UTILITATEA.

ALEGEREA CONSUMATORULUI RAȚIONAL

MEMO

 Utilitatea individuală (ui) reprezintă satisfacţia înregistrată de consumul

unei unităţi i dintr-un bun X (bun omogen, care poate fi împărţit în doze identice).

 Utilitatea totală (UT) se referă la cumularea progresivă a utilităţii unităţilor

adiţionale consumate în timp dintr-un bun X.
n
UT =  ui
i 1

 Utilitatea marginală (Umg) se referă practic în satisfacţia rezultată din

consumul ultimei doze din bunul luat în considerare.
UT
U mg ( X ) 
x
(unde: ΔUT – sporul de utilitate totală înregistrat ca urmare a creșterii consumului;
Δx – cantitatea suplimentar consumată din bunul X).
Dacă se raţionează identic în cazul unor variații extrem de mici
(infinitezimale) a cantităților din bunul X şi presupunând o funcție de utilitate
totală UT(X) continuă şi derivabilă, utilitatea marginală se poate defini ca fiind
derivata funcţiei de utilitate:
UT( x, y ) UT1  UT0  UT( x, y )
U mg ( X )  lim  lim   (UT )'x
x 0 x x1  x0 x1  x0 x
 UT( x, y )
și similar: U mg (Y )   (UT )'y ).
y

 Rata marginală de substituţie între două bunuri Y şi X (notată cu RMSY/X)

reprezintă cantitatea din bunul Y la care consumatorul poate renunţa în schimbul
achiziţiei unei unităţi suplimentare din bunul X, astfel încât utilitatea resimţită de
subiectul economic să rămână neschimbată (în condiţiile conservării satisfacţiei
consumatorului).
UT
(UT )'x U mg( X )
  x  
dy
RMSY / X  
dx UT (UT )'y U mg( Y )
y

 Restricţia bugetară: V = x·PX + y·PY

unde: V – venitul disponibil al consumatorului; PX şi PY – preţurile bunurilor
X şi Y, necesare pentru consum în cantităţile x şi y.

 La optim: panta curbei de indiferenţă (utilitate) este egală cu panta dreptei

U'TX PX U'T P
bugetului:   , de unde ' X  X .
U'TY PY U TY PY
  Individul raţional va face alegerea optimă rezolvând următorul sistem de
ecuaţii (arătând consumul a „x” unităţi din bunul X şi a „y” unităţi din bunul Y):
U mg ( X ) U mg (Y )
max UT(x,y) 
PX PY

V = x·PX + y·PY V = x·PX + y·PY

 Prima lege a lui Gossen: Pe măsură ce o nevoie este satisfăcută în mod

continuu prin consumul unor cantităţi adiţionale de resurse (produse), intensitatea
ei – la început mare – descreşte progresiv, până devine nulă. Ca urmare, dacă o
senzaţie agreabilă se repetă, gradul de manifestare şi durata ei scad cu fiecare
repetare, până ajung la zero. Corespunzător, se reduce şi utilitatea resurselor
(bunurilor) respective, iar în caz extrem se atinge stadiul de dezutilitate (trecându-
se prin cel de non-utilitate, dacă consumul continuă după atingerea pragului de
sațietate).

 A doua lege a lui Gossen: Un individ obţine maximum de satisfacţie atunci

când îşi repartizează venitul disponibil de o asemenea manieră, încât oricare
unitate a acestuia să-i aducă o aceeaşi mulţumire (deci atunci când utilitatea
generată de oricare unitate de venit repartizată pentru consum conferă subiectului
o satisfacţie de aceeaşi mărime).
 Probleme rezolvate

1. Pentru o funcţie a utilităţii totale UT  3  x 3/4  y1/2 , aflaţi expresiile utilităţilor

marginale pentru bunurile X şi Y, din care se consumă cantităţile x şi y, precum și
rata marginală de substituție între bunuri.

9 1 / 4 1 / 2 9 y
U mg ( x )  (UT )' x  ( 3  x3 / 4  y1 / 2 )' x  x y 
4 44x
4 3
3 3 / 4 1 / 2 3 x
U mg ( y )  (UT )' y  ( 3  x 3 / 4  y1 / 2 )' y  x y 
2 2 y

UT 9 y
'
Umg( x ) 4 4 x
RMSY / X   x  
(UT )x 3 y y 3 y 3y
    
UT '
(UT )y 4 4 4 4
Umg( y ) 3 x3 2 x x3 2 x4 2 x
y
2 y

2. Să presupunem că un consumator își folosește venitul său lunar de 190$ pentru a

cumpăra țigări (C) și alte bunuri (Y). Țigările costă 1$ pachetul, iar celelalte
bunuri au un preț unitar tot de 1$, fiind disponibile și în unități fracționate.
Preferințele sale pot fi aproximate prin funcția de utilitate:
UT(C,Y) = (C+50)(Y+10)
A. Dacă consumatorul va cheltui integral venitul în vederea maximizării
utilității sale, care va fi cantitatea din cele două mărfuri achiziționată lunar?
B. Având în vedere riscurile asupra sănătății asociate cu fumatul pasiv un
proiect de lege privind interzicerea totală a fumatului se află în dezbaterea
Parlamentului. Care ar fi suma maximă de bani pe care consumatorul
analizat ar fi dispus să o achite suplimentar (sub formă de taxă pe viciu) în
fiecare lună pentru a evita interzicerea fumatului?
C. Să presupunem că proiectul legislativ de interzicere a fumatului a fost
adoptat, dar în cadrul acestuia sunt prevăzute anumite compensații bănești
pentru foștii fumători. Care ar trebui să fie valoarea compensației?

A. Optimul consumatorului:
U mg ( C ) U mg (Y )
max UT(C,Y) 
PC PY
→
V = C·PC + Y·PY V = C·PC + Y·PY

U mg ( C )  (UT )'C  [( C  50 )(Y  10 )]'C  (Y  10 )

U mg (Y )  (UT )'Y  [( C  50 )(Y  10 )]'Y  ( C  50 )
 Y  10 C  50
 Y+10 = C+50 → -C + Y = 40
1 1
→ C + Y =190
190 = C·1 + Y·1 190 = C + Y 2Y = 230 → Y=115
190 = C + 115 → C = 75

UT(75,115) = (75+50)(115+10)=125·125=15625 (utili)

Va achiziționa lunar 75 de pachete de țigări și 115 unități de alte bunuri, obținând în urma
consumului o satisfacție echivalentă cu 15625 utili (corespunde punctului A din grafic).

B. Dacă se va interzice fumatul va putea achiziționa doar alte bunuri (Y). Cantitatea
achiziționată va fi:
Y = V/PY = 190 / 1 = 190
iar utilitatea totală:
UT (0,190) = (0+50)(190+10) =50·200 = 10000 (utili)
adică poate achiziționa lunar 190 de unități de alte bunuri (punctul B din grafic), obținând
în urma consumului o satisfacție mai redusă, echivalentă doar cu 10000 utili (pierdere de
”bunăstare” de 5625 utili).
Dacă oricum satisfacția s-ar diminua ca urmare a interzicerii fumatului, el ar fi dispus să
plătească o sumă de bani egală cu diferența dintre venitul său (de 190$) și cheltuiala
necesară atingerii aceleași satisfacții de 10000 utili, rezultată însă și din ”consumul” de
țigări:
UT (0,190) = 10000 (utili) = UT(C’,Y’)
Practic, o deplasare de-a lungul curbei UT=10000 utili (până în punctul său cel mai
apropiat de origine și determinarea tangentei în acel punct – care nu este decât dreapta
bugetului, a cărei pantă corespunde ratei marginale de substituție între bunuri). Grafic o
deplasare din punctul B în punctul B’.

U mg ( C ) U mg (Y ) U mg ( C )P 1
 →  C   1 → RMS =1
PC PY U mg (Y ) PY 1

UT(C,Y)=(C+50)(Y+10)=10000 (C+50)(Y+10)=10000

U mg ( C ) Y  10
RMS   1 → Y+10 = C+50
U mg (Y ) C  50

(C+50)(C+50)=10000
(C+50)2=10000
C+50 = 100 → C’= 50 → Y’ = 90
UT (50,90) = 10000 (utili)
Combinația (din punctul B’) asigură aceiași utilitate ca și în situația interzicerii fumatului.
Costul total al acesteia (m) ar fi:
m = 50·1 + 90·1 = 140$
Așadar consumatorul ar fi dispus să plătească maxim 50$ lunar (190$-140$) pentru a evita
interzicerea fumatului.
C. Utilitatea maximă inițială a fost de 15625 utili. Compensația bănească ar trebui să
permită (împreună cu venitul consumatorului) achiziționarea de alte bunuri în cantități care
să asigure menținerea nivelului de satisfacție (aceiași utilitate totală):
UT (0,Y) = 15625 (utili)
(0+50)(Y+10) = 15625
50Y+500 = 15625
50Y = 15125 → Y = 302,5
Combinația (0;302,5) corespunde punctului C din grafic. Costul total al acesteia (m) ar fi:
m = 0·1 + 302,5·1 = 302,50$
Compensația acordată ar trebui să fie de 102,50$, ca diferență între suma necesară pentru
achiziția cantităților necesare menținerii utilității totale și venit (302,50$-190$)

C U=10000
U=15625

V=190$

V=140$
A
75
B’
50
V=302,50$

B C
0 90 115 190 302,5 Y

TEMA:

1. Un consumator își folosește venitul său lunar de 500 unități monetare (u.m.)
pentru a cumpăra două bunuri: X și Y. Bunul X are un preț unitar de 2 u.m., iar
bunul Y costă 1 u.m., ambele fiind disponibile și în unități fracționate.
Preferințele consumatorului pot fi aproximate prin funcția de utilitate:
UT(X,Y) = 2xy+10x
A. Dacă consumatorul va cheltui integral venitul în vederea maximizării
utilității sale, care va fi cantitatea achiziționată din cele două mărfuri?
B. Care va fi combinația optimă dacă prețul unitar a lui X se reduce la 1 u.m.?
C. Dar dacă prețul acestuia ar crește la 3 u.m.?
D. Evidențiați grafic relația preț-cantitate cumpărată în cazul bunului X
Introduceți rezultatele obținute la punctele A, B și C în secțiunea alocată la
săptămâna 9 (Exercițiu individual 2)