Sunteți pe pagina 1din 2

Evoluția inimii

Nevertebrate

Râma nu are de fapt „inimă”. La această specie apar cinci arce aortice care deservesc acest rol.

Multe nevertebrate, precum bivalvele (scoicile), au un sistem circulator deschis, unde sângele circulă
liber prin cavitatea corporală. La aceste animale sângele este de obicei colectat într-o serie de cavități
specializate, de unde este îndreptat către inimă și reeliberat în organism.

Vertebrate

Inimile peștilor sunt bicamerale: un atriu și un ventricul. La pești, sistemul este format dintr-un singur
circuit. Sângele trece prin branhii, apoi în organism, iar apoi ajunge la inimă. Inima este unicul mușchi
care se contractă ritmic, pe tot parcursul vieții.

Amfibienii și reptilele (exceptând crocodilii) au inimă tricamerală, în care sângele oxigenat de la plămâni
și cel neoxigenat din organism intră prin atrii separate, și este trimis prin valva spirală către vasul de
sânge corespunzător - aorta pentru cel oxigenat și artera pulmonară pentru cel neoxigenat. Valva spirală
este esențială pentru a reduce gradul de amestecare a celor două tipuri de sânge, permițând astfel
animalului o rată metabolică mai înaltă, o activitate mai intensă decât altfel.

Crocodilii, păsările și mamiferele dețin inimi cu patru camere complet separate. Există astfel două
„pompe”, una pentru atrii și una pentru ventricule. Se consideră că inima tetracamerală a păsărilor a
evoluat independent de cea a mamiferelor.

Anatomie

Inima este localizată la nivelul toracelui,în mediastinul mijlociu, o treime din aceasta fiind localizată la
dreapta față de linia mediană și două treimi fiind localizate la stânga liniei mediene. Inima omului, de
altfel ca și inima tuturor mamiferelor, are patru camere: atriu drept și stâng; și ventricul drept și stâng.

Bătăile inimii, privit la tomografie prin rezonanță magnetică


Configurație externă

Are forma unei piramide triunghiulare, cu vârful orientat spre spațiul 5 intercostal, spre înainte și la
stânga, dimensiunea ei fiind aproximativ egală cu pumnul individului. Prezintă:

trei fețe: o față în raport cu scheletul toracic, o față în raport cu diafragmul și o față în raport cu plămânii;

trei margini: o margine dreaptă, o margine spre anterior și o margine spre posterior;

o bază;

un vârf.

Fața sternocostală intră în raport cu sternul și

S-ar putea să vă placă și