenirea
si minimizarea generarii deseurilor, valorificarea materiala prin reutilizare si reciclare,
valorificarea energetica, tratarea deseurilor in vederea scaderii cantitatilor si a
potentialului periculos si abia in final depozitarea.
Printre obiectivele generale mentionam: dezvoltarea cadrului institutional si
organizatoric,
constientizarea factorilor implicati, intensificarea preocuparilor privind reducerea
cantitatilor de deseuri generate, exploatarea tuturor posibilitatilor tehnice si economice
privind recuperarea si reciclarea deseurilor in vederea reducerii cantitatii de deseuri
eliminate.
O serie de alternative de atingere a obiectivelor strategice se bazeaza, pe termen scurt si
mediu, pe utilizarea instalatiilor pilot-demonstrative. Pe baza acestora vor fi efectuate
evaluari ulterioare, iar pe baza evaluarilor, a cunostintelelor si experientei acumulate se
vor putea extinde pentru implementarea unui sistem integrat de gestionare a deseurilor.
Paralel cu aceasta se vor dezvolta campanii de informare si instruire a populatiei pentru a
obtine acceptul public necesar unor investitii ulterioare.
Problema gestiunii deseurilor este o problema complexa. Intelegerea corecta a
problemelor conduce la alegerea solutiilor optime de rezolvare a acestora, si in final la
gestionarea ecologic rationala a deseurilor si la salvarea unor resurse naturale pretioase
atat pentru noi, dar mai ales pentru generatiile viitoare.

Bibliografie

1. ***HG 856/2002
2. ***MO 659/2002
3. Strategia nationala si planul national de gestionare a
deseurilor,Mariana Ghineraru, Ministerul Mediului
si Gospodaririi Apelor
4. ***HG 1470/2004
5. ***Ordinul Ministerului Apelor si Protectiei mediului nr.880
din ianuarie 2005