TEMA:PARAMETRII ŞI PROPRIETĂTILE CARE DEFINESC

  STAREA UNUI FLUID.VASCOZITATEA

  Anul III,MSHP,SEMESTRUL I

  Nume:Api!ule"ei M#iu"
 
$up# %&'(

1
 

PARAMETRII ŞI PROPRIETĂTILE CARE DEFINESC STAREA UNUI

FLUID:VASCOZITATEA

1. Proprietăţi fizice comune lichidelor şi gazelor 

2. Proprietăţi fizice specifice lichidelor 
3. Proprietăţi fizice specifice gazelor 

Definiţie O proprietate este o caracteristică a unei materii care este invariantă (constantă)
atunci când respectiva materie se află intr-o anumită stare de echilibru. Condiţiile
care determină această stare sunt unice şi descrise (caracterizate) de proprietăţile
materiei.

1 PROPRIETĂȚI FIZICE COMUNE LICHIDELOR ŞI GAZELOR

1.1 PRESIUNEA,  p
Presiunea este unul din cei mai importan ți parametri ce caracterizează starea unui fluid. Prin
definiție, presiunea într-un fluid în repaus este raportul dintre for ța   normală şi aria suprafe ței pe
care se exercită această for ță.

 Într-un punct dintr-un fluid în repaus, se defineşte ca fiind limita reportului dintre for ța   normală şi
aria suprafeței pe care se exercită această for ța, când aria tinde către zero, în jurul punctului
respectiv. Matematic se exprimă conform rela ției
  d
 p lim , !".1#
 ! "  ! d!
   A
   F  în formă diferențială, sau simplu
 p !"."#

Observaţie# Dacă forţa nu ar fi normală (perpendiculară) pe suprafaţa pe care acţionează$ ar 

trebui să admitem ipoteză e%istenţei unor eforturi tan&enţiale 'n fluid$ ceea ce ar 
contrazice faptul că acesta este considerat 'n repaus. De asemenea$ 'ntr-un fluid 'n
echilibru$ presiunea este funcţie de punctul 'n care se determină$   ( %$$z) $ cu
alte cuvinte este o mărime scalară.
 p  f ( $t )  p  f ( %$$z$t )
  ( %$$z)

2
 

$otodată, pentru un fluid, presiunea poate fi interpretată ca o măsură a ener%iei acestuia pe

unitatea de volum

   d !".&#
 p *ucru mecanic
* (+ner&ie)

 !  ! d  V  ,olum

'nitatea de măsură în (istemul )nterna țional este

  m / , denumită începând cu 1*+1 şi Pascal
0a , după numele omului de ştiință   laise Pascal, matematician, fizician, filozof, de ori%ine
franceză !1"&  1"#.

1 0a 
1 .
m/ 
/eoarece aceasta este o unitate foarte mică în compara ție cu presiunile uzuale întâlnite în
instalațiile industriale, sau c0iar cu presiunea atmosferică din zonele locuite ale Pământului, se
folosesc multiplii pascalului
2ilopascalul , 1 1" 3 0a , denumit şi piez şi
20a

me&apascalul , 1 1" 4 0a .
0a
/es utilizat, cu precădere în aplicații le te0nice, este arul, prescurtat bar . 2ceastă unitate, deşi nu
apar ține (istemului )nterna țional, este tolerată datorită utilizării ei într-un număr însemnat de țări,
printre care şi a noastră 1
1" 5 0a .
bar 
    m
  2   c
  f  g
   k  1 3 altă unitate de măsură utilizată în te0nică este atmosfera tehnică , prescurtată at , definită de
raportul

1 at  6.7"445  1" 8 !".4#

0a

Pentru definirea stării fizice normale se utilizează atmosfera fizică, prescurtată  !t , sau atm . 2 fost
pusă în evidență  şi calculată pentru prima dată de 5. $orricelli, vezi fi%ura ".1
!presiunea 0idrostatică exercitată de coloana de mercur la aza ei pe aria sec țiu nii
9 este e%ală cu presiunea atmosferică de pe suprafa ța  lieră a mercurului#.
1 !t  5 :4" mm;&(torr)
1"13/5 
0a
 

Presiunea atmosferică este în acelaşi loc o mărime variailă în timp. /e

asemenea variază de la un loc la altul, func ție şi de valoarea accelera ției
%ravitaționale locale. 2stfel se defineşte

  presiunea fizică normală ca fiind cea exercitată de o coloană de mercur 

 p" 
de +6 mm la nivelul mării.

7ezoluția 4 a celei de a 8-a 9onferințe  :enerale de Măsuri şi 'nități,  1*;4, staileşte că, valoric,
presiunea fizică normală este e%ală cu
1 !t  5
1"13/5  :4" mm;&(torr)
0a

 În practică, pentru măsurarea unor presiuni mici se utilizează aparate a căror 
funcționare se azează pe principiul determinării presiunii 0idrostatice exercitate de
o coloană de lic0id !vezi fi%ura 1#. 2stfel, se utilizează frecvent unită ți de măsură ce
reprezintă înălțimi ale unor coloane de lic0id, precum

 p m  
0 1 mm; /O
  6.71 6.71
1" 3 1" 3
2&  / 
s m m/ 
m 3
2&  m  
1 mmalc  7"3 6.71
1" 3
:.7:5
       h
m 3 / 
s m m/ 
(r lp )
 p  p"  lp & h <mm lp = , !".;#

unde lp densitatea lic0idului piezometric.

<i%. 1

9ele menționate anterior, referitor la unită țil e de măsură utilizate şi a azei lor de calcul,
ne dau posiilitatea definirii a două tipuri de presiuni. 2stfel, în func ție de valoarea
presiunii utilizată ca ază de măsurare !de referin ță#, se distin%
  presiunea absolută# presiunea care are ca nivel de referin ță presiunea vidului asolut,
zero = astfel, ca mărime asolută presiunea este o mărime întotdeauna pozitivă=
  presiunea relativă# presiunea care are ca nivel de referinţă pe cea atmosferică
'n locul 'n care se efectuează măsurarea.

7elația de le%ătură dintre cele două presiuni este

 pabs
 

 p"   prel  ".#

!

 În cazul în  pabs presiunea relativă se mai numeşte şi vacuummetrică, după numele
care
 p" 

aparatului utilizat la măsurarea ei. (e mai numeşte şi depresiune iar ca valoare este ne%ativă, fapt
evidențiat şi de aparatul de măsură !vacuummetru#.

 În cazul în  pabs presiunea relativă se mai numeşte şi manometrică, caz în care este o
care
 p" 

suprapresiune şi are o valoare pozitivă. Manometrele industriale se %radează având ca zero

presiunea atmosferică normală.

Observaţie# Deoarece 'n problemele tehnice curente forţele care se dezvoltă in

instalaţiile hidraulice (pneumatice) sunt rezultatul diferenţei dintre
 presiunea (absolută) din interiorul instalaţiei şi presiunea atmosferică
e%terioară$ 'n ecanica luidelor se utilizează$ 'n &eneral$ presiunea
relativă.

Pentru un curent de fluid, presiunea într-un punct din interiorul acestuia este rezultatul ac țiu nii
presiunii statice şi a presiunii dinamice

 ptot 
 p  pdi  !".+#
st  n

unde  p presiunea totală=

to
t 
presiunea statică !presiunea care se exercită în planul de separa ție a două mase de
 pst 
fluid#= în %eneral, presiunea statică nu variază în sec țiu nea unui curent, excep ție
făcând cazurile în care liniile de curent sunt curate=
 pdi  presiunea dinamică= se calculează cu rela ția 
  2 n
  2  v

 pdin !".>#

unde v  viteza curentului de fluid !în punctul de măsurare#.

  densitatea fluidului.
 

1.2 DENSITATEA,

Definiţie# Densitatea 'ntr-un punct din interiorul unui fluid se defineşte ca fiind limita
   V
   d
    m
   d    V
  0    V raportului dintre masa m a unui element de volum din >urul punctului considerat şi 
    m
    m
  i
  l
volumul V
$ când acesta tinde către
elementului  zero# !".*#
P
   V
    m

 În cazul unui fluid omo%en, densitatea este e%ală raportul dintre masa unui volum determinat de
fluid şi respectivul volum !masa unită ții de volum# şi are aceeaşi valoare în orice punct al fluidului
!".16#

7elația anterioară este utilizată şi în cazul definirii densită ții  medii a unui fluid. $ermenii sinonimi ai
densității  sunt masă specifică , sau masă volumică . 'nitatea de măsură în (istemul )nterna țional
este

< = 9?  <m  

 =  2& 
<V
 =  m
3

)nversul densității, volumul ocupat de unitatea de masă, se numeşte volum specific

!".11#
  g
   k
  1  3
    m v

Observaţie# @n &eneral$ densitatea unui fluid este funcţie de poziţia punctului de măsurare$ de
 presiunea p şi de temperatura t <AC= la momentul efectuării măsurătorii.
 2ceastă oservație  este valailă cu precădere în cazul %azelor !fluide compresiile#, a căror 
densitate depinde de temperatură şi presiune= se poate determina din ecua ția   de stare, aplicată
pentru două stări, dintre care una cunoscută
 p B " 
"  , !".1"#
 p" B 
unde termenii cu indice sunt parametrii %azului în starea de referință.
" 

Pentru lic0ide se poate considera că densitatea nu depinde de presiune, ea variind nesemnificativ

 în funcție de temperatură !fluide de densitate constantă, incompresiile#.

/ensitatea definită conform rela ție i !".11# se numeşte şi densitate absolută . În practică, pentru a
uşura măsurarea densită ții   fluidelor se utilizează uneori densitatea relativă , definită de raportul
 

dintre densitatea fluidului considerat şi densitatea unui fluid de referin ță  în condiții standard

( fluid  )r 
!".1&#
  fluid ref .

1./63 2&m3 , la presiunea

Pentru %aze, fluidul de referință  este aerul în stare normală "
aer 

:4" mm;& # şi " C,

atmosferică normală  p" 1"13/5 m ! p" temperatura t "
/  aer 
aer  aer 

!B "
/:3.15 D #.
aer 

Pentru lic0ide, fluidul de referin ță  este apa distilată a 1""" la presiunea atmosferică
 p 3
a 2&m

normală şi temperatura 8 C.
t apa

1.3 Greu!e! "#e$%&%$',

?e%at de densitatea unui fluid se defineşte &reutatea specifică !%reutatea unității de volum#.

Definiţie# Ereutatea specifică 'ntr-un punct din interiorul unui fluid se defineşte ca fiind 
   V
   d
   G
   d    V
  0    V limita raportului dintre &reutatea E a unui element de volum din >urul punctului 
   G
    m
  i
  l
considerat şi volumul elementului  V
$ când acesta tinde către
zero# !".14#
0 

 În cazul unui fluid omo%en, %reutatea specifică este e%ală raportul dintre %reutatea unui volum
determinat de fluid şi respectivul volum !masa unită ții   de volum# şi are aceeaşi valoare în orice
   V
punct al fluidului
   G
!".1;#
$ermenul sinonim al %reută ții   specifice este &reutate volumică . 'nitatea de măsură în (istemul
)nternațional este

< = 9?  <E  

 = 
m3
< V 
 = 
 

:reutatea specifică este le%ată de densitate prin rela ția 

&  !".1-#

1.( C)*#re"%+%%!e! %-)er*',

Definiţie# Compresibilitatea izotermă este proprietatea unui fluid de a-şi modifica volumul sub
acţiunea variaţiei de presiune$ la o temperatură constantă.

/upă cum se oservă din fi%ura ".&, varia ția de volum V  a fluidului din cilindru este propor țională
cu variația  p a presiunii acestuia. 7elația  care exprimă această dependen ță este

<i%. " ,ariaţia presiunii 'ntr-un cilindru la modificarea volumului 

V  !".1+#
V   p
unde V  volumul inițial al fluidului=

   V
variația relativă a volumului=
  coeficientul de evaluare cantitativă a compresiilită ții   fluidului= poartă

denumirea de modul de compresibilitate izotermă , notat şi cu 2 .

Observaţie# 9emnul $$-FF din relaţia anterioară arată faptul că unei creşteri de presiune 'i
corespunde o scădere de volum.

Pentru variații infinitezimale, relația  anterioară se rescrie astfel

d V  !".1>#
dp
V 

]
Inversul modulului de compresibilitate este modulul de elasticitate, notat cu .

  1
/ 
<-m  =  !".1*#

9a şi în cazul densității , valorile şi depind de temperatură şi nu depind practic de valoarea

 

presiunii. @inând cont că masa unui fluid este constantă, prin diferen țierea relației m V  ct 
   d
oținem
d V V d  !"."6#
dm d V V d  d 
"  V 
 
V 

/in relațiile !".1*# şi !"."1# rezultă că

d 1d
dp
dp !"."1#
dp d

Pentru fluidele %rele !lic0idele# raportul (  dp " , aşadar  "  !sunt practic incompresiile#.
d   )

Pentru %azele comune, precum oxi%enul, modulul de elasticitate depinde de natura procesului.
 2stfel
 p , pentru procese izotermice= !".""#

 p pentru procese adiaatice= !"."&#

unde c 
 p  
c v  exponentul adiaatic= raportul dintre căldurile specifice la presiune
constantă şi la volum constant=
 p presiunea asolută.

?e%at de aceşti doi parametri care definesc starea unui fluid se poate defini un altul şi anume
celeritatea.

1. Ceer%!e!, c 
9eleritatea sau viteza de propa%are a sunetului reprezintă unul dintre parametrii care descriu
propa%area pertura țiilor printr-un mediu fluid. 2ceastă viteză depinde de proprietă țile mediului de
propa%are, în particular de elasticitatea şi densitatea acestuia.
 În aer şi alte %aze viteza sunetului depinde în primul rând de temperatură. Presiunea are un efect
mic, iar umiditatea nu are aproape nici un efect asupra vitezei. /e exemplu
la t " c 331$5 ms
C 

la t 
/" c  383$8 ms
C 
 

 În lic0ide viteza de propa%are a sunetului este mai mare decât în %aze, pentru că, deşi densitatea
este mai mare !ceea ce ar însemna o iner ție mai mare, deci o viteză inferioară#, compresiilitatea
lic0idelor este mult mai mică decât a %azelor, ceea ce face ca o pertura ție a presiunii într-un
punct să se propa%e rapid la punctele vecine. 2stfel, în apă viteza de propa%are a sunetului este
de 1466-1;66 mAs. 9unoaşterea precisă a vitezei sunetului în apă este importantă într-o serie de
domenii precum carto%rafierea acustică a fundului oceanic, aplica ții   ale sonarului suacvatic,
comunicații etc.

  c 1./ Nu*'ru M!$0,  

  v
Bumărul Mac0 !după numele fizicianului austriac 5rnst Mac0# este o unitate de măsură folosită
pentru a exprima viteza unui corp care se deplasează într-un fluid.

  <-=  !".";#

unde v viteza !relativă# de mişcare a fluidului.

 2stfel, numărul lui Mac0 este o mărime adimensională care arată de câte ori este mai mare viteza
unui moil decât viteza sunetului în acel mediu. Pentru Mac0 1, viteza este e%ală cu viteza
sunetului în fluidul respectiv. În condi țiile atmosferei standard, pentru Mac0 1, viteza !relativă# a
aerului este e%ală cu 1""> CmA0. Dalorile suunitare ale numărului lui Mac0 înseamnă viteze
susonice !mai mici decât viteza sunetului#, iar valorile supraunitare înseamnă viteze supersonice.
3 clasificare mai detaliată defineşte următoarele re%imuri de mişcare a fluidelor

- pentru 1./5   mişcarea este susonică, incompresiilă=

a
- pentru
"./5 
a ".7  mişcarea este susonică, compresiilă=

- pentru ".7  a 1./  mişcarea este transonică= are loc formarea undelor 
de şoc=
- pentru
a
1 mişcarea este sonică=

- pentru 1./ 
a
5 mişcarea supersonică= are loc stailizarea undelor de şoc
formate anterior=
- pentru
5 mişcare 0ipersonică.
a
1. Ae-%ue! ! "u#r!&ețee ")%e

5ste un fenomen de aceeaşi natură cu coeziunea care se manifestă

prin apariția  for țelor de atracție dintre particulele vecine, ale unui fluid şi
ale unui solid aflate în contact .
 

suprafeței, de natura fluidului, de temperatură. (-a dovedit

<or ța de adeziune experimental că în jurul corpurilor solide aflate în contact cu fluide există un
depinde de natura strat de fluid aderent,
numit şi strat limită, a cărui %rosime este de ordinul 1" mm. În stratul limită se manifestă intens
/ 

for țele de frecare vâscoasă care determină o modificare a profilului de viteze a particulelor de fluid
!variația %radientului de viteză pe direc ția  normală cur%erii dv  d , vezi fi%ura ".4#.

<i%. ".4 0rofilul de viteze 'n stratul limită

1.8 Vâscozitatea -  .

Dâscozitatea reprezintă proprietatea fluidelor de a se opune deforma ții lor atunci când sunt supuse
la lunecare relativă a straturilor suprapuse !de a opune rezisten ță la sc0imarea formei#. 2ceastă
proprietate se manifestă numai la fluidele în mişcare prin apari ția  unor eforturi tan%en țiale datorită
frecării dintre straturile alăturate de fluid care se deplasează unele fa ță  de altele.

9tă la baza mecanismului de transmitere a mişcării 'ntr-un fluid .

9onstatarea a fost făcută de BeEton !1>+# pe aza experimentului ilustrat în fi%ura &. $ot el a
stailit şi expresia efortului tan%en țial unitar de vâscozitate.

<i% &  Decrierea macanismului de cur&ere a unui fluid 'ntre două plăci plane
 2stfel, mişcarea unui lic0id între două plăci plane, paralele, dintre care una fixă şi cealaltă moilă
poate fi caracterizată conform următorului mecanism presupunem că volumul de lic0id dintre cele
două plăci este format din mai multe straturi paralele= primul strat aderă la placa moilă şi se va
 

deplasa cu aceeaşi viteză ca a plăcii, v = după un scurt interval de timp se va pune în mişcare şi
cel de al doilea strat, dar cu o viteză mai mică, v  dv , F= ultimul strat de fluid, aderent la placa
fixă, va avea viteza e%ală cu zero.

 2stfel, între straturile de fluid se dezvoltă eforturi tan%en țiale definite de relația
   A
   F

/ 
<-m  =$ !"."#

unde  ! aria plăcii moile=

  y
   d   for ța care acționează asupra plăcii mo1ile.
  ν
   d
5xperimental s-a constatat că valoarea eforturilor tan%en țiale care se exercită între straturile de
fluid este direct propor țională cu viteza de deplasare a plăcii moile şi invers propor țională cu
distanța dintre placi, prin intermediul unui coeficient de propor ționalitate, conform rela ție i
  h
  ν
sau !?e%ea lui BeEton#, !"."+#

unde dG  %radientul vitezei după direc ția    !variația vitezei pe unitatea de lun%ime a
d)  normalei la direc ția de mişcare a fluidului#.

Mărimea caracterizează proprietatea de vâscozitate a fluidului. (e numeşte coeficient de

vâscozitate dinamică , sau vâscozitate dinamică . (ensul fizic al acestei mărimi este acela de
tensiune tan%en țială care se dezvoltă în interiorul unui fluid omo%en când %radientul vitezei este
unitar. 'nitatea de măsură a vâscozității   dinamice în sistemul internațio nal este <Hsm/  = sau
<2&mHs=.

Pentru a le%a vâscozitatea de natura fluidului s-a introdus no țiunea de vâscozitate cinematică, ,

definită de relația

, !".">#

unde   densitatea fluidului.

'nitatea de măsură a vâscozită ții   cinematice în sistemul interna țional este <m/  s=.  În sistemul
te0nic, unitățile de măsură ale celor două tipuri de vâscozitate se exprimă astfel

< = 9B  1 0 ( poise) ,

  ]  "  
  1
< = 
  ]    m
]  "     m
  2  c  c
    
  ]
    m
  !
  r  g    1 1 9t (9to2es ) .
9B 
Dâscozitățile dinamică şi cinematică depind de parametrii de stare ai mediului. 2stfel, vâscozitatea
 

dinamică depind numai de temperatură şi nu depinde de presiune, în timp ce vâscozitatea

cinematică depinde şi de presiune. ?a creşterea temperaturii se măreşte vâscozitatea %azelor şi
vaporilor, iar vâscozitatea lic0idelor se micşorează.

/ependența vâscozității %azelor de temperatură poate fi exprimată cu o ună aproxima ție  utilizând

formula lui (ut0erland

#0 #30$
0#$ 2&  !"."*#
2 ,
# m s
unde
0 vâscozitatea dinamică în condi ții fizice normale de presiune şi temperatură
 p" , respectivB " =
C  constantă de varia ție a vâscozității dinamice cu temperatura pentru %aze.

Pentru aer  "a -5 , respectiv 111 D .

er  1$:1/H1" 2&m
s C 
  2
  2
  0
  0
  0
 .  0
  (   %
  3
  3
  0
 .  0
  1
Pentru
  0
  1   &
apă,
  %
 .  1
vâscozitatea cinematică se poate calcula cu rela ția  lui Poiseuille
  '  2
  (
m/  , !".&6#
s
unde t  temperatura apei în %rade 9elsius.
dv
 În funcție de dependența , materialele se pot clasifica astfel
d 

1- fluide ideale !lipsite de vâscozitate#, deci "=

"- solide ri%ide !nu există deplasări între diferitele puncte care
definesc solidul, su ac țiu nea unor eforturi tan%en ția le, sau
normale#=
&- fluide neEtoniene !valoarea tensiunilor tan%en ția le este
propor țională cu %radientul de viteză#=
4- fluidele dilatante !suspensiile foarte concentrate, în care faza
lic0idă ocupă practic doar spa țiul dintre particulele solide=
fluide neneEtoniene=
;- materiale pseudoplastice=

- materiale plastice de tip in%0am ideale !fluide vâscoplastice= au pra% de cur%ere#.

Pentru fluidele  y
   k
  y neneEtoiene, le%ea de varia ție a tensiunilor tan%en țiale de frecare are expresia
   d
   k
   d
  v
   d
  v
   d
  1

unde 2  indice de consisten ță al fluidului=

 

  index de comportare al cur%erii.

!
vâscozitate dinamică aparentă.

2.2. PROPRIETAȚI FIZICE SPECIFICE LICHIDELOR

Principalele proprietăți   fizice specifice lic0idelor sunt tensiunea superficială, capilaritatea,
asorția  sau  de%ajarea %azelor !desor1ția# şi cavitația.

  l
   F
2.2.1 Te"%ue! "u#er&%$%!',

$ensiunea superficială a unui lic0id este o mărime definită prin for ța care se exercită tan%en țial

pe unitatea de lun%ime de pe suprafa ța lic0idului, datorită interac țiunii dintre moleculele de lic0id
din stratul superficial şi moleculele de lic0id din interior.

<m=  !".&"#
$ensiunea tan%en țială intervine în calculul diferen ței de presiune într-un punct al unei suprafe țe
cure de contact dintre două lic0ide imisciile !sau un lic0id şi un %az#.

<i%. ".+

/acă se notează cu
   )
  2    )
  1
  1
  1 şi razele de curură principale ale suprafe ței  de contact !vezi fi%ura
I 1 I / 
".+#.

"."." C!#%!r%!e!
9apilaritatea este proprietatea care rezultă ca o consecin ță a fenomenului de adeziune şi a
tensiunii superficiale şi care constă în apari ția   unei denivelări a suprafe ței   liere a lic0idului în
tuurile capilare şi anume o ascensiune pentru un lic0id care udă tuul şi o coorâre pentru un
 

lic0id care nu udă tuul !vezi fi%ura ".>#.

<i%. ".>
  g  r
  2
/enivelarea h este dată în primă aproxima ție  de le%ea lui Gurin

h HmI !".&4#

unde tensiunea superficială a lic0idului=

  densitatea lic0idului.

".".& A+")r ț%! 4"!u e5!6!re!7 5!-e)r 

 2sorția %azelor este fenomenul prin care %azele şi vaporii, care alcătuiesc faza asorantă,
pătrund prin  difuziune în masa unui lic0id, prin suprafa ța  de separație dintre cele două faze. (e
produce când   concentrația componentelor în stare %azoasă este mai mare ca cea
corespunzătoare ec0ilirului fazelor.   9reşte odată cu presiunea. /e%ajarea %azelor este
procesul invers asor ției.
/e exemplu, în condiții  oişnuite de temperatură şi presiune, apa conține  un volum de aer ce
reprezintă
aproximativ "J din volumul său. /e asemenea, în contact cu aerul, apa asoare mai mult oxi%en şi
mai
puțin azot ! 38J
şi 44J  / # fată de raportul în care aceste %aze se %ăsesc în aer ! /1J O/ şi
O/   :6J  / #.
2.( C!8%!ț%!

9avitația este un fenomen complex, foarte periculos pentru maşinile şi instala țiile   0idraulice ce
apare pe  por țiunile în care presiunea scade su cea de vaporizare, la temperatură
corespunzătoare funcționării  şi  consta şi constă în formarea unor ule de vapori şi %az care
ajun%ând în zone de presiuni mare se   recondensează, respectiv se redizolvă.

<enomenul e marcat prin apariția  unor z%omote puternice, temperaturi ridicate, coroziune c0imică,
ce conduc la distru%erea rapidă a instala ții lor.

2.3. PROPRIETĂȚI FIZICE SPECIFICE GAZELOR

Proprietă țile fizice specifice %azelor se pot clasifica în proprietă ți   mecanice şi proprietăți   termice.
 

9ele mecanice sunt le%ate de comportarea acestora ca fluide uşoare şi compresiile. :azele şi
vaporii sunt denumite şi fluide uşoare deoarece în majoritatea cazurilor %reutatea acestora poate fi
ne%lijată în raport cu for țele uzuale de presiune cu care acestea ac ționează asupra solidelor cu
care vin în contact. /e asemenea, varia țiile de volum pe care le suferă acestea su acțiu nea
for țelor de presiune sunt însemnate valoric.
/e mare importan ță în studiul fluidelor uşoare sunt proprietățil e termodinamice, acestea ținând
cont de faptul că mişcarea %azelor este înso țită inevitail de procese termice. Mărimile de stare ale
unui %az presiunea  p , densitatea , şi temperatura B sunt interdependente. 5cua ția care

defineşte această interdependen ță,   pentru %azele perfecte, este +cuaţia de stare denumită şi
+cuaţia Claperon-endeleev 
!".&;#
 p , m I B   p  p I 
I  
B  B  

unde I constanta caracteristică a %azului studiat=

<K2&HD= 

I   7318.3 constanta universală a %azelor=

K2molHD 

m < 2&= 
masa %azului=

<2&2mol=  masa molară a %azului.

 În studiul repausului sau mişcării unui %az perfect !fără frecări sau şoc# se deoseesc următoarele
le%i de variație a densității în funcție de presiune

2.3.1 V!r%!ț%e %-)$)r' !la volum constant#

". !".&#
ct 

  0
2.3.2 V!r%!ț%e %-)er*' !la temperatură constantă#
  p
  0
 p . !".&+#
ct 

2.3.3 V!r%!ț%e !%!+!%$' !fără sc0im de căldură cu mediul exterior#

 p
ct   p" .
2  !".&>#
" 
unde exponentul transformării adiaatice !exponentul adiaatic#.
 

2.3.( V!r%!ț%e #)%r)#%$' !transformare %enerală#

 p
ct   p" n !".&*#
n n
" 

unde n exponentul transformării politropice !exponentul politropic#.

".&.; C'ur! "#e$%&%$', c 

Pentru o sustanță !omo%enă# căldura specifică reprezintă căldura necesară unită ții   de masă din
acea sustanță pentru a-şi mări temperatura cu un %rad, fără modificarea stării fizice sau c0imice.
(e determină experimental sau poate fi calculată utilizând teoria cinetico-moleculară !în cazul
%azelor#.
   #
   d     m
   *
   d
  1
c <K2& H=. !".46#

Pentru %aze şi vapori, căldura specifică depinde natura procesului termodinamic. 2stfel se definesc

c ,  căldură specifică la volum constant !proces izocor, sau izodens#

c  p căldură specifică la presiune constantă !proces izoar#

?e%ătura dintre şi este dată relația !7. MaKer#

c ,  c  p

c 
 p I <K2& H=. !".41#
unde c v 
I <K2& H=# constanta caracteristică a %azului studiat=

şi defineşte exponentul adiaatic

7aportul dintre c , 
c  p

c  p
. !".4"#
c v 
 2stfel
  1 
   )
c  p I = c v  . !".4&#
1

".&. Eer5%! %er' "#e$%&%$', u

5ner%ia internă specifică este ener%ia termică a unui sustan țe, raportată la unitatea de masă.
Pentru %azele perfecte se calculează cu rela ția 
du c v dB <K2&=. !".44#
 

3.( E!#%! "#e$%&%$', h

7eprezintă suma dintre ener%ia internă specifică şi ener%ia poten țială de presiune specifică
!unității de masă#
  p
h u   <K2&=. !".4;#

Pentru un %az perfect entalpia depinde doar de temperatură şi se calculează cu rela ția 
www.referat.ro
 p
dh d u c  p dB . !".4#

 
 

VÂSCOZITT!

1. NOŢIUNI TEORETICE

"luidele care cur# sub ac$iunea unei for$e e%terioare opun o re&isten$' la cur#ere
datorit' frec'ri straturilor moleculare (n mi)care. *'rimea re&isten$ei este cu at+t mai
mare cu c+t licidul este mai v+scos.
V+sco&itatea repre&int' o caracteristic' a -ec'rui licid. !a este de mai multe
feluri )i anume
+ v+sco&itatea dinamic' /0 a c'rei unitate de m'sur' este oise /.
*341 T1
5n practic' se utili&ea&' frecvent un submultiplu numit centipoise
1c6172, care repre&int' v+sco&itatea apei distilate la 27,28C.
+ v+sco&iatea cinematic' /9 se define)te ca fiind v+sco&itatea licidului (n raport cu
densitatea acestuia pentru aceea)i temperatur'
:9; 6 32 T41.
4 v+sco&itatea conven$ional' sau relativ' se de-ne)te ca -ind v+sco&itatea
licidului de anali&at (n raport cu v+sco&itatea licidului de referin$', care de obicei este a
apei
0 6 0<0r.
"iind un raport a acelora)i m'rimi, v+sco&itatea relativ' nu are dimensiuni. ractic
determinarea v+sco&it'$ii relative se reduce la m'surarea timpului de cur#ere (ntr4un
aparat (n condi$ii conven$ionale alese, a =uidului de cercetat )i respectiv a celui de
referin$'.

2. DETERINAREA VÂSCOZITĂŢII DINAMICE ŞI CINEMATICE

entru determinrea v+sco&it'$ii dinamice )i cinematice se utili&ea&' diferite tipuri

de v+sco&imetre cum sunt
+ v+sco&imetrul >oppler?
+ reo4v+sco&imetrul?
+ v+sco&imetrul @bbelode.
+
a.
b. Determinarea v!"#$it%&ii "' v!"#$imetr'( )#**(er

 Aparatura.
  V+sco&imetrul >oppler /-#.1, aparat de mare preci&ie se compune din
 

+ cilidru de sticla (n care se a=' montat' o eprubet' calibrat' )i (nclinat' la 178 fa$'
de vertical'?
+ un set de bile bine calibrate?
+ termometru pentru m'surarea temperaturii?
+ ultratermostatul pentru men$inerea constant' a temperaturii.
Modul de lucru.
"luidul de anali&at se introduce (n cilindrul de sticl'   1 care a fost bine cur'$at (n
prealabil. Tubul se (ncide cu aAutorul dopului 2 )i a c'p'celelor 3, 4, 5.
5n interiorul cilindrului se a=' )i bila B corespun&'tor aleas' din setul de bile.
Veri-carea temperaturii din mantaua de (nc'l&ire 7 se face cu termometru 8. 3icidul de
 (nc'l&ire sosit de la termostat intr' (n mantaua de (nc'&ire prin lentilele de le#'tur' 9.
ractic, la determiarea dup' o termostatare de 1 minute )i stabilirea temperaturii
de lucru de 278C, se tra#e )urubul de -%are 10  se r'stoarn' rapid partea mobil' a
aparatului care se rote)te (n Aurul )urubului 11 )i se m'soar' timpul de c'dere a bilei prin
licid (ntre cele dou' repere a )i b de pe cilindrul ce con$ine =uidul de cercetat.
Opera$iunea se repet' de D ori )i se ia media aritmetic' a determin'rilor.
V+sco&itatea dinamic' se calculea&' conform formulei
0 6 EFt/Gb H Ge, unde
E H constanta bilei?
Gb H densitatea relativa a bilei?
Ge H densitatea relativ' a licidului de cercetat, determinat cu balan$a *or H
estpal?
t H timpul de c'dere a bilei (ntre cele dou' repere (n secunde.
Constanta E )i Gb difer' de la aparat la aparat )i sunt date (n certificatul acestuia.
 

  +i,. 1. V!"#$i#metr'( )#**(er

b. Determinarea v!"#$it%&ii "' re# - v!"#$i#metr'(

entru de terminarea v+sco&it'$ii dinamice a fluidelor cu v+sco&itate ridicat' /0 6

17 777 C se utili&ea&' reo H v+sco&iometrul /-#. 2 ce se compune din
+ cilindru metalic (n care se a=' montat' o eprubet' calibrat'?
+  o bil' montat' (ntr4o tiA' metalic'?
+ bala$a cu posibilit'$i de m'surare a spa$iului parcurs de bil'?
+ ultratermostat pentru men$inerea constant' a temperaturii.
Modul de lucru.
re#'tirea solu$iei de anali&at la balan$a tenic' se c+nt're)te B7 # policlorur'
de vinil /CV emulsie )i se introduce (ntr4un moAar. Se adau#' J7 # /JD cm D
dioctilftalat amestec+nd ener#ic timp de 1 minute.
Solu$ia ob$inut' /de fapt o past' se introduce (ntr4o eprubet' 1 a aparatului /se
umple numai partea sub$ire a eprubetei )i se termostatea&' timp de 1 minute la
28C.
Ku' termostatare se pune pe platanul 5 o #reutate determinant' )i cu aAutorul
dispo&itivului de deblocare 3 se pune reo H v+sco&iometrul (n func$iune, cronometr+nd
timpul parcurs de bila 2 pe distan$a de D7 mm /spa$iul parcurs (ntre cele dou' repere
ro)ii pe scara J. Se fac trei m'sur'tori )i se media aritmetic' a acestora.
Valoarea v+sco&it'$ii dinamice se calculea&' dup' formula
0 6 pFEFt /(n C,
unde
p este masa a=at' pe platan, (n #?
E H constanta eprubetei?
 T H timpul parcurs de bil' pe distan$a de D7 mm, (n secunde.
Constanta E a eprubetelor este dat' (n certi-catul aparatului.
 

+i,. 2. Re#-v!"#$i#metr'(

". Determinarea v!"#$ita&ii "imi"e "' v!"#$i#metr'( Ubbe(#/e

cest tip de v+sco&iometru /-#.D, numit )i capilar, se utili&ea&' pentru licide cu

v+sco&it'$i cinematice cuprinse (ntre 1 H 17 777 cSt )i este format dintr4un tub mai lar# 1,
care la partea inferioar' pre&int' un re&ervor 2 cu dou' repere 3 )i 4 (ntre care trebuie s'
aAun#' nivelul licidului de anali&at (nainte de determinarea propriu4&is'.
Le&ervorul 2  comunic' cu un tub 5 ce con$ine (n interior o capilar' )i la parte
superioar' dou' bile diferite ca m'rime, notate cu 6 )i 7.
Se lucrea&' la temperatur' constant', men$inut' prin cufundare (ntr4o baie.
*'surarea temperaturii licidului ce se a=' (n re&ervorul 2 se face cu un termometru
introdus prin tubul 1.
Kup' uniformi&area temperaturii se astup' cu de#etul tubul  8 )i folosind o par' de
cauciuc -%at' la partea superioar' a tubului  5 se aspir' licidul p+n' se umplu ambele
bile 6  )i  7. Se desface para de cauciuc )i se ia de#etul, iar resiunea atmosferic' rupe
coloana de licid sub reperul 10, -%at sub bula 7. Se cronometrea&' timpul de cur#ere a
licidului (ntre reperul 9 situat deasupra bilei 7 )i reperul 10. Se repet' opera$iunea de
trei ori )i se ia (n calcul media aritmetic' a m'sur'torilor.
"ormula de calcul a -
9 6 EFt,
unde
9 este v+sco&itatea cinematic', (n cSt?
E H constanta capilarei, dat' (n certi-catul aparatului?
 

  t H timpul, (n secunde.

+i,. 0. V!"#$i#metr'( Ubbe(#/e

/. Determinarea v!"#$it%&ii "#nven&i#na(e

entru m'surarea v+sco&it'$ii conven$ionale se utili&ea&', cel mai frecvent,

v+sco&iometrul !n#ler /-#. J, compus dintr4un vas cilindric prev'&ut cu ni)te repere pe
care trebuie s' le atin#' licidul de anali&at. stuparea vasului se face cu un dop de
lemn. 5nc'l&irea se face cu aAutorul unei b'i de ap' sau b'i de ulei cu punct de
in=amabilitate ridicat. Omo#eni&area se face cu aAutorul unui a#itator, iar m'surarea
temperaturilor din vas )i din baie cu termometre. Vasul are la ba&' un ori-ciu calibrat
situat deasupra unui vas cotat ce repre&int' dou' repere )i (ntre care volumul este de
277 cmD.
V+sco&itatea conven$ional' numit' v+sco&itate !n#ler se calculea&' dup' formula
06 t<t7,
unde
0 este v+sco&itatea covenional', (n #rade !n#ler 8!.
 

+i,. . V!"#$i#metr'( E,(er

Determinarea v!"#$it%&ii /inami"e

Consideraţii teoretice.
V+sco&itatea este una din cele mai importante caracteristici pentru controlul
proceselor tenolo#ice )i ale#erea celor mai potrivite tipuri de uleiuri pentru diverse
aplica$ii industriale.
V+sco&itatea este proprietatea =uidelor de a opune re&isten$' la cur#ere, ca
re&ultat al interac$iunii mecanice dintre particulele lor componente. 5n timpul cur#erii
=uidelor (n interiorul lor iau na)tere tensiuni tan#en$iale care se opun deplas'rii
straturilor de licid care se mi)c' unul fa$' de altul. Kup' comportarea lor la cur#ere,
=uidele se (mpart (n newtoniene /se supun le#ii lui Mewton (n re#im de cur#ere laminar'
)i nenewtoniene.
3e#ea lui Mewton se e%prim' prin rela$ia
N 6 0 4 dv<dn
 (n care
N H tensiunea tan#en$ial'?
dv<dn H #radient de vite&'?
0 H v+sco&itatea dinamic'.
Ke aici, v+sco&itatea dinamic' a unui =uid newtonian (n re#im de cur#ere laminar'
este raportul dintre tensiunea tan#en$ial' )i #radientul de vite&'. 5n sistemul
interna$ional, unitatea sa de m'sur' este M.s<m 2. 5n sistemul CS, unitata de m'sur' se
 

nume)te poise /.

Se define)te v+sco&itatea cinemati' /9 a unui fluid ca fiind raportul dintre
v+sco&itatea )i densiatea sa
9 6 0<G
Kensitatea se m'soar' la temperatura la care este m'urat' v+sco&itatea.
5n S.I. unitatea de m'sur' este m 2<s, iar in CS stoPes /St, cu submultiplu u&ual
cSt.
V+sco&iatea conven$ional' /!n#ler a unui =uid este raportul dintre timpul de
cur#ere a 277 ml din acest licid )i timpul de cur#ere a aceluia)i volum de apa, la
temperatura de 278C, (n v+sco&iometrul !n#ler, (n condi$ile determinate.
@nitatea de m'sur' este #radul !n#ler /8! )i al'turi de valoarea v+sco&it'$ii se
indic' (ntotdeauna temperatura la care s4a efectuat determinarea.
V+sco&itatea SaQbolt este timpul de cur#ere, (n secunde, a B7 ml licid print4un
ori-ciu /tip @niversal sau tip "urol, (n v+sco&imetrul SaQbolt, (n condi$ii determinate.
@nitatea de m'sur' este secunda /SaQbolt @niversal )i se impune men$ionarea
temperaturii la care s4a efectuat determinarea.
V+sco&itatea Ledwood este timpul de cur#ere a 7 ml dintr4un licid printr4un
ori-ciu (n v+co&imetrul Ledwood, (n condi$ii determinate. @nitatea de m'sur' este
secunda )i se men$ionea&' temperatura determin'rii.
Keterminarea v+sco&it'$ii (n unit'$i absolute se face prin metoda cur#erii prin
v+sco&imetrul capilar sau prin metoda c'derii unei bile prin licid (n tub (nclinat.
V+sco&imetrul capilar @bbelode se poate utili&a pentru v+sco&it'$i (ntre 1 H
17.777 cSt. paratul cuprinde o serie de tuburi capilare din sticl', calibrate pe diverse
domenii )i introduse (ntr4o baie termostatat'. Se m'soar', cu aAutorul unui cronometru,
timpul de cur#ere al licidului (ntre dou' repere de pe tubul capilar.
Keterminarea v+sco&it'$ii dinamice prin c'derea unei bile (n tub (nclinat se
efectue&' cu aAutorul v+co&imetrului >oppler, pentru domeniul 7,77B...27 M.s<m 2.
Keterminarea v+sco&it'$ii (n unit'i conven$ionale se face cu aAutorul
v+sco&imetrelor !n#ler /v+sco&itatea relativ' conven$ional', SaQbolt )i Ledwood.
V+sco&imetrul !n#ler este format dintr4un vas cilindric care are la partea inferioar'
un ori-cu de cur#ere calibrat, prev'&ut cu un obturator. Vasul este termostatat. rodusul
de anali&at este introdus (n vas, adus la temperatura determin'rii )i l'sa s' se scur#'
prin ori-ciu (ntr4un recipient calibrat? se m'soar' timpul de scurere cu aAutorul unui
cronometru.
V+sco&imetrul SaQbolt are un domeniu de lucru cuprins (ntre D2 )i 1777 s /SaQbolt
@niversal. paratul este constituit dintr4un vas cilindric la partea inferioar' a c'ruia se
in-ltrea&' tuburile calibrate, din o$el ino%idabil. Se cronometrea&' timpul (n care licidul
scurs umple recipientul calibrat p+n' la reper.
 

V+sco&imetrul Ledwood func$ionea&' pe domeniul D7...2777 secunde. !ste

compus dintr4un recipient cilindric din alam' ar#intat', prev'&ut cu un disc din a#at care
are (n centru un ori-ciu tubular calibrat. Se m'soar' cu cronometrul timpul de umplere a
vasului calibrat.
5ntruc+t v+sco&itatea se modi-c' sensibil cu temperatura /varia$ie invers
propor$ional', pentru ra$iuni tenolo#ice se de-ne)te indicele de v+sco&itate. cesta
este un num'r empiric care d' indica$ii asupra calit'$ii unui ulei din punct de vedere al
comport'rii sale la varia$ii de temperatur'. O valoare ridicat' a indicelui de v+sco&itate
e%prim' o varia$ie relativ mic' a v+sco&it'$ii cu temperatura )i invers. Indicele de
v+sco&itate se calculea&' prin comparareauleiului de anali&at cu un ulei etalon care are
v+sco&itatea e#al' cu a probei la anumite temperaturi /DR,8 )i ,8C.
rincipiul !etodei.
Se m'soar' vite&a de c'dere a unei bile care rulea&' sau alunec' (ntr4un tub
 (nclinat (n condi$ii care asi#ur' propor$ionalitatea (ntre vite&' )i v+sco&itate.
 Aparatura.
V+sco&imetrul >oppler se compune din urm'toarele p'r$i
4 tub de sticl' de cca. J7 ml 1, / cu capace cu piuli$' la ambele capete  care se
umple cu licidul de anali&at? pe tub sunt #ravate dou' repere, la 177 mm (ntre
ele?
4 baie de termostatare 2, umplut' cu un licid convenabil )i -%at' pe un stativ / cu
nivela cu bul' de aer )i )uruburi de calare , (nclinat' la 178D7Ufa$' de vertical'? se
poate roti (n Aurul a%ei? dispune de dou' )tu$uri pentru conectare la un termostat?
4 termometru de preci&ie cu -let D?
4 set de bile cu caracteristicile de mai Aos
  4 cronometru.
 

ila Kiametrul *asa :P#; Kensitatea Constanta P

:mm; :#<cmD;
1 1,R J,2D 2,D 7,77JD
2 1,B J,RB 2,D 7,7B
D 1,B2 1B,2R2 ,12 7,7RR
J 1,2 1,1R ,1R 7,2B
 1J,2 11,R22 R,BR J,B7
B 11,12 ,B7 R,R2J DD

Mod de lucru.
Se aduce aparatul (n po&i$ie ori&ontal' cu aAutorul )uruburilor de calare. Se spal' )i
se usuc' tubul de prob', capacele, bilele. Se cl'te)te tubul cu produsul de anali&at. Se
umple tubul, l's+nd un #ol de cca. 2 cm p+n' la mar#inea superioar'. Se (ndep'rtea&'
eventualele bule de aer. Se introduce bila aleas' )i se incide tubul. Se aduce licidul la
temperatura determin'rii )i se a)teapt' 1 minute pentru atin#erea ecilibrului termic.
Se rote)te tubul la 177 prin sl'birea )urubului de -%are, l's+nd bila s' str'bat' tubul
p+n' la cap'tul opus. Se readuce tubul (n po&i$ia ini$ial', bila st'bate drumul invers. 5n
momentul (n care bila este tan#ent' la reperul superior se porne)te cronometrul care se
opre)te la atin#erea reperului inferior.
Calcul.
V+sco&itatea dinamic' se calculea&' cu formula
  06P /G b H GaN :c;
unde
P H constanta aparatului
Gb H densitatea bilei la temperatura determin'rii, #<cm D
 

Ga H densitatea licidului la temperatura determin'rii, #.<cm D

N 4 durata cursei (ntre repere, secunde
 entru a ob$ine valoarea (n unit'$i SI 

  1 c 6 17 4D M.s <m2

V+sco&itatea cinematic' se calculea&' cu formula

9 6 0<G a  :cSt;

Dascozitatea uleiului

P!r%$u!r%'9%e 8!"$)-%'9%% ue%ur%)r u+r%&%!e 

 

)n %eneral, vascozitatea uleiurilor lurifiante se sc0imă mult mai mult cu temperatura decît
vascozitatea celorlalte lic0ide.

Dascozitate cinematica în c(t la diferite temperaturi

5xemple de vascozităLi in funcLie de temperatura

Te*#er!ur! C 2C (C 1C

A#! 1,; 1 ,// ,2<

Ue% SAE 3 1 11 ( <,3

'n indicator important pentru calitatea uleiului - este %%$ee e 8!"$)-%!e, în en%leza D.). !pentru
DiscositK )ndex# care indică cît de mult se modifică vascozitatea in in funcLie de temperatura.

9u cat indicele de vascozitate este mai mare, cu atat un lurifiant este de calitate mai una.

 
/eoseire intre vascozitate cinematică si cea dinamică este extrem de importantă in %eneral !şi
in special pentru %aze# pentru ştiinLa si in%inerie. Pratic, la lurifianLi, această deoseire este mai puLin
importantă, pentru ca densitatea uleiurilor este în jur de 6,* si variază nesemnificativ cu temperatura
si presiunea.

VASCOZITATEA = HTHS 4 H%50 Te*#er!ure H%50 S0e!r 7

Dascozitatea HTHS exista de cativa ani pentru a raspunde unor solicitari foarte mari la care este
supus uleiul temperaturi foarte mari ! 1;6 9 # si forte mari de forfecare ! re%im al motorului foarte
ridicat #. 'leiurile din clasa N$N( au o vascozitate foarte scazuta la temperaturi inalte si treuie in
acelasi timp sa economiseasca ener%ia la aceste temperaturi.
Dascozitatea se poate pierde urmare a constran%erilor mecanice la care este supus. 2cest fenomen
este denumit forfecare. 'n ulei (25 1;O46 poate deveni (25 1;O&6, deoarece uleiul de aza si
aditivii isi pot pierde din eficacitate. (tailitatea la forfecare este masurata conform normei /)B ;1.&>"
! 16-s-1# , prin injectarea uleiului conform unei proceduri specifice printr-un injector osc0.
7ezistenta la forfecare este data de un anumit aditiv, de calitatea acestuia si de respectarea
proportiei. 5xista aditivi mai scumpi si altii mai ieftini in functie de calitatea lor. 7ezistenta la forfecare
poate creste sau scadea de peste & ori in functie de cele & conditii enumerate mai sus, pretul uleiului
poate varia in aceeasi masura.

HTHS - /efinitie - Hi%0 Temperature Hi%0 S0ear, reprezinta masurarea vascozitatii la
- temperaturi inalte ! 1;69 #
- <orte de forfecare foarte puternice ! 16-s-1#
 

 
5xista uleiuri ciu 8!"$)-%!e HTHS "!+! si uleiuri cu 8!"$)-%!e HTHS #uer%$!.
HTHS SLA>A
SUNT ULEIURILE ECONOMIE DE CAR>URANT
 V!"$)-%!e %re 2,< "% 3, *P!."
5xemple de norme si specificatii ale constructorilor pentru aceste uleiuri
 2952 21 A 1, 2; A ;, 2952 9", 91, DO ;6&.66 A DO;6.66 A DO ;6.61
<37/ O((-M"9-*1&-2A,F
2993 D8 "666 6O&6  2; A ;, DO ;6&.66 A DO;6.66 A DO ;6.61
2993 D8 1;66 ;O&6  2; A ;

HTHS PUTERNICA
V!"$)-%!e #e"e 3, *P!."
 5xemple de norme si specificatii ale constructorilor pentru aceste uleiuri
 2952 2" A ", 2& A &, 2952 2& A 4, 9&, DO ;6".66 A DO;6;.66 A DO ;6;.61A
 DO ;64.66 A ;6+.66, /9 ""*.1 A ""*.& A ""*.; A ""*.&1, MO ??- *>A61A64,
 <37/ "M9 - *1+ 2, Porsc0e, 3pel :M ?? -  - 6";, F
 2993 D8 "16& <2P ;O&6  DO ;64.66 A DO;6+.66
2993 D8 1+6& <2P ;O&6  9&, /9 ""*,&1, MO ??-64
 2993 D8 166 ;O&6  2& A 4, /9 ""*,;, MO ??-61
 2993 D8 1;66 ;O&6  2& A &, MO ??-*>, /9 ""*,&, DO ;6".66 A ;6;, Porsc0e
 2993 D8 66 ;O46  2& A 4, MO ??-*>, /9 ""*,&, DO ;6".66 A ;6;, :M-??-6";
 2993 D8 ;6; ;O46  2& A &, DO ;6;.66 A ;6;.61, <37/ M"9-*1+ 2 si
2993 D8 ;66, D8&66, D8";6, D8166

 
C!"%&%$!re! SAE

  Q:radeleQ (25 nu sunt nişte unităLi de masura !cum sunt de exemplu milimetri, litri, volti, %rade
9elsius sau centistoCe#, ci nişte plaje de vascozitate definite de o normă administrativă . /e exemplu,
(25 &6 la un ulei inseamna ca vascozitatea lui se incadrează intre *,& si 1",4* centistoCe la
temperatura de 1669elsius.
 2tunci cand s-a stailit prima normă de clasificare (25, ue%ur%e e *))r  erau toate minerale şi
se folosea mai puLin sau deloc aditivi, plajele lor de vascozitate în funcLie de temperatura !adică D.).#
erau similare, aşa ca normele (25 au fost stailite doar la cald la 1669 cu nişte valori de vascozitate
cinematică, care sunt "6, &6, 46, ;6, 6. D. ). -ul redus la ulei necesita folosirea unui ulei de %rad
diferit pentru iarna faLa de vara.
'lterior au fost create uleiuri mai potrivite pentru temperaturi mai joase= 9odificarea lor este 6O,
;O, 16O, 1;O, "6O, ";O= O este o areviere de la Ointer !iarna in en%leza#. Dalorile de vascozitate
pentru incadrarea uleiurilor in aceste clase !adica %rade (25 cu O# sunt stailite doar după o
masură de vascozitate dinamică in centipoise masurată, initial la 6 %rade <a0ren0eit !6 <R -1+,>9#,
si dupa ce a aparut norma (25 (G &66 , la o temperatura diferită pentru fiecare %rad (25, la rece,
adică su 69.
 În taelul atasat am convertit toate valorile de vascozitate dinamică in valori de vascozitate
cinematică, adică cP in c(t, ca să fie mai uşor de urmărit si de înLeles. Pe  taelam colorat in %alen
toate valorile de vascozitate care definesc incadrările in %rade (25. 2ceste %rade (25 privesc
uleiurile mono%rade, pentru că vascozitatea lor este definită de in sin%ur interval de vascozitate la
1669, respectiv la rece pentru cele cu O.
7ezumand, %radele (25 ale uleiuri *))5r!e sunt "6, &6, 46, ;6 ,6, 6O, ;O, 16O, 1;O,
"6O, ";O.
)n anii 6, dezvoltîndu-se te0nolo%ia, au fost puse pe piaLa ue%ur% numite *u%5r!e. 'leiurile
multi%rade au un D.). mai mare, altfel spus vascozitatea lor scade mai putin când creşte temperatura
decît la uleiuri mono%rade, cea ce permite sa fie folosit tot timpul un sin%ur fel de ulei. ?uam ca
 

exemplu %radul (25 "6O ;6 "6O inseamnă că uleiul respectiv se incadrează in norma "6O la rece.
;6 înseamnă că se incadrază în norma ;6 la 1669.

Ue%ur%e e r!"*%"%e sint şi ele incadrate in niste clase de la +; la ";6, ale caror cifre nu
corespund cu cele ale uleiurilor de motor. /e exemplu (25 *6 de transmisie are aproape aceaşi
vascozitate ca şi (25 &6 de motor.

 
 

  'leiurile 0idraulice au ca norma )(3 D:

  'n ulei de calitate isi pastreaza in timpul folosirii caracteristicile de vascozitate ca sa-si poata
indeplini corect functiile.

)n taelul de mai jos se poate oserva ca in cazul in care !%%8u e 8!"$)-%!e e"e e $!%!e
"!+! uleiul isi modifica consistenta in proportie mai mare in timpul exploatarii mecanice, cu alte
cuvinte se poate sutia sau in%rosa mai mult decat limita admisa. )n termeni de specialitate se spune
ca are %%$ee e 8!"$)-%!e foarte scazut.